20.7.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 264/11

Raportor:

doamna Laura GONZÁLEZ DE TXABARRI ETXANIZ

Coraportor:

doamna Dorthe ANDERSEN

1.1.

CESE consideră că, în actualul context politic, atât Comisia, cât și statele membre trebuie să depună un efort special pentru a garanta și promova libera circulație a lucrătorilor în UE, eliminând orice discriminare pe motive de naționalitate și evitând restricțiile nejustificate atât pentru lucrători, cât și pentru întreprinderi, în măsura în care acestea reprezintă libertăți fundamentale consfinţite în TFUE și una dintre cele mai apreciate realizări ale procesului de integrare europeană. CESE susține inițiativele menite să încurajeze și să promoveze mobilitatea forței de muncă în interiorul UE, în aceeași linie cu Președinția olandeză și cu obiectivul Comisiei de încurajare a mobilității.

1.2.

Atunci când este exercitată în condiții echitabile și corespunde unei opțiuni liber exprimate, mobilitatea forței de muncă poate fi fructuoasă și benefică pentru lucrători, angajatori și societate în ansamblu. Mobilitatea forței de muncă este o piatră de temelie a pieței interne și poate atrage după sine oportunități în materie de ocupare a forței de muncă și prosperitate pentru cetățenii și întreprinderile europene. Mobilitatea forței de muncă poate constitui un element important pentru realizarea obiectivelor UE în materie de ocupare a forței de muncă și creștere economică, contribuind la echilibrarea diferitelor niveluri de ocupare a forței de muncă în statele membre, furnizând forță de muncă și talent acolo unde este nevoie; astfel, se poate realiza o mai bună atribuire a resurselor umane și promova transferul de cunoștințe, inovarea și dezvoltarea competențelor, elemente importante într-o lume caracterizată prin schimbări tehnologice. În același timp, poate contribui la atenuarea efectelor îmbătrânirii forței de muncă în țările de destinație.

1.3.

Mobilitatea forței de muncă poate provoca, de asemenea, în anumite cazuri și în anumite sectoare, așa-numitul „exod de creiere”, prin care mai ales persoane tinere din anumite țări cu rate ridicate ale șomajului se deplasează, în căutarea de locuri de muncă sau de oportunități mai bune de încadrare în muncă. În același timp, valoarea pozitivă a liberei circulații a lucrătorilor nu trebuie slăbită sau pusă sub semnul întrebării de nicio temere nejustificată de abuzuri de toate tipurile.

1.4.

Pentru a se evita astfel de situații, CESE solicită Comisiei și statelor membre să promoveze politici economice menite să stimuleze creșterea economică și productivitatea și să genereze locuri de muncă de calitate în toate statele membre, pentru a îmbunătăți condițiile de viață ale tuturor cetățenilor europeni.

1.5.

O mobilitate echitabilă necesită garantarea respectării principiilor egalității de tratament și al nediscriminării din motive de naționalitate, în conformitate cu acquis-ul european, pentru lucrătorii europeni mobili care își exercită dreptul la libera circulație, cărora li se aplică condițiile de muncă și normele în materie de stabilire a salariilor ale țării gazdă, cu respectarea deplină a sistemelor naționale de negociere colectivă și de relații de muncă.

1.6.

CESE solicită Comisiei să abordeze, în consultare cu partenerii sociali, toate chestiunile necesare în privința lucrătorilor detașați, pentru a face față practicilor neloiale care duc la dumpingul social. De asemenea, orice nouă măsură la nivel european trebuie să respecte competențele naționale de negociere colectivă și diferitele sisteme de relații de muncă.

1.7.

În ceea ce privește lucrătorii transfrontalieri sau frontalieri, CESE consideră că este necesar să se monitorizeze situația și să se colecteze date la nivelul UE, în scopul de a înlătura eventualele obstacole și de a garanta o mobilitate liberă și echitabilă a acestor lucrători.

1.8.

CESE solicită Comisiei ca, în coerență cu intenția sa manifestată de a pune capăt dumpingului social și abuzurilor, să ia măsuri astfel încât acestea să nu devină posibile prin intermediul altor inițiative în materie de piață internă (inclusiv pașaportul pentru servicii avut în vedere).

1.9.

