29.10.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/24

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind educația financiară și consumul responsabil de produse financiare (aviz din proprie inițiativă)

2011/C 318/04

Raportor: dl Carlos TRIAS PINTÓ

La 20 ianuarie 2011, în conformitate cu articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic și Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie inițiativă cu privire la

Educația financiară și consumul responsabil de produse financiare.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 24 iunie 2011.

În cea de-a 473-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 și 14 iulie 2011 (ședința din 14 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 142 voturi pentru, 6 voturi împotrivă și 4 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Complexitatea și opacitatea tot mai mare a sistemului financiar au îngreunat în ultimii ani înțelegerea corectă a produselor financiare.

1.1.1   În acest context, CESE recunoaște diferitele inițiative lansate de Comisia Europeană și de OCDE pentru a remedia lacunele sistemului financiar și îndeamnă totodată industria financiară să pună în aplicare corect noua legislație și să utilizeze autoreglementarea pentru a încuraja o acțiune adecvată și onestă, corectând comportamentul precedent al anumitor entități și înlesnind accesul la produse financiare transparente, care să le permită consumatorilor să știe pentru ce semnează în realitate și din ce motiv și care să facă posibilă comparația între diferitele oferte de pe piață.

1.2   Îmbunătățirea indispensabilă a reglementării, supravegherii și transparenței sistemului financiar pentru a spori nivelul de protecție a consumatorilor de produse financiare și a investitorilor în astfel de produse nu-i scutește pe cetățeni de datoria de a-și dezvolta capacitățile financiare pe parcursul întregii vieți, în vederea unui consum responsabil de produse financiare prin intermediul luării de decizii în cunoștință de cauză și bine întemeiate. Este vorba, în definitiv, despre a lega într-un triunghi virtuos educația financiară, reglementarea piețelor și protecția consumatorului.

1.3   Educația financiară trebuie concepută ca o politică integrală, bazată pe colaborarea tuturor actorilor implicați: administrațiile publice, industria financiară, întreprinderile, organizațiile sindicale, asociațiile de consumatori, sistemul de învățământ și toți cetățenii, în general, în calitate de consumatori de produse financiare. Cu toate acestea, activitățile de educație și formare ar trebui să fie derulate de organisme neafectate de niciun conflict de interese.

1.4   În cadrul unui sistem de învățământ care încurajează cetățenii europeni să își dezvolte spiritul critic, educația financiară trebuie să fie prezentă de-a lungul întregii vieți. CESE solicită introducerea educației financiare ca materie obligatorie în cadrul programelor de studiu ale sistemului de învățământ, acesteia urmând să i se asigure o continuitate în programele de competență și reorientare profesională destinate lucrătorilor. În acest scop, va trebui, printre altele, încurajată gestionarea conștientă a propriei situații financiare (economisire, utilizarea cărților de credit, împrumuturi etc.), punându-se în valoare produsele financiare responsabile din punct de vedere social. CESE sprijină măsurile de reglementare a piețelor financiare de produse de bază, măsuri adoptate de Comisia Europeană pentru a spori transparența, a crește calitatea informației și a îmbunătăți mecanismele de supraveghere.

1.5   O educație financiară pe deplin accesibilă este benefică pentru întreaga societate. Proiectele de capacitare financiară trebuie să privească, în mod prioritar, acele categorii de persoane care se confruntă cu riscul excluziunii financiare, și însăși industria financiară este obligată să se implice activ în dubla acțiune „microfinanțe și educație”, precum și în înlesnirea accesului la servicii financiare de bază.

1.6   CESE pune accentul asupra impactului limitat al programelor de educație financiară actuale și subliniază totodată că este important să se identifice necesitățile consumatorilor de produse financiare în materie de formare și să se formuleze propuneri ad hoc, dar și să se evalueze conformitatea diferitelor programe educaționale și eficiența modalităților de acces utilizate, cu implicarea părților interesate în vederea realizării acestui obiectiv.

1.7   În definitiv, educația financiară este un aspect esențial pentru menținerea încrederii în sistemul financiar și pentru un consum responsabil de produse financiare. Prin urmare, în perspectivă, este indispensabil ca instituțiile publice și private cele mai relevante și părțile interesate să își unească forțele pentru a dota educația financiară cu strategiile și resursele pe care aceasta le merită, și să remedieze lipsa de coordonare și sinergiile deficiente dintre numeroasele inițiative existente (la nivel internațional, european și național).

