EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52011AE1586

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS) și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei COM(2011) 168 final

JO C 24, 28.1.2012, p. 70–77 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/70


Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității

COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS)

și Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European: O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei

COM(2011) 168 final

2012/C 24/13

Raportor: dl Eric PIGAL

La 29 aprilie 2011, în conformitate cu articolul 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității

COM(2011) 169 final – 2011/0092 (CNS)

și la

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European – O impozitare mai inteligentă a energiei pentru UE: propunere de revizuire a directivei privind impozitarea energiei

COM(2011) 168 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 octombrie 2011.

În cea de-a 475-a sesiune plenară, care a avut loc la 26 și 27 octombrie 2011 (ședința din 27 octombrie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 158 de voturi pentru, 4 voturi împotrivă și 13 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Concluzii

1.1.1   În contextul în care numeroase state membre își definesc strategiile pentru a ieși din criza economică și financiară, revizuirea directivei privind impozitarea energiei (DIE) oferă posibilitatea de a concilia obiectivele de mediu cu cele economice. Această directivă le permite statelor membre care doresc acest lucru să transforme o parte din impozitarea muncii sau a capitalului într-o formă de impozitare care să încurajeze comportamentele ecologice și favorabile eficienței energetice, în conformitate cu Strategia Europa 2020.

1.1.2   Europa nu poate să se limiteze la formularea obiectivelor în materie de politică energetică, ci trebuie să se doteze cu mijloacele prin care să le atingă. Pentru a reuși, ea trebuie să transmită un puternic semnal la nivel de prețuri. Acesta ar fi un mijloc eficient, dacă nu chiar singurul, capabil să determine schimbarea mentalităților și a comportamentelor.

1.1.3   Reformarea directivei privind impozitarea energiei reprezintă, în mod incontestabil, un progres față de versiunea inițială. Introducerea a doi factori pentru măsurarea/impozitarea energiei fac ca aceasta să fie mai precisă și mai pertinentă. Factorul impozit pe CO2 completează sistemul de comercializare a cotelor de emisie (SCCE UE).

1.1.4   Pe baza celor doi factori de impozitare, cele mai multe forme de energie trebuie tratate/impozitate în mod egal, în funcție de emisiile lor de CO2 și de conținutul lor energetic. Trebuie însă subliniat că electricitatea nu este supusă aceluiași regim de aliniere cu celelalte forme de energie.

1.1.5   Oricât de dureros poate fi pe moment, semnalul transmis la nivel de prețuri prin intermediul unei impozitări puternice a carburanților îi pregătește pe consumatorii europeni de energie pentru inevitabilele penurii și restricții, favorizând investițiile și eforturile de economisire a energiei, atragerea și dezvoltarea de energie din surse regenerabile, rezistența la șocurile petroliere etc.

Acest semnal la nivel de prețuri legat de impozitare este însă imperceptibil în ceea ce privește combustibilii și ar putea rămâne astfel odată cu reformarea DIE. Prin urmare, consumatorii nu pot percepe avantajele eforturilor și ale investițiilor în materie de economisire a energiei în ceea ce privește combustibilii și au de suferit de pe urma fluctuațiilor imprevizibile ale pieței.

1.1.6   Înclinarea sporită a consumatorilor către economisirea combustibililor ar fi și în avantajul întreprinderilor din sector, accelerând reînnoirea echipamentelor și oferind noi oportunități de piață.

1.1.7   Anumite sectoare industriale mari consumatoare de energie, care anterior nu intrau în domeniul de aplicare al directivei privind impozitarea energiei, sunt reintegrate în aceasta, pe bună dreptate.

Alte sectoare rămân însă, cu totul sau în parte, în afara domeniului de aplicare a acestei directive. Spre exemplu:

agricultura, construcțiile, lucrările publice;

transportul public și transportul utilizat de forțele armate, colectarea deșeurilor, administrațiile publice;

ambulanțele (însă nu taxiurile), transportul aerian, transportul maritim comunitar;

energia electrică consumată de gospodării etc.

Este greu de găsit o coerență la nivelul tuturor acestor exceptări, cu atât mai mult cu cât ele riscă să nu fie înțelese de cei care nu beneficiază de ele.

1.1.8   Contrar celor invocate în comunicarea Comisiei Europene, noua DIE nu definește niciun cadru, nu ia poziție și nu prezintă nici măcar recomandări de utilizare de către statele membre a unei părți sau a tuturor veniturilor rezultate din noul regim de impozitare pentru a face să evolueze oferta către noi tehnologii sau forme de energie mai ecologice.

1.1.9   CESE remarcă totuși că DIE contribuie la dezvoltarea pieței unice, vizând și înlesnind atingerea unei armonizări a sistemelor de impozitare a energiei.