Inspecția muncii are un rol fundamental pentru a garanta o mobilitate echitabilă. În acest scop, CESE invită statele membre să ofere o formare adecvată și să doteze cu competențe, personal și resurse suficiente serviciile de inspectorat naționale și autoritățile de control al pieței forței de muncă, susținând, în același timp, îmbunătățirea instrumentelor europene transfrontaliere de inspectare a pieței forței de muncă, inclusiv îmbunătățirea executării transfrontaliere a sancțiunilor.

1.10.

CESE sprijină simplificarea normelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cooperarea între statele membre pentru punerea în aplicare a acestora și subliniază necesitatea ca orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 (1) să respecte, în orice caz, principiul egalității de tratament a lucrătorilor mobili, pentru a se evita ca aceștia să piardă drepturi dobândite sau să rămână fără drepturi atunci când se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a munci.

2.1.

CESE elaborează prezentul aviz exploratoriu pe tema „O mobilitate mai echitabilă a forței de muncă în cadrul UE” la solicitarea Președinției olandeze, care afirmă, în contextul priorităților sale, că „mobilitatea lucrătorilor poate stimula creșterea economică și ocuparea forței de muncă, dar deficiențele sale trebuie remediate pentru a spori sprijinul public pentru libera circulație a lucrătorilor”.

2.2.

Libera circulație a lucrătorilor este una dintre libertățile fundamentale ale pieței interne și unul dintre pilonii procesului de construcție europeană. Aceasta reprezintă, de asemenea, una dintre cele mai apreciate realizări ale cetățeniei europene. Creată pe baza libertății de circulație, piața internă a contribuit la generarea de creștere economică, locuri de muncă și oportunități pentru cetățeni, lucrători și întreprinderi. Atunci când este exercitată în condiții echitabile, mobilitatea forței de muncă poate fi benefică pentru lucrători, întreprinderi și societate în ansamblu. Prin urmare, trebuie înlesnită, prin eliminarea, în măsura posibilului, a obstacolelor din calea sa. Concurența neloială sau discriminarea lucrătorilor nu trebuie acceptate pe piața internă.

2.3.

Mobilitatea forței de muncă poate implica, de asemenea, o serie de probleme care trebuie abordate pentru a reduce riscurile și pentru a permite ca atât lucrătorii, cât și întreprinderile să poată beneficia pe deplin de posibilitățile oferite de aceasta.

2.4.

UE se străduiește să crească nivelul de mobilitate echitabilă a forței de muncă în Europa, prin eliminarea barierelor care stau în calea acesteia. Comisia Europeană a anunțat în programul său de lucru pentru 2016 că va formula propuneri în materie de mobilitate a forței de muncă, printre care se vor număra „măsuri pentru a combate abuzurile prin intermediul unei mai bune puneri în aplicare și coordonări a sistemelor de securitate socială, precum și al unei revizuiri specifice a Directivei privind detașarea lucrătorilor (2), în scopul de a face față practicilor neloiale care conduc la dumpingul social și la exodul de creiere, garantând o remunerație similară pentru munci similare în posturi similare” și pentru a promova mobilitatea forței de muncă în cadrul UE.

2.5.

Scopul prezentului aviz este să abordeze diferitele aspecte ale mobilității forței de muncă în contextul unor piețe ale forței de muncă care continuă să înregistreze niveluri ridicate ale șomajului și care trec prin schimbări profunde, pe fondul globalizării, al schimbărilor sociale și al inovării tehnologice.

2.6.

După decenii în care mobilitatea intracomunitară a fost foarte redusă, extinderea UE, împreună cu criza care a început în 2008 și creșterea șomajului, au condus la o mobilitate sporită a lucrătorilor. În 2014, în UE se înregistrau în jur de 15 milioane de persoane mobile, față de aproape 12 milioane în 2006 (3). În același an, numărul de lucrători mobili de vârstă activă care locuiau și lucrau în alt stat membru era de 8,3 milioane de persoane, adică 3,4 % din forța de muncă totală, pe lângă cele 1,6 milioane de persoane care locuiau într-o țară și munceau în alta (lucrători frontalieri) (4).

2.7.

Cu toate acestea, libera circulație a cetățenilor și a lucrătorilor în UE este, în prezent, pusă sub semnul întrebării, ca rezultat al mai multor factori. CESE este preocupat de această evoluție. Atât restricțiile care sunt impuse circulației în spațiul Schengen de unele state membre ca urmare a afluxului de refugiați (5), cât și scutirile de la egalitatea de tratament a lucrătorilor mobili din UE acordate Regatului Unit în cursul reuniunii Consiliului European din 18 și 19 februarie 2016 (6) ar putea afecta una dintre cele mai apreciate realizări ale procesului de construcție europeană.