1.8   CESE este conștient de caracterul limitat al competențelor Comisiei Europene în domeniul educativ, însă, în contextul acesteia, susține că educația financiară este mai amplă decât educația în sine, dat fiind că privește, de asemenea, responsabilizarea persoanelor, abordează excluziunea socială și încurajează consumul responsabil.

1.9   În cele din urmă, CESE subliniază faptul că nevoile consumatorilor de produse financiare trebuie să reprezinte o temă prioritară în cadrul reuniunilor internaționale la nivel înalt, în special în cadrul G-20. În acest sens, CESE solicită înființarea unui Grup de experți în protecție financiară a consumatorului.

2.   Cultura financiară și rolul consumatorilor

2.1   Cultura dereglementării și a autoreglementării financiare, creativitatea financiară, complexitatea noilor instrumente și opacitatea sistemului, pe lângă faptul că au fost o cauză decisivă a gravei crize pe care o traversăm în prezent, au îngreunat înțelegerea de către cetățeni a mecanismelor de funcționare a unei piețe deja complexe și globalizate prin natura sa, inundate de o mare varietate de produse financiare.

2.2   În așa-numita societate a cunoașterii, care trebuie să beneficieze de un sistem de învățământ capabil să stimuleze spiritul critic al cetățenilor săi, educația financiară reprezintă un instrument strategic, care trebuie să însoțească noua reglementare a sistemului financiar. Configurarea unui sistem financiar mai solid, sigur și transparent nu poate fi realizată fără contribuția unui consumator responsabil și angajat în dezvoltarea capacităților sale financiare.

2.3   De altfel, capătă o pondere tot mai mare „consumul responsabil de produse financiare”, care îndeamnă la disocierea dorinței de necesitate. În același sens, câștigă tot mai mulți adepți „economisirea conștientă”, care – pe termen lung – mizează pe produse responsabile din punct de vedere social (1), și anume pe cele care demonstrează o performanță mai bună din punctul de vedere al mediului, social și al guvernanței corporative (criterii ESG).

2.4   Obiectivul nu este doar de a transmite cunoștințe și abilități (educația financiară), ci și de a modela o judecată în cunoștință de cauză (alfabetizarea financiară) pentru a se obține, într-un context real, o luare de decizii corecte în gestionarea economiei personale (capacitare financiară).

2.5   În definitiv, o mare parte a deciziilor din viața unei persoane sunt legate de un comportament financiar, care afectează în mod direct mediul său personal și familial, de la căutarea mijloacelor pentru finanțarea studiilor, până la planificarea venitului în perspectiva pensionării (2).

2.6   Mai mult, având în vedere contextul crizei economice internaționale, interesul tot mai mare al cetățenilor față de durabilitate, precum și comportamentul întreprinderilor din punctul de vedere al mediului, social și al guvernanței corporative (criterii ESG), pare important să se pună la dispoziție mai multe informații referitoare la modul de a include aceste criterii în deciziile financiare ale consumatorilor finali.

2.7   Prin urmare, CESE consideră că facilitarea accesului tuturor categoriilor de populație la cultura financiară, cu o intensitate suficientă pe parcursul ciclului de viață, este esențială pentru menținerea încrederii într-un sistem financiar bine reglementat, pentru garantarea dezvoltării și stabilității acestuia, stimulând un consum inteligent de produse financiare, pe baza unor decizii în cunoștință de cauză și bine întemeiate. De altfel, această chestiune a devenit un obiectiv comun al guvernelor și al autorităților de reglementare și de supraveghere.

2.8   Instituțiilor financiare le revine, de asemenea, un rol important. În acest sens, societatea trebuie să poată conta pe angajamentul unei industrii financiare care să garanteze onestitate și transparență în ceea ce privește prestarea serviciului către clienți, aflându-se în mod clar în serviciul intereselor persoanelor.