1.2   Recomandări

1.2.1   Comitetul sprijină eforturile Comisiei Europene, de realizare a obiectivelor Strategiei Europa 2020. În mod clar, reformarea DIE merge în acest sens, urmărind, în special:

să încurajeze dezvoltarea durabilă și să protejeze mediul;

să protejeze piața internă și să favorizeze creșterea economică;

să permită reducerea costului forței de muncă și a deficitelor bugetare.

1.2.2   Cu toate acestea, CESE regretă că reformarea directivei privind impozitarea energiei nu este mai ambițioasă și mai coerentă. Într-adevăr, încă înainte ca textul să fie prezentat (și negociat) în cadrul Consiliului, Comisia Europeană a luat inițiativa de a include exceptări sau derogări care urmăresc fie să nu nemulțumească anumite state membre, fie să le mulțumească pe altele.

În procesul de negociere care va avea loc în cadrul Consiliului, Comisia Europeană riscă să nu mai dispună de spațiu de manevră, decât dacă denaturează în mod definitiv și periculos ideea generală a reformării, așa cum aceasta este prezentată.

1.2.3   Se poate aștepta reticență, sau chiar opoziție din partea statelor membre. Cu toate acestea, Comitetul consideră că Europa, și în special Comisia Europeană, ar trebui să fie capabilă să impună măsuri statelor membre, cu atât mai mult atunci când unele dintre acestea întâmpină blocaje la nivel național în ceea ce privește deciziile necesare pentru a realiza, la nivel european, obiectivele acceptate în comun.

1.2.4   De altfel, Comisia Europeană trebuie să se aștepte și să reziste eforturilor de lobbying din partea anumitor persoane care doresc să împiedice orice schimbare invocând „posibilele costuri suplimentare” sau „pierderi periculoase de competitivitate”. Deși trebuie, în mod cert, să încurajeze statele membre să ia în calcul anumite situații pe cât de puțin frecvente pe atât de delicate, CE trebuie, în același timp, să „țină cârma” în direcția obiectivelor energetice europene și să scoată în evidență avantajele strategice ale inovării în domeniul noilor surse de energie, crearea de locuri de muncă și creșterea corespunzătoare, îmbunătățirea calității vieții etc.

1.2.5   Comitetul sugerează ca, pentru a reduce reticențele probabile ale statelor membre, Comisia Europeană să definească soluții care să permită îndrumarea schimbărilor impuse și, în măsura posibilului, să le integreze în textul propus. Această abordare pare preferabilă concesiilor prealabile negocierilor care se anunță cu statele membre, cu atât mai mult cu cât ea le-ar permite, totodată, consumatorilor să se pregătească mai bine pentru transformările dorite.

2.   Introducere

2.1   Sinteză

2.1.1   Textul examinat nu este o nouă directivă, ci o reformare a DIE. În mod normal, reformarea acestei directive ar trebui să intre în vigoare la 1 ianuarie 2013. Această dată coincide cu cea de-a treia etapă a SCCE UE.

2.1.2   Pentru fiecare carburant sau combustibil, directiva revizuită introduce doi factori de impozitare, fiecare urmărind un obiectiv propriu:

impozitarea legată de emisiile de CO2 , care urmărește reducerea poluării cu gaze cu efect de seră (GES);

impozitarea legată de conținutul energetic, care vizează reducerea consumului energetic, independent de produsul energetic utilizat.

2.1.3   Pentru carburanți:

în 2013, impozitul pe CO2 va fi de 20 EUR/tonă de CO2;

în 2018, impozitul pe energie va fi de 9,6 EUR/gigajoule (GJ).

2.1.4   Pentru combustibili:

în 2013, impozitul pe CO2 va fi de 20 EUR/tonă de CO2;

în 2013, impozitul pe energie va fi de 0,15 EUR/(GJ).

2.1.5   Se reamintește că atât actuala DIE, cât și propunerea de reformare a acesteia, introduc niveluri minime ale cotei de impozitare. Prin urmare, statele pot fixa niveluri mai ridicate ale cotei de impozitare, ceea ce majoritatea și fac, de altfel.

2.2   Expunere de motive

2.2.1   Această propunere de reformare vine în completarea unei serii de directive elaborate și adoptate anterior, și anume:

2003/96/CE: Directiva privind impozitarea energiei (DIE), care trebuie revizuită;

2003/87/CE: Directiva care definește GES și stabilește SCCE UE de CO2;

2009/29/CE: Directiva de revizuire a cotelor de emisie după 2013;

2006/32/CE: Directiva privind eficiența energetică, definiția PCI (1) în anexa II;

2009/28/CE: Directiva care enunță criteriile de durabilitate, în special pentru carburanții și combustibilii proveniți din biomasă.

2.2.2   Pe lângă examinarea propunerii de reformare a DIE, prezentul aviz se sprijină, de asemenea, pe informațiile suplimentare prezentate în comunicarea (2) și nota de informare (3) elaborate de Comisia Europeană.

