(1)

La 4 decembrie 2020, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a deschis o procedură antisubvenție cu privire la importurile de folii convertoare de aluminiu (denumite în continuare „FCA”) originare din Republica Populară Chineză (denumită în continuare „China”, „RPC” sau „țara în cauză”) în temeiul articolului 10 din Regulamentul (UE) 2016/1037 (denumit în continuare „regulamentul de bază”). Comisia a publicat un aviz de deschidere în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (denumit în continuare „avizul de deschidere”) (2).

(2)

Comisia a deschis ancheta în urma unei plângeri depuse la 21 octombrie 2020 de șase producători din Uniune (denumiți în continuare „reclamanții”), care reprezintă peste 50 % din producția totală de folii convertoare de aluminiu din Uniune. Plângerea conținea elemente de probă atestând subvenționarea și prejudiciul cauzat de aceasta, care au fost suficiente pentru a justifica deschiderea anchetei.

(3)

Înainte de deschiderea anchetei antisubvenție, Comisia a notificat Guvernului Chinei (denumit în continuare „GC”) (3) că primise o plângere documentată în mod corespunzător și a invitat GC la consultări în conformitate cu articolul 10 alineatul (7) din regulamentul de bază. Consultările au avut loc la 30 noiembrie 2020. Cu toate acestea, nu s-a putut ajunge la o soluție unanim acceptată.

(4)

La 22 octombrie 2020, Comisia a deschis o anchetă antidumping separată privind același produs originar din RPC (denumită în continuare „ancheta antidumping separată”) (4). Analizele privind prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Uniunii, realizate în cadrul prezentei anchete antisubvenție și al anchetei antidumping separate, sunt identice mutatis mutandis, întrucât definiția industriei din Uniune, a producătorilor din Uniune incluși în eșantion, a perioadei examinate și a perioadei de anchetă sunt aceleași în cazul ambelor anchete.

(5)

GC a susținut înainte și după deschiderea anchetei că aceasta nu ar trebui deschisă deoarece plângerea nu îndeplinea cerințele referitoare la elementele de probă, prevăzute la articolul 11 alineatele (2) și (3) din Acordul OMC privind subvențiile și măsurile compensatorii (denumit în continuare „Acordul SMC”), precum și la articolul 10 alineatul (2) din regulamentul de bază. Potrivit GC, nu existau elemente de probă suficiente cu privire la existența unor subvenții care pot face obiectul unor măsuri compensatorii, a unui prejudiciu și a unei legături de cauzalitate între importurile subvenționate și prejudiciu. În observațiile prezentate în urma deschiderii anchetei, GC a reiterat faptul că, în ceea ce privește o serie de regimuri de subvenționare pretinse, plângerea nu conținea elemente de probă suficiente pentru a îndeplini standardul probatoriu și, indiferent de informațiile care ar putea fi în mod rezonabil la dispoziția reclamantului, trebuie să existe întotdeauna elemente de probă suficiente cu privire la existența și natura unei subvenții, a unui prejudiciu important și a unei legături de cauzalitate. De asemenea, GC a reiterat această afirmație după comunicarea constatărilor finale.

(6)

În observațiile prezentate în urma deschiderii anchetei și după comunicarea constatărilor finale, GC a susținut, de asemenea, că memorandumul Comisiei privind caracterul suficient al elementelor de probă și chestionarele antisubvenții au depășit afirmațiile formulate în plângere, precum și faptul că, pentru a justifica deschiderea anchetei, Comisia a adăugat elemente de probă suplimentare la plângere. GC a susținut că, prin adăugarea unor astfel de elemente, Comisia a extins domeniul de aplicare al anchetei. Mai precis, GC a susținut că, prin adăugarea unor trimiteri la documente precum un raport din 2018 privind aluminiul, strategia „Made in China 2025”, stabilirea produselor din aluminiu de către Ministerul Comerțului din SUA în 2018, precum și prin adăugarea societății Chinese Export & Credit Insurance Corporation (denumită în continuare „Sinosure”) pe lista instituțiilor financiare care urmează să fie anchetate sau prin solicitarea de informații cu privire la Comisia de reglementare a sectorului bancar și de asigurări din China (denumită în continuare „CBIRC”), Comisia a extins domeniul de aplicare al anchetei.

(7)

Comisia a respins afirmația GC privind caracterul suficient al elementelor de probă. Într-adevăr, elementele de probă prezentate în plângere constituiau informațiile aflate în mod rezonabil la dispoziția reclamantului în etapa respectivă. După cum se arată în memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă, care conține evaluarea Comisiei cu privire la toate elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei în ceea ce privește RPC și pe baza cărora Comisia a deschis ancheta, existau suficiente elemente de probă, în etapa deschiderii, conform cărora presupusele subvenții făceau obiectul unor măsuri compensatorii în ceea ce privește existența, valoarea și natura acestora. De asemenea, plângerea conținea elemente de probă suficiente cu privire la existența unui prejudiciu pentru industria Uniunii, cauzat de importurile subvenționate.

(8)

De asemenea, Comisia a respins afirmația referitoare la domeniul de aplicare al anchetei. Memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă conține o analiză a elementelor aflate la dispoziția Comisiei, inclusiv, însă fără a se limita la cele prezentate de reclamant. Elementele din plângere au fost analizate împreună și coroborate cu alte fapte cunoscute de Comisie în conformitate cu practica consacrată. După cum se menționează în avizul de deschidere, având în vedere articolul 10 alineatele (2) și (3) din regulamentul de bază, Comisia a elaborat un memorandum privind caracterul suficient al elementelor de probă, care conține evaluarea Comisiei cu privire la toate elementele de probă aflate la dispoziția Comisiei în ceea ce privește RPC și pe baza cărora Comisia a deschis ancheta. Astfel, domeniul de aplicare al anchetei nu se limitează la elementele de probă și la afirmațiile cuprinse în plângere, ci poate fi completat cu alte informații aflate la dispoziția Comisiei. În plus, în cursul anchetei, Comisia poate analiza toate informațiile relevante pentru presupusele subvenții, fără a se limita la informațiile cuprinse în plângere. Acest lucru este valabil și pentru instituțiile financiare care oferă finanțare preferențială, cum ar fi Sinosure și organismele de reglementare competente, de exemplu CBRC.

(9)

Deși GC și-a reiterat afirmațiile cu privire la caracterul suficient al elementelor de probă și la domeniul de aplicare al anchetei și după comunicarea constatărilor finale, acesta nu a prezentat argumente sau elemente de probă noi și substanțiale. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(10)

În observațiile prezentate în urma deschiderii anchetei, GC a susținut că reclamantul a aplicat legislația chineză în mod selectiv și a interpretat în mod eronat legătura dintre aceasta și industria FCA. GC a afirmat că documentele de politică, cum ar fi planurile cincinale 10-13, Catalogul de orientare pentru punerea în aplicare a adaptării structurilor industriale (2005) și Planul de dezvoltare a industriei metalelor neferoase (2016-2020) sunt doar documente de orientare care nu au caracter obligatoriu. De asemenea, GC a afirmat că planurile cincinale nu fac trimitere în mod specific la FCA.

(11)

Comisia a luat notă de faptul că GC nu contestă existența unor astfel de planuri, programe sau recomandări, ci doar măsura în care acestea au caracter obligatoriu pentru industria FCA. În continuare, Comisia a observat că reclamantul a furnizat elemente de probă care indică faptul că industriile metalelor neferoase, care înglobează și industria aluminiului, sunt menționate în mai multe documente guvernamentale. GC nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă care să ateste faptul că aceste documente nu ar fi aplicabile produsului în cauză.

(12)

De asemenea, GC a afirmat că întreprinderile deținute de stat (denumite în continuare „IDS”), băncile deținute de stat sau Sinosure nu pot fi calificate drept organisme publice și că reclamantul s-a bazat în mod nejustificat pe indicii formale ale controlului, cum ar fi deținerea în proprietate de către GC și presupusa competență a acestuia de a numi sau de a desemna persoane cu funcții de conducere pentru a trage o concluzie nejustificată conform căreia toate întreprinderile/băncile deținute de stat au acționat ca organisme publice. GC a mai susținut că reclamantul a invocat cauze anterioare ale Comisiei sau ale Ministerului Comerțului din SUA pentru a evalua natura funcțiilor îndeplinite de bănci, precum și natura și domeniul de aplicare al autorității guvernamentale cu care au fost învestite. În plus, GC a susținut că, în ceea ce privește constatările anterioare ale Comisiei referitoare la industriile neafiliate, acestea nu ar putea constitui elemente de probă suficiente în plângere și, de asemenea, nu dovedesc faptul că băncile deținute de stat și Sinosure au acționat ca organisme publice în cadrul prezentei anchete.

(13)

Comisia a observat că această afirmație a GC este legată de afirmația deja menționată mai sus și că plângerea menționa, printre altele, Legea bancară din China, despre care GC nu contestă că face parte din legislația chineză. Comisia subliniază că aceasta a fost concluzia recentelor anchete antisubvenție ale UE referitoare la aceleași programe de subvenționare ca acelea invocate în plângere, care au analizat și dacă întreprinderile/băncile deținute de stat au acționat ca organisme publice (5). Faptul că aceste anchete au vizat industrii care nu au legătură cu industria FCA nu invalidează calificarea instituțiilor menționate anterior drept organisme publice. În plus, se poate considera că dovada deținerii în proprietate de către stat echivalează cu o dovadă „care tinde să demonstreze sau să indice” că o entitate este un organism public capabil să acorde o contribuție financiară (6).

(14)

În observațiile prezentate în urma deschiderii anchetei, GC a susținut, de asemenea, că în ultimii ani au avut loc schimbări și reforme substanțiale în sectorul financiar și că, prin urmare, plângerea nu ar putea să se bazeze pe nicio situație preexistentă. Cu toate acestea, Comisia a observat că reclamantul a furnizat în plângere inclusiv elemente de probă suplimentare care atestă faptul că programele de subvenționare continuă să existe. Comisia reamintește, de asemenea, că GC nu a furnizat elemente de probă care să contrazică continuarea programelor în cauză. Astfel, în etapa deschiderii anchetei, elementele de probă disponibile au demonstrat, în general, că nu s-a produs nicio modificare relevantă a programelor de subvenționare în cauză.

(15)

În aceleași observații, GC a mai susținut că unele dintre documentele de orientare, inclusiv Dispozițiile provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale (Decizia nr. 40/2005 a Consiliului de Stat) (denumită în continuare „Decizia nr. 40”) referitoare la „cel de al unsprezecelea plan cincinal” sunt depășite și nu mai sunt aplicabile în cursul PA.

(16)

Decizia nr. 40 capitolul III face trimitere la „Catalogul de orientare pentru punerea în aplicare a adaptării structurilor industriale”, care cuprinde trei tipuri de conținut, și anume cel dedicat proiectelor încurajate, cel despre proiecte limitate și cel care vizează proiectele eliminate.

(17)

Conform informațiilor deținute de Comisie, cea mai recentă modificare a Catalogului de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei a fost aprobată prin Decretul Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă a Republicii Populare Chineze nr. 29 din 27 august 2019 și a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2020 (7). Acest nou „Catalog de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea din 2019)” a fost adoptat și a intrat în vigoare în cursul perioadei de anchetă. Prin urmare, „Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei” menționat în Decizia nr. 40 a fost aplicabil pe parcursul perioadei de anchetă.

(18)

După comunicarea constatărilor finale, GC și-a reiterat afirmația potrivit căreia Comisia a interpretat greșit rolul planurilor și proiectelor guvernului chinez și a susținut că acestea sunt doar documente de orientare, neavând caracter juridic obligatoriu. De asemenea, acesta și-a exprimat dezacordul în legătură cu faptul că s-a bazat pe faptele stabilite în anchetele anterioare, precum și cu utilizarea trimiterilor din documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2017 privind distorsiunile semnificative din economia Republicii Populare Chineze în scopul anchetelor în materie de apărare comercială (8), pe care GC le consideră inexacte și neobiective, deoarece documentul a fost redactat în mod specific pentru a facilita deschiderea anchetelor în materie de apărare comercială. În continuare, GC a formulat obiecții cu privire la opinia Comisiei potrivit căreia se poate presupune în mod rezonabil că legile, reglementările și planurile guvernului se aplică în continuare, cu excepția cazului în care se demonstrează că acestea sunt abrogate sau înlocuite.

(19)

În primul rând, Comisia a observat că GC nu a prezentat argumente sau elemente de probă noi și substanțiale cu privire la rolul general al planurilor și proiectelor guvernului chinez și la caracterul lor obligatoriu.

(20)

În al doilea rând, în ceea ce privește utilizarea informațiilor cuprinse în raportul privind China, faptul că documentul a fost emis având în vedere posibila sa utilizare în cadrul anchetelor în materie de apărare comercială nu determină caracterul incorect sau imparțial în sine al elementelor obiective de probă conținute în acesta, astfel cum susține GC. De asemenea, Comisia constată că a făcut trimitere doar de două ori la acest document în cadrul prezentei anchete, o dată ca introducere generală a sistemului de planuri cincinale și o dată în contextul stabilirii unei legături între documentele de planificare și sectoarele încurajate. Aceste referințe au fost utilizate în combinație cu alte referințe și coroborate cu acestea, inclusiv cu documente emise chiar de GC.

(21)

În al treilea rând, Comisia își menține afirmația potrivit căreia se poate presupune în mod rezonabil că legile, reglementările și planurile guvernului se aplică în continuare, până când se demonstrează că acestea sunt abrogate sau înlocuite. În fapt, în cadrul anchetei, Comisia a transmis GC o listă de documente de referință privind cadrul juridic general, normele și procedurile aplicabile în RPC, precum și câteva documente specifice referitoare la industria în cauză. Guvernului Chinei i s-a solicitat să revizuiască exhaustivitatea și valabilitatea respectivelor documente și să le actualizeze sau să le completeze, după caz. După primirea unui răspuns argumentat și a unor documente de referință actualizate din partea GC, Comisia a considerat că se putea presupune în mod rezonabil că documentele care nu au fost abrogate sau înlocuite erau în continuare aplicabile.

(22)

Prin urmare, argumentele GC în această privință au fost respinse.

(23)

După deschiderea anchetei, GC a afirmat că reclamantul nu a stabilit condițiile de aplicare a unei valori de referință externe pentru drepturile de folosință asupra terenurilor (denumite în continuare „DFT”). Cu toate acestea, Comisia a constatat că afirmațiile cuprinse în plângere sunt susținute de concluziile relevante ale anchetelor antisubvenție recente ale UE, care confirmă necesitatea unor valori de referință externe ajustate la condițiile predominante din RPC (9).

(24)

În plus, GC a susținut că diversele regimuri de subvenționare invocate de reclamant nu pot fi considerate o subvenție, deoarece în plângere nu au fost furnizate elemente de probă detaliate în ceea ce privește existența, valoarea și natura respectivelor subvenții sau relația directă dintre subvenție și produsul în cauză. GC a susținut, de asemenea, în legătură cu diverse subvenții, că reclamantul nu a furnizat elemente de probă privind avantajul și specificitatea.

(25)

Comisia este de părere că reclamantul a furnizat elemente de probă suficiente referitoare la existența, valoarea, natura, avantajul și specificitatea acestora, aflate în mod rezonabil la dispoziția sa. În plus, Comisia subliniază că recentele anchete antisubvenție ale UE referitoare la aceleași programe de subvenționare invocate în plângere au analizat în egală măsură avantajul și specificitatea programelor respective și au concluzionat în mod diferit cu privire la aceste aspecte9. În orice caz, Comisia a examinat elementele de probă furnizate în plângere și a efectuat propria sa evaluare a tuturor elementelor relevante din memorandumul privind caracterul suficient al elementelor de probă, care a fost adăugat, la momentul deschiderii procedurii, în dosarul neconfidențial. GC și-a reiterat observațiile după deschiderea anchetei, dar nu a furnizat niciun element de probă suplimentar.

(26)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că în plângere au fost furnizate suficiente elemente de probă care tind să demonstreze existența presupusei subvenționări de către GC.

(27)

În observațiile prezentate în urma deschiderii anchetei, GC a indicat că regimul fiscal care prevedea reduceri de TVA pentru echipamentele produse pe plan intern se încheiase. Comisia a luat act de această observație, însă a subliniat că regimurile fiscale legate de reducerile de TVA sau scutirile de taxe la import și de TVA pentru echipamentele importate ar putea aduce în continuare beneficii, cum ar fi deprecierea pe durata de viață a echipamentelor în cauză, care ar putea acoperi perioada de anchetă.

(28)

În urma deschiderii anchetei, GC a susținut, de asemenea, că reclamanții au omis în mod incorect faptul că industria FCA din Uniune beneficiază de o serie de subvenții, de sprijin și stimulente directe și indirecte sub diverse forme din partea autorităților UE și ale statelor membre, iar Comisia nu ar trebui să aplice standarde duble. După comunicarea constatărilor finale, GC a reiterat, de asemenea, această afirmație.

(29)

Această afirmație privind subvențiile în UE nu a avut nicio influență asupra evaluării Comisiei care a stat la baza deschiderii anchetei în acest caz, deoarece nu se numără printre factorii luați în considerare în acest scop.

(30)

Industria Uniunii nu a depus o cerere de înregistrare a importurilor în temeiul articolului 24 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(31)

La 6 august 2021, în conformitate cu articolul 29a alineatul (2) din regulamentul de bază, Comisia a informat părțile interesate cu privire la intenția sa de a nu institui măsuri compensatorii provizorii și de a continua ancheta. Întrucât nu au fost instituite măsuri compensatorii provizorii, Comisia nu a înregistrat importurile în temeiul articolului 24 alineatul (5a) din regulamentul de bază. Comisia a continuat să caute și să verifice toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru constatările sale finale.

