Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52012IE1012

Avizul Comitetului Economic și Social European privind tendințe și consecințe ale viitoarelor evoluții din industria serviciilor personale – sociale, medicale și educative – în Uniunea Europeană (aviz din proprie inițiativă)

JO C 44, 15.2.2013, pp. 16–22 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

15.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 44/16


Avizul Comitetului Economic și Social European privind tendințe și consecințe ale viitoarelor evoluții din industria serviciilor personale – sociale, medicale și educative – în Uniunea Europeană (aviz din proprie inițiativă)

2013/C 44/03

Raportor: dl Antonello PEZZINI

Coraportor: dl Dirk JARRÉ

La 19 ianuarie 2012, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Tendințe și consecințe ale viitoarelor evoluții din industria serviciilor personale – sociale, medicale și educative – în Uniunea Europeană.

Comisia consultativă pentru mutații industriale, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 8 noiembrie 2012.

În cea de-a 485-a sesiune plenară, care a avut loc la 12 și 13 decembrie 2012 (ședința din 13 decembrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 159 de voturi pentru, 3 voturi împotrivă și 11 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1

Comitetul Economic și Social European (CESE) consideră că, în Europa, serviciile de asistență socială și medicală și serviciile educative destinate persoanei reprezintă o adevărată piatră unghiulară a modelului social european. Aceste servicii interdependente, care se sprijină reciproc din punctul de vedere al eficienței, formează un „triunghi de aur” esențial pentru buna funcționare a societății și pentru calitatea acesteia.

1.2

CESE consideră că aceste servicii îndeplinesc – pe de o parte – un rol-cheie în integrarea individului în societate și – totodată – în prezervarea coeziunii sociale, asigurând participarea democratică efectivă și justiția socială, iar – pe de altă parte – sunt un element de importanță fundamentală pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, crearea de locuri de muncă în mod inteligent și consolidarea coeziunii economice și sociale a Uniunii Europene.

1.3

În opinia CESE, este nevoie de o mai mare conștientizare a faptului că, în condițiile îmbătrânirii populației și ale creșterii nevoii de asistență, din cauză că rudele sunt din ce în ce mai puțin disponibile pentru a acorda acest tip de ajutor (pentru că – între altele – femeile participă în mai mare măsură la piața muncii), îmbunătățirea planificării și a programării a devenit esențială – pe de o parte – pentru cerințele pretinse de la operatorii din acest sector și pentru formarea lor și – pe de altă parte – pentru prioritățile în termeni de alocări bugetare.

1.4

CESE este conștient de competența statelor membre în acest domeniu și de puterea discreționară a autorităților naționale, regionale și locale în furnizarea acestor servicii. Cu toate acestea, Comitetul atrage atenția asupra importantei responsabilități partajate între statele membre ale Uniunii Europene în acest domeniu. De asemenea, CESE subliniază că Tratatul de la Lisabona a introdus inovații importante în acest sens, prin protocolul privind serviciile de interes general (SIG), anexat la tratat, considerând că este necesar un efort de armonizare între statele membre, pentru depășirea inegalităților actuale și pentru a garanta libertatea fundamentală de stabilire (respectându-se cel puțin normele de legislație socială și convențiile țării-gazdă) și de prestare a serviciilor.

1.5

Dată fiind importanța sectorului din punctul de vedere al contribuției la produsul intern brut al UE, la perspectivele importante pentru ocuparea forței de muncă și pentru crearea de noi locuri de muncă și de noi întreprinderi, precum și la capacitatea sa de a reacționa în mod inovator și calitativ la schimbările structurale, la exigențele societății europene și la obiectivele Tratatului de la Lisabona în acest domeniu, CESE cere Comisiei, Consiliului și Parlamentului European:

lansarea unei veritabile strategii europene pentru servicii sociale și medicale inovatoare și inteligente în Europa, prin valorificarea resurselor umane și formarea lor permanentă, prin stabilirea principiilor de calitate, prin introducerea unor tehnologii corespunzătoare de sprijinire a prestatorilor de servicii și a beneficiarilor acestora, prin dezvoltarea unui spațiu european de servicii integrate și prin politici de sprijin;

promovarea utilizării mai eficiente a resurselor financiare și umane; gestionarea eficientă, guvernată de negocierea colectivă; participarea corespunzătoare a sectorului privat și a voluntariatului; evaluarea corespunzătoare a eficienței și a economicității serviciului;

elaborarea de către Comisie a unui cadru comun de bază pentru serviciile personale, cu un cadru legislativ și cu principii de calitate și cerințe clar definite pentru conținutul formării, astfel încât să fie înlesnită efectiv mobilitatea profesională la nivel european.