2.2.3   Este important de remarcat faptul că activitatea Comisiei Europene legată de punerea în aplicare a acestei politici europene se înscrie într-un context internațional cu o incidență puternică asupra a diferite aspecte, cum ar fi:

—   aspectul legat de reglementare: convenția de la Chicago limitează în mod strict și obligatoriu impozitarea sectorului aviației;

—   aspectul legat de piață: cercetarea a permis extragerea de uleiuri din șisturi. Această descoperire a făcut posibilă exploatarea de noi situri, sporind, astfel, oferta de energie fosilă. Aceasta a revoluționat, de asemenea, pe deplin, piața gazului; prețul gazului, la nivel mondial, a scăzut, celelalte forme de energie, în special cele din surse regenerabile, devenind astfel mai puțin atractive;

—   aspectul strategic: evenimentele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu au un impact foarte mare nu numai asupra prețului carburanților, ci și asupra poziției statelor membre față de formele de energie respective;

—   aspectul legat de mediu: trebuie să se țină seama de acordurile de la Kyoto și de discuțiile de la Cancun și, dacă este cazul, strategia și politicile europene trebuie adaptate în consecință;

—   aspectul legat de opinia publică: evenimentele de la Fukushima au demonstrat în ce măsură un eveniment major și neașteptat poate afecta opinia publică. Strategiile și deciziile statelor membre și ale Europei nu pot fi indiferente față de acest aspect. Este de la sine înțeles că autoritățile trebuie să-și adapteze rapid politica.

2.2.4   În consecință, se pune întrebarea „cum poate fi repoziționată problematica impozitării energiei într-un context internațional?”, cu alte cuvinte:

ce preț de referință trebuie fixat în Europa pentru CO2 în lipsa unui acord global internațional?

merită, de asemenea, menționată ideea unui impozit internațional general.

2.3   Context

2.3.1   Directiva precedentă (2003/96/CE) a rezultat în urma unei propuneri formulate de Comisia Europeană în 1996. Această propunere a fost amplu modificată, în urma unor negocieri îndelungate în cadrul Consiliului Uniunii Europene, pentru a ține seama de particularitățile naționale. Modificările au constat în propunerea unei aplicări foarte treptate, însoțită de perioade tranzitorii, de derogări și alte scutiri. În final, propunerea de directivă din 1996 a fost adoptată în 2003.

2.3.2   Punerea sa în aplicare în statele membre, evoluțiile pieței energiei și conștientizarea impactului asupra mediului și climei al consumului de energie au scos în evidență puncte vulnerabile și căi de ameliorare (a se vedea în cele ce urmează).

2.3.3   Activitatea de revizuire a acestei directive a început în 2005. O primă tentativă, axată pe utilizarea motorinei comerciale, a fost inițiată în 2007, fără a ajunge la Consiliu. O nouă propunere de revizuire a fost solicitată de Consiliul European în concluziile sale din luna martie 2008 și a devenit o prioritate pentru Comisia Europeană în analiza sa anuală a creșterii economice 2011.

La 12 aprilie 2011, colegiul comisarilor a adoptat propunerea de reformare a dispozițiilor directivei privind impozitarea energiei.

3.   Observații generale

3.1   Reformarea DIE urmărește, în primul rând, să răspundă noilor priorități ale Uniunii Europene așa cum au fost definite în Strategia Europa 2020. Printre acestea se numără:

combaterea schimbărilor climatice;

creșterea durabilă ca prioritate;

o economie mai ecologică și mai competitivă;

contribuția la armonizarea fiscală;

reducerea impozitării muncii;

acordarea de ajutor gospodăriilor cu venituri mici;

consolidarea bugetară a statelor membre.

3.2   Reformarea acestei directive răspunde, de asemenea, regulii obiectivelor 20/20/20 a strategiei privind clima și energia în UE pentru perioada 2013-2020:

reducerea cu 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;

producerea a 20 % din totalul de energie sub formă de energie regenerabilă în 2020;

îmbunătățirea cu 20 % a eficienței energetice.

3.3   Aceasta urmărește, de asemenea, să corecteze punctele vulnerabile sau lacunele directivei precedente privind impozitarea energiei:

nivelurile minime actuale se aplică în general cantității consumate, fără a ține seama de valoarea energetică sau de poluare;

acest lucru conduce la comportamente care intră în contradicție cu obiectivele UE; spre exemplu, încurajând utilizarea cărbunelui și penalizând folosirea formelor de energie din surse regenerabile;

actuala DIE nu prevede nicio măsură de promovare a formelor de energie alternative; astfel, etanolul este impozitat cu taxa cea mai ridicată;

corelarea insuficientă a DIE cu SCCE UE în ceea ce privește emisiile de CO2 se traduce printr-o dublă impozitare sau lipsa impozitării, în funcție de sector.