2.8.

Libera circulație a lucrătorilor și eliminarea oricărei discriminări din motive de naționalitate sunt principii fundamentale recunoscute în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care trebuie garantate și promovate. Spațiul Schengen reprezintă, de asemenea, un element central în procesul de integrare europeană și pentru funcționarea corectă a economiei UE. Garantarea faptului că frontierele sunt deschise și că cetățenii UE pot să se deplaseze, să locuiască și să muncească în condiții de egalitate în oricare dintre statele membre trebuie să reprezinte o prioritate și o responsabilitate pentru UE și statele sale membre.

2.9.

Întrucât acest element afectează în special lucrătorii și întreprinderile, Comisia trebuie să consulte partenerii sociali, la nivel atât sectorial, cât și intersectorial, cu privire la necesitatea oricărei inițiative în acest domeniu și cu privire la posibilul său conținut. De asemenea, orice nouă măsură la nivel european trebuie să respecte competențele naționale de negociere colectivă și diferitele sisteme de relații de muncă.

3.1.

Libera circulație a lucrătorilor este reglementată la articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolele 4 alineatul (2) litera (a), 20, 26 și 45-48 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Aceasta implică eliminarea oricărei discriminări pe motiv de naționalitate între lucrătorii statelor membre în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă. Aceasta permite accesul la drepturile de mobilitate și de ședere și la drepturile economice și sociale, ale căror norme de bază sunt prevăzute în Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere în UE (7) și în Directiva 2014/54/UE privind măsurile menite să faciliteze exercitarea dreptului de a lucra în alt stat membru (8).

3.2.

Libera circulație a lucrătorilor presupune dreptul de a circula liber și de a locui într-unul din statele membre în scopul desfășurării unei activități profesionale, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative care reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilor naționali. Prin urmare, aceasta acoperă libertatea de circulație în sine și dreptul la egalitatea de tratament în ce privește, printre altele, ocuparea forței de muncă, serviciile sociale, educația și formarea.

3.3.

Atunci când este exercitată în condiții echitabile, mobilitatea forței de muncă poate fi benefică pentru lucrători, întreprinderi și societate în ansamblu și poate constitui o oportunitate majoră pentru dezvoltarea personală, economică și socială a cetățenilor și a lucrătorilor; așadar, trebuie să fie înlesnită.

3.4.

Mobilitatea constituie un factor-cheie pentru capacitatea de inserție profesională și dezvoltarea de talente și poate reprezenta o modalitate de a soluționa decalajul existent între diferitele state membre în materie de ocupare a forței de muncă, contribuind la compensarea deficitului de forță de muncă, acolo unde este cazul, și la o mai bună valorificare a competențelor lucrătorilor. Aceasta oferă mai multe oportunități atât lucrătorilor aflați în căutarea unui loc de muncă, cât și angajatorilor aflați în căutare de talente. În acest sens, mobilitatea poate constitui un element important pentru realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în materie de ocupare a forței de muncă și creștere economică.

3.5.

Mobilitatea forței de muncă poate contribui, de asemenea, la promovarea transferului de cunoștințe, a inovării și a dezvoltării capitalului uman, care este esențială în contextul globalizării și al schimbărilor tehnologice rapide. În condiții adecvate, o mobilitate echitabilă a forței de muncă ar trebui să încurajeze interacțiunea dintre cetățenii europeni și să îmbunătățească cunoașterea și acceptarea reciproce, contribuind, astfel, la o societate mai tolerantă și mai favorabilă incluziunii.

3.6.

Însă nu putem ignora faptul că mobilitatea forței de muncă implică și o serie de dezavantaje. Lucrătorii europeni care muncesc în alt stat membru sunt, uneori, și din diferite motive, mai vulnerabili la abuzurile și discriminarea în domenii cum ar fi securitatea socială, condițiile de muncă și salariile, accesul la prestații sociale și educație, fiscalitatea etc. Această situație poate provoca, de asemenea, denaturarea concurenței între întreprinderi, în special în sectoare cu o utilizare intensivă a forței de muncă, cum ar fi cel al construcțiilor, cu o înaltă concentrare de întreprinderi foarte mici. Mobilitatea poate, de asemenea, duce la separarea familiilor și la dificultăți în ceea ce privește integrarea în altă țară, din cauza barierelor lingvistice și culturale etc. CESE a elaborat numeroase avize privind importanța sprijinirii mobilității în interiorul UE și a eliminării acestor obstacole (9).