1.6

La nivelul UE, CESE consideră că ar fi potrivit să se aloce, în mod coordonat, o cotă din diversele fonduri structurale pentru dezvoltarea infrastructurii sociale și a serviciilor medicale, acolo unde există neajunsuri, și pentru inițiativele locale de creare de locuri de muncă în acest domeniu, asigurând în mod special o linie de finanțare pentru zonele rurale. Același lucru este valabil pentru programele Orizont 2020 și Cultura, precum și pentru acțiunile de formare continuă legate de noile tehnologii aplicate în asistența socială și medicală. De asemenea, trebuie stimulată cercetarea în domeniul optimizării serviciilor, documentarea și schimbul de exemple de practici încununate de succes.

1.7

CESE consideră că este important să se instituie un dialog social constructiv și bine structurat între toate nivelurile (local, național și european), în toate sectoarele serviciilor personale. Acest dialog social ar trebui să joace un rol crucial în mai multe direcții, urmând:

să contribuie la analiza mizelor economice și sociale din acest sector;

să examineze posibilitățile de dezvoltare a sectorului;

să pregătească proiecte de armonizare ascendentă a reglementărilor aplicabile sectorului;

să combată munca la negru;

să îmbunătățească nivelul profesionalismului acestui sector și posibilitățile de carieră pentru lucrători;

să îmbunătățească condițiile de muncă și de salarizare a lucrătorilor din sector;

să sporească atractivitatea sectorului și să îmbunătățească imaginea acestuia;

să controleze aplicarea contractelor colective și a reglementărilor din sector.

Comisia Europeană și statele membre ar trebui să sprijine în mod concret și activ instituirea și dezvoltarea unui astfel de dialog social, precum și organizarea lucrărilor acestuia. Într-o primă etapă, sprijinul ar putea lua forma unor studii referitoare la aceste sectoare și a unor conferințe la nivel european adresate partenerilor sociali din domeniu.

2.   Introducere

2.1

Scopul acestui aviz este de a identifica mutațiile din actualele tendințe și viitoarele evoluții din domeniul serviciilor sociale și medicale destinate persoanei și al serviciilor de educație și formare legate de acestea, precum și perspectivele creării unor locuri de muncă de calitate în acest sector.

2.2

Serviciile sociale și medicale se referă la nevoile fundamentale ale persoanei. Industria din acest sector îmbracă diverse forme, de la instituțiile ce oferă tratamente medicale și psihosociale, la cele care furnizează servicii medicale și sociale, sprijin pentru locuință, pe lângă instituțiile de îngrijire, centrele de igienă mintală și de asistență pentru copii, pentru vârstnici și pentru persoanele cu dizabilități.

2.3

De asemenea, acest sector este caracterizat de fluxuri migratorii semnificative, provenite din afara Uniunii Europene, ca și de tendința accentuată de a recurge la piața muncii la negru, cu toate urmările nefaste pe care le implică atât pentru indivizi, cât și – în general – pentru societate.

2.4

Prin prezentul aviz, CESE dorește să contribuie la stabilirea valorii adăugate pe care serviciile personale o pot aduce Strategiei Europa 2020, în vederea identificării nevoilor – exprimate în resurse umane calificate și în noi profiluri profesionale – cărora trebuie să li se răspundă pentru a dezvolta perspective sociale inovatoare, pentru a crea locuri de muncă noi și mai bune și pentru ca toți cetățenii să se bucure de bunăstare sporită, printr-o mai bună integrare, derivată din consolidarea coeziunii societății.

2.5

În Europa, serviciile de asistență socială și medicală și serviciile educative destinate persoanei reprezintă o adevărată piatră unghiulară a modelului social european. Aceste servicii interdependente, care se sprijină reciproc din punctul de vedere al eficienței, formează un „triunghi de aur” esențial pentru buna funcționare a societății și pentru calitatea acesteia.

2.6

CESE își însușește această concepție circumscrisă triunghiului de aur al serviciilor integrate, în vederea îmbunătățirii calității educației, a eficientizării asistenței medicale și a integrării sociale depline, menit să asigure cele mai înalte niveluri de eficiență a tuturor celor trei tipuri de servicii din următoarele puncte de vedere: disponibilitate, acces universal, focalizare asupra persoanei, universalitate, continuitate, calitate înaltă, cu concentrarea evidentă pe rezultate, respectarea drepturilor fundamentale, participare și parteneriat, guvernanță integrată, investiții în capitalul uman și în infrastructura socială, performanțe ridicate, locuri de muncă pentru persoane calificate și condiții de muncă bune, cu perspective de carieră, solidaritate și coeziune socială.