3.   Măsuri în domeniul educației financiare

3.1   Educația financiară este procesul prin care consumatorii ajung să înțeleagă mai bine produsele financiare și dobândesc mai multe cunoștințe asupra riscurilor financiare și a oportunităților pieței, luând decizii economice în cunoștință de cauză. O educație financiară pe deplin accesibilă aduce beneficii întregii societăți, reducând riscurile de excluziune economică și stimulând consumatorii să planifice și să economisească, contribuind în acest fel la evitarea îndatorării excesive.

3.2   Pentru a promova cultura financiară în rândul consumatorilor, au fost lansate diverse inițiative de către autoritățile de supraveghere, instituțiile financiare și alți actori ai societății civile, sub denumirea de „planuri de educație financiară”.

3.3   Această provocare nu este nouă, ci a fost deja abordată anterior de OCDE (3), de Comisia Europeană (4) și de ECOFIN (5).

3.4   În acest sens, cele mai semnificative inițiative instituționale de la nivel UE au fost punerea în practică a unei secțiuni ample privind educația financiară în cadrul proiectului de educație în vederea consumului Development of On Line Consumer Education Tools for Adults (DOLCETA), și crearea de către Comisie în octombrie 2008 a Expert Group on Financial Education (EGFE), care, de atunci, s-a întrunit periodic în scopul analizării diverselor strategii de dezvoltare a programelor de educație financiară, stimulând cooperarea public-privat pentru o mai bună implementare.

3.5   Printre factorii care impun o îmbunătățirea a educației financiare se numără complexitatea noilor instrumente financiare, schimbările demografice (6) și noul cadru legislativ european (7).

3.6   La aceasta se adaugă, în general, faptul că populația dispune de o cultură financiară insuficientă. Îndeplinirea acestui obiectiv necesită, ca o condiție prealabilă, ca cetățenii să devină conștienți de necesitatea îmbunătățirii formării lor financiare. În acest sens, CESE solicită intensificarea campaniilor naționale de informare pe teme financiare.

3.7   CESE pledează pentru a se înlesni tuturor cetățenilor (copii, tineri, persoane vârstnice, persoane cu handicap sau alte categorii) accesul efectiv la programe de capacitare financiară cu tematica corespunzătoare fiecărei etape, ținându-se seama de obiectivele și interesele fiecărei categorii. Conținuturile elementare de formare (planificarea financiară, economiile, îndatorarea, asigurările și pensiile etc.) și metodologia specifică de punere în aplicare trebuie să fie însoțite de mijloace eficiente de acces la respectivele categorii de populație: școli, centre de muncă, asociații ale consumatorilor, site-uri web, publicații specializate, mijloace de comunicare etc.

3.8   Copiii și tinerii reprezintă publicul prioritar al programelor, însă doar în câteva țări educația financiară este o materie, adică figurează în programa de învățământ (8). CESE subliniază că, fără aceasta, nu se vor îndeplini obiectivele preconizate în materie de capacitare financiară.

3.9   CESE încurajează, de asemenea, Comisia Europeană și alte instituții să-și îmbunătățească informarea și sensibilizarea cu privire la investițiile responsabile din punct de vedere social (IRS) în diferitele state membre, în cadrul inițiativelor lor actuale privind educația financiară.

3.10   Programele de educație financiară aflate în desfășurare în țări ca Regatul Unit (Programul de consultanță generică), Franța (Institutul pentru educație financiară), Spania (Planul de educație financiară 2008-2012), Austria (Inițiativa Finanz Wissen) etc. au fost corect elaborate, dar suferă de o lipsă de difuzare și de lipsa strategiilor de implementare suficient de extinse, precum și de o cunoaștere deficitară, din partea cetățenilor, a resurselor acestor instituții în materie de formare.

3.11   CESE insistă asupra necesității de intensificare a studiilor menite să evalueze conformitatea conținuturilor de formare și a mijloacelor de acces utilizate și, prin urmare, a aprecierii îmbunătățirii capacităților financiare pe termen lung, în special în ceea ce privește impactul acestei discipline asupra formării copiilor și tinerilor.

4.   Noi comportamente financiare ale consumatorilor

4.1   Factorii demografici, socioculturali și tehnologici înconjurători determină noi comportamente financiare ale consumatorilor. Concret, consumatorii caută în prezent produse personalizate, un serviciu mai profesional, solicită mai multe informații, se interesează în legătură cu destinația investițiilor lor (9) și fac dovadă de o atitudine critică.