(32)

Ancheta privind subvenționarea și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 iulie 2019 și 30 iunie 2020 (denumită în continuare „perioada de anchetă” sau „PA”). Examinarea tendințelor relevante pentru evaluarea prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și sfârșitul perioadei de anchetă (denumită în continuare „perioada examinată”).

(33)

Atât ancheta antisubvenție actuală, cât și ancheta antidumping separată menționată în considerentul 4 vizează aceeași perioadă de anchetă și aceeași perioadă examinată.

(34)

În avizul de deschidere, Comisia a invitat părțile interesate să o contacteze pentru a participa la anchetă. În plus, Comisia a informat în mod specific reclamantul, GC, alți producători cunoscuți din Uniune, producătorii-exportatori cunoscuți, importatorii cunoscuți și utilizatorii în legătură cu deschiderea anchetei și i-a invitat să participe.

(35)

Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(36)

Mai multe părți au solicitat să fie audiate de serviciile Comisiei. Părțile care au adresat o cerere în acest sens în termenele prevăzute au primit permisiunea de a fi audiate. Xiamen Xiashun Aluminium Foil Co. Ltd. a solicitat o intervenție a consilierului-auditor, iar la 8 aprilie 2021 a avut loc o audiere cu consilierul-auditor.

(37)

În avizul de deschidere, Comisia a declarat că a selectat cu titlu provizoriu un eșantion de producători din Uniune. Comisia a selectat eșantionul pe baza volumului producției și al vânzărilor de produs similar în Uniune în cursul perioadei de anchetă. Eșantionul a fost constituit din trei producători din Uniune. Producătorii din cadrul Uniunii incluși în eșantion au reprezentat peste 50 % din producția totală estimată și 40 % din volumul total estimat al vânzărilor produsului similar de către Uniune. Comisia a invitat părțile interesate să prezinte observații în legătură cu eșantionul provizoriu. Nu au fost primite observații și, drept urmare, eșantionul a fost confirmat.

(38)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat importatorilor neafiliați să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere.

(39)

Doi importatori neafiliați au furnizat informațiile solicitate și au acceptat să fie incluși în eșantion. Având în vedere numărul redus de răspunsuri, eșantionarea importatorilor neafiliați nu a fost necesară.

(40)

Pentru a decide dacă eșantionarea era necesară și, în caz afirmativ, pentru a selecta un eșantion, Comisia a solicitat tuturor producătorilor-exportatori din China să furnizeze informațiile specificate în avizul de deschidere. În plus, Comisia a solicitat Misiunii Republicii Populare Chineze să identifice și/sau să contacteze alți eventuali producători-exportatori care ar putea fi interesați să participe la anchetă.

(41)

Nouă producători-exportatori sau grupuri de producători-exportatori din RPC au furnizat informațiile solicitate și au fost de acord să fie incluși în eșantion. În conformitate cu articolul 27 alineatul (1) din regulamentul de bază, Comisia a selectat un eșantion de trei grupuri de producători-exportatori pe baza celui mai mare volum reprezentativ de exporturi către Uniune care puteau face în mod rezonabil obiectul investigației, ținând seama de timpul disponibil. Aceste societăți au reprezentat peste 90 % din importurile totale estimate ale produsului în cauză în Uniune.

(42)

În conformitate cu articolul 27 alineatul (2) din regulamentul de bază, toți producătorii-exportatori cunoscuți în cauză și autoritățile din țara în cauză au avut posibilitatea de a prezenta observații cu privire la selectarea eșantionului. Nu s-au primit observații.

(43)

Eșantionul de grupuri de producători-exportatori este alcătuit din:

(44)

Cinci dintre producătorii-exportatori chinezi care au returnat formularul de eșantionare au informat Comisia cu privire la intenția lor de a solicita o examinare individuală în temeiul articolului 27 alineatul (3) din regulamentul de bază. Comisia a pus la dispoziție online chestionarul în ziua deschiderii procedurii. În plus, Comisia a informat producătorii-exportatori neincluși în eșantion că, dacă doresc să fie examinați în mod individual, este necesar să furnizeze un răspuns la chestionar. Cu toate acestea, niciuna dintre societăți nu a furnizat un răspuns la chestionar. Prin urmare, nu a fost posibilă nicio examinare individuală.

(45)

Comisia a trimis un chestionar reclamantului, iar chestionarele pentru producătorii, importatorii și utilizatorii din Uniune și producătorii-exportatori din China au fost puse la dispoziție online în ziua deschiderii anchetei (10).

(46)

De asemenea, Comisia a trimis un chestionar către GC, care a inclus chestionare specifice pentru Sinosure, bănci și alte instituții financiare care acordau finanțare sau credite la export producătorilor-exportatori incluși în eșantion, precum și pentru primii 10 producători și distribuitori de materiale de producție utilizate de producătorii-exportatori incluși în eșantion. De asemenea, GC a fost invitat, din rațiuni administrative, să colecteze toate răspunsurile furnizate de aceste instituții financiare și de producătorii sau distribuitorii de materiale de producție și să le transmită direct Comisiei.

(47)

Comisia a primit un răspuns la chestionar din partea GC, care a inclus un răspuns la chestionar din partea Export-Import Bank of China (denumită în continuare „banca EXIM”), precum și din partea Sinosure. Cu toate acestea, nu au fost primite răspunsuri din partea niciuneia dintre celelalte bănci sau instituții financiare sau din partea principalilor producători și distribuitori de materiale de producție.

(48)

Comisia a primit, de asemenea, răspunsuri la chestionar din partea tuturor grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantion, a celor trei producători din Uniune incluși în eșantion, a nouă utilizatori, precum și din partea unui importator neafiliat.

(49)

Fără a aduce atingere aplicării articolului 28 din regulamentul de bază, Comisia a căutat și a efectuat verificări încrucișate ale tuturor informațiilor considerate necesare pentru stabilirea subvenției, a prejudiciului rezultat și a interesului Uniunii. Din cauza izbucnirii pandemiei de COVID-19 și a măsurilor luate în consecință pentru a face față pandemiei („Avizul privind COVID-19”) (11), Comisia nu a fost în măsură să efectueze vizite de verificare la sediile GC, ale societăților incluse în eșantion și ale importatorilor și utilizatorilor cooperanți. În schimb, Comisia a efectuat, de la distanță, o verificare încrucișată (denumită în continuare „VLD”) a informațiilor furnizate de GC, la care au participat funcționari din cadrul ministerelor competente și alte autorități guvernamentale. În plus, Comisia a efectuat, de la distanță, verificări încrucișate ale următoarelor societăți, prin videoconferință:

(50)

Verificarea încrucișată de la distanță programată la sediul societății Manreal nu a putut fi finalizată din cauza cooperării insuficiente a acesteia. Societatea Manreal a solicitat intervenția consilierului-auditor, care a confirmat că sistarea VLD nu a încălcat dreptul la apărare al societății Manreal. Prin urmare, răspunsul la chestionar al societății Manreal nu a fost luat în considerare pentru constatările definitive. Totuși, acest fapt nu a avut niciun impact asupra concluziilor privind interesul Uniunii. În pofida sistării VLD, această societate a fost considerată în continuare a fi o parte interesată, iar observațiile sale în cadrul anchetei au fost luate în considerare.

(51)

La 3 noiembrie 2021, Comisia a comunicat tuturor părților faptele și considerațiile esențiale pe baza cărora intenționa să instituie o taxă antisubvenție definitivă asupra importurilor de produs în cauză („comunicarea constatărilor finale”).

(52)

Toate părțile au beneficiat de o perioadă în care au putut prezenta observații cu privire la comunicarea constatărilor finale. Părțile interesate au avut ocazia de a prezenta observații cu privire la deschiderea anchetei și de a solicita să fie audiate de Comisie și/sau de consilierul-auditor pentru proceduri comerciale.

(53)

Comisia a abordat în prezentul regulament observațiile transmise pe parcursul procedurii antisubvenție. Observațiile transmise în contextul anchetei antidumping separate nu au fost abordate în prezentul regulament, cu excepția cazului în care părțile au indicat în mod explicit că observațiile se referă la ambele proceduri.

(54)

Produsul în cauză este reprezentat de foliile convertoare de aluminiu cu o grosime mai mică de 0,021 mm, fără suport, simplu laminate, în rulouri cu o greutate de peste 10 kg (denumite în continuare „produsul în cauză”).

(55)

Următoarele produse sunt excluse:

(56)

Examinarea a arătat că următoarele produse au aceleași caracteristici fizice, chimice și tehnice de bază, precum și aceleași utilizări principale:

(57)

Comisia a stabilit în această etapă că produsele respective sunt produse similare în sensul articolului 2 litera (c) din regulamentul de bază.

(58)

Mai multe părți au depus cereri de excludere a produselor cu privire la următoarele produse: FCA cu o grosime mai mică de 6 microni (denumite în continuare „FCA < 6”) și FCA pentru baterii pentru autovehicule electrice (denumite în continuare „FCA pentru baterii auto”)

(59)

Mai mulți utilizatori, Walki, Gascogne și Alupol, au susținut că producătorii din Uniune nu furnizează FCA < 6. Acest lucru ar fi demonstrat prin faptul că producătorii din Uniune nu promovează astfel de produse pe paginile lor de internet și în broșurile lor, precum și prin refuzul comenzilor de astfel de produse. În plus, producătorii din Uniune nu sunt interesați să furnizeze FCA < 6, deoarece întreaga lor capacitate de producție vizează alte comenzi de produse, ținând seama, de asemenea, de cererea preconizată de folii pentru baterii auto. Producătorii din Uniune nu sunt în măsură să asigure calitatea „comercială” solicitată, în special în ceea ce privește porozitatea/permeabilitatea, măsurată ca număr maxim al perforațiilor pe metru pătrat. De asemenea, utilizarea de FCA mai subțiri este mai ecologică și ar trebui să fie exclusă din definiția produsului și din acest motiv.

(60)

În plus, Huhtamäki a susținut că industria Uniunii se confruntă cu constrângeri de aprovizionare în ceea ce privește FCA mai subțiri.

(61)

Comisia a solicitat tuturor celor nouă utilizatori care cooperează la anchetă să își precizeze necesarul și sursele actuale de aprovizionare cu FCA < 6. Un singur utilizator a confirmat că a achiziționat în cursul PA o cantitate de FCA < 6 care a depășit pragul de calitate pentru producția comercială de la un singur producător chinez. Cu toate acestea, chiar și pentru acest utilizator, FCA < 6 reprezintă o foarte mică parte din consumul său de FCA. Alți utilizatori au indicat doar solicitări din partea clienților lor în legătură cu produse care includeau FCA < 6, acestea conducând la comenzi de probă atât către industria de FCA din Uniune, cât și către producătorii chinezi după încheierea PA.

(62)

Răspunsurile au indicat faptul că cererea de FCA < 6 reprezintă un fenomen foarte recent și că aceasta se află pe un trend de creștere. A existat o cerere limitată în acest sens în ultimii zece ani, dar nu a existat o tendință clară. Acest lucru este în conformitate cu explicațiile producătorilor din Uniune conform cărora, în trecut, a existat, de asemenea, o trecere treptată la grosimi mai mici ale FCA, de la intervalul de 7-8 microni ca interval inferior în trecut până în 6 și 6,35 microni – standardul actual pentru multe aplicații.

(63)

Deși un sondaj în rândul producătorilor din Uniune a arătat că, în afară de negocierile directe, niciunul dintre aceștia nu comercializează în prezent în mod activ FCA < 6, Comisia a colectat numeroase elemente de probă care arată că producătorii din Uniune sunt capabili să producă FCA < 6. Aceasta include producția de rulouri de probă după PA, care, în conformitate cu documentația de testare, a satisfăcut cerințele tehnice ale cumpărătorului. În plus, Comisia ar putea confirma vânzările de FCA < 6 ale diferiților producători din Uniune în cantități de producție comercială, chiar dacă pe o scară limitată, pe parcursul unei perioade de zece ani înainte de PA. Comisia ar putea, de asemenea, observa investițiile în controlul calității. Prin urmare, Comisia a concluzionat că industria Uniunii poate oferi o calitate adecvată cererii de pe piață.

(64)

În al doilea rând, capacitatea de a produce FCA < 6 este limitată de ultima etapă, și anume laminoarele. Prin urmare, Comisia a analizat capacitatea diferiților producători din Uniune în această ultimă etapă, luând în considerare, de asemenea, cererea de alte produse în diferitele etape de producție. Toți producătorii din Uniune incluși în eșantion au suficientă capacitate liberă pentru a le permite să furnizeze FCA < 6, chiar dacă cererea de folii pentru baterii auto va crește în viitor. Prin urmare, Comisia nu a putut confirma riscul unui deficit de aprovizionare pentru o viitoare creștere a cererii de FCA < 6.

(65)

În al treilea rând, în ceea ce privește argumentul potrivit căruia utilizarea de FCA mai subțiri este mai ecologică, Comisia a reamintit că măsurile de protecție comercială sub forma taxelor vamale nu au ca efect intenționat împiedicarea importurilor unui anumit produs, ci asigurarea faptului că aceste importuri sunt comercializate la prețuri neprejudiciabile. Comisia a reamintit, de asemenea, capacitatea producătorilor din Uniune de a produce FCA < 6.

(66)

În cele din urmă, în ceea ce privește argumentul Huhtamäki referitor la constrângerea de aprovizionare, ancheta a arătat că, în cazul industriei Uniunii, capacitatea de producție a FCA < 6 este considerabil mai mare decât cererea.

(67)

În lumina celor de mai sus, Comisia a respins cererea de excludere a FCA < 6 din definiția produsului care face obiectul anchetei.

(68)

Gascogne a solicitat ca argumentele sale prezentate în cadrul procedurii antidumping separate care vizează același produs originar din RPC să fie incluse în prezenta anchetă antisubvenție. Comisia a analizat deja aceleași argumente în considerentele 25-28 din Regulamentul (UE) 2021/2170.

(69)

De asemenea, Walki a solicitat ca argumentele sale prezentate în cadrul anchetei antidumping separate să fie incluse în prezenta anchetă antisubvenție. În acest sens, Comisia face trimitere la constatările sale prevăzute în considerentele 29-32 din Regulamentul (UE) 2021/2170.

(70)

În plus, în cursul audierii sale care a avut loc după comunicarea constatărilor finale, Walki a explicat că, în urma PA din octombrie 2021, încă nu existau vânzări active de FCA < 6 efectuate de producătorii europeni pe piața liberă și nici operațiuni de comercializare ale acestora. Walki a prezentat elemente de probă conform cărora după PA nu a primit un răspuns pozitiv la cererile sale de cotație pentru FCA < 6 și a explicat că doar un singur producător din Uniune ar fi în măsură să accepte comenzi de FCA < 6 în cantitate comercială. Comisia a analizat deja aceleași argumente în considerentul 28 din Regulamentul (UE) 2021/2170.

(71)

O parte interesată, Xiamen, a solicitat excluderea foliilor de aluminiu pentru baterii auto din următoarele motive:

(72)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia a observat în primul rând că toate aliajele desemnate de partea interesată au aceeași caracteristică, respectiv conțin mai mult de 98 % aluminiu, precum și că plângerea nu se limitează la un anumit aliaj. Utilizarea unor aliaje diferite pentru diferite variații ale produselor nu este neobișnuită și nu poate servi drept criteriu de excludere.

(73)

În al doilea rând, obținerea unei fețe lucioase și a uneia mate este o consecință a laminării a două straturi de FCA împreună în ultimul laminor, unde fețele FCA dispuse una către cealaltă în timpul laminării rezultă mate. Această metodă de producție a fost abordată în plângere, unde s-a afirmat în mod explicit că ambele fețe ale FCA pot fi lucioase, dacă acest lucru este specificat de către client. Prin urmare, utilizarea preconizată a FCA pentru baterii auto nu poate justifica nicio excludere din definiția produsului, deoarece caracteristicile fizice ale produsului sunt aceleași. Același lucru este valabil și pentru costurile mai ridicate datorate laminării pe un singur strat.

(74)

În al treilea rând, producția de baterii auto în Uniune se află încă în fază incipientă. Comisia a colectat elemente de probă care demonstrează că producătorii din Uniune se pregătesc să satisfacă cererea acestui segment de piață emergent. În plus, argumentul contrazice cele afirmate de Walki cu privire la excluderea FCA < 6, respectiv că industria Uniunii s-ar putea concentra atât de mult pe foliile pentru baterii auto încât ar putea să nu fie interesată să aloce o capacitate de producție suficientă FCA < 6.

(75)

În al patrulea rând, faptul că, în prezent, nu există exporturi semnificative din RPC reflectă faptul că producția de baterii pentru autovehiculele electrice în UE se află încă în fază incipientă, astfel că acest aspect nu constituie un argument viabil pentru excludere.

(76)

Analiza efectuată a arătat că FCA pentru baterii pentru autovehiculele electrice reprezintă, din punct de vedere tehnic, FCA care face obiectul domeniului de aplicare definit al anchetei.

(77)

În lumina celor de mai sus, Comisia a respins cererea de excludere a FCA pentru bateriile pentru autovehiculele electrice din definiția produsului care face obiectul anchetei.