2.7

Tocmai din perspectiva acestor trăsături, CESE consideră că trebuie acordată o atenție specială triunghiului de aur al acestor servicii personale calificate, pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, dezvoltarea economică și crearea de locuri de muncă, precum și coeziunea economică și socială a Uniunii Europene.

2.8

Avizul se bazează pe numeroase surse de informare, de la studii de interes general la analize de cazuri concrete din domeniul afacerilor. Trebuie notat că tendințele democratice și îmbătrânirea activă, ca și urmările îmbătrânirii populației asupra sistemelor de asistență medicală și socială, sunt subiecte deja abordate de CESE în avizele sale anterioare (1). În ce îl privește, CESE s-a angajat în stabilirea unei foi de parcurs pentru o serie de inițiative privind problemele induse de îmbătrânirea societății europene, în contextul celui de-al VIII-lea Program-cadru de cercetare și dezvoltare, și participarea în societate a persoanelor vârstnice (2).

2.9

În ceea ce privește serviciile personale educative, acestea sunt luate în considerare în prezentul aviz doar în măsura în care sunt relevante pentru serviciile de asistență socială și medicală de calitate și actualizate. Pentru informații suplimentare privind serviciile permanente de educație și de formare, referințele sunt numeroasele avize deja elaborate de CESE pe această temă (3).

3.   Trăsăturile și perspectivele sectorului

3.1

În 2009, peste 21,5 milioane de persoane erau active în UE în sectoarele de asistență socială și medicală și al serviciilor educative conexe, după cum rezultă din statisticile Eurostat pentru UE 27 (4). Aceste date indică însă o concentrare mai mare în țările UE care sunt membre de mai mult timp decât în cele care au aderat mai recent și faptul că aceste locuri de muncă sunt ocupate preponderent de femei, care reprezintă 78 % din angajații acestui sector, și de lucrători foarte tineri (peste 43 % având sub 40 de ani). Între 2000 și 2010, în acest sector au fost create peste 4 milioane de noi locuri de muncă în asistența socială și medicală și la domiciliu. Acest fenomen este în flagrantă opoziție cu scăderea numărului de locuri de muncă în prezent în UE, din cauza crizei economice. Creșterea înregistrată între 2008 și 2010 este de aproximativ 770 de mii de noi locuri de muncă (5).

3.2

În UE, asistența medicală este unul din sectoarele cele mai importante, dat fiind că reprezintă circa 10 % din PIB, aici muncind un lucrător din zece. În acest sector, se înregistrează un procent peste medie în cazul lucrătorilor din servicii care posedă o diplomă de învățământ superior (6). Rata de ocupare a forței de muncă este aici în creștere, în condițiile îmbătrânirii populației (7), ale participării crescânde a femeilor la piața muncii și ale creșterii cererii de asistență medicală. Această realitate necesită din ce în ce mai multe definiții armonizate și standarde în materie de formare la nivel european, astfel încât să fie asigurate mobilitatea geografică și dinamici profesionale cu servicii de calitate, eficiente și durabile pe tot teritoriul.

3.3

Profilurile profesionale recenzate îi cuprind, printre alții, pe asistenții medicali și sanitari, pe infirmieri, pe animatorii pentru tineret, pe asistenții sociali și pe medici: studii recente (8) arată că, în toate ramurile medicinei, în ciuda salariilor mici și a recunoașterii scăzute a muncii depuse, personalul medical este foarte motivat și responsabil. De asemenea, alte studii indică un grav deficit de personal și greutăți din ce în ce mai mari de recrutare a personalului calificat și corespunzător și de păstrare a acestuia.

3.4

Este necesară o strategie europeană în cadrul Strategiei Europa 2020 (9), pentru a asigura îmbunătățirea nivelurilor de inovare tehnică și structurală, pentru reducerea costurilor și promovarea locurilor de muncă de calitate, prin ameliorarea accesului la asistență medicală îndeosebi în zonele defavorizate, ca și în domeniile medicale confruntate cu deficit de personal la nivel național, prin crearea unor rețele de centre medicale europene de înaltă calitate, dotate cu personal calificat foarte motivat și aflate la dispoziția tuturor cetățenilor din UE.