4.2   În acest context, strânsa relație pe care o întrețineau clienții cu instituțiile financiare se slăbește pe zi ce trece: lucrează cu mai multe instituții, doresc ca sucursala să se afle în apropiere sau utilizează servicii bancare online, urmăresc un serviciu eficient și rentabilitatea investițiilor lor.

4.3   Cheia succesului pentru fidelizarea clienților este o gestionare corectă a informației, în vederea analizării obiceiurilor de consum și, în conformitate cu descrierea profilului acestora, furnizarea informației adecvate. Fără a aduce atingere celor de mai sus, consumatorul trebuie să compare informațiile pe care le primește și să analizeze cu atenție contractele pe care le semnează.

4.4   Asociațiile consumatorilor recomandă luarea în considerare a unei serii de criterii în relațiile cu instituțiile financiare (servicii personalizate, calitatea serviciului, gradul de specializare al anumitor produse), înainte de a se arunca în vâltoarea celei mai mari rentabilități. În acest sens, educația financiară le va permite consumatorilor să identifice pericolul pe care îl reprezintă așa-numitele „tarabe financiare”.

5.   Promovarea transparenței pentru îmbunătățirea protecției și recâștigarea încrederii

5.1   Acțiunile în materie de educație financiară trebuie să fie însoțite de o reglementare completă a piețelor financiare și de îmbunătățirea efectivă a protecției consumatorilor de produse financiare. Cu toate acestea, reglementarea financiară nu-l scutește pe cetățean de datoria de a-și dezvolta capacitățile financiare pe parcursul întregii vieți.

5.2   Transparența reprezintă un instrument indispensabil în relația cu utilizatorul și un atu esențial pentru recâștigarea încrederii consumatorilor în industria serviciilor financiare.

5.3   Transparența informației se obține prin intermediul unor inițiative cum ar fi rapoartele și publicațiile, consultanța responsabilă, broșurile informative, fișele și ghidurile, noile mijloace de consultare, expunerea produselor și serviciilor financiare etc. Clauzele redactate în caractere foarte mici, clauzele abuzive ale contractelor și publicitatea înșelătoare trebuie eliminate.

5.4   În general, pentru clienți instituțiile financiare reprezintă o sursă de preocupare din cauza lipsei de comunicare, a criteriilor care guvernează modul în care angajații care lucrează direct cu publicul („front office”) interacționează cu acesta din urmă și din cauza documentelor în sine care, de cele mai multe ori, sunt doar pe înțelesul experților. Pentru a face față acestei situații, instituțiile financiare trebuie să dispună de angajați calificați, care să-și mențină clienții informați, să stabilească contacte și să utilizeze un limbaj pe înțelesul acestora.

5.5   În cadrul comercializării produselor și serviciilor financiare, cerințele de informare sunt însoțite de obligația de a comunica în mod veridic consumatorului condițiile contractului și implicațiile corespunzătoare, cu suficient timp înainte de acceptarea unei oferte.

5.6   În special, este indispensabil să se specifice riscurile pe care le implică fiecare operațiune și să se încerce să se echilibreze asumarea riscurilor, dat fiind că, în ultimul timp, se constată deplasarea tot mai mare a riscului de la produsul financiar către consumator. În cazul serviciilor bancare electronice, este esențial să se garanteze accesul complet la informațiile cele mai relevante.

5.7   Concret, Directiva 2007/64/CE privind serviciile de plată impune îmbunătățirea accesului la informații. La rândul său, Directiva privind piețele instrumentelor financiare (10) stabilește informațiile necesare pentru prestarea de servicii de investiții, aplicabile tuturor mijloacelor de contractare, și anume, informare prealabilă, în momentul contractării și ulterior. De asemenea, directiva obligă instituțiile financiare să întărească protecția investitorilor și să le ofere clienților lor produse mai adecvate, în funcție de diversele profiluri de risc și socioculturale.