3.7.

Persistența unor perspective economice negative și a unor rate ridicate de șomaj, precum și lipsa de oportunități de angajare în unele țări din UE determină unii lucrători, în special tineri, să își caute un loc de muncă sau salarii și condiții de muncă mai bune în alte țări. Acest lucru poate reprezenta un aspect pozitiv, în măsura în care le permite tinerilor să lucreze în străinătate și, astfel, să acumuleze experiență și să își dezvolte competențele, în loc să se afle în șomaj în țara lor de origine. Mai mult, în momentul reîntoarcerii, experiența dobândită va fi benefică pentru țara lor. Dar, în același timp, această situație ar putea genera așa-numitul „exod de creiere” și ar putea agrava consecințele îmbătrânirii populației în țările de origine.

3.8.

În plus, o mobilitate sporită poate da naștere la provocări importante și genera tensiuni pe piața forței de muncă a țărilor de destinație, mai ales dacă situația economică nu asigură un nivel adecvat de creștere economică și de creare de locuri de muncă, de natură să evite sporirea șomajului.

3.9.

O condiție prealabilă indispensabilă pentru a maximiza avantajele mobilității forței de muncă în cadrul UE și, în același timp, a reduce riscurile sale și a face posibil ca atât lucrătorii, cât și întreprinderile să poată beneficia pe deplin de oportunitățile pe care aceasta le oferă, constă în promovarea unei politici economice orientate către promovarea creșterii, a productivității și a creării de locuri de muncă, astfel încât să se îmbunătățească condițiile de viață în toate țările.

3.10.

Percepția publică din anumite țări, conform căreia mobilitatea forței de muncă poate provoca concurență socială și salarială, alături de convingerea neîntemeiată că lucrătorii mobili abuzează de serviciile publice și sociale (așa-numitul „turism social”), contribuie la întreținerea unui sentiment de ostilitate față de acest fenomen. Ca răspuns la această percepție, diverse studii arată că nu există dovezi că un nivel mai ridicat al prestațiilor de asistență socială în unele state membre față de cele din țările de origine ar constitui un motiv semnificativ pentru mobilitatea forței de muncă. Acest lucru se verifică prin faptul că lucrătorii mobili intracomunitari recurg în mai mică măsură la aceste prestații decât resortisanții naționali. Atunci când recurg în mod mai intens la anumite prestații, acest lucru se datorează unor circumstanțe socioeconomice specifice lucrătorilor mobili (10). Studiile demonstrează că relația dintre mobilitate și prestațiile sociale este minimă, fiind mult mai determinante rata șomajului sau nivelul salarial din țara respectivă (11).

4.1.1.

În mod similar, este necesar să se depășească barierele administrative, instituționale și lingvistice care continuă să afecteze mobilitatea forței de muncă, luându-se măsuri concrete, cum ar fi furnizarea de informații și consiliere lucrătorilor mobili, în colaborare cu rețeaua EURES și cu Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă, măsuri de îmbunătățire a competențelor lingvistice, de recunoaștere a calificărilor profesionale etc., în conformitate cu propunerile cuprinse în avizele anterioare ale CESE (12).

4.1.2.

O mobilitate echitabilă a forței de muncă trebuie, de asemenea, să fie însoțită de măsuri care să asigure creșterea economică și crearea de locuri de muncă în toate țările UE, pentru a evita adâncirea diferențelor dintre ele și a face astfel încât toate să beneficieze de aceasta.

4.1.3.

Numai în aceste condiții poate fi garantată o mobilitate echitabilă a forței de muncă, înțeleasă ca o opțiune liber exprimată a lucrătorilor, și nu ca o alegere forțată.

4.2.1.

Lucrătorii detașați dispun de un regim juridic diferit, în măsura în care nu își exercită dreptul la liberă circulație, ci angajatorii sunt cei care utilizează libertatea de a presta servicii pentru a trimite lucrătorii în străinătate, cu titlu temporar. Atât angajatorul, cât și angajatul beneficiază de pe urma faptului că nu sunt nevoiți să schimbe locul de muncă înscris în contract și își pot menține contribuțiile la securitatea socială în țara de origine.

4.2.2.