3.5

În ceea ce privește nivelurile salariilor din acest sector, acestea sunt în general mai mici decât media națională pentru locuri de muncă comparabile, iar femeile – care reprezintă marea majoritate a celor ce lucrează în sector, adesea imigrați – sunt în general subremunerate (10), nu se bucură de destulă considerație și au contracte precare, deși sunt calificate, așa cum reiese din recente studii elaborate în cadrul subsectoarelor (11) de asistență medicală, îngrijirea copiilor și a persoanelor vârstnice, precum și alte forme de asistență acordată persoanelor dependente.

3.6

De asemenea, sectorul are alte trăsături specifice, care îl deosebesc de celelalte (12):

media orelor de muncă prestate pe săptămână este mai mică decât în alte sectoare economice, în timp ce – raportat la economie în ansamblul său – contractele de muncă prezintă forme mai răspândite, precum lucrul în schimburi, munca pe timp de noapte, normele parțială și contractele temporare;

creșterea cererii pentru un serviciu integrat, care să combine toate aspectele și calificările asistenței medicale cu trăsăturile asistenței sociale;

măsurile de formare profesională și lingvistică periodică sunt importante pentru a putea face apel la utilizarea intensivă a instrumentelor informatice în acordarea primului ajutor, la telemedicină și la telediagnoză;

necesitatea de a dispune de infrastructuri mai bune și mai coordonate pentru cele trei tipuri de servicii aflate în discuție, asigurarea accesului tuturor prin mijloace adecvate (și structuri de referință în teritoriu?).

3.7

De asemenea, așa cum a fost subliniat în legătură cu serviciile personale, trebuie „să se țină seama de trăsăturile specifice ale micilor operatori, care furnizează servicii de interes economic general, servicii sociale și servicii non-profit, ale căror caracteristici și contribuții specifice la interesul general trebuie să fie luate în considerare în mai mare măsură” (13), în cadrul dialogului social cu partenerii sociali și cu societatea civilă în general.

3.8

Situația este foarte îngrijorătoare în zonele rurale și în alte zone defavorizate, unde lipsa infrastructurii sociale, medicale și educative duce adesea la un exod al mâinii de lucru calificate, cu repercusiuni asupra inițiativelor de creare de întreprinderi, de stabilire a lor în aceste zone și de dezvoltare a acestora. Ca atare, trebuie asigurată o dezvoltare regională echilibrată și trebuie promovată îmbunătățirea coeziunii teritoriale, mai ales în ceea ce privește asistența socială, medicală și educativă pentru copiii din școli și din creșe (14).

3.9

Pentru a promova mai buna integrare a lucrătorilor migranți, trebuie prevăzute măsuri financiare și organizatorice de sprijinire prin cursuri de limbă, de îmbunătățire a imaginii muncii depuse de aceștia, de primire și găzduire a lor, de formare profesională în domeniul practicilor de asistență, ținând seama de reintegrarea lor eventuală în țările de origine, pentru a evita exodul creierelor din sectorul medical (15).

3.10

Prin urmare, costurile investițiilor din acest sector sunt destul de ridicate și adesea iscă dispute în termeni de sustenabilitate, dat fiind că criza financiară a scos în evidență necesitatea îmbunătățirii raportului costuri-eficiență în domeniul serviciilor sociale și medicale, iar statele membre se află sub presiune pentru a găsi justul echilibru între cerința prestării de servicii medicale universale și respectarea obligațiilor bugetare. Cu toate acestea, având în vedere rezultatele obținute, se impune în mod evident concluzia că investițiile realizate în acest sector al serviciilor sunt foarte productive și rentabile: forța de muncă se bucură de o stare de sănătate mai bună, este mai bine integrată, mai calificată, mai motivată și, de asemenea, mai stabilă.

3.11

De asemenea, Tratatul de la Lisabona a introdus importante inovații în materie, prin protocolul privind serviciile de interes general (SIG), anexat tratatului, „în măsura în care acoperă totalitatea SIG și introduce, pentru prima oară într-un tratat, noțiunea de «servicii non-economice de interes general» (SNEIG), diferite de «serviciile de interes economic general» (SIEG)” (16). Nu se poate nega faptul că serviciile personale au trăsături atât economice, cât și non-economice. Componenta de interes general economic se referă la importanța lor pentru buna funcționare a tuturor întreprinderilor, de la cele producătoare la cele de servicii, iar componenta de interes general non-economic se referă la importanța lor pentru integrarea tuturor persoanelor și pentru coeziunea societății.