(78)

În urma comunicării constatărilor finale, Xiamen Xiashun a susținut că cele patru argumente prezentate de Comisie în susținerea respingerii excluderii sunt eronate, nu răspund argumentelor invocate de Xiamen Xiashun și nu furnizează datele de fond pe baza cărora Comisia a ajuns la aceste concluzii. Comisia nu a furnizat niciun element de probă concret care să răspundă cererii de excludere formulată de Xiamen Xiashun în observațiile sale și în cursul audierii din 23 februarie. Refuzul de a indica elementele de probă pe care Comisia și-a întemeiat respingerea încalcă dreptul la apărare al societății Xiamen Xiashun. Xiamen Xiashun a susținut în continuare că prezentarea tardivă a elementelor de probă de către reclamant în ceea ce privește cererea de excludere a foliei pentru baterii în cadrul procedurii antidumping suscită îndoieli cu privire la elementele de probă care au fost efectiv avute în vedere de Comisie în cadrul anchetei antisubvenție. Xiamen Xiashun a susținut că observația reclamantului din 19 iulie 2021 a survenit după termenul-limită pentru prezentarea observațiilor în etapa provizorie a anchetei antidumping și nu ar trebui să fie luată în considerare. În plus, un grad excesiv de confidențialitate în cadrul observației nu permite Xiamen Xiashun să formuleze un răspuns pertinent.

(79)

Observația reclamanților din 19 iulie 2021 a reprezentat o reacție la observația Xiamen Xiashun din 5 iulie 2021, în care Xiamen Xiashun a prezentat argumente pentru excluderea din domeniul de aplicare a FCA pentru bateriile pentru autovehiculele electrice. Versiunea deschisă a respectivei observații nu a fost editată excesiv. Editarea denumirii societății care a elaborat detaliile tehnice ale observației, precum și editarea detaliilor privind producția tehnică a acestora s-au impus pentru a nu dezvălui informații detaliate confidențiale referitoare la activitatea societății. Prin urmare, Comisia respinge argumentul potrivit căruia, prin luarea în considerare a acestei observații, ar fi încălcat drepturile societății Xiamen Xiashun. În continuare, Comisia respinge afirmația potrivit căreia nu a precizat elementele de probă pe care le-a avut în vedere. Comisia a luat în considerare în mod necesar toate elementele de probă aflate la dosar.

(80)

Xiamen Xiashun susținuse că, având în vedere utilizările și caracteristicile tehnice diferite, folia de aluminiu pentru bateriile pentru autovehiculele electrice ar fi un produs nou pentru industrie, chiar dacă este vorba despre folie de aluminiu. Cu toate acestea, Comisia furnizase un răspuns la toate aceste argumente, precizând în mod clar că și FCA pentru bateriile pentru autovehiculele electrice are caracteristici tehnice și etape de producție comune. Diferențele tehnice pe care Xiamen Xiashun le-a avut în vedere au relevat doar o deosebire față de alte tipuri de FCA, însă nu au demonstrat că FCA pentru bateriile pentru autovehiculele electrice nu ar avea aceleași caracteristici prevăzute în definiția produsului care face obiectul anchetei. De asemenea, Comisia a furnizat un răspuns la argumentul potrivit căruia industria Uniunii nu ar avea capacitatea de a produce FCA pentru bateriile pentru autovehiculele electrice. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(81)

Xiamen Xiashun a susținut că Comisia a comis erori vădite de apreciere și a încălcat principiul bunei administrări, deoarece nu a examinat cu toată diligența și imparțialitatea elementele de probă furnizate și nu a ținut seama în mod corespunzător de toate dovezile relevante atunci când a efectuat constatările sale prin faptul că nu a furnizat un rezumat semnificativ privind planurile producătorilor din Uniune de a-și spori capacitatea de a satisface cererea de folie pentru baterii și prin respingerea elementelor de probă furnizate de Xiamen Xiashun în ceea ce privește cererea preconizată de folie pentru baterii.

(82)

Xiamen Xiashun a susținut că afirmația Comisiei potrivit căreia „capacitatea neutilizată substanțială a industriei din Uniune poate satisface cererea de pe piața emergentă a foliilor pentru baterii” contrazice afirmația sa potrivit căreia „datele care indică gradul de pregătire a producătorilor din Uniune să satisfacă cererea de folii pentru baterii sunt confidențiale și nu pot fi rezumate, întrucât aceste proiecte nu sunt încă publice și, prin urmare, au un caracter foarte sensibil”.

(83)

Xiamen Xiashun a susținut, de asemenea, că Comisia a respins analiza sa cuprinzătoare privind cererea preconizată pe baza motivului că realizarea mai multor proiecte privind bateriile a fost indicată a avea loc la un moment nedeterminat în viitor. Xiamen Xiashun a susținut că o astfel de indicație este inerentă datelor referitoare la proiecte planificate.

(84)

Declarația Comisiei potrivit căreia industria Uniunii poate satisface cererea de pe piața emergentă a foliilor pentru baterii se referă la capacitatea neutilizată globală a laminoarelor. Datele care indică gradul de pregătire a producătorilor din Uniune pentru a satisface cererea de folii pentru baterii se referă la eforturile depuse de industria Uniunii pentru a fi în măsură să producă în conformitate cu caracteristicile specifice solicitate de producătorii de baterii. Dacă ar furniza o sinteză a acestor eforturi, Comisia ar dezvălui strategiile de afaceri ale producătorilor din Uniune. În consecință, nu există nicio contradicție între afirmațiile menționate anterior. Prin urmare, Comisia a respins această afirmație.

(85)

Atunci când a evaluat imaginea de ansamblu a cererii viitoare preconizate pe care Xiamen Xiashun a furnizat-o dintr-o sursă accesibilă publicului, Comisia a făcut distincție între proiectele aflate într-o fază de planificare cu un calendar specific și proiectele preconizate pentru care nu există nicio indicație cu privire la anul în care acestea vor deveni operaționale. Aceasta nu reprezintă o respingere a elementelor de probă furnizate de Xiamen Xiashun, ci o analiză aprofundată a cererii reale preconizate. Într-adevăr, evaluarea capacității industriei Uniunii de a satisface cererea viitoare preconizată s-a bazat în mod adecvat pe proiecte privind bateriile, a căror realizare este programată să aibă loc într-un anumit an viitor. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(86)

Această cauză a fost inițiată în perioada de tranziție care a urmat retragerii Regatului Unit (denumit în continuare „Regatul Unit”) din UE. În cursul acestei perioade de tranziție, Regatul Unit se afla încă sub incidența dreptului Uniunii. Perioada de tranziție s-a încheiat la 31 decembrie 2020. În consecință, începând cu 1 ianuarie 2021, societățile și asociațiile din Regatul Unit nu au mai fost considerate părți interesate în prezenta procedură. În concluzie, întrucât Regatul Unit nu mai intră sub incidența dreptului Uniunii, constatările privind subvenția și prejudiciul se bazează pe datele privind piața UE-27.

(87)

Înainte de a analiza presupusa subvenționare sub formă de subvenții sau de programe de subvenționare specifice, Comisia a evaluat planurile, proiectele și alte documente guvernamentale, care au fost relevante pentru analiza programelor de subvenționare investigate. Aceasta a constatat că toate subvențiile sau programele de subvenționare care fac obiectul evaluării fac parte din procesul de implementare a planificării centralizate al GC vizând încurajarea industriei FCA, din motivele menționate mai jos.

(88)

Direcția economiei chineze este determinată într-o mare măsură de un sistem complex de planificare, care stabilește priorități și prevede obiective asupra cărora trebuie să se concentreze administrațiile centrale și locale. Există planuri relevante la toate nivelurile administrative, care acoperă toate sectoarele economice. Obiectivele stabilite de instrumentele de planificare au caracter obligatoriu, iar autoritățile de la fiecare nivel administrativ monitorizează punerea în aplicare a planurilor de către nivelul inferior corespunzător de guvernare. În ansamblu, sistemul de planificare din RPC are ca rezultat faptul că resursele sunt alocate sectoarelor desemnate de guvern ca fiind strategice sau altfel importante din punct de vedere politic, în loc să fie alocate în concordanță cu forțele pieței (12).

(89)

FCA sunt considerate un produs esențial de către GC, astfel cum rezultă din documentele și listele de politică publică. Această clasificare are o importanță semnificativă deoarece încadrează sectoarele respective într-o varietate de politici specifice și măsuri de sprijin destinate a stimula dezvoltarea în fiecare sector (13). FCA sunt, de asemenea, integrate în noile materiale ale strategiei „Made in China 2025” (14) și sunt incluse în numeroase planuri, directive și alte documente, care sunt emise la nivel național, regional și municipal și care sunt interconectate. Printre exemplele de astfel de documente-cheie de politică se numără următoarele planuri, proiecte și alte documente.

(90)

„Cel de al 10-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială (2001-2005)” indică faptul că accelerarea restructurării și reorganizării industriale ar fi realizată cu obiectivul dezvoltării produselor industriale, inclusiv industria materiilor prime și, mai precis, a aluminei (15).

(91)

„Cel de al 11-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională (2006-2010)” promovează dezvoltarea prelucrării aluminiului și consolidarea „nivelului global de utilizare a resurselor industriale de aluminiu” (16).

(92)

„Cel de al 12-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională (2011-2015)” indică faptul că restructurarea industriilor-cheie ar trebui să includă noi progrese în materie de cercetare și dezvoltare, utilizare integrată a resurselor, conservarea energiei și reducerea emisiilor de către industria de topire și industria materialelor de construcții (17).

(93)

Cel de al 13-lea plan cincinal pentru dezvoltarea economică și socială națională a RPC (denumit în continuare „cel de al 13-lea plan cincinal”), care acoperă perioada 2016-2020, evidențiază viziunea strategică a GC pentru îmbunătățirea și promovarea industriilor-cheie. Cel de al 13-lea plan cincinal a subliniat intenția GC de a consolida dezvoltarea de tehnologii strategice de vârf, prezentând modul în care GC favorizează industriile „cheie”, care ar trebui promovate și îmbunătățite. Acest plan identifică industria metalelor neferoase, din care face parte industria foliilor de aluminiu, ca fiind una dintre industriile „cheie” pentru care se impune a fi perfecționat sistemul de sprijinire a serviciilor, inclusiv finanțarea, impozitarea, asigurările și platformele de investiții (18).

(94)

În conformitate cu „Decizia Consiliului de Stat privind promulgarea și punerea în aplicare a dispozițiilor provizorii privind promovarea adaptării structurilor industriale [Guo Fa (2005) nr. 40]” (denumită în continuare „Decizia 40”), „Catalogul de orientare pentru punerea în aplicare a adaptării structurilor industriale” reprezintă o bază importantă pentru orientarea investițiilor și administrarea guvernamentală a politicilor precum finanțele publice, impozitarea și creditarea. Decizia 40 indică, de asemenea, că proiectele din industriile „încurajate” vor beneficia de sprijin sub formă de credite în conformitate cu principiile de creditare” (19).

(95)

„Catalogul de orientare pentru punerea în aplicare a adaptării structurilor industriale” include în mod specific aluminiul și, în cadrul acestuia, dezvoltarea tehnologiei de producție, ca industrie încurajată (20). Acest fapt este confirmat în Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei (versiunea din 2019), potrivit căruia prelucrarea laminării aluminiului, aluminizarea în vid pentru ambalare și prelucrarea aliajelor de aluminiu sunt toate industrii încurajate.

(96)

„Planul de dezvoltare a industriei metalelor neferoase (2016-2020)” descrie industria metalelor neferoase drept fundament important al industriei prelucrătoare și sprijin pentru „realizarea capacității de producție”. În continuare, dezvoltarea foliei de aluminiu este indicată drept o prioritate (21).

(97)

„Comunicarea privind Orientările pentru accelerarea restructurării industriei aluminiului (2006)” indică faptul că „aluminiul este o materie primă importantă pentru dezvoltarea economiei naționale” (22). Acest document indică sprijinul financiar direcționat către sectorul aluminiului: „În conformitate cu controlul macroeconomic, politica industrială și cerințele în materie de creditare la nivel național, instituțiile financiare trebuie să efectueze o alocare rezonabilă a fondurilor de credit. În cazul întreprinderilor producătoare de alumină și aluminiu electrolitic care respectă politicile industriale, condițiile de acces pe piață și principiile de creditare aplicabile la nivel național, se impune acordarea în continuare a sprijinului sub formă de credite; în cazul întreprinderilor care nu respectă politica industrială și condițiile de acces pe piață aplicabile la nivel național, având tehnologie înapoiată și fiind aflate pe lista proiectelor interzise sau eliminate, acestora nu li se acordă sprijin sub formă de credite” (23).

(98)

Catalogul produselor de înaltă tehnologie din China, emis de Ministerul Științei și Tehnologiei, Ministerul Comerțului Exterior și Administrația Generală a Vămilor, enumeră 1 900 de produse de înaltă tehnologie pe categorii, care sunt vizate de politicile preferențiale privind exporturile furnizate de guvern. Una dintre categorii este categoria numită „Materiale noi”, care include FCA (24).

(99)

Fiind o industrie „încurajată” în temeiul strategiei „Made in China 2025”, industria FCA este eligibilă pentru a beneficia de o finanțare substanțială din partea statului. O serie de fonduri au fost create pentru sprijinirea inițiativei „Made in China 2025” (25) și, prin urmare, a industriei FCA (26).

(100)

În plus, Foaia de parcurs „Made in China 2025” (27) enumeră 10 sectoare strategice, care sunt industriile-cheie pentru GC. Aceasta include în sectorul 9 „Materiale noi” și precizează obiectivele de „a dezvolta în mod activ materiale noi speciale, atât pentru uz militar, cât și civil, de a accelera transferul bidirecțional și transformarea tehnologiilor și de a promova dezvoltarea militară și civilă integrată a industriei materialelor noi, precum și de a accelera modernizarea materialelor de bază” (28). FCA ca parte a materialelor noi fac obiectul priorităților de dezvoltare a acestui sector. Prin urmare, materialele noi beneficiază de avantajele care decurg din mecanismele de sprijin enumerate în document, inclusiv, printre altele, politicile de sprijin financiar, politica fiscală și de impozitare, precum și supravegherea și sprijinul din partea Consiliului de Stat.

(101)

Abordarea GC de a defini industriile încurajate și produsele în cataloage pentru a aloca resurse în consecință, pe baza importanței lor strategice sau politice, astfel cum a fost atribuită de GC, precum și pentru a pune în aplicare și a supraveghea planurile la fiecare nivel administrativ poate fi observată în continuare prin examinarea Catalogului de servicii și produse strategice și emergente al Comisiei Naționale pentru Dezvoltare și Reformă (denumită în continuare „CNDR”) din 2016 (29). FCA intră în categoria materialelor noi.

(102)

Decizia nr. 40 capitolul III face trimitere la „Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei”, care cuprinde trei tipuri de conținut, și anume cel dedicat proiectelor încurajate, cel despre proiecte limitate și cel care vizează proiectele eliminate. În conformitate cu articolul XVII din decizie, în cazul în care „proiectul de investiții face parte din conținutul proiectelor încurajate, acesta este examinat, aprobat și înregistrat în conformitate cu reglementările naționale relevante în materie de investiții; toate instituțiile financiare oferă sprijin sub formă de credite în conformitate cu principiile de creditare; echipamentele destinate utilizării proprii care sunt importate din volumul total al investițiilor, cu excepția mărfurilor prevăzute în «Conținutul de mărfuri importate fără scutire de la plata taxelor al proiectelor de investiții naționale» (modificat în 2000) emis de Ministerul de Finanțe, pot fi scutite de taxele la import și de taxa pe valoare adăugată aferentă importului, cu excepția cazului în care există noi reglementări cu privire la conținutul proiectelor de investiții care nu sunt scutite de taxe. Alte politici favorabile privind proiectele industriale încurajate sunt puse în aplicare în conformitate cu reglementările naționale relevante.”

(103)

În consecință, Decizia nr. 40, coroborată cu Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei, prevede un tratament specific pentru anumite proiecte din anumite industrii încurajate.

(104)

Având în vedere planurile și programele menționate anterior, industria FCA este considerată drept o industrie-cheie/strategică, a cărei dezvoltare este urmărită în mod activ de către GC ca obiectiv de politică. Pe baza documentelor de politică la care se face trimitere în prezenta secțiune, Comisia a concluzionat că GC intervine în industria FCA pentru a pune în aplicare politicile aferente și intervine în jocul liber al forțelor pieței în sectorul FCA, în special prin promovarea și sprijinirea acestui sector prin diverse mijloace.

(105)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că documentele menționate anterior în cadrul acestei secțiuni nu constituie o bază pentru sprijinirea sau încurajarea specifică a industriei FCA. Potrivit GC, nu există dovezi suficiente pentru a demonstra că industria FCA este o industrie încurajată, iar documentele care fac referire la metale neferoase, industria aluminiului și/sau materiale noi nu vizează FCA.

(106)

Comisia nu a fost de acord. În primul rând, aceasta susține că se poate presupune în mod rezonabil că descrierea produselor precum materialele noi, metalele neferoase și industria aluminiului înglobează și folia de aluminiu. În al doilea rând, unele dintre documentele enumerate mai sus, cum ar fi „Planul de dezvoltare a industriei metalelor neferoase (2016-2020)” la care se face referire în considerentul 96 și „Catalogul produselor de înaltă tehnologie din China” prevăzut în considerentul 98 menționează, de asemenea, în mod explicit folia de aluminiu ca atare. În al treilea rând, ancheta a stabilit că producătorii-exportatori cooperanți au beneficiat de subvenții care sunt eligibile doar pentru industriile încurajate, astfel cum se prevede în Decizia nr. 40 și care sunt analizate în detaliu în secțiunile relevante următoare. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile GC.

(107)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a formulat câteva observații generale cu privire la decizia Comisiei de a aplica dispozițiile articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește împrumuturile preferențiale, asigurarea creditelor la export și materialele de producție.