5.8   Altă reglementare referitoare la drepturile consumatorilor este Directiva 2008/48/CE privind creditele pentru consumatori, în care se lansează principiul „împrumutului responsabil”, prin care instituția care acordă împrumutul își asumă obligația de a acorda asistență, precum și cea de a evalua solvența actuală și viitoare a consumatorului, potrivit informațiilor furnizate de acesta și prin consultarea propriei baze de date.

5.9   În perspectivă, un instrument european important pentru consolidarea încrederii cetățenilor va fi Actul privind piața unică (11), care include un capitol privind o serie de măsuri consacrate protecției consumatorilor de produse financiare cu amănuntul, acordând o atenție specială transparenței comisioanelor bancare și actualei lipse de protecție a consumatorilor de împrumuturi ipotecare.

6.   Promovarea celor mai bune practici bancare

6.1   Dereglementarea financiară din ultimele decenii a dus la o interconectare între piața bancară și piața de capitaluri, ceea ce a dus la agravarea riscurilor de nerespectare a drepturilor clienților băncilor comerciale.

6.2   Astfel, consumatorii au denunțat faptul că la comercializarea produselor financiare informațiile au fost deficitare, cu atât mai mult cu cât era vorba de produse complexe nou create.

6.3   Mai precis, Comisia Europeană (12) identifică următoarele probleme fundamentale ale consumatorului în relația sa cu băncile: informații precontractuale deficitare, asistența nefiabilă, lipsa de transparență în legătură cu comisioanele bancare și dificultatea de a schimba instituția cu care se lucrează.

6.4   Pentru a remedia aceste lacune, Comisia Europeană a lansat o inițiativă de autoreglementare pentru industria bancară în vederea îmbunătățirii accesului la informație și garantării unei mai bune înțelegeri și a unei mai bune comparabilități a comisioanelor bancare. CESE salută acest proiect important de armonizare, menit să conducă la un sistem mai standardizat, care să înlesnească comparația între diferite oferte. Subliniază, la rândul său, necesitatea de a se putea conta pe organizațiile de consumatori pentru a se garanta punerea în aplicare cu succes a acestui proces.

6.5   Pe de altă parte, se semnalează opoziția instituțiilor financiare la a oferi clienților lor alte produse decât cele proprii, atunci când acestea sunt mai puțin rentabile. De asemenea, printre erorile comise în domeniul investițiilor colective se numără lansarea unor noi produse, fără a se ține seama de cererea pe care ar putea s-o aibă.

6.6   Pe scurt, dezechilibrul dintre necesitate și produsul achiziționat este o realitate care se sprijină pe un model de gestionare în care oferta forțează cererea, profitând de decalajul crescând de cunoștințe, având în vedere decalajul dintre informațiile de care dispun vânzătorii și cele de care dispun cumpărătorii de produse financiare. În acest sens, CESE propune stabilirea unor „coduri de conduită” stricte și obligatorii pentru personalul instituțiilor financiare, prin care să se atenueze posibilele conflicte de interese dintre consultanță și comercializare. Sub aspectul respectării codului de conduită, sarcina probei ar trebui să cadă în sarcina instituției financiare.

6.7   Prin urmare, intermediarii financiari (nu numai agenți bancari, ci și agenți de asigurări, brokeri etc.), trebuie, fără a aduce atingere adoptării stricte a reglementării în vigoare, să adopte bune practici pentru a-i proteja pe consumatorii serviciilor financiare, prin măsuri de îmbunătățire a calității informațiilor (clare, precise, adaptate necesităților consumatorilor, inteligibile și comparabile cu alte oferte), politici care să promoveze formarea financiară a depunătorilor și a investitorilor, o consultanță profesionistă (fiabilă și onestă) care să înlesnească alegerea consumatorilor și un organ independent care să supravegheze și să apere drepturile și interesele clienților produselor financiare (Ombudsman).

6.8   Pentru consolidarea acestui nou scenariu, CESE insistă asupra necesității de îmbunătățire a calificării intermediarilor financiari, pentru ca ei să poată desfășura această sarcină didactică indispensabilă. Intermediarii financiari se confruntă cu o dublă provocare: pe de o parte, să cunoască mai bine produsele pe care le comercializează și, pe de altă parte, să știe să transmită în mod eficient informația utilizatorului.