3.12

CESE consideră că „protocolul nu constituie o simplă declarație interpretativă a tratatelor și valorilor comune ale Uniunii Europene privind SIG, ci un ghid de utilizare destinat Uniunii și statelor membre”. „Acesta plasează […], în centrul dispozițiilor sale, utilizatorul, satisfacerea nevoilor acestuia, preferințele și drepturile sale, reținând o serie de principii comune, de un nivel calitativ superior, privind siguranța și accesibilitatea, tratamentul egal și promovarea accesului universal” (17).

3.13

Ca atare, trebuie asigurată mai ales o puternică dimensiune europeană acestui sector, printr-un cadru UE armonizat și sprijinit de o strategie europeană de măsuri structurale. În același timp, Comitetul a subliniat „rolul esențial si competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește furnizarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor” (18).

4.   Pentru o Strategie europeană privind serviciile de asistență socială și medicală inovatoare și inteligente

4.1

Lansarea unei strategii europene este, în opinia Comitetului, fundamentală pentru a anticipa și gestiona actualele transformări ale societății europene și ale modelului său economic și social, acestea necesitând identificarea priorităților strategice pentru industria europeană a serviciilor sociale, sanitare și educative destinate persoanei, în ceea ce privește:

resursele umane și formarea și informarea personalului;

tehnologiile corespunzătoare;

un spațiu european al serviciilor integrate;

îmbunătățirea condițiilor de mobilitate și schimburi;

acceptarea principiilor europene de calitate;

deplina recunoaștere a diplomelor de studiu;

cercetarea pusă în slujba optimizării rezultatelor serviciilor;

documentarea și schimbul de experiențe încununate de succes;

politicile de sprijin, structurile și infrastructurile.

4.2

Resursele umane reprezintă primul pilon fundamental al industriei serviciilor personale, așa cum arată finanțările prevăzute în Strategia Europa 2020, astfel încât cetățenii UE să se mențină mai mult timp integrați din punct de vedere social și sănătoși, ceea ce va avea efecte pozitive asupra productivității și competitivității. Acest sector este menționat printre primele în inițiativa „Piețele lider, o inițiativă pentru Europa” și este parte integrantă a inițiativei emblematice „O agendă pentru noi competențe și locuri de muncă”.

4.2.1

Dată fiind importanța acestor servicii, acțiunea strategică a UE privind resursele umane trebuie îndreptată spre:

sisteme informatice pentru definirea profilurilor ocupaționale necesare și a locurilor de muncă;

măsuri de creștere a competențelor și de integrare a dobândirii acestora;

recunoaștere internațională a calificărilor/diplomelor, în vederea îmbunătățirii mobilității;

sisteme eficiente de orientare profesională și de comunicare, inclusiv și mai ales în învățarea limbilor;

formare/alfabetizare în domeniul tehnologiilor digitale;

cursuri de formare și de actualizare în domeniul noilor tehnologii și al noilor metode terapeutice;

mecanisme de stabilizare în cadrul sectorului, condiții de muncă și perspective atrăgătoare de carieră, îmbunătățirea echilibrului de gen;

îmbunătățirea imaginii diverselor profesii din acest sector de servicii;

acord de reglementare privind principiile calitative și aplicarea acestora, precum și cerințe clar definite pentru profilurile profesionale;

introducerea unor servicii de asistență, precum înlocuiri temporare, formare și acordare de consultanță, pentru a garanta calitatea economiei sociale și a îngrijirii și pentru a îmbunătăți bunăstarea furnizorilor acestor servicii;

recurgerea la prețioasele resurse oferite de activitatea de voluntariat, care poate contribui în măsură importantă, din punctul de vedere al calității, al contribuției emoționale și al relațiilor interpersonale dezinteresate și indispensabile, la bunăstarea psihofizică a persoanei asistate.

Aceste măsuri de tip european ar trebui însoțite de măsuri de monitorizare constantă, bazate pe o evaluare științifică și riguroasă.

4.3

Introducerea unor tehnologii adecvate în acest sector, pentru a-i sprijini atât pe prestatorii de servicii, cât și pe beneficiarii acestora, reprezintă cel de-al doilea pilon al acestei strategii: inovarea – atât structurală, cât și metodologică și tehnică – aplicată serviciilor sociale și medicale destinate persoanei poate contribui la oferirea unui răspuns pe măsura mizelor dezvoltării durabile, în contextul actualelor mutații demografice și al realizării unei creșteri incluzive.

4.3.1

Tehnologiile informației și comunicațiilor trebuie utilizate pentru a înlesni autonomia și sporirea responsabilizării și pentru a promova o cultură a sănătății personale și coordonarea dintre serviciile medicale și sociale, astfel încât să dea naștere unor servicii tot mai integrate, care pun omul în centrul unui continuum coordonat de servicii de calitate.

