(1)

Regulamentul (UE) 2018/1240 instituie Sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS) aplicabil resortisanților țărilor terțe scutiți de obligația de a deține viză, care doresc să intre pe teritoriul statelor membre.

(2)

Scopul prezentei decizii este de a stabili specificațiile tehnice pentru punerea în aplicare a condițiilor de păstrare a datelor prevăzute la articolul 24 alineatul (6) litera (c) punctul (ii) și la articolul 54 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2018/1240, pentru a permite efectuarea unor verificări automate bazate pe portalul european de căutare („ESP”).

(3)

În temeiul articolului 24 alineatul (6) și al articolului 54 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1240, sistemul central al ETIAS ar trebui să verifice periodic și automat dacă sunt îndeplinite condițiile de păstrare a dosarelor de cerere.

(4)

Pentru îndeplinirea acestei obligații, sistemul central al ETIAS ar trebui să respecte perioada de păstrare a dosarului de cerere, și anume cinci ani de la ultima decizie de refuzare, de anulare sau de revocare a autorizației de călătorie.

(5)

În cazul în care toate datele care au condus la decizia de refuzare, de anulare sau de revocare a autorizației de călătorie sunt șterse înainte de expirarea perioadei de păstrare de cinci ani, sistemul central al ETIAS ar trebui să șteargă automat, în termen de trei zile, dosarul de cerere. Din acest motiv și pentru a limita volumul prelucrării, sistemul ar trebui să verifice zilnic respectarea normelor privind păstrarea datelor. În plus, în cazul în care o înregistrare ar trebui ștearsă, ștergerea înregistrării respective ar trebui efectuată în termen de trei zile.

(6)

Dat fiind faptul că Regulamentul (UE) 2018/1240 se bazează pe acquis-ul Schengen, în conformitate cu articolul 4 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca a notificat punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2018/1240 în legislația sa națională. Prin urmare, Danemarca are obligații în temeiul prezentei decizii.

(7)

Prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă. Prezenta decizie nu intră în domeniul de aplicare al măsurilor prevăzute în Decizia 2002/192/CE a Consiliului (2). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

(8)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (3), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (4).

(9)

În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (5), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (6).

(10)

În ceea ce privește Principatul Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (7), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (8).

(11)

În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria și România, prezenta decizie constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta în sensul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005.

(12)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (9) și a emis un aviz la data de 9 septembrie 2022.

(13)

Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului pentru frontiere inteligente,