7.   Promovarea incluziunii financiare

7.1   CESE este conștient de faptul că incluziunea financiară trebuie să se înscrie în contextul incluziunii sociale depline a persoanelor, și este evident că garanțiile în materie de ocupare a forței de muncă, protecție socială etc. sporesc fiabilitatea inițiativelor în domeniul educației financiare.

7.2   Diverse studii (13) demonstrează nivelul deficient al educației financiare și legătura acestuia cu nivelul cultural și statutul socioeconomic. Astfel, numeroase persoane își gestionează cu greu situația financiară și ignoră riscul aferent investițiilor lor. De asemenea, s-a constatat că foarte puține dintre aceste persoane au planuri alternative în cazul modificării circumstanțelor personale din motive neprevăzute (șomaj, accidente, divorț sau decesul partenerului de viață etc.).

7.3   În numeroase țări, doar 30 % din populația adultă este capabilă să calculeze o dobândă simplă și doar 44 % are cunoștințe elementare privind funcționarea sistemului de pensii (14).

7.4   Aproximativ 80 de milioane de cetățeni europeni, adică 16 % din populația totală, trăiesc în condiții de sărăcie. În 2010, Uniunea Europeană a stabilit printre obiectivele Anului european de luptă împotriva sărăciei și excluziunii sociale promovarea sprijinului social acordat politicilor de incluziune, punând accentul pe responsabilitatea colectivă și individuală.

7.5   Incluziunea financiară sprijină procesele de incluziune socială. Prin urmare, este importantă promovarea de inițiative care să sprijine incluziunea financiară a categoriilor de populație care se confruntă cu un risc ridicat de excluziune (femei, șomeri, persoane cu handicap, persoane vârstnice, persoane fără mijloace economice etc.), dintr-o perspectivă de accesibilitate universală, prin dezvoltarea de produse și servicii financiare adaptate acestor categorii.

7.6   În contextul socioeconomic actual, este indispensabil să se pună accentul pe educația financiară orientată către planificarea pensionării, având în vedere tendința puternică spre sisteme publice de pensii contributive, ale căror prestații sunt determinate în funcție de contribuțiile realizate (earnings-related benefits). De asemenea, pentru a consolida poziția femeilor care lucrează, integrarea pe piața forței de muncă trebuie să fie însoțită de programe specifice de capacitare financiară.

7.7   În definitiv, măsurile de îmbunătățire a culturii financiare a consumatorilor europeni trebuie să vizeze cu prioritate categoriile de populație cele mai vulnerabile și care sunt amenințate de riscul de excluziune financiară sau de a fi afectate de anumite operațiuni speculative abuzive.

7.8   CESE insistă asupra necesității ca instituțiile financiare să-și asume, printre funcțiile lor, facilitarea accesului la serviciile bancare al persoanelor fără mijloace economice, pentru a se evita excluziunea financiară a acestora. Astfel, programele de acordare de microcredite (15) trebuie integrate pe deplin în oferta de credite a instituțiilor financiare. Persoanele aflate în șomaj, tinerii absolvenți care au nevoie de garanții, întreprinzătorii, imigranții, persoanele cu handicap etc. (16) sunt beneficiarii microcreditelor și trebuie să li se garanteze accesul la acestea.

7.9   Dublele măsuri de „microfinanțe și educație” ale anumitor programe dau rezultate excelente, având în vedere că educația are avantaje concurențiale față de alte inițiative care se limitează la microfinanțe.

8.   Perspectivele educației financiare

8.1   CESE este pe deplin conștient de faptul că Comisia Europeană dispune de competențe limitate în domeniul educației (17), însă, în acest context, argumentează că educația financiară este mai amplă decât educația în sine, având în vedere că privește, de asemenea, responsabilizarea persoanelor, abordează excluziunea socială și promovează consumul responsabil.

8.2   CESE îndeamnă Comisia să ia în considerare în mod serios adoptarea de măsuri legislative care să oblige statele membre să promoveze în mod real educația financiară.