4.3.2

e-Sănătatea, alfabetizarea digitală în legătură cu tehnologiile informatice și telemedicina reprezintă un pilon fundamental al procesului de inovare în domeniul asistenței medicale și revalidării, dat fiind că permit pacientului să aibă tot timpul cu sine propriul dosar clinic, oriunde s-ar găsi, și să se bucure ca atare de asistență medicală cât mai personalizată (19).

4.3.3

Pentru a fi eficiente, sistemele de servicii personale au nevoie de o platformă tehnologică avansată, pentru a pune în comun – pe de o parte – practicile cele mai reușite dintre utilizatori și furnizorii de asistență de lungă durată și – pe de altă parte – orientările care trebuie să îndrume procesul decizional și monitorizarea calității la nivel local, pentru a îmbunătăți planificarea asistenței, astfel încât să fie eficientizate sistemele de repartizare a costurilor serviciilor sociale și a celor medicale sau paramedicale pentru prestații (20).

4.3.4

Este indicat să se beneficieze la maximum de tehnologiile informației aplicate serviciilor sociale, medicale și educative destinate persoanei, făcând apel la elementele de cercetare-dezvoltare de la nivel național și al UE, pentru a valorifica noile profiluri profesionale, adaptate diverselor nevoi ale copiilor, ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor vârstnice sau ale celor bolnave din punct de vedere fizic sau mintal.

4.4

Al treilea pilon: crearea unui spațiu european al serviciilor integrate trebuie abordată cu multă atenție, pentru a depăși inegalitățile existente și a asigura cu adevărat libertatea fundamentală a stabilirii (respectându-se cel puțin normele de legislație socială și convențiile țării-gazdă) și prestării serviciilor (în special în acest sector de importanță esențială pentru asigurarea liberei circulații a serviciilor), prin recunoaștere reciprocă, cooperare administrativă și – acolo unde este nevoie – prin armonizare, astfel încât să fie garantate pe tot teritoriul UE o serie de servicii responsabile, centrate pe indivizi. Pentru a realiza acest obiectiv, statele membre și Uniunea Europeană trebuie să-și exercite responsabilitățile împreună.

4.4.1

Miza transformării economiei europene într-o economie inovatoare și modernă, bazată pe deplina concretizare a celei de-a patra libertăți (libera circulație a serviciilor), ca și dezvoltarea unei a cincea libertăți (adică circulația liberă și deplină a cunoștințelor) ar permite Europei să fructifice întregul său potențial creativ. În acest context, rezultatele aplicării inovării în sectorul serviciilor sociale și medicale ar trebui să fie monitorizate pe baza unui sistem european de evaluare, care ar trebui instituit în acest scop.

4.4.2

Trebuie garantat un spațiu european bazat pe solidaritate, care să asigure accesul la servicii fundamentale de calitate, în cadrul serviciilor sociale, medicale și educative destinate persoanei, la scara întregului teritoriu al UE, inclusiv prin „punerea în aplicare a Cadrului european de calitate pe bază voluntară în diferite state membre și în sectoare diverse” (21), asociindu-i pe utilizatori în definirea și evaluarea calității.

4.4.3

Un sistem de servicii integrate necesită – pe lângă principii armonizate de calitate – recunoașterea reciprocă a calificărilor, monitorizarea calității serviciilor, activarea unui dialog social la diverse niveluri, apropiat de cetățeni și care să-i asocieze pe toți cei interesați, în vederea intensificării cooperării reciproce.

4.5

Politicile de sprijin, structurile și infrastructurile reprezintă cel de-al patrulea pilon pe care trebuie să se sprijine strategia europeană privind industria serviciilor personale.

4.5.1

Un element esențial al acestui pilon este activarea orientată – alături de măsurile prevăzute de Strategia Europa 2020 – a programelor și măsurilor structurale ale UE, cu o mențiune specială pentru Fondul social european, Fondul european de dezvoltare regională și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, ca și pentru programele UE Cultura și Orizont 2014-2020.

4.5.2

De asemenea, la nivelul UE trebuie prevăzute măsuri de stabilire a unui cadru european care să faciliteze și să încurajeze performanțele referitoare la calificările profesionale și la calitatea serviciilor, la documentarea și schimbul de experiențe pozitive, ca și la sistemele standardizate de monitorizare a calității și a nivelurilor de satisfacție a clienților (customer satisfaction) și de rentabilitate economică (value for money) a sectorului, în ceea ce privește atât profesionalizarea și condițiile de muncă și de carieră ale prestatorului de servicii, cât și întreprinderile publice, private și din economia socială active în domeniu, precum și, în sfârșit, pentru beneficiarii serviciilor și familiile lor, ca și pentru economia socială.