(108)

GC a susținut că toate solicitările de informații din partea Comisiei, la care GC nu a putut furniza răspunsuri, au fost nerezonabile, dat fiind că aceste solicitări presupuneau existența unor competențe juridice de care GC nu dispunea.

(109)

În plus, potrivit GC, Comisia nu a evaluat în mod corespunzător faptele care i-au fost prezentate și nu a furnizat o explicație adecvată a motivului pentru care datele disponibile au înlocuit în mod rezonabil orice informații necesare care lipseau.

(110)

Astfel cum se menționează în considerentul 118 de mai jos, Comisia a considerat că GC dispunea de competența legală de a obține informațiile solicitate, în calitate de acționar sau de autoritate responsabilă a entităților pentru care Comisia a solicitat informațiile. Comisia a prezentat în comunicarea sa către GC, reiterată la punctele 3.2.1-3.2.3 de mai jos, motivele pentru care a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile. Comisia a considerat că informațiile aflate la dispoziția publicului reprezintă un substitut rezonabil pentru informațiile care nu au fost furnizate de GC. Prin urmare, Comisia a respins afirmațiile GC.

(111)

Din rațiuni administrative, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice oricărei instituții financiare care acorda împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion.

(112)

Inițial, a fost primit doar un răspuns din partea băncii EXIM și a societății Sinosure. GC nu a răspuns solicitării Comisiei de a furniza chestionare tuturor instituțiilor financiare care acordau împrumuturi sau credite la export societăților incluse în eșantion. În scrisoarea de clarificare, Comisia și-a reiterat solicitarea în ceea ce privește instituțiile financiare, cu obiectivul de a maximiza implicarea acestora în anchetă prin furnizarea informațiilor de care Comisia avea nevoie pentru a formula constatări privind existența și amploarea presupusei subvenționări.

(113)

În urma cererii de clarificare, GC a indicat că nu este autorizat să solicite băncilor comerciale informații. Comisia nu a fost de acord cu această opinie. În primul rând, în opinia Comisiei, GC are acces la informațiile solicitate de la toate entitățile de stat în care GC este acționarul principalul sau majoritar. Pe lângă aceasta, GC are totodată autoritatea necesară pentru a interacționa cu instituțiile financiare chiar și atunci când nu sunt deținute de stat, deoarece acestea intră sub jurisdicția Comisiei de reglementare a sectorului bancar și de asigurări din China (CBIRC).

(114)

În cele din urmă, cu excepția băncii EXIM, niciuna dintre celelalte instituții financiare care acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a transmis Comisiei informațiile referitoare la structura corporativă, guvernanță și structura acționariatului. În plus, niciuna dintre băncile sau instituțiile financiare nu a transmis Comisiei informații verificabile specifice societății.

(115)

Având în vedere că nu a primit nicio informație cu privire la majoritatea băncilor care acordau împrumuturi societăților incluse în eșantion, Comisia consideră că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru acest aspect al anchetei.

(116)

Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(117)

În răspunsul său, GC a obiectat cu privire la aplicarea articolului 28 alineatul (1) din regulamentul de bază. Acesta a susținut că GC nu este obligat să furnizeze informațiile solicitate, că întrebările ar trebui adresate în mod direct entităților în cauză, și nu GC în calitatea sa de investitor sau acționar, și că informațiile solicitate nu constituie informații necesare.

(118)

Comisia este de acord că ar trebui primite răspunsuri din partea entităților direct interesate. Cu toate acestea, din rațiuni administrative, Comisia a solicitat GC să transmită chestionare specifice tuturor instituțiilor financiare relevante, ceea ce nu s-a întâmplat. În plus, astfel cum s-a menționat în considerentul 113 de mai sus, Comisia și-a menținut poziția potrivit căreia, în calitate de organism de reglementare, GC are autoritatea de a solicita răspunsuri la întrebările specifice din partea instituțiilor financiare care au acordat finanțare producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(119)

În cele din urmă, Comisia a considerat că informațiile solicitate sunt esențiale pentru a evalua controlul exercitat de GC asupra comportamentului instituțiilor financiare în ceea ce privește politicile lor de creditare și evaluările riscurilor pe care le-au aplicat atunci când au acordat împrumuturi industriei FCA.

(120)

Astfel, Comisia a concluzionat că a trebuit să se bazeze parțial pe datele disponibile atunci când a examinat existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin împrumuturi preferențiale.

(121)

Din rațiuni administrative, Comisia a solicitat GC să transmită un chestionar specific societății Sinosure.

(122)

Deși a fost primit un răspuns la chestionar, Sinosure nu a furnizat documentele justificative solicitate referitoare la guvernanța corporativă a Sinosure, cum ar fi statutul său. Mai mult, nici GC, nici Sinosure nu au oferit informații specifice cu privire la asigurarea creditelor la export furnizată industriei FCA, la nivelul primelor sale, sau la cifrele detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export.

(123)

În lipsa acestor informații, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale relevante în ceea ce privește acest aspect al anchetei. Prin urmare, Comisia a informat GC că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin asigurarea creditelor la export.

(124)

În răspunsul său și în urma comunicării constatărilor finale, GC și-a menținut poziția potrivit căreia Sinosure nu a acordat subvenții specifice industriei FCA și că respectă principiul orientării către piață pentru desfășurarea activităților relevante în domeniul asigurărilor, precum și că nu are niciun tratament preferențial specific în ceea ce privește industria FCA. În plus, asigurarea creditelor la export nu a fost inclusă în plângere și, prin urmare, informațiile solicitate nu au fost necesare sau esențiale pentru constatările Comisiei.

(125)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 8 de mai sus, în cursul anchetei, Comisia poate analiza toate informațiile relevante pentru presupusele subvenții, fără a se limita la informațiile cuprinse în plângere. În continuare, Comisia ia act de faptul că, în sens mai larg, sistemele legate de finanțarea preferențială și de transferul direct de fonduri, care înglobează și asigurarea creditelor la export, au fost incluse în plângere și în avizul de deschidere. De asemenea, Comisia a considerat că informațiile furnizate de GC în legătură cu Sinosure au fost incomplete și nu au permis Comisiei să tragă concluzii cu privire la părți esențiale ale anchetei referitoare la asigurarea creditelor la export, nepermițându-i, mai exact, să determine dacă Sinosure este un organism public și dacă primele încasate la societățile incluse în eșantion erau în conformitate cu regulile pieței. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(126)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la asigurarea creditelor la export.

(127)

Comisia a solicitat GC să transmită un chestionar specific primilor 10 producători și distribuitori de materiale utilizate pentru producția de FCA, precum și oricăror alți furnizori ai materialelor în cauză, care au furnizat factori de producție societăților incluse în eșantion. În răspunsul său la chestionar, GC a susținut că nu deține controlul asupra furnizorilor de materiale de producție pentru a furniza informațiile confidențiale solicitate în chestionar, iar coordonarea procesului cu un număr foarte mare de furnizori de materiale de producție ai societăților incluse în eșantion ar constitui o sarcină excesivă pentru GC.

(128)

GC nu a furnizat o imagine de ansamblu privind numele și structura acționariatului furnizorilor chinezi de materiale de producție care fac obiectul anchetei, susținând că acestea erau informații confidențiale. În plus, GC nu a furnizat informații detaliate cu privire la majoritatea caracteristicilor pieței interne din China de materiale pentru producția FCA, printre care: ponderea întreprinderilor deținute de stat în producția internă și consumul intern, dimensiunea pieței interne, politicile de stabilire a prețurilor ale statului și/sau ale întreprinderilor deținute de stat, prețurile reale ale materialelor de producție de pe piața internă și statisticile.

(129)

Întrucât Comisia nu a primit nicio informație din partea GC în ceea ce privește ansamblul elementelor enumerate mai sus, printre care structura pieței interne, mecanismele de stabilire a prețurilor, prețuri și acționariatul societăților, Comisia a considerat că nu a primit informații esențiale care să fie relevante pentru anchetă.

(130)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că trebuia să se bazeze parțial pe datele disponibile pentru constatările sale referitoare la materialele de producție.

(131)

În conformitate cu chestionarul privind subvențiile, societățile afiliate care furnizează factori de producție și elemente de activ pentru procesul de producție al producătorilor-exportatori incluși în eșantion trebuie să trimită un răspuns la secțiunile A și E ale chestionarului. Cu toate acestea, Yongxin, un furnizor afiliat de factori de producție al producătorului-exportator inclus în eșantion Xiamen Xiashun, nu a furnizat inițial un astfel de răspuns. Xiamen Xiashun a afirmat că, având în vedere natura afilierii, nu a avut nicio posibilitate de a obliga Yongxin să răspundă la un chestionar și că lipsa de cooperare din partea Yongxin nu ar trebui să aibă niciun impact asupra prezentei anchete.

(132)

Potrivit observațiilor Comisiei, Xiamen Xiashun și Yongxin au înființat o întreprindere comună, Yongshun, la care aceste societăți erau afiliate în sensul articolului 127 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (30). În plus, întreprinderea comună Yongshun era un furnizor important de materii prime pentru producția de FCA de către Xiamen Xiashun. În consecință, aceasta ar trebui să transmită un răspuns la chestionarul privind subvențiile, potrivit instrucțiunilor prevăzute în chestionar și în cererea de clarificare din 19 februarie 2021.

(133)

În ceea ce privește lipsa impactului asupra anchetei, Comisia a luat act de realizarea de numeroase tranzacții între societățile Yongxin și Yongshun, având ca obiect terenuri, materii prime și finanțare. Prin urmare, Comisia a considerat că, în lipsa unui răspuns din partea Yongxin, era imposibil să se stabilească amploarea reală a subvențiilor primite de grup.

(134)

Prin urmare, la 15 martie 2021, Comisia a informat Xiamen Xiashun că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază atunci când va examina existența și amploarea presupusei subvenționări acordate prin intermediul Yongxin. Ca răspuns la scrisoarea Comisiei, Xiamen Xiashun a solicitat să fie audiată de consilierul-auditor la 23 martie 2021. Consilierul-auditor a sugerat societății Xiamen Xiashun să depună eforturi suplimentare împreună cu Yongxin pentru a furniza informațiile solicitate. În cele din urmă, la 7 mai 2021, a fost primit un răspuns la întrebările specifice ale Comisiei din partea Yongxin, iar datele primite au făcut obiectul unei verificări încrucișate de la distanță la 2 iunie 2021.

(135)

Potrivit chestionarului privind subvențiile, societățile incluse în eșantion, precum și societățile lor afiliate, au fost invitate să furnizeze date și documente justificative în ceea ce privește achiziționarea drepturilor de folosință asupra terenurilor (DFT), inclusiv certificatele DFT și contractele de cumpărare aferente tranzacțiilor inițiale încheiate cu Oficiul de Cadastru (Land Bureau), precizând condițiile în care au fost primite respectivele drepturi. Cu toate acestea, societățile din Grupul Nanshan nu au furnizat documentația solicitată, ceea ce a făcut imposibilă verificarea de către Comisie a condițiilor DFT, inclusiv a prețului de cumpărare corespunzător.

(136)

De asemenea, unele dintre societățile din Grupul Nanshan nu au completat în tabelele solicitate date privind utilajele importate și cele de proveniență internă și, prin urmare, nu au furnizat informațiile solicitate privind achizițiile de utilaje importate și de proveniență internă și scutirile de TVA și reducerile taxelor la import aferente pentru utilizarea echipamentelor și a tehnologiei importate.

(137)

În cele din urmă, cooperarea societății-mamă a Grupului Nanshan, și anume Nanshan Group Co., Ltd., a fost limitată în ceea ce privește (i) disponibilitatea personalului său de a răspunde la întrebările Comisiei și (ii) documentele furnizate. De exemplu, documentația privind achiziționarea de terenuri, atribuirea unei serii de granturi și împrumuturi nu a fost furnizată deloc sau a fost incompletă. Această limitare a împiedicat în mod semnificativ desfășurarea anchetei, cu precădere dat fiind că multe dintre societățile din cadrul Grupului Nanshan au primit DFT și finanțare prin intermediul Nanshan Group Co., Ltd.

(138)

Astfel, prin scrisoarea din 3 septembrie 2021, Comisia a informat Grupul Nanshan că, dacă este necesar, va recurge la utilizarea datelor disponibile în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) din regulamentul de bază în ceea ce privește informațiile lipsă, astfel cum se menționează în considerentele 135-137 de mai sus.

(139)

În observațiile sale la scrisoarea menționată mai sus în temeiul articolului 28, Grupul Nanshan a formulat mai multe afirmații, astfel cum sunt descrise mai jos.

(140)

În ceea ce privește DFT, Grupul Nanshan a susținut că, întrucât celelalte societăți din grup și-au raportat achizițiile de la Nanshan Group Co. Ltd., prețul acestor tranzacții între societăți ar trebui utilizat pentru a stabili prețul de cumpărare a DFT-urilor achiziționate de Nanshan Group Co. Ltd. de la terți. Acesta a susținut în continuare că prețurile transferurilor de terenuri între societăți au fost stabilite pe baza valorii terenului furnizată în Raportul de evaluare a terenului, întocmit de un evaluator independent. De asemenea, Grupul Nanshan a susținut că, în mod alternativ, alte tranzacții privind utilizarea terenurilor efectuate de alte societăți din grup ar putea fi utilizate ca substituent pentru a stabili prețul tranzacțiilor efectuate de Nanshan Group Co. Ltd.

(141)

În ceea ce privește informațiile solicitate referitoare la achizițiile de utilaje importate și cele de proveniență internă și scutirile de TVA și reducerile taxelor la import aferente pentru utilizarea echipamentelor și a tehnologiei importate, Grupul Nanshan a afirmat că a pus la dispoziție un registru al activelor imobilizate pentru majoritatea societăților. Acesta a mai afirmat că programul de scutire de TVA era încheiat încă din 2009 și că orice beneficiu potențial primit în acest context ar fi complet amortizat înainte de începerea perioadei de anchetă.

(142)

În ceea ce privește cooperarea limitată a Nanshan Group Co., Ltd., Grupul Nanshan a susținut că a acționat cât mai bine posibil și că lipsa de cooperare se datora perioadei VLD și altor condiții dificile. Potrivit Grupului Nanshan, Comisia nu ar trebui să elimine toate informațiile furnizate de Nanshan Group Co., Ltd., iar Comisia ar trebui să le completeze cu date din tranzacții comparabile având ca obiect terenuri și împrumuturi efectuate de societate sau de alte societăți din grup. Comisia nu a fost de acord cu observațiile privind DFT. Prețul tranzacției inițiale cu Oficiul de Cadastru este cel care determină valoarea subvenționării pentru grup, și nu transferurile de terenuri între societăți, iar în absența documentației necesare din partea societății care a participat la tranzacția inițială de cumpărare, și anume Nanshan Group Co., Ltd., a fost imposibil să se stabilească amploarea reală a subvențiilor primite de grup.

(143)

În ceea ce privește informațiile solicitate referitoare la achizițiile de utilaje importate și cele de proveniență internă și scutirile de TVA și reducerile taxelor la import aferente, Comisia nu a fost de acord cu observațiile formulate de Grupul Nanshan. În primul rând, deși Grupul Nanshan a furnizat un registru al activelor fixe pentru unele dintre societățile din grup, acesta nu a furnizat date complete cu privire la scutirile de TVA și reducerile taxelor la import solicitate de Comisie. În al doilea rând, Comisia a identificat în rândul societăților incluse în eșantion atât scutiri de TVA, cât și scutiri de taxe la import în cursul perioadei de anchetă. Acestea au inclus scutiri pentru echipamentele achiziționate în anii anteriori, dar pentru care avantajul a fost amortizat pe durata de viață a respectivelor echipamente și a fost, astfel, parțial alocat perioadei de anchetă. Prin urmare, Comisia a stabilit că societățile incluse în eșantion beneficiau în continuare de avantaje în cadrul acestui program.

(144)

În cele din urmă, afirmația potrivit căreia alte tranzacții efectuate de Nanshan Group Co., Ltd., sau de alte societăți din cadrul Grupului Nanshan ar putea fi utilizate ca substituent pentru tranzacțiile privind DFT sau echipamentele pentru care nu au fost furnizate date suficiente era lipsită de fundament, dat fiind că niciuna dintre societățile din grup nu a furnizat informațiile complete solicitate.

(145)

Pe baza informațiilor cuprinse în plângere, a avizului de deschidere și a răspunsurilor la chestionarele Comisiei, au fost anchetate următoarele subvenții acordate de GC:

(146)

În conformitate cu informațiile furnizate de cele trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion, 48 de instituții financiare situate pe teritoriul RPC le acordaseră finanțare. Dintre aceste 48 de instituții financiare, 47 erau deținute de stat. Celelalte instituții financiare erau fie în proprietate privată, fie Comisia nu a fost în măsură să stabilească dacă acestea erau deținute de stat sau erau în proprietate privată. Cu toate acestea, o singură bancă de stat a completat chestionarul specific, în pofida solicitării înaintate GC, care se referea la toate instituțiile financiare ce acordaseră împrumuturi societăților incluse în eșantion.