8.3   În perspectivă, există un consens larg între organisme și instituții [probabil, cele mai relevante în domeniul educației financiare sunt International Network on Financial Education (INFE), al OCDE și Expert Group on Financial Education (EGFE) al Comisiei Europene] în legătură cu cele mai semnificative conținuturi și practici care trebuie avute în vedere în domeniul educației financiare. În acest sens, CESE este întru totul de acord cu aceste principii și, prin urmare, solicită autorităților și instituțiilor financiare să dispună dotarea cu mijloace suficiente pentru a promova inițiativele aferente:

—	o metodologie comună pentru evaluarea nivelului de cunoaștere a conceptelor financiare și a gradului de incluziune a populației;

—	includerea într-o mai mare măsură în programele școlare a educației financiare; o metodologie internațională pentru evaluarea eficienței și eficacității programelor de învățământ;

—	elaborarea de strategii naționale de educație financiară, cu mecanisme adecvate de monitorizare și de evaluare a impactului;

—	întărirea strategiilor de incluziune financiară; intensificarea eforturilor depuse cu grupuri specifice (tineri, femei, imigranți, persoane cu venituri reduse);

—	protecția drepturilor consumatorilor de produse financiare;

—	întărirea cooperării dintre Comisia Europeană, OCDE și autoritățile naționale pentru exploatarea posibilelor sinergii și evitarea suprapunerii activității;

—	organizarea unei zile europene a educației financiare, de exemplu sub egida președinției rotative a Uniunii Europene;

—	promovarea unei conferințe anuale pe tema educației financiare, cu contribuția unor experți de renume;

—	crearea unui sistem de recunoaștere publică la nivelul Uniunii Europene (de exemplu, un premiu) care să răsplătească cele mai bune inițiative în domeniul educației și cele mai bune practici;

—	promovarea „carnetului de conducere financiară”;

—	întruniri periodice între guvernele statelor membre pe marginea programelor de educație financiară aflate în desfășurare și includerea acestor considerente în agenda națională (aceste întruniri nu trebuie doar să descrie măsurile care se întreprind, ci și să evalueze impactul acestora).

8.4   La acestea, CESE adaugă următoarele propuneri, care combină inițiative pentru îmbunătățirea capacitării financiare a cetățenilor cu diferite măsuri menite să sporească nivelurile de protecție a consumatorului final de produse financiare:

—

crearea unui organism independent, pentru informarea gratuită a consumatorilor în legătură cu produsele financiare, precum și cu modalitățile în care aceștia pot să includă criteriile ESG în deciziile lor financiare, acest organism putând să ofere consiliere prin întrevederi directe sau printr-un „hotline” financiar;

—

reglementarea rolului intermediarilor financiari și al organismelor publice cu responsabilități în materie de educație financiară, pentru a spori accesibilitatea și înțelegerea informațiilor financiare (18). Va fi important să se stabilească mecanisme de supraveghere care să garanteze imparțialitatea acțiunilor acestora;

—

crearea unei agenții europene pentru protecția consumatorilor finali de produse financiare, pentru a supraveghea practicile bancare (în special, accesibilitatea, transparența și comparabilitatea produselor financiare) și a combate frauda. Această instituție ar trebui să aibă capacitatea de a acorda sancțiuni;

—	obligarea industriei financiare să prevadă suporturi fizice care să îi informeze pe clienții produselor financiare în legătură cu drepturile lor și acțiunile pe care le pot întreprinde în cazul în care nu sunt de acord cu o propunere sau o hotărâre a instituției financiare;

—	includerea, pe toate suporturile de informație cu privire la produsele financiare (la fel ca în cazul medicamentelor), a unor avertizări cu privire la posibilele contraindicații și efecte secundare ale fiecărui produs, precum și a aspectelor legate de condițiile contractelor;

—	crearea unui EGFE la nivelul fiecărui stat membru care dispune de o strategie de educație financiară, astfel încât să se consolideze planurile prevăzute, cu implicarea echilibrată a principalilor actori ai societății civile organizate;

—	acordarea de sprijin de către Comisia Europeană (acelor autorități naționale din statele membre care nu au realizat încă acest lucru) în definirea unei strategii coerente cu privire la educația financiară, luând ca referință țările care au realizat progresele cele mai satisfăcătoare;

—	crearea unui pachet bugetar corespunzător fiecărei strategii naționale de educație financiară, în care să se stabilească cine urmează să finanțeze programele de educație financiară și cu ce resurse aferente;

—	promovarea de către Comisia Europeană a acțiunilor în materie de educație financiară în statele membre, pornind de la bunele practici identificate;