4.5.2.1

În ceea ce privește activitatea de voluntariat, aceasta reprezintă o componentă semnificativă care trebuie sprijinită și stimulată, îndeosebi din perspectiva unei contribuții de calitate sub aspect uman, social și emoțional: trebuie acordată atenție specială măsurilor europene de sprijinire a schimbului de experiențe privind cele mai bune practici din activitatea de voluntariat desfășurată în domeniul serviciilor personale.

4.5.3

Trebuie să se țină seama de relevanța efortului investițional și, mai ales, de necesitatea de a diversifica acoperirea financiară [impozite, diverse forme de contribuire la securitatea (protecția) socială, la asigurare, solidaritate intergenerațională sau parteneriate public-privat], luând în considerare faptul că costul asistenței și al sprijinului medical pe termen lung nu este suportabil pentru cea mai mare parte a populației.

4.5.4

La nivelul UE, ar fi potrivit să se aloce o cotă din fondurile structurale pentru dezvoltarea infrastructurii sociale și a serviciilor medicale și de asistență, acolo unde există neajunsuri, și pentru inițiativele locale de creare de locuri de muncă în acest domeniu, asigurând în mod special o linie de finanțare pentru zonele rurale și celelalte zone defavorizate, prin intermediul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală și al inițiativei Leader.

4.5.5

Și la nivelul UE trebuie revăzute măsurile de sprijinire a politicilor familiale și a celor care asigură condiții mai flexibile la locul de muncă celor care au grijă de membrii propriei familii.

5.   Observații finale

5.1

CESE este profund convins că „în domenii cum ar fi asistența medicală, îngrijirea copiilor sau a persoanelor în vârstă, asistența pentru persoanele cu handicap sau locuințele sociale, aceste servicii furnizează o plasă de siguranță esențială pentru cetățeni și contribuie la promovarea coeziunii sociale” (22).

5.2

Comitetul subliniază că serviciile medicale, educative și sociale destinate persoanei reprezintă o chestiune de interes general – atât economic, cât și non-economic – și îndeplinesc un rol important pentru calitatea și funcționarea societăților europene, contribuind la protecția socială și la integrarea în societate și, de asemenea, în mod semnificativ, la performanțele și competitivitatea economiei. Totodată, cererea pentru acest tip de servicii sporește, dar capacitatea de a le finanța se restrânge, ca rezultat al crizei economice și, pe termen lung, al tendințelor demografice.

5.3

Comitetul reafirmă cu hotărâre obiectivele cuprinse în Tratatul de la Lisabona în ceea ce privește educația, protecția socială și sănătatea, aceste obiective fiind oglinda conștiinței sociale colective și dorința ca propriii cetățeni să se bucure de un nivel de viață și mai ridicat, compatibil cu potențialul economic al tuturor statelor membre.

5.4

CESE consideră că, în condițiile actuale, dezvoltarea în continuare a acestor sectoare necesită:

lansarea unei veritabile strategii europene pentru servicii sociale și medicale inovatoare și inteligente și pentru serviciile educative aferente, prin valorificarea resurselor umane, prin introducerea unor tehnologii corespunzătoare de sprijinire a prestatorilor de servicii și a beneficiarilor acestora, prin dezvoltarea unui spațiu european de servicii integrate și prin politici de sprijinire a structurii și infrastructurii, acest lucru fiind posibil utilizând dialogul social și dialogul cu societatea civilă la diverse niveluri;

utilizarea mai eficientă a resurselor financiare și umane și a infrastructurii existente în aplicarea principiilor de calitate și în evaluarea serviciilor, cu măsuri de sporire a competențelor și de integrare a dobândirii acestora; îmbunătățirea nivelurilor de competitivitate, guvernate de negocierea colectivă; sporirea participării sectorului privat, a economiei sociale și a voluntariatului; noi forme de parteneriat între sectoare; analiza precisă a cheltuielilor și evaluarea comună a eficienței și a economicității serviciului.