3.4   Această reformare ține seama de constrângeri exterioare:

restructurarea și modernizarea sistemelor fiscale;

o criză economică ce a micșorat marjele de manevră ale statelor membre și a accentuat presiunea bugetară;

apariția palpabilă și măsurabilă a primelor efecte ale schimbărilor climatice;

tensiuni internaționale care tulbură piața internațională a energiei, generând îngrijorare.

3.5   În fine, aceasta trebuie totodată să respecte anumite constrângeri interne:

să evite ca impozitarea energiei să fie discriminatorie sau să creeze o denaturare a concurenței între întreprinderile din statele membre;

și invers, să limiteze denaturările legate de non-armonizarea fiscală a energiei în Europa.

4.   Observații speciale

4.1   Elementele majore

4.1.1   Așa cum se menționează în introducere, principalul element al propunerii îl constituie (articolul 1) definirea celor doi factori de impozitare. Mai mult, aceasta confirmă (articolul 4) că nivelurile calculate sunt valori minime ce pot fi depășite de statele membre și că aceste valori minime vor fi reevaluate la fiecare 3 ani.

4.1.2   Celălalt element principal al propunerii constă în introducerea [articolul 4 alineatul (3)] unei noi obligații pentru statele membre, care vor trebui să aplice tuturor produselor utilizate în același scop (carburanți sau combustibili) aceleași niveluri de impozitare, calculate în funcție de emisiile lor de CO2 și de conținutul lor energetic.

4.1.3   În directiva inițială, pragurile minime de impozitare erau stabilite în funcție de produs (și de o anumită utilizare), fără însă a le lega unele de altele.

4.1.4   Odată cu această modificare, statele membre vor trebui să-și recalculeze nivelurile de impozitare (națională), pentru a verifica dacă proporțiile sunt identice celor definite pentru valorile minime de impozitare europene (în conformitate cu tabelele A, B, C din Anexa I la DIE revizuită).

4.1.5   Această obligație privește carburanții și combustibilii. Ea se va aplica începând cu 2013 în ceea ce privește combustibilii și începând cu 2023 în ceea ce privește carburanții; această amânare este menită să țină seama de existența unor diferențe foarte importante între statele membre.

4.1.6   Cu toate acestea, nivelurile minime de impozitare aplicabile electricității fiind indicate într-un tabel separat (tabelul D), constrângerea legată de proporționalitatea și alinierea nivelurilor de impozitare nu se aplică electricității.

4.1.7   Electricitatea continuă să facă obiectul unui impozit aplicat consumatorului final („la priză”) pentru factorul impozit pe energie, aceasta pentru a evita o dublă impozitare: a producției și a consumului.

4.1.8   Dat fiind că consumul de electricitate nu generează emisii de CO2, impozitul pe CO2 nu poate să se aplice decât în cazul producătorilor de electricitate. Marile instalații vor fi exonerate de aplicarea DIE, întrucât acestea intră în sfera de aplicare a SCCE UE. În acest context, electricității de origine nucleară nu i se aplică impozitul pe CO2 (întrucât nu generează emisii), ci impozitul pe consum de energie.

4.1.9   Pentru a integra Directiva 2003/87/CE privind cotele de CO2 și a evita orice suprapunere, directiva revizuită propune [articolul 14, alineatul (1) litera d) ] ca produsele energetice utilizate pentru activități care intră în sfera de aplicare a SCCE UE să fie scutite de impozitarea pe CO2. În același timp, activitățile excluse până în prezent din SCCE UE intră, de acum înainte, în sfera de aplicare a DIE.

4.2   Sectoarele specifice

4.2.1   Propunerea ține, totodată, seama de faptul că anumite sectoare pot fi expuse riscurilor de scurgeri de dioxid de carbon [articolul 14 a)] și propune instituirea, până în 2020, a unui credit fiscal pentru fiecare instalație în cauză. Acest credit fiscal va fi calculat pe baza consumului anual mediu de produse energetice pe o perioadă de referință.

4.2.2   O serie de activități, care erau până în prezent scutite de impozit (articolul 2), intră, de acum înainte, în domeniul său de aplicare, în ceea ce privește fie componenta CO2, fie componenta legată de conținutul energetic.

4.2.3   În ceea ce privește nivelurile de impozitare diferențiate (articolul 5), unica modificare privește excluderea taxiurilor din sfera de aplicare a acestei prevederi.

4.2.4   Transportul aerian (cu excepția celui privat) și transportul maritim comunitar (cu excepția ambarcațiunilor private de agrement) sunt scutite de aplicarea DIE.

4.2.5   Carburanții vor putea fi impozitați în regimul combustibililor (articolul 8) pentru anumite sectoare specifice:

agricultura, horticultura, piscicultura și silvicultura;motoarele staționare;

construcțiile, lucrările de geniu civil și lucrările publice;

vehiculele care nu dispun de autorizația de a circula pe drumurile publice.