—	promovarea generalizării situației trezoreriei asigurărilor sociale, astfel încât toți lucrătorii să fie informați anual în legătură cu cuantumul pensiei la care vor avea dreptul în momentul pensionării;

—	promovarea produselor financiare specifice pentru tineri (începând de la 14 ani, vârstă care precede emanciparea și integrarea pe piața forței de muncă) și informarea periodică a acestora cu privire la caracteristicile și funcționarea acestor produse;

—	încurajarea industriei jucăriilor să creeze jocuri care să includă, în mod pedagogic, noțiuni financiare;

—	emiterea de scurte emisiuni de televiziune și de radio (10-15 minute) privind unele aspecte financiare elementare (credite, ipoteci, asigurări etc. și concepte de bază cum ar fi rentabilitatea sau riscul), crearea de inițiative multimedia și promovarea educației financiare în rețelele sociale;

—	utilizarea într-o mai mare măsură a asociațiilor de consumatori și a altor organizații independente ale societății civile organizate pentru a difuza și pune în aplicare inițiativele guvernelor în materie de educație financiară.

8.5   În sfârșit, CESE subliniază că necesitățile consumatorilor de produse financiare trebuie să se numere printre temele prioritare ale întrunirilor internaționale la nivel înalt, în special ale Summitului G-20. În acest sens, Consumers International (19) solicită înființarea unui grup de experți în protecție financiară a consumatorului care să raporteze Summitului G-20, în vederea garantării accesului la servicii financiare stabile, echitabile și competitive.

---

(1)  Avizul CESE privind produsele financiare responsabile din punct de vedere social, JO C 21/06, 21.1.2011, p. 33.

(2)  A se vedea în acest sens documentul Comisiei „Cartea verde - Către sisteme europene de pensii adecvate, viabile și sigure”, COM(2010) 365 final.

(3)  În luna iulie 2005. Trebuie subliniat de asemenea Proiectul OCDE privind educația financiară din 2009.

(4)  Comisia Europeană a publicat „Opt principii de bază pentru furnizarea unor programe de educație financiară de calitate”, COM(2007) 808 final.

(5)  Concluziile ECOFIN din mai 2008.

(6)  Este în special relevantă creșterea speranței de viață, care face necesară familiarizarea persoanelor în vârstă cu noile instrumente financiare și îi obligă pe adulți să-și planifice mai bine viitorul.

(7)  Elaborat pe baza Planului de acțiune pentru serviciile financiare, pus în aplicare de Comisia Europeană la sfârșitul anilor '90.

(8)  În 2012, raportul Pisa va evalua pentru prima oară competențele financiare ale elevilor în vârstă de 15 ani în 19 țări.

(9)  În ultimii ani, a crescut cererea de produsele financiare responsabile din punct de vedere social, care aplică criterii de responsabilitate socială în ceea ce privește selectarea investițiilor.

(10)  Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, JO L 145/1, 30.4.2004.

(11)  COM (2011) 206 final.

(12)  Comisia Europeană: „Colectarea datelor privind prețurile conturilor curente propuse consumatorilor” („Data Collection for prices of current accounts provided to consumers”), Bruxelles 2009.

(13)  A se vedea Braunstein & Welch, 2002; Mandell, 2008; FINRA Investor Education Foundation, 2009.

(14)  Potrivit studiului elaborat de Ma José Gómez Yubero în articolul intitulat „Educația financiară: de la informație la cunoaștere și la luarea de decizii financiare în cunoștință de cauză” („Financial education: from information to knowledge and informed financial decision-making”).

(15)  Adunarea generală a ONU a proclamat anul 2005 „Anul internațional al microcreditelor”.

(16)  Așa cum este cazul în Franța, microcreditul nu trebuie să sprijine doar întreprinderile, ci trebuie să constituie un instrument menit să răspundă altor necesități ale persoanelor care dispun de resurse reduse.

(17)  Articolul 165 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene rezervă statelor membre competența de a legisla în materie de educație.

(18)  Fără a aduce atingere funcțiilor de formare propriu-zise ale sistemului educativ.

(19)  Reprezintă 220 de organizații ale consumatorilor din 115 țări.

---

---