Regimul juridic aplicabil lucrătorilor detașați este reglementat prin Directiva 96/71/CE (13), împreună cu Directiva 2014/67/UE (14) de punere în aplicare a legislației privind detașarea lucrătorilor, adoptată în mai 2014.

4.2.3.

Deși nu există statistici oficiale referitoare la salariile lucrătorilor detașați, un raport comandat de Comisia Europeană (15) remarcă faptul că, în sectoarele construcțiilor și transporturilor, aceștia primesc salarii inferioare cu până la 50 % față de cele ale lucrătorilor locali. Aceste diferențe se pot explica prin aplicarea incorectă a salariilor minime și prin alte motive, cum ar fi tendința de a încadra lucrătorii detașați la un nivel scăzut pe scara calificărilor convenționale. Există, de asemenea, diferențe, deși mai mici, în alte sectoare productive, iar acestea variază în funcție de țări. Trebuie menționată eterogenitatea surselor de informație: inspecția muncii, rapoartele sindicatelor și ale organizațiilor patronale, mijloacele de comunicare (16).

4.2.4.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a analizat problema salariului aplicabil lucrătorilor detașați, contribuind, cu jurisprudența sa, la stârnirea unei mari controverse. Această situație a determinat Comisia să propună Directiva 2014/67/UE (17), menită să îmbunătățească măsurile de combatere a fraudei și abuzului în ce privește detașarea lucrătorilor; statele membre trebuie să transpună directiva de punere în aplicare până la 18 iunie 2016. CESE a afirmat deja că, deși reprezintă un pas înainte în direcția consolidării dimensiunii sociale a pieței interne, această directivă nu este suficientă pentru a răspunde solicitărilor Comitetului (18).

4.2.5.

În cadrul pachetului privind mobilitatea forței de muncă, Comisia a anunțat o revizuire specifică a Directivei privind detașarea lucrătorilor „pentru a combate practicile neloiale care conduc la dumpingul social și la exodul de creiere, garantând o remunerație similară pentru munci similare în posturi similare” (19). La 8 martie, a făcut publică propunerea sa legislativă de revizuire a directivei (20), înaintea prezentării pachetului privind mobilitatea forței de muncă și înainte de expirarea termenului pentru transpunerea directivei de punere în aplicare. CESE va aborda toate chestiunile legate de acest subiect într-un aviz specific privind propunerea Comisiei.

4.2.6.

În orice caz, CESE observă cu interes intenția declarată a Comisiei Europene de a pune capăt dumpingului social. CESE reiterează cele afirmate în avizul SOC/460, „subliniind totodată importanța garantării protecției lucrătorilor detașați, a respectării diverselor modele ale piețelor forței de muncă din statele membre și a descurajării dumpingului social și concurenței neloiale”. Este important, de asemenea, pe viitor, să se găsească justul echilibru între necesitatea de a promova libertatea de a presta servicii și cea de a proteja drepturile lucrătorilor detașați. CESE va reveni asupra acestui aspect.

4.2.7.

CESE solicită Comisiei ca, în coerență cu intenția sa manifestată de a pune capăt dumpingului social și abuzurilor, să ia măsuri astfel încât acestea să nu devină posibile prin intermediul altor inițiative în materie de piață internă (inclusiv pașaportul pentru servicii avut în vedere).

4.4.1.

CESE consideră că inspectoratelor de muncă naționale le revine un rol crucial în lupta împotriva societăților de tip „cutie poștală”, a retribuțiilor necorespunzătoare și a muncii nedeclarate, asigurându-se că drepturile lucrătorilor mobili și detașați sunt respectate și puse în aplicare, și că abuzurile sunt prevenite. Acest lucru va permite, de asemenea, prevenirea denaturării concurenței între întreprinderi.

4.4.2.

Lipsa de controale din anumite țări, determinată de lipsa unei rețele corespunzătoare de inspectori de muncă, a competențelor adecvate, a cunoștințelor relevante sau a resurselor necesare, încurajează abuzurile. Inspectoratele de muncă și alte autorități de control al pieței forței de muncă își pot desfășura activitatea în mod eficient numai dacă dispun de resurse financiare adecvate și de personal suficient, cu o formare corespunzătoare. În acest sens, este necesar să se prevadă norme la nivel european, inclusiv îmbunătățirea executării transfrontaliere a sancțiunilor, precum și un sprijin pentru statele membre care întâmpină dificultăți la crearea acestor infrastructuri.