(147)

Comisia a verificat dacă băncile de stat acționau ca organisme publice în sensul articolului 3 și al articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază. În acest sens, testul aplicabil pentru a stabili că o întreprindere de stat este un organism public constă în următoarele (31): „Ceea ce contează este dacă o entitate este învestită cu autoritate de a exercita funcții guvernamentale, mai degrabă decât modul în care se realizează acest lucru. Există multe moduri diferite în care guvernul, în sensul strict al cuvântului, ar putea conferi autoritate entităților. În consecință, pentru a demonstra că o astfel de autoritate a fost conferită unei anumite entități, pot fi relevante diferite tipuri de elemente de probă. Elementele de probă care arată că o entitate exercită, de fapt, funcții guvernamentale pot dovedi că aceasta deține sau a fost învestită cu autoritate guvernamentală, în special atunci când aceste elemente de probă indică o practică susținută și sistematică. Prin urmare, în opinia noastră, elementele de probă din care rezultă că un guvern exercită un control semnificativ asupra unei entități și a comportamentului acesteia pot dovedi, în anumite circumstanțe, că respectiva entitate deține autoritate guvernamentală și că ea exercită această autoritate în îndeplinirea funcțiilor publice. Cu toate acestea, subliniem faptul că, în afara unei delegări exprese a autorității într-un instrument juridic, existența unei simple legături oficiale între o entitate și guvern în sens restrâns este improbabil să fie suficientă pentru a constata deținerea autorității guvernamentale. Astfel, de exemplu, simplul fapt că un guvern este acționarul majoritar al unei entități nu demonstrează că un guvern exercită un control semnificativ asupra comportamentului entității respective sau, cu atât mai puțin, că guvernul a conferit acesteia o autoritate guvernamentală. Cu toate acestea, în anumite cazuri, dacă elementele de probă arată că indiciile formale ale controlului guvernamental sunt multiple și dacă există totodată elemente de probă potrivit cărora acest control a fost exercitat într-un mod semnificativ, atunci respectivele elemente de probă pot permite tragerea concluziei că entitatea în cauză exercită o autoritate guvernamentală.”

(148)

Comisia a încercat să obțină informații despre deținerea în proprietate de către stat, precum și indicii formale ale existenței controlului guvernamental în băncile de stat. Ea a analizat, de asemenea, dacă controlul a fost exercitat în mod semnificativ. În acest scop, Comisia a trebuit să se bazeze, parțial, pe datele disponibile, din cauza refuzului GC și al băncilor de stat de a furniza elemente de probă privind procesul decizional care condusese la acordarea împrumuturilor preferențiale.

(149)

Pentru efectuarea acestei analize, Comisia a examinat mai întâi informațiile primite de la banca de stat care completase chestionarul specific.

(150)

O singură bancă de stat, și anume banca EXIM, a furnizat un răspuns la chestionar.

(151)

Pe baza informațiilor furnizate în răspunsul la chestionar, Comisia a stabilit că GC deține, fie în mod direct fie în mod indirect, mai mult de 50 % din acțiunile acestei instituții financiare.

(152)

În ceea ce privește indiciile formale ale existenței controlului guvernamental în cazul băncii de stat cooperante, Comisia a calificat-o drept o „instituție financiară de stat strategică”. În plus, comunicarea „Reglementări interimare privind consiliile de supraveghere ale unor instituții financiare de stat strategice” (32) prevede că: „Instituțiile financiare de stat strategice menționate în prezentele reglementări se referă la băncile de susținere a politicilor statului, băncile comerciale, societățile de gestionare a activelor financiare, societățile de valori mobiliare, societățile de asigurări, etc., deținute de stat (denumite în continuare instituții financiare deținute de stat), ai căror membri ai consiliului de supraveghere au fost desemnați de Consiliul de Stat”.

(153)

Consiliul de supraveghere al principalelor instituții financiare deținute de stat este numit în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice”. În temeiul articolelor 3 și 5 din Reglementările interimare, Comisia a stabilit că membrii consiliului de supraveghere sunt desemnați de Consiliul de Stat și răspund în fața acestuia, ilustrând astfel controlul instituțional al statului asupra activităților comerciale ale băncilor de stat cooperante.

(154)

În plus față de aceste indicii general aplicabile, Comisia a constatat următoarele în ceea ce privește banca EXIM. Banca EXIM a fost creată și funcționează în conformitate cu „Notificarea privind înființarea Export-Import Bank of China” emisă de Consiliul de Stat, precum și în conformitate cu statutul băncii EXIM. Potrivit statutului său, conducerea băncii EXIM este numită direct de către stat. Consiliul de supraveghere este numit de către Consiliul de Stat în conformitate cu „Reglementările interimare privind consiliile de supraveghere ale instituțiilor financiare de stat strategice” și cu alte legi și reglementări, și răspunde în fața Consiliului de Stat.

(155)

Statutul menționează, de asemenea, că comitetul de partid al băncii EXIM joacă un rol principal și politic de bază, pentru a se asigura că politicile și inițiativele majore ale partidului și statului sunt puse în aplicare de către banca EXIM. Conducerea partidului este integrată în toate aspectele legate de guvernanța corporativă.

(156)

În statut se precizează, de asemenea, că banca EXIM este dedicată sprijinirii dezvoltării comerțului exterior și a cooperării economice, a investițiilor transfrontaliere, a inițiativei „O centură, un drum”, precum și a cooperării în domeniul capacității internaționale și al fabricării de echipamente. Domeniul său de activitate include împrumuturile pe termen scurt, mediu și lung aprobate de stat și conforme cu politica de comerț exterior și cu politica de investiții externe („going out”) ale acestuia, cum ar fi creditul la export, creditul la import, împrumuturile pentru inginerie contractate în străinătate, împrumuturile pentru investiții în străinătate, împrumuturile acordate de guvernul chinez pentru ajutor extern și împrumuturile la export acordate cumpărătorilor.

(157)

În plus, în raportul său anual din 2019, banca EXIM a declarat că a pus integral în aplicare toate politicile și deciziile importante adoptate de Comitetul central al CPC și de Consiliul de Stat.

(158)

De asemenea, Comisia a constatat că instituțiile financiare de stat, inclusiv banca EXIM, și-au modificat statutul în 2017 pentru a spori rolul Partidului Comunist Chinez (denumit în continuare „PCC”) la cel mai înalt nivel decizional al băncilor (33).

(159)

Acest nou statut stipulează că:

(160)

Aceste elemente de probă arată că GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului instituțiilor respective.

(161)

De asemenea, Comisia a căutat informații care să dovedească dacă GC exercita sau nu un control semnificativ asupra comportamentului băncii EXIM în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluările riscurilor pe care le-a aplicat atunci când a acordat împrumuturi industriei FCA. În acest sens au fost luate în considerare următoarele acte normative:

(162)

La examinarea acestor acte normative, Comisia a constatat că instituțiile financiare din RPC își desfășoară activitatea într-un mediu juridic general care le direcționează să se alinieze la obiectivele politicilor industriale ale GC atunci când iau decizii financiare, din următoarele motive.

(163)

În ceea ce privește banca EXIM, mandatul său de politică publică este stabilit în Notificarea privind înființarea băncii EXIM, precum și în statutul său.

(164)

La nivel general, articolul 34 din Legea băncilor, care se aplică tuturor instituțiilor financiare care își desfășoară activitatea în China prevede că „băncile comerciale își desfășoară activitatea de acordare de împrumuturi în funcție de necesitățile dezvoltării economiei naționale și dezvoltării sociale și sub îndrumarea politicii industriale de stat”. Cu toate că articolul 4 din Legea bancară stipulează că „în temeiul legii, băncile comerciale își desfășoară activitățile economice fără imixtiuni din partea oricăror unități sau persoane fizice. Băncile comerciale își asumă în mod independent răspunderea civilă cu întreaga lor proprietate ca persoană juridică”, ancheta a arătat că articolul 4 din Legea bancară se aplică sub rezerva articolului 34 din Legea bancară, adică atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului.

(165)

Pe lângă aceasta, articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile prevede că „[î]n conformitate cu politica de stat, departamentele relevante pot subvenționa dobânda împrumuturilor cu scopul de a promova creșterea anumitor sectoare industriale și dezvoltarea economică în anumite domenii.”

(166)

În mod similar, Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să ofere sprijin prin acordarea de credite în mod specific proiectelor „încurajate”. După cum s-a explicat deja la punctul 3.1 și, în mod mai detaliat, în considerentul 94, proiectele industriei FCA aparțin categoriei de proiecte „încurajate”. Prin urmare, Decizia nr. 40 confirmă constatarea anterioară referitoare la Legea bancară, conform căreia băncile exercită o autoritate guvernamentală sub formă de operațiuni de credit preferențial.

(167)

De asemenea, Comisia a constatat că CBIRC are o amplă autoritate de aprobare asupra tuturor aspectelor legate de gestionarea tuturor instituțiilor financiare stabilite în RPC (inclusiv asupra instituțiilor financiare cu capital privat și străin), cum ar fi (36):

(168)

Legea bancară are caracter obligatoriu din punct de vedere juridic. Caracterul obligatoriu al planurilor cincinale și al Deciziei nr. 40 a fost stabilit mai sus, la punctul 3.1. Caracterul obligatoriu al documentelor normative ale CBIRC derivă din competențele sale de autoritate de reglementare bancară. Caracterul obligatoriu al altor documente este demonstrat prin clauzele de supraveghere și evaluare pe care le conțin.

(169)

Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat adresează tuturor instituțiilor financiare chineze instrucțiuni în sensul de a oferi sprijin sub formă de credite numai pentru proiectele încurajate și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale vizând proiectele încurajate”. Pe această bază, băncile au obligația de a acorda sprijin sub formă de credite industriei FCA.

(170)

În plus, inclusiv deciziile din sectorul bancar comercial privat trebuie să fie supravegheate de către PCC și să rămână în conformitate cu politicile naționale. În fapt, unul dintre cele trei obiective generale ale statului în legătură cu guvernanța bancară este în prezent consolidarea autorității partidului în sectorul bancar și al asigurărilor, inclusiv în legătură cu aspectele operaționale și de gestionare din cadrul societăților. În acest sens, Planul de acțiune pe trei ani al CBIRC pentru perioada 2020-2022 furnizează instrucțiuni de „a pune în aplicare în continuare spiritul întrupat în discursul programatic al Secretarului General Xi Jinping privind avansarea reformei guvernanței corporative a sectorului financiar”. În plus, secțiunea II din plan își propune promovarea integrării organice a autorității partidului în guvernanța corporativă: „vom face ca integrarea autorității Partidului în guvernanța corporativă să fie mai sistematică, standardizată și bazată pe proceduri […] Aspectele principale de ordin operațional și de gestionare trebuie să fie discutate de comitetul de partid înainte de adoptarea unei decizii de către Consiliul de administrație sau personalul de conducere de nivel superior.”

(171)

De asemenea, GC a stipulat recent că inclusiv acționarii instituțiilor financiare trebuie să faciliteze exercitarea controlului GC prin intermediul cadrului de guvernanță corporativă al instituției, după cum urmează: „Marii acționari ai instituțiilor bancare și de asigurări trebuie să sprijine instituțiile bancare și de asigurări în vederea creării unei structuri de guvernanță corporativă independente și solide, cu un sistem eficace de control și echilibru, precum și să încurajeze și să sprijine instituțiile bancare și de asigurări să asigure integrarea organică a conducerii partidului în guvernanța corporativă” (37).

(172)

În cele din urmă, criteriile CBIRC de evaluare a performanței băncilor comerciale iau în considerare, în prezent, în mod specific felul în care instituțiile financiare „deservesc obiectivele naționale de dezvoltare și economia reală” și, în special, felul în care acestea „deservesc industriile strategice și emergente” (38).

(173)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii băncii de stat cooperante, care sunt desemnați de GC și răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe acest cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei FCA.

(174)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor împrumuturi concrete acordate producătorilor-exportatori incluși în eșantion. În răspunsul său la chestionar, banca de stat cooperantă a explicat faptul că utilizează politici și modele sofisticate de evaluare a riscului de credit (sistem de rating) atunci când acordă împrumuturile în cauză. Banca EXIM a explicat în continuare că nu există nicio diferență de politică în ceea ce privește sectorul în care își desfășoară activitatea debitorul, situația creditelor și statutul capitalului etc.; cu toate acestea, astfel de factori au un impact asupra evaluării ratingului de credit și asupra costului riscului debitorului. Se poate face trimitere la planuri și politici relevante pentru acordarea de împrumuturi; cu toate acestea, pentru stabilirea proiectelor de împrumuturi individuale se aplică o evaluare bazată pe piață.

(175)

Cu toate acestea, banca de stat cooperantă a refuzat să furnizeze exemple concrete de evaluare a riscului de credit referitoare la societățile incluse în eșantion, pe motiv că informațiile solicitate sunt de natură internă și conțin informații comerciale confidențiale care nu pot fi divulgate, deși Comisia deținea un consimțământ scris din partea societăților incluse în eșantion prin care acestea renunțau la drepturile lor de confidențialitate.

(176)

În lipsa unor elemente de probă concrete cu privire la evaluarea bonității, Comisia a analizat, prin urmare, mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 161-169 de mai sus, în combinație cu comportamentul băncii deținute de stat cooperante în ceea ce privește împrumuturile acordate societăților incluse în eșantion. Ancheta a relevat faptul că acest comportament a contrastat cu poziția oficială a băncii, întrucât, în practică, banca nu acționa în baza unor evaluări aprofundate ale riscului prin raportare la piață.

(177)

În cursul anchetei, Comisia a constatat că împrumuturile au fost acordate celor trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii inferioare sau apropiate de rata dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze (People’s Bank of China, denumită în continuare „PBOC”) și inferioare sau apropiate de rata de bază a creditului anunțată de Centrul Național de Finanțare interbancară (National Interbank Funding Center, denumit în continuare NIFC), care a fost introdusă la 20 august 2019 (39), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale societăților. De aici rezultă că împrumuturile au fost acordate la dobânzi sub nivelul dobânzilor de pe piață în raport cu dobânda corespunzătoare profilului de risc al producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(178)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a exercitat un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluarea riscului în ceea ce privește industria FCA.

(179)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit GC, Comisia nu a demonstrat că banca de stat cooperantă, și anume banca EXIM, este un organism public și că GC a exercitat un control semnificativ asupra băncii EXIM. GC a susținut că legăturile oficiale nu sunt suficiente pentru a demonstra existența unui control semnificativ din partea guvernului și existența unui organism public. De asemenea, potrivit GC, Comisia nu a demonstrat lipsa de independență a conducerii băncii EXIM, susținând că GC exercită controlul asupra băncii EXIM numai în ceea ce privește supravegherea activității de numire a conducerii băncii și a consiliului său de administrație. În continuare, în opinia GC, Comisia s-a bazat în mod excesiv pe articolul 34 din Legea bancară chineză, pe care o consideră a fi doar un document de orientare, lipsit de specificitate, pentru a deduce că EXIM sau alte instituții financiare ar fi învestite cu autoritate publică.

(180)

De asemenea, GC a susținut că nu a exercitat un control semnificativ asupra băncii EXIM și nici nu i-a fost acordată autoritate guvernamentală. Potrivit GC, deși articolul 34 din Legea bancară chineză prevede ca băncile comerciale să acționeze „sub îndrumarea politicilor industriale” ale GC, această dispoziție ar trebui să fie considerată un principiu director pentru băncile chineze. În plus, GC a susținut că nici articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile, nici Decizia nr. 40 nu sunt de natură obligatorie, ci au doar un caracter orientativ. În cele din urmă, GC nu a fost de acord cu afirmația potrivit căreia banca EXIM „a acordat împrumuturi la rate de referință inferioare sau apropiate de ratele de referință relevante”, iar potrivit acestuia, Comisia nu a furnizat date în sprijinul afirmației în cauză.

(181)

Comisia nu a fost de acord cu afirmațiile GC. Comisia nu s-a bazat doar pe „legături oficiale” pentru a califica banca de stat cooperantă EXIM drept organism public, ci a demonstrat și faptul că GC a exercitat un control semnificativ asupra băncii din următoarele motive.

(182)

Astfel cum s-a explicat în considerentul 168 de mai sus, Comisia a considerat că Legea bancară chineză și Decizia nr. 40 au caracter obligatoriu. Cu toate acestea, constatările prezentei anchete, precum și constatările Comisiei din anchetele anterioare privind același program de subvenționare nu confirmau afirmația potrivit căreia băncile nu ar ține cont de politicile și planurile guvernamentale atunci când iau decizii în materie de creditare. De exemplu, Comisia a constatat că producătorii-exportatori au beneficiat de împrumuturi preferențiale la rate ale dobânzii sub nivelul pieței.

(183)

Ancheta a indicat că articolul 15 din Normele generale privind împrumuturile era aplicat efectiv, iar articolele 4, 5 și 41 din Legea bancară erau aplicabile sub rezerva articolului 34 din Legea bancară, mai precis atunci când statul stabilește o politică publică, băncile o pun în aplicare și urmează instrucțiunile statului. În fapt, în vreme ce articolele 4 și 5 din Legea bancară fac parte din capitolul I, care stabilește dispozițiile generale, articolul 34 face parte din capitolul IV, care stabilește normele de bază ce reglementează împrumuturile. La articolul 34, textul următor: „băncile comerciale își desfășoară activitatea de creditare în funcție de necesitățile economiei naționale și de dezvoltarea socială, precum și sub îndrumarea politicilor industriale de stat”, demonstrează că această dispoziție nu are un caracter orientativ, ci are mai degrabă un caracter obligatoriu și oferă băncilor instrucțiuni clare de a lua în considerare politicile industriale de stat în contextul desfășurării activității de creditare. Comisia a observat, de asemenea, că Decizia nr. 40 a Consiliului de Stat adresează tuturor instituțiilor financiare chineze instrucțiuni în sensul de a oferi sprijin de tip credit numai pentru proiectele încurajate și promite că se vor pune în aplicare și „alte politici preferențiale vizând proiectele încurajate”. Deși articolul 17 din aceeași decizie solicită băncilor să respecte principiile de credit bancar, Comisia nu a putut stabili în cursul anchetei dacă această solicitare a fost pusă efectiv în aplicare. Dimpotrivă, s-au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori indiferent de situația financiară și de bonitatea acestora.