Bruxelles, 13 decembrie 2012

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  Avizul CESE privind consecințele îmbătrânirii populației asupra sistemelor de sănătate și de protecție socială, JO C 44, 11.2.2011, p. 10; avizul CESE privind solidaritatea în domeniul sănătății: reducerea inegalităților în materie de sănătate în UE, JO C 18, 19.1.2011, p. 74; avizul CESE privind luarea în considerare a nevoilor persoanelor vârstnice, JO C 77, 31.3.2009, p. 115; avizul CESE privind relele tratamente aplicate persoanelor vârstnice, JO C 44, 16.2.2008, p. 109.

(2)  Avizul CESE pe tema „Îmbătrânirea activă / Orizont 2020”, JO C 229, 31.7.2012, p. 13; avizul CESE privind implicarea și participarea persoanelor în vârstă în societate, încă nepublicat în JO.

(3)  Avizul CESE privind luarea în considerare a nevoilor persoanelor vârstnice, JO C 77, 31.3.2009, p. 115; avizul CESE privind învățarea în rândul adulților, JO C 204, 9.8.2008, p. 89; avizul CESE pe tema „Migrație, mobilitate și educație”, JO C 218, 11.9.2009, p.85; avizul CESE privind asigurarea calității în educație și formare profesională (VET), JO C 100, 30.4.2009, p. 136.

(4)  Eurostat, Labour Force Survey, DS-073433, 3/2010.

(5)  Contribuție comună a Federației Europene a Sindicatelor din Serviciile Publice (European Federation of Public Service Unions – EPSU) și a Confederației Europene a Sindicatelor (CES) la consultarea CE privind „Exploatarea potențialului de a crea locuri de muncă al serviciilor personale și pentru gospodării”, Bruxelles, 18 iulie 2012.

(6)  COM(2011) 709 final.

(7)  Raport privind tendințele demografice, The European Economy Series 2011/4 – The 2012 Ageing Report – Comisia Europeană, DG Afaceri Economice și Financiare.

(8)  Raportul EPSU – Studiu cu privire la remunerarea din sectorul îngrijirilor de sănătate în raport cu nivelurile remunerării în ansamblu și la disparitatea salarială de gen în diferite țări din Uniunea Europeană (Study on pay in the care sector in relation to overall pay levels and the gender pay gap in different countries in the European Union) (raport al Federației Europene a Sindicatelor din Serviciile Publice), J. Pillinger, februarie 2010.

(9)  COM(2010) 2020 final, cu inițiative prioritare, precum Uniunea inovării și Agenda digitală pentru Europa.

(10)  Avizul CESE privind diferența de remunerare între femei și bărbați, JO C 211, 19.8.2008, p. 54, și avizul CESE privind egalitatea dintre bărbați și femei 2006-2010, JO C 318, 23.12.2006, p.173; Carta Confederației Europene a Sindicatelor (CES) privind abordarea integratoare a egalității de șanse pentru femei și bărbați în cadrul sindicatelor, adoptată la Congresul CES din Sevilla, 23 mai 2007 și Manualul Comisiei Europene privind abordarea integratoare a egalității de șanse pentru femei și bărbați în cadrul politicilor de ocupare a forței de muncă, iulie 2007.

(11)  Raportul EPSU – Studiu cu privire la remunerarea din sectorul îngrijirilor de sănătate în raport cu nivelurile remunerării în ansamblu și la disparitatea salarială de gen în diferite țări din Uniunea Europeană (raport al Federației europene a sindicatelor din serviciile publice), J. Pillinger, februarie 2010.

(12)  Banca de date AMECO (Annual macroeconomic database)– Employment in Europe – EU KLEMS Accounts [Capital (K), Labour (L), Energy (E), Material (M) and Service inputs (S)], Quarterly review, CE.

(13)  Raportul Confederației Europene a Sindicatelor, Pregătirea punerii în aplicare a Directivei privind serviciile în cadrul pieței interne (Preparation of Implementation of the Directive on Services in the Internal Market), 2010.

(14)  COM(2011) 66 final.

(15)  Avizul CESE privind politica familială și schimbările demografice, JO C 218, 23.7.2011, p. 7; avizul privind modernizarea învățământului superior, JO C 181, 21.6.2012, p. 143–149.

(16)  Avizul CESE pe tema „Serviciile de interes economic general: cum ar trebui repartizate competențele între UE și statele membre?”, JO C 128, 18.5.2010, p. 65-68.

(17)  Cf. nota nr. 16.

(18)  Cf. nota nr. 16.

(19)  Conferința e-Health, Copenhaga, 2012.

(20)  Cf. Help Wanted? Providing and Paying for Long-Term Care, OCDE, 2011.

(21)  COM(2011) 900 final.

(22)  COM(2011) 900 final.


Top