4.4.3.

Pe lângă aceasta, îmbunătățirea instrumentelor europene de inspectare transfrontalieră, sugerată în rezoluția Parlamentului European din 14 ianuarie 2014 (21), ar putea contribui la detectarea și combaterea dumpingului social, în special prin identificarea societăților de tip „cutie poștală”.

4.4.4.

Acest demers ar fi pe deplin coerent cu activitatea platformei europene recent create pentru combaterea muncii nedeclarate.

4.5.1.

CESE sprijină simplificarea normelor privind coordonarea sistemelor de securitate socială și cooperarea între statele membre pentru punerea în aplicare a acestora și subliniază necesitatea ca orice revizuire a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 să respecte, în orice caz, principiul egalității de tratament a lucrătorilor mobili, pentru a se evita ca aceștia să piardă drepturi dobândite sau să rămână fără drepturi atunci când se deplasează într-un alt stat membru în scopul de a munci.

4.5.2.

Garantarea portabilității drepturilor sociale ale lucrătorilor mobili reprezintă, de asemenea, un aspect necesar pentru o mobilitate echitabilă, atât pentru persoanele care pleacă să lucreze în altă țară, cât și pentru cele care se întorc în țara lor de origine după ce au lucrat în altă țară.

4.5.3.

Pentru a înlesni libera circulație a persoanelor și a promova mobilitatea forței de muncă, în UE s-a dezvoltat coordonarea sistemelor de securitate socială în scopul de a reglementa relațiile dintre sistemele naționale, fără a modifica conținutul normelor acestora.

4.5.4.

În urma adoptării tratatelor, au fost adoptate norme de coordonare a sistemelor de securitate socială, printre care se numără Regulamentele (CEE) nr. 1408/71 (regulamentul de bază) și (CEE) nr. 574/72 (regulamentul de punere în aplicare), înlocuite de Regulamentele (CE) nr. 883/2004 (regulamentul de bază) și (CE) nr. 987/2009 (22) (regulamentul de punere în aplicare). În prezent, Regulamentul (CE) nr. 883/2004 face obiectul unei revizuiri.

4.5.5.

CESE a prevăzut elaborarea unui raport amănunțit de îndată ce Comisia îi va transmite propunerea de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 883/2004. Așa cum s-a afirmat deja într-un aviz anterior, cadrul legislativ trebuie să se adapteze la realitatea în schimbare a pieței forței de muncă, la noile forme de ocupare a forței de muncă și, în special, la noile forme de mobilitate (23).

4.5.6.

CESE consideră că principiul egalității de tratament, al cumulării perioadelor de asigurare, al posibilității de transferare a prestațiilor sociale și al stabilirii legislației aplicabile (principiul unicității) sunt fundamentale pentru libera circulație a forței de muncă și ar trebui să rămână consacrate în toate revizuirile viitoare ale Regulamentului (CE) nr. 883/2004.

4.5.7.

În ce privește libera circulație a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă spre altă țară, CESE ia notă de afirmația doamnei comisar Thyssen din 13 noiembrie 2015 de la Dublin: „În opinia noastră, și dreptul de liberă circulație al persoanelor în căutarea unui loc de muncă trebuie menținut – mai ales având în vedere divergența amplă a ratelor șomajului din statele membre. Este însă esențial ca acest drept să nu fie folosit pe cheltuiala sistemului de securitate socială al țării-gazdă. Din această perspectivă, dorim să asigurăm posibilitatea ca o persoană care își pierde locul de muncă să-și poată lua cu sine prestațiile de șomaj atunci când pleacă în altă țară în care ar putea avea o șansă mai bună de a-și găsi un loc de muncă. În prezent, acest lucru este deja posibil pentru o perioadă de 3 luni”. Comisia dorește prelungirea acestei posibilități la 6 luni.

4.5.8.

Având în vedere complexitatea Regulamentului (CE) nr. 883/2004, este necesară o cooperare strânsă între autoritățile din statele membre, pentru a garanta că diversitatea reglementărilor naționale nu împiedică libera circulație și că informațiile puse la dispoziție sunt cât mai clare cu putință, astfel încât beneficiarii acestor prestații și întreprinderile să își cunoască drepturile și obligațiile. Totodată, trebuie consolidate utilizarea de mijloace electronice și cooperarea între statele membre, astfel încât să se reducă exigențele în materie de informare impuse lucrătorilor și întreprinderilor.