(184)

În plus, în ceea ce privește în mod specific banca EXIM, este incontestabil faptul că aceasta este o bancă de susținere a politicilor care aplică în mod direct politicile guvernamentale, după cum ea însăși admite. Astfel cum s-a explicat pe site-ul său internet (40), EXIM este o bancă de susținere a politicilor finanțată și deținută de stat, aflată în mod direct sub conducerea Consiliului de Stat și dedicată, printre altele, sprijinirii comerțului exterior al Chinei și punerii în aplicare a strategiei „going global”. Consiliul de administrație (41), Consiliul de supraveghere (42) și directorii executivi (43) ai băncii EXIM numără membri cu rang înalt în PCC și/sau reprezentanți ai unui minister.

(185)

Pe această bază, Comisia își menține poziția potrivit căreia GC s-a bazat pe cadrul normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante, de fiecare dată când aceasta a acordat împrumuturi industriei FCA, astfel cum se descrie în considerentul 173 de mai sus. Acest aspect este exemplificat în considerentul 170 de mai sus, care indică în mod clar că GC intervine în raport cu toate deciziile importante adoptate de conducerea băncii. Se demonstrează astfel că, în ceea ce privește cadrul normativ, acesta nu a lăsat nicio marjă de manevră managerilor și supraveghetorilor băncii în privința respectării sau nu a cadrului respectiv în raport cu producătorii-exportatori incluși în eșantion, conducerea băncii fiind astfel plasată într-o poziție de dependență.

(186)

În cele din urmă, astfel cum se menționează în considerentul 177, în cursul anchetei, Comisia a constatat că împrumuturile au fost acordate celor trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii inferioare sau apropiate de rata dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze (People’s Bank of China, denumită în continuare „PBOC”) și inferioare sau apropiate de rata de bază a creditului, indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale societăților. Prin urmare, având în vedere profilul de risc al producătorilor-exportatori incluși în eșantion descris la punctul 3.4.2.3 de mai jos și faptul că, în conformitate cu analiza de risc efectuată de Comisie, producătorii-exportatori ar fi trebuit să primească un rating de credit mai mic și, astfel, să plătească rate ale dobânzii net superioare ratei fără risc, Comisia a concluzionat că împrumuturile în cauză au fost acordate sub prețul pieței. Având în vedere caracterul sensibil al datelor, informațiile detaliate privind împrumuturile respective pot fi divulgate exclusiv producătorilor-exportatori respectivi.

(187)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că GC a exercitat un control semnificativ asupra comportamentului băncii de stat cooperante în ceea ce privește politicile sale de creditare și evaluarea riscului în ceea ce privește industria FCA.

(188)

Comisia a stabilit că banca de stat cooperantă a pus în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul FCA. Prin urmare, ea a acționat în calitate de organism public în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC.

(189)

După cum se indică în considerentul 146 de mai sus, niciuna dintre celelalte instituții financiare de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion nu a răspuns la chestionarul specific. GC a furnizat unele informații cu privire la drepturile de proprietate asupra mai multor bănci, dar nu și cu privire la structura lor de guvernanță, evaluarea riscurilor sau exemple referitoare la împrumuturi specifice acordate industriei FCA.

(190)

Prin urmare, în conformitate cu concluziile la care s-a ajuns la punctul 3.2.1, Comisia a decis să utilizeze datele disponibile pentru a stabili dacă aceste instituții financiare de stat pot fi sau nu asimilate unor organisme publice.

(191)

În anchetele anterioare (44), Comisia a stabilit că următoarele bănci, care acordaseră împrumuturi grupurilor de producători-exportatori incluși în eșantioanele din cadrul anchetei analizate, erau deținute parțial sau integral de stat, fie în mod direct, fie prin persoane juridice aflate în proprietatea statului: Agricultural Bank of China (Banca Agricolă a Chinei), Bank of Beijing (Banca Beijingului), Bank of China (Banca Chinei), Bank of Communications (Banca Comunicațiilor), Bank of Jiangsu (Banca din Jiangsu), Bank of Kunlun (Banca din Kunlun), Bank of Nanjing (Banca din Nanjing), Bank of Ningbo (Banca din Ningbo), Bank of Qingdao (Banca din Qingdao), Bank of Shanghai (Banca din Shanghai), Bank of Tianjin (Banca din Tianjin), Bank of Yantai (Banca din Yantai), CCB, China Bohai Bank (Banca Chineză Bohai), China CITIC Bank (Banca Chineză CITIC), China Construction Bank (Banca Chineză de Construcții), China Development Bank (Banca Chineză de Dezvoltare), China Everbright Bank (Banca Chineză Everbright), China Guangfa Bank (Banca Chineză Guangfa), China Industrial Bank (Banca Industrială Chineză), China Industrial International Trust Limited (Trustul internațional industrial cu răspundere limitată din China), China Merchants Bank (Banca Chineză a Comercianților), China Merchants Bank Financial Leasing Co., Ltd., China Minsheng Bank (Banca Chineză Minsheng), Chongqing Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Chongqing), Daye Trust Co., Ltd., Dongying Bank (Banca Dongying), EverGrowing Bank (Banca EverGrowing), Fudian Bank (Banca Fudian), Guangdong Development Bank (Banca de Dezvoltare Guangdong), Guosen Securities Co., Hang Fung Bank, Ltd., Hangzhou Bank (Banca Hangzhou), Hankou Bank (Banca Hankou), Hengfeng Bank Co., Ltd., Huaxia Bank (Banca Huaxia), Hubei Bank (Banca Hubei), Industrial and Commercial Bank of China (ICBC – Banca Industrială și Comercială Chineză), Minsheng Securities Co., Ltd., Postal Savings Bank (Banca de Economii a Poștei), Qilu Bank (Banca Qilu), Shanghai Pudong Development Bank (Banca de Dezvoltare Shanghai Pudong), Shanghai Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shanghai), Shenyang Rural Commercial Bank (Banca Comercială Rurală Shenyang), Sinotruk Finance Co. Ltd. și Zheshang Bank (Banca Zheshang). Întrucât nu au fost furnizate informații care să indice contrariul, Comisia a menținut aceeași concluzie în prezenta anchetă.

(192)

Utilizând informații disponibile public, cum ar fi site-urile lor, rapoartele anuale, informațiile disponibile din anuarele bancare sau informațiile disponibile pe internet, Comisia a stabilit că următoarele instituții financiare care au acordat împrumuturi celor trei grupuri de producători-exportatori incluși în eșantion erau parțial sau integral în proprietatea statului în mod direct sau erau în proprietatea unor persoane juridice de stat:

(193)

În lipsa unor informații specifice din partea instituțiilor financiare în cauză care să indice contrariul, Comisia a stabilit, de asemenea, proprietatea și controlul GC pe baza unor indicii formale, din aceleași motive ca cele expuse la punctul 3.4.1.3 de mai sus. În particular, pe baza datelor disponibile, directorii și supraveghetorii din instituțiile financiare de stat necooperante par a fi numiți de GC și a răspunde în fața GC în același mod ca în cazul băncii de stat cooperante.

(194)

În ceea ce privește exercitarea controlului într-un mod semnificativ, Comisia a considerat că constatările privind instituția financiară de stat care a cooperat pot fi considerate reprezentative și pentru instituțiile financiare deținute de stat care nu au cooperat. Cadrul normativ analizat la punctul 3.4.1.3 de mai sus li se aplică în mod identic. În lipsa oricăror indicații contrare, pe baza datelor disponibile, lipsa unor elemente de probă concrete ale unor evaluări ale bonității este valabilă pentru aceste instituții în același mod în care este valabilă pentru banca de stat cooperantă.

(195)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că argumentele Comisiei sunt insuficiente, concluzionând că toate instituțiile financiare deținute de stat constituiau, de asemenea, organisme publice. Potrivit GC, Comisia s-a bazat pe cauze antisubvenție anterioare și pe propriile sale concluzii cu privire la instituțiile financiare deținute de stat, fără a efectua o analiză de la caz la caz prin care să acorde o importanță deosebită circumstanțelor specifice fiecărui caz în parte și în raport cu fiecare instituție financiară. De asemenea, în opinia sa, Comisia nu a furnizat suficiente dovezi pentru a stabili existența unui control semnificativ asupra instituțiilor financiare deținute de stat, bazându-se doar pe legături oficiale ce denotă drept de proprietate și control.

(196)

În această privință, Comisia a reamintit faptul că, în absența cooperării din partea băncilor deținute de stat, altele decât EXIM, Comisia a fost nevoită să se bazeze pe datele disponibile. Astfel cum s-a menționat deja în chestionarele sale și în absența oricăror informații noi furnizate de GC, Comisia a concluzionat că informațiile din anchetele anterioare, combinate cu indicii formale în materie de control și cu constatările suplimentare ale anchetei înseși referitoare la banca EXIM și la comportamentul efectiv al băncilor față de producătorii-exportatori au constituit cele mai bune date disponibile în acest caz. În orice caz, cadrul normativ analizat la punctul 3.4.1.3 de mai sus se aplică la nivelul tuturor băncilor în mod identic. În plus, GC nu a fost în măsură să prezinte niciun element de probă sau argument pentru a contracara constatările Comisiei cu privire la faptul că celelalte bănci de stat care au acordat împrumuturi societăților incluse în eșantion sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază. Prin urmare, Comisia și-a menținut poziția.

(197)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a stabilit că toate instituțiile financiare chineze deținute de stat, care au acordat finanțare celor trei grupuri de producători-exportatori cooperanți incluse în eșantion, sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază.

(198)

În plus, chiar și în cazul în care instituțiile financiare de stat nu ar fi fost considerate organisme publice, Comisia a stabilit că acestea ar fi considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază pentru aceleași motive, astfel cum se precizează la punctul 3.5.1.2 de mai sus. Prin urmare, comportamentul lor va fi atribuit GC în orice caz.

(199)

Pe baza constatărilor stabilite în anchetele antisubvenție anterioare (45), coroborate cu informațiile disponibile publicului, s-a considerat că Overseas-Chinese Banking Corporation, Limited se afla în proprietate privată. Comisia a analizat dacă această instituție financiară primise sarcini sau ordine din partea guvernului chinez pentru a acorda subvenții sectorului FCA în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(200)

Potrivit Organului de Apel al OMC, transmiterea de „sarcini” are loc atunci când un guvern atribuie responsabilități unui organism privat, iar transmiterea de „ordine” se referă la situațiile în care guvernul își exercită autoritatea asupra unui organism privat (46). În ambele cazuri, autoritățile publice se folosesc de un organism privat ca agent pentru a efectua contribuția financiară și, „în majoritatea cazurilor, ar fi de așteptat ca sarcina sau ordinul adresat unui organism privat să implice o formă de amenințare sau de persuasiune” (47). În același timp, articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) nu permite membrilor să instituie măsuri compensatorii asupra unor produse „atunci când guvernul nu face decât să-și exercite prerogativele generale de reglementare” (48) sau atunci când intervenția guvernului „poate avea sau nu un anumit rezultat doar pe baza unor circumstanțe concrete date și a exercitării liberei alegeri de către actorii de pe piața respectivă” (49). Mai degrabă, adresarea de sarcini sau de ordine implică „un rol mai activ al autorităților publice decât simple acte de încurajare” (50).

(201)

Potrivit observațiilor Comisiei, cadrul normativ privind industria, menționat la considerentele 161-168 de mai sus, se aplică tuturor instituțiilor financiare din RPC, inclusiv instituțiilor financiare aflate în proprietate privată. Pentru a ilustra acest lucru, Legea bancară și diferitele ordine ale CBIRC vizează toate băncile cu finanțare chineză și băncile cu capital străin gestionate de CBIRC.

(202)

În plus, majoritatea contractelor de împrumut încheiate cu instituții financiare private aveau condiții similare cu cele ale contractelor încheiate cu băncile deținute de stat, iar ratele dobânzii percepute la împrumuturi, oferite de instituțiile financiare private, erau similare cu ratele oferite de instituțiile financiare deținute de stat.

(203)

În absența oricăror informații divergente primite de la instituțiile financiare private, Comisia a concluzionat că, în ceea ce privește industria FCA, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China sub supravegherea CBIRC (inclusiv instituțiile financiare private) au primit sarcini sau ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei FCA.

(204)

În urma comunicării constatărilor finale, în opinia GC, Comisia nu a reușit să demonstreze transmiterea de sarcini sau de ordine de către GC, în special o legătură între guvern și comportamentul specific al tuturor instituțiilor financiare. GC susține că exercitarea competențelor sale generale de reglementare prin acte de simplă orientare sau încurajare nu este suficientă pentru a demonstra transmiterea de sarcini sau de ordine. În plus, potrivit afirmațiilor GC, Comisia nu și-a îndeplinit obligația de a efectua o astfel de analiză pentru fiecare entitate.

(205)

Comisia nu a fost de acord cu această opinie. Întrucât cadrul normativ explicat în considerentele 161-173, care se aplică tuturor băncilor din China, și anume celor deținute de stat sau private deopotrivă, este obligatoriu din punct de vedere juridic, astfel cum se confirmă în continuare în considerentele 182-183, acesta nu reprezintă un act de simplă încurajare sau orientare din partea guvernului. Comisia a stabilit deja în considerentul 169 de mai sus că Decizia nr. 40 dă instrucțiuni tuturor instituțiilor financiare să furnizeze sprijin de tip credit numai proiectelor încurajate, chiar dacă articolul 17 din aceeași decizie solicită, de asemenea, băncii să respecte principiile de creditare. În plus, Comisia a stabilit în considerentul 185 că GC s-a bazat pe acest cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra instituțiilor financiare, fără a le lăsa nicio marjă de manevră în ceea ce privește punerea în aplicare sau nu a acestuia. Prin urmare, există o legătură clară între GC și comportamentul specific al băncilor private, ceea ce demonstrează transmiterea de sarcini sau de ordine de către GC.

(206)

În plus, Comisia a reamintit că, în lipsa cooperării din partea băncilor private, a trebuit să se bazeze pe datele disponibile. Întrucât o singură bancă deținută de stat a cooperat parțial la anchetă, Comisia a utilizat informațiile disponibile pentru această bancă, care s-a dovedit a fi un organism public, și le-a comparat cu condițiile de creditare oferite de băncile private necooperante. În plus, verificările încrucișate de la distanță la nivelul societăților incluse în eșantion nu au evidențiat nicio diferență semnificativă între condițiile sau dobânzile pentru împrumuturi oferite de instituțiile financiare private și cele oferite de instituțiile financiare deținute de stat. Faptul că a existat o suprapunere a ratelor arată că băncile private au acordat, și ele, împrumuturi sub condițiile pieței, în conformitate cu cadrul normativ menționat mai sus. Prin urmare, afirmația GC potrivit căreia Comisia nu și-a îndeplinit obligația de a efectua o astfel de analiză pentru fiecare entitate este considerată nefondată.

(207)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Nanshan a susținut, de asemenea, că, întrucât instituțiile financiare aplicau rate, condiții și tipuri diferite de produse în funcție de societatea care făcea obiectul extinderii finanțării, acest fapt indica lipsa primirii de sarcini sau de ordine din partea statului în scopul de a oferi condiții de creditare specifice sau preferențiale, ci mai degrabă asigurau finanțare în conformitate cu condițiile pieței și cu poziția financiară a clientului lor.

(208)

Faptul că societățile incluse în eșantion au beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, cu variații în ceea ce privește ratele și alte condiții, nu înseamnă neapărat că aceste împrumuturi au fost primite în condiții de piață. În fapt, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 177 de mai sus, Comisia a constatat că împrumuturile au fost acordate celor trei grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii inferioare sau apropiate de rata dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze (People’s Bank of China, denumită în continuare „PBOC”) și inferioare sau apropiate de rata de bază a creditului anunțată de Centrul Național de Finanțare interbancară (National Interbank Funding Center, denumit în continuare NIFC), care a fost introdusă la 20 august 2019 (51), indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale societăților. Prin urmare, împrumuturile au fost acordate sub prețul pieței, iar afirmația este respinsă.

(209)

În consecință, Comisia și-a confirmat concluzia că, în ceea ce privește industria FCA, toate instituțiile financiare care își desfășoară activitatea în China, inclusiv instituțiile financiare private, au primit sarcini sau ordine de la stat în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) prima liniuță din regulamentul de bază pentru a aplica politicile guvernamentale și a acorda împrumuturi la rate preferențiale industriei FCA.

(210)

În cadrul anchetelor antisubvenție anterioare, Comisia a stabilit deja că ratingurile de credit interne acordate societăților chineze nu erau fiabile, pe baza unui studiu publicat de Fondul Monetar Internațional (52), care arăta o discrepanță între ratingurile de credit chineze și cele internaționale, combinat cu constatările anchetei referitoare la societățile incluse în eșantion. Într-adevăr, potrivit FMI, peste 90 % din obligațiunile chineze au primit ratinguri de la AA la AAA din partea agențiilor locale de rating. Această situație nu este comparabilă cu cea de pe alte piețe, cum ar fi Uniunea Europeană sau SUA. De exemplu, pe piața SUA, ponderea firmelor care se bucură de astfel de ratinguri foarte înalte este de sub 2 %. Astfel, agențiile chineze de rating înclină puternic spre punctajele de la vârful scalei de rating. Ele au scale de rating foarte largi și tind să grupeze obligațiuni cu riscuri de credit semnificativ diferite într-o singură categorie largă de rating (53). Potrivit analizei Bloomberg privind piața obligațiunilor din China 2021 (54), cinci agenții de rating locale din China domină piața obligațiunilor: China Chengxin, Dagong, Lianhe, Shanghai Brilliance și Golden rating de credit și aproximativ 90 % din obligațiuni au primit ratingul AAA din partea agențiilor locale de rating. Cu toate acestea, mulți dintre emitenți au primit un rating „S&P” (Standard and Poor) al emitentului mai mic, A și BBB (55).

