(1)

Pandemia de COVID-19 a condus la o diminuare drastică a traficului feroviar din cauza unei scăderi semnificative a cererii și a măsurilor directe luate de statele membre pentru a limita pandemia.

(2)

Aceste circumstanțe sunt în afara controlului întreprinderilor feroviare, care s-au confruntat neîntrerupt cu probleme considerabile de lichiditate, cu pierderi majore și, în unele cazuri, cu riscul de insolvență.

(3)

Pentru a contracara efectele economice negative ale pandemiei de COVID-19 și pentru a sprijini întreprinderile feroviare, Regulamentul (UE) 2020/1429 permite statelor membre să autorizeze administratorii de infrastructură să reducă, să elimine sau să amâne tarifele pentru accesul la infrastructura feroviară. Această posibilitate a fost acordată pentru o perioadă de referință limitată, care a fost prelungită ultima dată prin Regulamentul (UE) 2022/312 al Parlamentului European și al Consiliului (2) până la 30 iunie 2022.

(4)

Limitările impuse în ceea ce privește mobilitatea în perioada pandemiei au avut un impact semnificativ asupra utilizării serviciilor de transport feroviar de călători. Serviciile de transport feroviar de marfă au fost și ele afectate, dar într-un mod mai limitat. Pe baza datelor furnizate de administratorii de infrastructură feroviară din Uniune, pandemia a afectat cel mai puternic segmentul serviciilor de transport de călători. Cel mai afectat a fost segmentul serviciilor comerciale de transport de călători, cu o reducere semnificativă a ofertei sale în toate statele membre, care nu a ajuns încă la nivelurile din 2019.

(5)

S-a înregistrat o redresare în ceea ce privește numărul de trenuri de marfă care circulă în rețea, nivelurile din 2021 fiind cu doar 0,1 % mai scăzute în comparație cu 2019. Numărul de trenuri de călători care circulau în rețea în temeiul unei obligații de serviciu public („OSP”) în 2021 a fost cu 2 % mai mare decât în 2019, în timp ce, în 2020, acest număr a fost cu 5,1 % mai scăzut decât în 2019. Cu toate acestea, având în vedere că atât în 2020, cât și în 2021, numărul de călători nu a ajuns la două treimi din numărul de călători din 2019, impactul redus al pandemiei și redresarea ulterioară au fost probabil ajutate de sprijinul financiar continuu acordat de autoritățile competente în temeiul contractelor OSP. De fapt, în 2021, numărul de trenuri comerciale de călători era în continuare cu 18,2 % mai mic în comparație cu numărul din 2019. În 2020, acesta a fost cu 22,9 % mai mic în comparație cu 2019, ceea ce înseamnă că nu s-a înregistrat nicio redresare semnificativă.

(6)

Se pot observa tendințe similare atunci când traficul este exprimat în tren-km. Numărul de tren-km înregistrat de trenurile de marfă care circulau în rețea a arătat semne de redresare, la niveluri cu doar 0,5 % mai mici în 2021 comparativ cu 2019. Nivelul serviciilor OSP de călători exprimate în tren-km a fost cu 1,1 % mai mare în 2021 comparativ cu 2019. Cu toate acestea, în 2021, serviciile comerciale de transport de călători exprimate în tren-km au rămas cu 18,7 % sub nivelurile din 2019, ceea ce reprezintă o ușoară îmbunătățire în comparație cu 2020.

(7)

Prin urmare, este evident că există o reducere persistentă a nivelului traficului feroviar ca urmare a impactului pandemiei de COVID-19 asupra segmentului de călători, care în 2018 reprezenta aproximativ 80 % din totalul traficului exprimat în tren-km.

(8)

Datele Organizației Mondiale a Sănătății arată că numărul de cazuri de COVID-19 înregistrate zilnic în Europa a crescut brusc la începutul anului 2022, ajungând la niveluri care nu au fost atinse niciodată în timpul pandemiei. În plus, numărul de cazuri raportate zilnic rămâne foarte ridicat.

(9)

Este probabil ca pandemia să aibă un impact negativ persistent asupra traficului feroviar, iar situația financiară dificilă a întreprinderilor feroviare riscă să persiste, de asemenea, până la sfârșitul anului 2022.

(10)

Prin urmare, este necesar să se prelungească perioada de referință stabilită la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/1429 până la 31 decembrie 2022.

(11)

În cazul în care Parlamentul European și Consiliul ar examina prezentul regulament pentru întreaga perioadă de formulare a obiecțiilor prevăzută la articolul 6 alineatul (6) din Regulamentul (UE) 2020/1429, prezentul regulament ar intra în vigoare numai după sfârșitul perioadei de referință prevăzute în prezent la articolul 1 din Regulamentul (UE) 2020/1429. Pentru a se evita insecuritatea juridică, prezentul regulament trebuie adoptat în conformitate cu procedura de urgență prevăzută la articolul 7 din Regulamentul (UE) 2020/1429 și trebuie să intre în vigoare în regim de urgență în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,