4.2.6   În ceea ce privește agricultura și emisiile de CO2 pe care aceasta le generează, Comisia Europeană prevede (articolul 14 a) să analizeze dacă este vorba despre un sector în care există „scurgeri de dioxid de carbon”, caz în care ar autoriza statele membre să acorde un credit fiscal exploatațiilor agricole.

Mai mult, în ceea ce privește impozitul pe conținutul energetic, Comisia Europeană va acorda [articolul 15 alineatul (3)] o exonerare completă dacă sectorul agricol poate furniza o compensație din perspectiva eficienței energetice, interpretarea acestei noțiuni fiind lăsată la latitudinea fiecărui stat membru.

4.2.7   Biocarburanții (articolul 16) nu mai sunt impozitați ca echivalenții lor fosili. Se aplică impozitul general pe energie (pe conținutul energetic al acestora).

4.2.8   Cu toate acestea, diferența privește impozitul pe CO2. Nu toți biocarburanții sunt regenerabili: cantitatea de dioxid de carbon emisă de unii dintre ei poate fi mai mare decât cea consumată. Biocarburanții regenerabili nu vor fi impozitați, dat fiind că, prin însăși natura lor, emisiile de CO2 pe care aceștia le generează sunt considerate ca fiind egale cu zero. Biocarburanților neregenerabili li se va aplica impozitul pe CO2, la fel ca și produselor energetice convenționale.

4.2.9   Până în 2023, statele membre vor putea continua să aplice niveluri de impozitare specifice inferioare nivelurilor minime indicate în DIE.

4.2.10   În ceea ce privește combustibilii și electricitatea utilizate de gospodării (și de asociațiile caritabile), statele membre își mențin, în continuare, posibilitatea de a le aplica o scutire, totală sau parțială.

5.   Avizul comitetului economic și social european

5.1   Aspectele fundamentale ale DIE

5.1.1   Luarea în considerare a doi factori pentru calcularea impozitării energiei reprezintă, în mod incontestabil, un progres în raport cu vechea directivă. În primul rând, ea răspunde celor două obiective ale Strategiei Europa 2020, și anume: reducerea emisiilor de CO2 și a consumului de energie.

Mai mult, aceasta măsoară, în mod mai exact (decât cu un singur criteriu) efectele nefaste ale consumului energetic: poluarea și consumul excesiv în raport cu rezervele mondiale.

5.1.2   Propunerea de directivă revizuită privind impozitarea energiei prevede un impozit pe CO2 la nivel național, din partea fiecărui stat membru. Trebuie reamintit că există deja un alt dispozitiv la nivel european: prin achiziționarea de cote în cadrul sistemului SCCE UE.

O instalație aflată sub incidența SCCE UE nu va putea, în plus, să fie impozitată conform DIE, fiind scutită. Astfel, DIE evită dubla impozitare a CO2 prin cele două dispozitive. Pe de altă parte, DIE permite punerea în aplicare a unui instrument de impozitare care acoperă și instalațiile mici, excluse până atunci din domeniul de aplicare a SCCE UE din cauza dimensiunilor lor.

CESE susține această propunere de integrare a SCCE UE în DIE, întrucât ea corectează SCCE UE, care excludea 50 % din emisiile de CO2 ale carburanților și combustibililor.

5.1.3   Anumite forme de energie sunt mai poluante decât altele. Anumite forme de energie, mai dense, permit un consum mai ridicat decât altele. Echilibrarea echitabilă între sursele de energie pe care o propune revizuirea directivei este, așadar, în principiu, coerentă și corectă.

Aceasta duce, însă, la creșteri puternice ale impozitării anumitor forme de energie, care, în prezent, sunt mai slab impozitate în anumite state membre. Exemplul cel mai frapant îl constituie motorina, pentru care nivelul minim de impozitare ar trebui să fie superior nivelului de impozitare a benzinei, având în vedere că are un nivel ceva mai ridicat de emisii de CO2, dar mai ales având în vedere conținutul său energetic mai ridicat. Or, în numeroase state membre, situația actuală este exact inversă. Motorina fiind mai slab impozitată și mai ieftină decât benzina, parcul auto este amplu orientat către motoarele diesel.

5.1.4   Comitetul este de acord cu Comisia în ce privește faptul că, motorina fiind cu mult mai ieftină decât benzina, piața rafinării este în prezent perturbată de cererea prea mare de motorină și prea mică de benzină. O impozitare mai mare a motorinei ar înlesni reechilibrarea.

5.1.5   Totuși, CESE atrage de asemenea atenția Comisiei Europene asupra faptului că inversarea diferențelor de preț benzină/motorină ar putea să dezorganizeze puternic piața sectorului autovehiculelor și să sporească costurile suportate de gospodării pentru transportul auto. Tranziția ar trebui să fie progresivă și în acest sector.