(211)

În plus, agențiile străine de rating, cum ar fi Standard and Poor’s și Moody’s, aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a solidității oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate (56).

(212)

Comisia a găsit, de asemenea, informații suplimentare în completarea acestei analize. În primul rând, Comisia a determinat faptul că statul poate exercita o anumită influență asupra pieței ratingurilor de credit. Potrivit informațiilor furnizate de GC, în cursul perioadei de anchetă, pe piața obligațiunilor din China activau 12 agenții naționale de rating de credit, majoritatea fiind deținute de stat. Per ansamblu, 60 % din totalul obligațiunilor evaluate din China primiseră acest rating de la o agenție de stat (57).

(213)

În al doilea rând, intrarea pe piața chineză a ratingului de credit nu este liberă. Aceasta este, în esență, o piață închisă, deoarece agențiile de rating trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare a valorilor mobiliare din China (China Securities Regulatory Commission, denumită în continuare „CSRC”) sau de PBOC înainte de a-și putea începe activitatea (58). La mijlocul anului 2017, PBOC a anunțat că agențiile de rating de credit din străinătate vor putea să acorde ratinguri de credit unei părți a pieței obligațiunilor interne, în anumite condiții. De asemenea, Comisia a constatat că, în cursul perioadei de anchetă, pe piața chineză își desfășurau activitatea două agenții de rating de credit cu capital străin și două agenții de rating mixte sino-străine. Aceste agenții de rating de credit urmează însă scalele de rating chineze și nu sunt, prin urmare, comparabile cu ratingurile internaționale, astfel cum s-a explicat mai sus.

(214)

În sfârșit, un studiu realizat în 2017 chiar de PBOC confirmă constatările Comisiei, afirmând la concluzii că „în cazul în care categoria de investiții a obligațiunilor străine este stabilită cel puțin la ratingul internațional BBB, atunci categoria de investiții (investment grade) a obligațiunilor la nivel intern poate primi un rating de cel puțin AA, ținând seama de diferența de minimum șase marcații dintre ratingul intern mediu și ratingul internațional” (59).

(215)

Având în vedere situația descrisă în considerentele 210-214 de mai sus, Comisia a concluzionat că ratingurile de credit chineze nu oferă o estimare fiabilă a riscului de credit al activului suport. Pe această bază, chiar dacă anumite societăți incluse în eșantion primiseră un rating de credit bun din partea unei agenții de rating chineze, Comisia a concluzionat că aceste ratinguri nu erau fiabile. Aceste ratinguri au fost, de asemenea, distorsionate de obiectivele de politică pentru a încuraja industriile strategice-cheie, precum industria FCA.

(216)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a contestat faptul că termenii împrumuturilor și ai finanțării sunt întotdeauna legați de ratingurile de credit și a susținut că ratingurile de credit mai fiabile, adică mai puțin favorabile, nu ar însemna că împrumutul ar fi acordat la rate mai ridicate ale dobânzii. GC nu a fost de acord nici cu trimiterea Comisiei la documentul de lucru al PBOC nr. 2017/5 menționat în considerentul 214 de mai sus, care confirma diferența dintre ratingul intern mediu și ratingurile internaționale. GC a susținut că nu este un document de lucru emis de PBOC, fiind, în schimb, o lucrare academică elaborată în colaborare cu un membru al personalului PBOC și, prin urmare, nu reprezintă opiniile PBOC.

(217)

În plus, potrivit GC, documentul își propune să explice faptul că există o diferență de nivel în ceea ce privește ratingul de credit al unei societăți chineze între sistemul intern și sistemul internațional, din cauza faptului că primul se bazează pe clasificarea riscurilor societății în raport cu societățile naționale din China, în timp ce al doilea se bazează pe clasificarea riscurilor aceleiași societăți în raport cu toate societățile din lume. În cele din urmă, GC a susținut că o serie de societăți chineze au primit ratinguri de credit mai mari din partea agențiilor internaționale.

(218)

Comisia a constatat, în primul rând, că afirmația potrivit căreia diferența dintre ratingurile de credit nu ar avea niciun impact asupra prețului împrumuturilor nu are niciun fel de susținere în literatura de specialitate financiară. În fapt, raționamentul de bază al ratingurilor de credit este de a sprijini operatorii financiari să estimeze corect riscul de credit în deciziile lor de creditare. Absența unei corelări între ratingul de credit și prețul (rata dobânzii) împrumuturilor ar indica într-adevăr faptul că piața este distorsionată și că instituțiile financiare primesc sarcini sau ordine să acorde împrumuturi societăților indiferent de situația financiară și de bonitatea acestora.

(219)

În al doilea rând, faptul că unele societăți au primit ratinguri de credit mai mari din partea agențiilor internaționale nu pune sub semnul întrebării evaluarea generală a Comisiei ca atare. Într-adevăr, astfel cum s-a menționat în considerentul 211 de mai sus, agențiile de rating străine aplică de obicei o creștere a ratingului de bază al emitentului, pe baza unei estimări a importanței strategice a firmei pentru guvernul chinez și a solidității oricărei garanții implicite, atunci când stabilesc ratinguri pentru obligațiunile chineze emise în străinătate.

(220)

În ceea ce privește documentul de lucru nr. 2017/5 al PBOC, Comisia a remarcat că acesta a fost identificat în secțiunea privind cercetarea de pe site-ul web al PBOC, care indică următoarele: „Documentele de lucru conțin lucrări academice ale personalului PBC. Opiniile exprimate în cadrul documentelor aparțin autorilor și nu pot reprezenta opiniile organizației lor. Prin urmare, raportările și referirile la acestea ar trebui să specifice sursa ca fiind «documente de lucru ale PBC» (60)”. Prin urmare, chiar dacă este posibil să nu reprezinte ca atare opinia oficială a PBOC, este corect să se facă referire la acesta ca document de lucru al PBOC. În plus, întrucât aceste documente sunt publicate pe site-ul oficial al organizației, se poate presupune în mod rezonabil că PBOC cel puțin consideră că respectivele documente îndeplinesc criteriile privind o cercetare acceptată la nivel academic.

(221)

De asemenea, Comisia nu este de acord cu ipoteza că există o diferență de nivel din cauza faptului că ratingul intern se bazează pe o clasificare a riscurilor în raport cu societățile naționale din China, în timp ce ratingul extern se bazează pe o clasificare a riscurilor în raport cu toate societățile din lume. În baza acestei ipoteze și având în vedere faptul că aproximativ 90 % din volumul obligațiunilor din China au rating AAA, acest fapt ar conduce la concluzia că aproape toate societățile din China sunt încadrate în aceeași categorie de risc, deoarece toate înregistrează performanțe excepționale în comparație unele cu altele, ceea ce pare foarte puțin probabil din punct de vedere al realității economice.

(222)

În orice caz, Comisia a observat că, întrucât niciuna dintre băncile care au acordat împrumuturi producătorilor-exportatori nu a cooperat la anchetă, nu a putut verifica dacă și în ce mod sunt avute în vedere evaluarea riscurilor și ratingul de credit. Prin urmare, aceasta a trebuit să se bazeze pe datele disponibile, care au confirmat faptul că ratele dobânzii pentru împrumuturile acordate erau cu mult sub prețul pieței și, prin urmare, că aceste politici guvernamentale și documente de lucru au jucat un rol în stabilirea ratelor dobânzii ca nefiind legate de riscul subiacent real.

(223)

În cele din urmă, Comisia a reamintit că evaluarea sa privind ratingul de credit adecvat nu se bazează pe o abordare mecanică, ci a evaluat în mod individual situația financiară a fiecărui grup de producători-exportatori inclus în eșantion, astfel încât să reflecte particularitățile acestora, astfel cum se descrie în considerentul 237.

(224)

Comisia a stabilit că societățile din toate cele trei grupuri incluse în eșantion au utilizat diverse împrumuturi pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța activitățile. Aceste împrumuturi au fost utilizate în principal pentru operațiuni zilnice, nevoi de capital circulant, pentru proiecte speciale, investiții sau pentru a înlocui alte împrumuturi. Fiecare grup a utilizat, de asemenea, credite la export pe termen scurt și pe termen lung.

(225)

În cursul anchetei, Comisia a constatat că toate grupurile incluse în eșantion au contractat împrumuturi cu scopul specific de a înlocui împrumuturile de la alte bănci. Comisia a stabilit că, prin intermediul acestei practici, unele societăți ar putea să își reorganizeze datoriile, precum și să obțină fonduri în lipsa cărora nu ar fi în măsură să își îndeplinească obligațiile de rambursare, fapt care evidențiază, prin urmare, existența problemelor de rambursare a datoriilor.

(226)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că creditele reînnoibile automat nu constituie neapărat un semn de emisiuni de lichidități. Potrivit acestuia, astfel de operațiuni sunt obișnuite pentru orice societate comercială, inclusiv pentru cele din Uniune. De asemenea, GC a susținut că există diverse motive pentru o astfel de refinanțare și că nimic nu sugerează că societățile care recurg la astfel de operațiuni nu ar fi în măsură să ramburseze datoria.

(227)

Comisia nu a fost de acord cu evaluarea efectuată de GC. Chiar autoritățile chineze consideră creditele reînnoibile automat ca fiind un factor suplimentar de risc de credit. Astfel cum se menționează în „Orientările CBRC privind clasificarea împrumuturilor bazate pe riscuri”, creditele reînnoibile automat ar trebui să fie raportate cel puțin ca un împrumut „îngrijorător” (61). Un împrumut care se încadrează în această categorie înseamnă că, deși un debitor este în măsură să ramburseze principalul și dobânzile aferente împrumutului în prezent, există o serie de factori care pot afecta în mod negativ capacitatea de rambursare a acestora.

(228)

Facilitățile de credit cu reînnoire automată există, într-adevăr, în Europa, însă termenii și condițiile acestora sunt foarte diferite de creditele reînnoibile automat din China. Facilitățile de credit cu reînnoire automată din Uniune sunt în principal linii de credit cu o valoare maximă prestabilită, care pot fi retrase și rambursate în mai multe rânduri în cursul unei perioade de timp prestabilite. În plus, aceste facilități de credit implică un cost suplimentar, fie o marjă contractuală, pe lângă ratele obișnuite ale pieței pe termen scurt, fie o taxă de administrare predeterminată.

(229)

Pe de altă parte, creditele reînnoibile automat constatate la nivelul societăților chineze incluse în eșantion nu aveau condiții diferite de alte împrumuturi pe termen scurt. Acestea nu au fost etichetate ca fiind o linie de credit sau o facilitate de credit reînnoibilă și nu au existat comisioane sau marje suplimentare aferente acesteia. La prima vedere, acestea păreau a fi împrumuturi obișnuite pe termen scurt. Cu toate acestea, uneori, scopul împrumutului făcea trimitere la „rambursarea împrumuturilor”. În plus, la momentul verificării rambursărilor acestor împrumuturi în cursul VLD, a devenit clar că valoarea de capital a fost rambursată de fapt cu noi împrumuturi primite de la aceeași bancă, având aceeași valoare, cu o săptămână înainte sau după data de scadență a împrumutului inițial. În continuare, Comisia și-a extins analiza la celelalte împrumuturi din tabelele de împrumuturi și a constatat, în majoritatea cazurilor, alte situații cu exact aceleași caracteristici. Pentru toate aceste motive, Comisia și-a menținut poziția cu privire la creditele reînnoibile automat.

(230)

După cum s-a arătat în considerentele 161-168, mai multe documente juridice, care vizează în mod expres întreprinderile din sector, transmite ordine instituțiilor financiare să acorde împrumuturi la rate preferențiale industriei FCA. Aceste documente demonstrează că instituțiile financiare oferă finanțare preferențială numai unui număr limitat de sectoare industriale/societăți care respectă politicile relevante ale GC. Comisia a considerat că trimiterea la industria FCA este suficient de clară, deoarece această industrie este identificată fie prin menționarea numelui, fie printr-o trimitere la produsul pe care îl fabrică sau la grupul industrial de care aparține.

(231)

În urma comunicării constatărilor finale, GC nu a fost de acord cu constatarea Comisiei privind specificitatea în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. GC și-a reiterat afirmațiile potrivit cărora cadrul juridic în temeiul căruia instituțiile financiare primesc sarcini sau ordine să acorde împrumuturi industriilor încurajate nu are decât un caracter neobligatoriu și că industria FCA nu este încurajată.

(232)

În primul rând, caracterul obligatoriu al cadrului juridic este deja confirmat în considerentele 182 și 183. În al doilea rând, faptul că industria FCA este încurajată a fost deja discutat pe larg și confirmat la punctul 3.1.

(233)

Prin urmare, Comisia și-a menținut concluzia că subvențiile sub formă de împrumuturi preferențiale nu sunt disponibile în mod general, ci sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază.

(234)

Comisia a calculat valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii pe baza avantajului acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Conform articolului 6 litera (b) din regulamentul de bază, avantajul pentru beneficiari este considerat a fi diferența dintre valoarea dobânzii plătite de societate pentru împrumutul preferențial și suma pe care societatea ar plăti-o pentru un împrumut comercial comparabil pe care l-ar fi putut obține pe piață.

(235)

Astfel cum se explică la punctele 3.4.1-3.4.2 de mai sus, împrumuturile acordate de instituțiile financiare chineze reflectă o intervenție substanțială a guvernului și nu reflectă dobânzi care ar fi în mod normal disponibile pe o piață funcțională.

(236)

Grupurile de societăți incluse în eșantion erau diferite în ceea ce privește situația lor financiară generală. Fiecare dintre acestea a beneficiat de diferite tipuri de împrumuturi în cursul perioadei de anchetă, cu variații în ceea ce privește scadența, garanțiile reale, garanțiile și alte condiții. Din aceste două motive, fiecare societate a beneficiat de o rată medie a dobânzii pe baza propriului pachet de împrumuturi primite.

(237)

Comisia a evaluat în mod individual situația financiară a fiecărui grup de producători-exportatori inclus în eșantion, astfel încât să reflecte aceste particularități. În acest sens, Comisia a urmat metodologia de calcul a finanțării preferențiale prin împrumuturi stabilită în ancheta antisubvenție privind produsele din oțel plate laminate la cald originare din RPC, precum și în anchetele antisubvenție privind anvelopele originare din RPC și anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC (62), explicată în considerentele de mai jos. Drept rezultat, Comisia a calculat avantajul obținut de pe urma practicilor de finanțare preferențială prin împrumuturi pentru fiecare grup de producători-exportatori inclus în eșantion, în mod individual, și a alocat acest avantaj produsului în cauză.

(238)

În urma comunicării constatărilor finale, grupul Daching a susținut că nicio analiză nu a fost pusă la dispoziție din partea Comisiei pentru a stabili dacă orice metodologie de calcul utilizată în cadrul acestor anchete antisubvenție privind anvelopele originare din RPC și anumite materiale țesute și/sau cusute din fibre de sticlă originare din RPC (63) ar trebui să fie adecvată din punct de vedere juridic și faptic pentru a fi aplicată în cadrul prezentei anchete. De asemenea, nu a existat niciun indiciu că metodologia de calcul a fost aceeași.

(239)

Analiza finanțării preferențiale, astfel cum este prevăzută în considerentele 224-236, a fost comparată cu analiza efectuată în cauzele anterioare (64) menționate în considerentul 237. Metodologia de calcul a urmat aceleași principii, în timp ce avantajul obținut de pe urma practicilor de finanțare preferențială prin împrumuturi pentru fiecare grup de producători-exportatori inclus în eșantion a fost realizat în mod individual, astfel cum se explică în considerentul 237 și comunicat acestor producători. Prin urmare, afirmația părții a fost respinsă.

(240)

Potrivit constatărilor Comisiei, Donghai Foil, producătorul-exportator din cadrul grupului Nanshan, nu a primit un rating de credit pentru perioada examinată. Alte societăți din cadrul grupului Nanshan au primit din partea agențiilor chineze de rating de credit ratinguri de credit variind între AA+ și AAA-. Având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate la punctul 3.4.1.8, Comisia a concluzionat că aceste ratinguri nu sunt fiabile.

(241)

După cum se menționează în considerentele 176-178 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității în cadrul prezentei anchete. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate grupului Nanshan erau la nivelul pieței.

(242)

Donghai Foil prezenta o situație financiară în general profitabilă, cu marje de profit cuprinse între 0,5 % și 7,2 %, conform propriilor sale conturi financiare, deși marjele de profit scăzuseră în ultimii ani, iar din 2018 acestea s-au menținut sub 1 %. Această societate a utilizat doar datoria pe termen scurt pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat situația lichidității pe termen scurt a societății.