5.1.6   În mod paradoxal, pentru carburanți, impozitele mari i-au protejat pe consumatori de șocurile petroliere. Într-adevăr, prețul ridicat stimulează diminuarea preventivă a consumului, iar impozitele ridicate reduc proporția din prețul carburanților care este sensibilă la variațiile (șocurile) pieței.

5.1.7   De-a lungul mai multor decenii, constructorii de autovehicule au putut să investească în cercetare și dezvoltare și au redus cu succes consumul motoarelor lor. În pofida șocurilor petroliere recurente, sectorul transporturilor nu a fost niciodată paralizat.

5.1.8   Pornind de la această analiză, CESE remarcă faptul că impozitul pe CO2 este identic pentru carburanți și combustibili. Acesta va fi de 20 EUR/tonă de CO2, adică, cu titlu ilustrativ, 0,0533 EUR/litru pentru toate tipurile de motorină (pentru încălzire sau altele).

Cu toate acestea, CESE își exprimă mirarea în legătură cu faptul că impozitul general pe energie este:

de 9,6 EUR/GJ, adică 0,316 EUR/litru de motorină, pentru carburanți;

și atât de scăzut pentru combustibili: 0,15 EUR/GJ, adică 0,0054 EUR/litru pentru motorina de încălzire.

5.1.9   De aceea, CESE dorește ca impozitul energetic aplicabil combustibililor pentru încălzire să devină perceptibil la nivelul consumatorilor. Or acesta nu este perceptibil atunci când se ridică la doar 0,0054 euro pe litru!

CESE recomandă ca acest impozit să fie mărit treptat, dar în mod semnificativ, pentru:

a ține seama de necesitățile inevitabile de încălzire ale consumatorilor;

a reduce consumul de combustibili;

a justifica investițiile actorilor economici în inovarea energetică pentru nevoile casnice și nevoile industriei (așa cum au făcut constructorii de autovehicule).

5.2   Exceptările și derogările de la aplicarea DIE

5.2.1   Cinci state membre autorizează niveluri mai slabe de impozitare în cazul utilizării comerciale a motorinei (camioane grele, autocare, taxiuri etc.) față de impozitarea în cazul utilizării private. Revizuirea DIE revine asupra acestei posibilități și obligă statele membre la o reechilibrare.

Poluarea cauzată de motorină fiind întotdeauna aceeași, indiferent de utilizarea sa (comercială sau particulară), eliminarea acestei reduceri a impozitării reprezintă o măsură înțeleaptă și, mai ales, corelată cu principiile înscrise în Strategia Europa 2020. Mai mult, dezvoltarea exponențială a transportului rutier, în cea mai mare parte consumator de motorină, demonstrează necesitatea de a încuraja stoparea acestei tendințe, ba chiar diminuarea traficului generat de camioanele grele.

Cu toate acestea, efectele cumulate ale celor două măsuri de creștere a impozitării motorinei [reechilibrarea în raport cu benzina (a se vedea mai sus) și sfârșitul reducerii impozitării pentru utilizarea comercială] vor conduce la creșteri foarte mari ale prețului motorinei în anumite state membre. În acest caz, anumite categorii profesionale, foarte organizate și care pot fi ușor mobilizate, ar putea fie face presiune asupra guvernelor lor naționale, fie lansa mișcări sociale importante.

CESE alertează, prin urmare, Comisia Europeană în legătură cu pericolele legate de schimbări prea importante sau rapide și cu reticențele inevitabile ale statelor membre. Comitetul sugerează, așadar, să se aibă în vedere măsuri de îndrumare, pe de o parte pentru a răspunde exigențelor Strategiei Europa 2020, și pe de altă parte, pentru a încuraja statele membre să sprijine revizuirea DIE.

5.2.2   Statele membre trebuie să vegheze ca impozitarea tuturor formelor de energie să fie echitabilă și proporțională cu emisiile lor de CO2 și cu conținutul lor energetic (a se vedea mai sus). Or electricității nu i se aplică această obligație privind omogenizarea.

CESE pune sub semnul întrebării această exceptare și dorește ca Comisia Europeană să își ajusteze propunerea, astfel încât electricitatea să fie tratată ca celelalte forme de energie.

5.2.3   Activități considerate ca exceptate de la impozitarea energiei în directiva precedentă ar trebui, de acum înainte, aliniate celorlalte și, prin urmare, impozitate identic pentru CO2 și pentru consumul de energie.

Reamintim că activitățile exceptate erau următoarele: activitățile metalurgice și de reducere chimică, procedeele de electroliză, întreprinderile mari consumatoare de energie electrică (în cazul cărora costul electricității reprezintă peste 50 % din costul de producție) și fabricile de produse minerale nemetalice (ciment, sticlă, var etc.).

Această modificare reprezintă o demonstrație clară de coerență din partea autorilor revizuirii: pe de o parte, toate activitățile poluante sau consumatoare de energie sunt impozitate, fără discriminare, și pe de altă parte, toate sectoarele sunt încurajate să investească pentru a-și reduce impactul energetic.

Prin urmare, CESE nu poate decât să susțină această reîntoarcere la echitate și coerență. Cu toate acestea, CESE este preocupat de impactul social și economic al activităților respective. În acest sens, sugerează ca și în acest context să se aibă în vedere măsuri de îndrumare pentru:

a ajuta aceste sectoare să investească și/sau să se transforme;

a asigura perenitatea acestora și rămânerea lor pe teritoriul UE.

Totodată, Comitetul se întreabă care este impactul efectiv al acestei modificări care constă în a include aceste activități în domeniul de aplicare al directivei privind impozitarea energiei, pentru a exclude imediat acele activități care intră în domeniul de aplicare al SCCE UE.

În sfârșit, CESE își pune întrebări în legătură cu riscurile de scurgeri de dioxid de carbon care ar putea să afecteze activități care înainte nu erau expuse. DIE ar putea să se inspire din mecanismele de protecție în acest sens integrate în SCCE UE.

5.2.4   Statele membre au, în continuare, dreptul de a aplica niveluri de impozitare diferențiate aproape tuturor acelorași sectoare ca și mai înainte. Cu toate acestea, acordarea de avantaje transportului public local nu va stimula, cu siguranță, acest sector să investească pentru a reduce poluarea sau consumul de carburant. Această măsură s-ar putea justifica, însă, ca modalitate de a încuraja transportul public, mai degrabă decât pe cel individual.

Cu toate acestea, CESE pune sub semnul întrebării justificarea care stă la baza menținerii exceptării pentru colectarea deșeurilor, ambulanțe, administrația publică, persoanele cu handicap, forțele armate etc.

Prin urmare, recomandă ca propunerea să fie modificată astfel încât motivele excelente care justifică excluderea taxiurilor de la beneficiul unui nivel de impozitare diferențiat să se poată aplica, în același mod, și celorlalte mijloace de transport.

5.2.5   Pe baza aceleiași analize ca pentru nivelurile diferențiate de impozitare, CESE se întreabă care sunt motivele ce stau la baza exceptării transportului aerian și a transportului maritim comunitar de la aplicarea directivei privind impozitarea energiei.

5.2.6   Chiar dacă, pe viitor, transportul aerian și cel maritim ar putea intra în sfera de aplicare a SCCE UE, doar în ceea ce privește emisiile de CO2, CESE își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că aceste două sectoare mari consumatoare de energie sunt scutite de impozitarea consumului de energie.

Mai rămâne faptul că pentru conținutul energetic, aceste două moduri de transport nu pot fi impozitate potrivit convențiilor internaționale. Prin urmare, Comitetul propune inițierea unor negocieri la nivel mondial, în vederea apropierii acestor convenții de legislația europeană.

5.2.7   CESE pune, de asemenea, sub semnul întrebării, faptul că statele membre au, în continuare, posibilitatea de a exonera gospodăriile (spre exemplu) de impozitarea combustibililor și a electricității.

Această posibilitate compromite coerența tuturor dispozițiilor DIE. Într-adevăr, principiul care se află la baza DIE este că semnalul transmis la nivel de prețuri va încuraja părțile implicate să-și reducă emisiile de CO2 și consumul de energie. De ce gospodăriilor, consumatori importanți de energie, nu li s-ar transmite același semnal?

Prin urmare, CESE recomandă ca această posibilitate de exonerare a combustibililor utilizați de gospodării să fie retrasă din textul propunerii, respectând în același timp constrângerile specifice de la nivel local/național cu care se confruntă consumatorii.

5.2.8   În scopul coerenței, revizuirea DIE readuce în sfera de aplicare a directivei activități excluse anterior și garantează faptul că utilizării comerciale a motorinei nu i se mai acordă un tratament preferențial în raport cu utilizarea privată.

În această situație, cum se poate explica faptul că alte sectoare de activitate (de exemplu agricultura, construcțiile, lucrările publice etc.) continuă să beneficieze de un tratament preferențial, fiind impozitate pentru carburanți cu nivelul de impozitare mult inferior aplicabil combustibililor? Cu atât mai mult cu cât aceste sectoare trebuie să fie exemplare: având în vedere activitățile și vizibilitatea lor, ele constituie un factor esențial al îmbunătățirilor în domeniul amenajării teritoriului și construcției de locuințe.

5.2.9   CESE se întreabă care sunt motivele ce pot justifica această exceptare, ele neputând fi de natură economică, socială sau ecologică. CESE își exprimă îngrijorarea în ceea ce privește faptul că această abordare ar putea fi utilizată pentru a încetini sau bloca punerea în aplicare a noii DIE, sub pretextul că este arbitrară și discriminatorie.

5.2.10   În ceea ce privește sectorul agricol în mod specific, CESE dorește să atragă atenția Comisiei Europene asupra faptului că DIE este destul de vagă și că statele membre ar putea solicita clarificări și securitate juridică/garanții înainte de a valida această propunere.

Sunt necesare clarificări în ceea ce privește:

motivele care ar justifica aplicarea unui tratament special și foarte avantajos agriculturii, aspect care ar intra în contradicție cu principiile și semnalele transmise la nivel de prețuri, aflate la baza DIE, și cu eforturile solicitate din partea altor sectoare care întâmpină tot atâtea dificultăți;

procesul și criteriile de evaluare pentru, pe de o parte, riscul scurgerilor de dioxid de carbon și, pe de altă parte, compensația propusă pentru eficiența energetică.

5.3   Diverse aspecte ale DIE

5.3.1   Noua DIE nu poate fi o soluție simplă și monolitică. Politica energetică a Uniunii Europene este, în mai mare măsură decât alte politici, complexă și implică mai mulți factori; ea necesită fie o combinație de mai multe soluții, fie o soluție complexă.

Cu toate acestea, CESE ia notă de eforturile depuse de autorii revizuirii directivei DIE pentru a simplifica principiile care stau la baza acesteia, obiectivele sale și punerea sa în aplicare.

5.3.2   În același timp, așa cum s-a demonstrat mai sus, reformarea DIE se înscrie într-un context reglementar amplu și complex. Aceasta include, de altfel, numeroase referiri la alte texte și directive. Toate aceste interdependențe dintre texte evită redundanța anumitor elemente în mai multe directive.

Dar domeniul energiei și cel al mediului sunt într-o evoluție permanentă. Posibilitatea actualizării codurilor nomenclaturii combinate [articolul 2 alineatul (5)] ilustrează acest punct. Mai mult, orice modificare adusă unui text de referință poate afecta o serie de alte texte într-un mod neașteptat sau nedorit.

CESE propune ca toate textele la care se face referire să fie anexate; mai mult, propune ca, dacă este relevant, să se clarifice dacă anumite elemente anexate pot fi fixate, pentru a se asigura coerența viitoarei DIE.

5.3.3   Articolul 4 integrează în calculul ratei minime de impozitare „suma totală aferentă tuturor taxelor indirecte”, incluzând, așadar, măsuri de ordin pur național cum ar fi taxa pe emisiile de dioxid de carbon, percepută de anumite state membre. Or, sfera de aplicare a taxei pe emisiile de dioxid de carbon perceput de statele membre și exceptările de la acesta pot diferi de cele prevăzute pentru acest impozit în DIE.

Comisia Europeană ar trebui, în opinia CESE, să clarifice faptul că responsabilitatea integrării celor două taxe pe dioxid de carbon le revine statelor membre, în momentul transpunerii directivei.

5.3.4   Revizuirea se axează pe impozitarea energiei; de altfel, Comisia Europeană recunoaște că DIE nu acoperă utilizarea de către statele membre a încasărilor fiscale rezultate prin punerea sa în aplicare.

Strategia Europa 2020 definește ca prioritate creșterea durabilă în vederea unei economii mai ecologice, mai competitive și mai eficiente din punct de vedere al utilizării resurselor.

CESE se întreabă de ce viitoarea DIE nu prevede măsuri specifice, care să garanteze o acțiune comună și coerentă din partea statelor membre, orientată către o economie mai durabilă, ecologică și competitivă, cum ar fi:

măsuri sociale menite să promoveze ocuparea forței de muncă și să reducă costul muncii;

măsuri care să promoveze dezvoltarea tehnologică în sectorul noilor forme de energie;

măsuri de consolidare bugetară a statelor membre.

5.3.5   Emisiile de CO2 se exprimă în tone, iar conținutul energetic în gigajouli (GJ). Nivelul minim de impozitare a fiecărui produs energetic este calculat în funcție de emisiile sale de CO2 și de conținutul său energetic. Aceste niveluri minime trebuie aplicate unității de facturare și impozitare obișnuite, care este, în mod tipic, litrul pentru carburanți și anumiți combustibili, kilowatt/oră (KWh) pentru electricitate etc. Această conversie necesită calcule efectuate de serviciile Comisiei Europene. Cu toate acestea, regulile și ipotezele utilizate pentru aceste calcule nu sunt explicate și nu le permit reprezentanților anumitor state membre să ajungă la aceleași rezultate.

CESE reamintește că armonizarea metodelor de calcul este indispensabilă și sugerează, prin urmare, ca textul să dea detalii cu privire la modalitățile de conversie utilizate, bazându-se, în măsura posibilului, pe unități mai apropiate de cele utilizate de statele membre pentru impozitare.

Bruxelles, 27 octombrie 2011

Președintele Comitetului Economic și Social European

Staffan NILSSON


(1)  PCI: puterea calorifică netă a produselor energetice și a electricității.

(2)  COM(2011) 168 final.

(3)  Nota de informare 11/238.


Top