(243)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, Comisia a utilizat indicatori de lichiditate precum lichiditatea curentă, lichiditatea rapidă, lichiditatea imediată și rata fluxului de lichidități. Acești indicatori măsoară capacitatea întreprinderii de a plăti obligații pe termen scurt, inclusiv datorii pe termen scurt. Societatea a prezentat o valoare medie a lichidității curente de 1,6 în cursul PA. Deși rata curentă este mai mare de 1, activele circulante ale societății sunt suficiente pentru a plăti obligațiile pe termen scurt, ceea ce nu este suficient pentru a justifica un rating de credit ridicat, pentru care o societate ar trebui să prezinte o rată de cel puțin 2. Lichiditatea rapidă a societății a fost de 1,3 în 2019 și de 1,2 în 2020, în condițiile în care valoarea de referință a lichidității rapide este de cel puțin 1. În fapt, este posibil ca o societate având o valoare a lichidității rapide sub 1 să nu fie în măsură să își achite datoriile curente pe termen scurt. În cursul PA, lichiditatea imediată a societății a fost, în medie, de 0,01; prin urmare, societatea nu dispunea de lichidități suficiente pentru a-și plăti datoria pe termen scurt. De asemenea, societatea prezenta un flux negativ de lichidități din activitățile de exploatare (denumit în continuare „CFO”) în 2016, 2017 și 2019. Indicatorul CFO a fost extrem de scăzut, -0,02 în 2019 și -0,04 în 2020. Un indicator al CFO mai mic de 1 înseamnă că societatea nu generează suficiente lichidități pentru a-și acoperi datoriile curente.

(244)

Având în vedere indicatorii de lichiditate descriși în considerentul 243, Comisia a concluzionat că societatea în cauză prezenta probleme de lichiditate pe termen scurt, ceea ce conduce la un profil de risc ridicat al debitorului.

(245)

Comisia și-a bazat evaluarea riscului de solvabilitate pe termen lung pe diverse rate de solvabilitate, cum ar fi gradele de îndatorare și gradele de acoperire. Ratele de solvabilitate măsoară capacitatea societății de a-și onora obligațiile în materie de datorii pe termen lung. Acestea sunt utilizate de creditori și de investitorii în obligațiuni atunci când evaluează bonitatea societății.

(246)

Gradele de îndatorare măsoară valoarea pasivelor, în special a datoriei pe termen lung. Societatea avea o pondere ridicată a datoriilor în raport cu activele de 0,54, ceea ce înseamnă că 54 % dintre activele societății sunt finanțate prin datorii pe termen scurt. În plus, această pondere a crescut considerabil de-a lungul anilor. Raportul între datorii și capitaluri proprii a crescut, de asemenea, în mod constant, de la 0,3 în 2016 la 1,2 în 2020, ceea ce indică faptul că societatea își finanțează din ce în ce mai mult activitatea în principal prin îndatorare. Cu cât ponderea datoriilor în raport cu activele și raportul între datorii și capitaluri sunt mai mari, cu atât riscul financiar al societății este mai mare, ceea ce înseamnă că societatea poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește onorarea datoriilor sale existente.

(247)

Gradele de acoperire măsoară capacitatea societății de a-și onora datoriile și de a-și îndeplini obligațiile financiare ce îi revin. Având în vedere că societatea a prezentat un flux negativ de lichidități din operațiuni în majoritatea anilor, raportul dintre CFO și datoriile societății în cursul PA a fost, de asemenea, negativ. Aceasta înseamnă că societatea nu ar fi în măsură să își ramburseze datoria integrală cu fluxul de lichidități din activități de exploatare pe care îl generează. Datele din 2020 relevă o situație ușor îmbunătățită. Cu toate acestea, societatea ar mai avea nevoie de 25 de ani pentru a-și rambursa datoria, ceea ce indică faptul că societatea are probleme grave în ceea ce privește generarea de lichidități suficiente pentru rambursarea datoriei.

(248)

Prin urmare, având în vedere aspectele în materie de lichiditate și solvabilitate descrise în considerentele 242-247, Comisia a considerat că societatea se afla într-o situație financiară delicată și prezenta un profil de risc ridicat pentru potențialii creditori și investitori. Având în vedere situația precară a lichidităților producătorului-exportator, nu este surprinzător faptul că acesta nu a beneficiat deloc de finanțare externă, ci a fost finanțat exclusiv prin împrumuturi între societăți.

(249)

Prin urmare, Comisia a analizat și situația financiară a celor două societăți-mamă ale grupului, Grupul Nanshan și Grupul Shandong. Deși situația lor financiară părea mai bună la prima vedere, cu cifre mai mari privind rentabilitatea (aproximativ 8-10 %) și rate mai scăzute ale datoriei (ponderea datoriilor în raport cu activele fiind de aproximativ 25 % în cazul ambelor), au putut fi observate probleme similare în materie de lichiditate. Într-adevăr, lichiditățile imediate ale societăților-mamă s-au menținut în mod constant sub 1 și au fost, în medie, de 0,6 în cursul PA. Prin urmare, acestea nu dispuneau de lichidități suficiente pentru a-și plăti datoria pe termen scurt. De asemenea, societățile au prezentat un raport foarte scăzut între CFO și datorii, de 0,4 în cursul PA, ceea ce înseamnă că acestea nu au generat lichidități suficiente pentru a-și acoperi datoriile curente.

(250)

În plus, unele societăți din grup contractaseră împrumuturi și obligațiuni pentru a rambursa împrumuturi anterioare sau împrumuturi de la alte bănci. Acest tip de împrumut este considerat un indiciu că societatea se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că există un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung. În cele din urmă, Comisia a constatat că Shandong Nanshan făcuse obiectul unui exercițiu de restructurare a datoriilor în trecut și beneficiase de un acord vizând conversia creanțelor în acțiuni, astfel cum se explică în continuare la punctul 358.

(251)

Având în vedere problemele serioase în materie de lichiditate și solvabilitate evidențiate de analiza financiară a societăților din Grupul Nanshan, astfel cum sunt descrise în considerentele 242-247, Comisia a considerat că situația financiară globală a Grupului Nanshan corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”. Ratingul „investment grade” înseamnă că obligațiunile emise de societate sunt evaluate de agențiile de rating ca fiind cel mai probabil suficiente pentru a satisface obligațiile de plată și că băncile sunt autorizate să investească în acestea.

(252)

Pe baza datelor disponibile publicului cu privire la Bloomberg, Comisia a utilizat ca valoare de referință prima prevăzută pentru obligațiunile emise de societăți cu rating BB, care a fost aplicată ratei dobânzii de referință a Băncii Populare Chineze, sau după 20 august 2019 ratei de bază a creditului, astfel cum a anunțat NIFC (65) pentru a stabili valoarea de piață.

(253)

Această majorare a fost determinată prin calcularea spread-ului relativ dintre indicii obligațiunilor americane corporative cu rating AA și cei ai obligațiunilor corporative americane cu rating BB, pe baza datelor Bloomberg pentru segmente industriale. Spread-ul relativ astfel calculat a fost apoi adăugat la rata dobânzii de referință publicată de PBOC sau, după 20 august 2019, la rata de bază a creditului publicată de NIFC, la data acordării împrumutului (66) și pentru aceeași durată ca împrumutul în cauză. Acest calcul a fost efectuat în mod individual pentru fiecare împrumut acordat grupului de societăți.

(254)

În ceea ce privește împrumuturile exprimate în valută, are loc același fenomen de denaturare a pieței și de lipsă a ratingurilor de credit valabile, dat fiind faptul că aceste împrumuturi sunt acordate de aceleași instituții financiare chineze. Prin urmare, așa cum s-a constatat anterior, pentru a se stabili o valoare de referință adecvată au fost utilizate obligațiunile corporative cu rating BB exprimate în valute relevante și emise în cursul perioadei de anchetă.

(255)

Avantajul a fost stabilit prin aplicarea valorii de referință descrise în considerentele 252-253 pentru perioada de finanțare a împrumuturilor în cursul perioadei de anchetă.

(256)

În urma comunicării constatărilor finale, în opinia GC, Comisia a ignorat în mod eronat ratingul de credit al producătorilor-exportatori cooperanți și nu a fost de acord cu metodologia utilizată de Comisie pentru a stabili o valoare de referință, care ar trebui să se bazeze pe identificarea unei valori de referință comparabile pe piața internă în loc să aplice „ratinguri de credit externe”. În schimb, Comisia ar fi trebuit să utilizeze împrumuturi comparabile care nu sunt afectate de denaturările pieței din țara în cauză. De asemenea, potrivit GC, Comisia a ajuns la o concluzie arbitrară atunci când a afirmat că majoritatea exportatorilor chinezi incluși în eșantion ar trebui să corespundă unui rating BB.

(257)

În continuare, GC a obiectat cu privire la utilizarea spread-ului relativ dintre obligațiunile cu rating AA și BB ca marjă de profit și adăugarea acesteia la ratele PBOC. Potrivit GC, metoda spread-ului relativ este eronată, deoarece nivelul ajustării ascendente depinde, în primul rând, de nivelul ratelor în curs ale dobânzii, iar ratele de referință ale PBOC în RPC în anii relevanți au fost mult mai mari decât rata dobânzii de referință din SUA. În plus, utilizarea unui spread relativ implică faptul că marja de profit devine o cifră variabilă.

(258)

Ca răspuns la aceste afirmații, Comisia a remarcat următoarele.

(259)

În primul rând, în ceea ce privește utilizarea unei valori de referință în afara țării, astfel cum s-a explicat mai sus, ratingurile de credit interne acordate societăților chineze au fost considerate distorsionate de obiectivele de politică ale GC de a încuraja principalele industrii strategice și, prin urmare, nefiabile. Prin urmare, Comisia a fost nevoită să urmărească o valoare de referință bazată pe ratinguri de credit nedistorsionate, care poate fi găsită doar în afara țării.

(260)

În al doilea rând, în ceea ce privește ratingul BB aplicat societăților, Comisia reamintește faptul că nu a luat o decizie arbitrară, ci a efectuat o analiză financiară individuală la nivelul tuturor societăților în cauză, care a indicat o situație financiară corespunzătoare unui rating BB.

(261)

În al treilea rând, utilizarea spread-ului relativ a fost deja explicată în anchetele anterioare (67). În fapt, spread-ul relativ reflectă schimbări ale condițiilor de piață specifice țării, care nu sunt exprimate atunci când se urmărește logica unui spread absolut. Adeseori, așa cum se întâmplă în cazul de față, riscul specific țării și valutei variază în decursul timpului, iar variațiile sunt diferite de la o țară la alta. Prin urmare, ratele fără risc variază în mod semnificativ de-a lungul timpului și sunt uneori mai scăzute în SUA, alteori în China. Aceste diferențe se referă la factori cum ar fi creșterea observată și preconizată a PIB-ului, percepția generală asupra economiei și nivelurile inflației. Întrucât rata fără risc variază în timp, același spread absolut nominal poate semnifica o evaluare foarte diferită a riscurilor. De exemplu, atunci când banca estimează riscul de nerambursare specific societății la un nivel cu 10 % mai mare decât rata fără risc (estimare relativă), spread-ul absolut care rezultă poate fi între 0,1 % (la o rată fără risc de 1 %) și 1 % (la o rată fără risc de 10 %). Din punctul de vedere al unui investitor, spread-ul relativ este astfel o măsură mai bună, întrucât ea reflectă amploarea marjei de randament și modul în care aceasta este afectată de nivelul ratei dobânzii de bază. 332. În al treilea rând, spread-ul relativ este totodată neutru din punctul de vedere al țării. De exemplu, în cazul în care rata fără risc din SUA este inferioară ratei fără risc din China, metoda va duce la marje absolute mai ridicate. Pe de altă parte, în cazul în care rata fără risc din China este inferioară ratei fără risc din SUA, metoda va duce la marje absolute mai reduse.

(262)

După comunicarea constatărilor finale, Grupul Nanshan a contestat, de asemenea, ratingul BB stabilit de Comisie pentru societățile din grup, susținând că ratingurile de credit ar fi trebuit să fie analizate separat pentru fiecare societate în parte, că analiza s-a limitat în mod incorect la PA și că nu există nicio dovadă că Nanshan și-a încălcat în mod efectiv obligațiile financiare.

(263)

În plus, analiza avantajelor realizată de Comisie este, de asemenea, deficitară, deoarece valoarea de referință utilizată de Comisie: (a) nu reflectă condițiile de piață predominante în China, (b) contrazice afirmațiile Comisiei potrivit cărora piețele financiare din China sunt denaturate (deoarece punctul de plecare este rata de referință PBOC) și (c) se bazează pe două instrumente de finanțare separate (împrumuturi și obligațiuni), care reprezintă o valoare de referință hibridă nerealistă ce nu reflectă practicile standard de piață.

(264)

Grupul Nanshan a furnizat totodată o listă de obligațiuni dominate de RMB emise pe piața din Hong Kong pentru investitorii străini, obținută de la Bloomberg, susținând că o valoare de referință având la bază piața din Hong Kong (bazată exclusiv pe ratele de randament ale obligațiunilor) ar reflecta mai îndeaproape condițiile pieței din China decât un model ipotetic elaborat de SUA-China pentru împrumuturi și obligațiuni.

(265)

În ceea ce privește ratingurile de credit ale Grupului Nanshan, Comisia a constatat că a efectuat o evaluare individuală a principalelor societăți care fac obiectul anchetei, și anume producătorul-exportator, precum și a celor care beneficiază de cea mai mare pondere a finanțării în cadrul grupului, și anume societatea-mamă intermediară și societatea-mamă de cel mai înalt rang, astfel cum s-a subliniat în considerentele 242 și 249-250 de mai sus. Contrar afirmațiilor societății, Comisia a luat în considerare evoluția indicatorilor financiari pe parcursul întregii perioade examinate (și anume, între 2017 și perioada de anchetă). Comisia nu a identificat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește situațiile financiare ale acestor societăți. De asemenea, nu a identificat diferențe semnificative în ceea ce privește ratele dobânzilor. Faptul că Nanshan nu și-a îndeplinit obligațiile nu contrazice, în sine, concluziile privind situația financiară globală a Grupului Nanshan. Prin urmare, Comisia și-a menținut concluziile privind ratingul de credit.

(266)

În ceea ce privește valoarea de referință utilizată pentru calcularea avantajului, Comisia dorește să sublinieze că utilizarea ratei de referință PBOC ca punct de plecare pentru stabilirea valorii de referință este exact modul în care valoarea de referință este ajustată la condițiile de piață predominante din China, deoarece aceasta reprezintă rata fără risc din China, care este specifică țării, astfel cum s-a menționat deja în considerentul 261. Prin urmare, nu există nicio contradicție ca atare. În plus, Comisia nu consideră a fi o problemă combinarea ratei fără risc a împrumuturilor și utilizarea unui spread relativ bazat pe obligațiuni. În fapt, Comisia nu adaugă pur și simplu rata împrumutului PBOC și rata de randament a obligațiunilor BB în USD. În schimb, calculează un spread între obligațiunile cu rating AA și obligațiunile cu rating BB, care corespunde unui factor de risc ce trebuie aplicat ratei fără risc.

(267)

În plus, împrumuturile și obligațiunile corporative sunt, în principiu, instrumente financiare de datorie similare. În fapt, o obligațiune corporativă este un tip de împrumut utilizat de entitățile mari pentru a mobiliza capital. Atât împrumuturile, cât și obligațiunile corporative sunt contractate/emise pentru o anumită perioadă de timp și sunt purtătoare de o rată a dobânzii/cuponului. Faptul că finanțarea prin intermediul unui împrumut este furnizată de o instituție financiară și că finanțarea prin intermediul unei obligațiuni corporative este furnizată de investitori care, în majoritatea cazurilor, sunt și instituții financiare, este irelevant pentru stabilirea caracteristicilor de bază ale ambelor instrumente. Într-adevăr, ambele instrumente servesc la finanțarea activităților economice, au același tip de remunerare și termene și condiții de rambursare similare. Astfel, se poate presupune în mod rezonabil că factorul de risc între societățile cu rating AA și BB rămâne același, indiferent dacă este vorba de acordarea de împrumuturi sau de emisiunea de obligațiuni. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(268)

Comisia a examinat în egală măsură valoarea de referință alternativă propusă de Grupul Nanshan. Cu toate acestea, obligațiunile denominate în RMB emise în Hong Kong care au fost transmise vizau aproape în exclusivitate obligațiuni emise de guvernul chinez sau de instituții financiare și, prin urmare, nu sunt comparabile cu obligațiunile corporative. De asemenea, majoritatea obligațiunilor emise nu au furnizat nicio indicație privind ratingul de credit. Prin urmare, Comisia a constatat că aceasta nu putea fi utilizată ca o alternativă rezonabilă la valoarea de referință utilizată în mod obișnuit.

(269)

În cele din urmă, potrivit Grupului Nanshan, Comisia a săvârșit unele erori de calcul în cazul mai multor societăți din cadrul grupului din cauza formatării celulelor, a duplicării împrumuturilor, a valorii inițiale incorecte a împrumuturilor în tabelele prezentate sau a erorilor identificate în formule. Într-adevăr, Comisia a observat că a săvârșit anumite erori materiale și că, prin urmare, calcularea avantajului obținut din împrumuturi a fost adaptată în consecință.

(270)

Potrivit constatărilor Comisiei, Grupul Wanshun a primit în 2018 un rating AA+ acordat de către o agenție chineză de rating de credit.

(271)

După cum se menționează în considerentele 176-178 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate Grupului Wanshun erau la nivelul pieței.

(272)

Producătorul-exportator din Grupul Wanshun s-a prezentat într-o situație financiară în general profitabilă conform propriilor conturi financiare.

(273)

Producătorul-exportator a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat situația lichidității pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a societății.

(274)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, Comisia a utilizat indicatori de lichiditate precum (a) lichiditatea curentă, (b) lichiditatea imediată, (c) lichiditatea rapidă și (d) lichiditatea imediată din operațiuni. Acești indicatori măsoară capacitatea întreprinderii de a plăti obligații pe termen scurt, inclusiv datorii pe termen scurt.

(275)

Lichiditatea curentă a societății a fost de 1,04 în 2018, a scăzut la 0,96 în 2019 și apoi a crescut din nou la 0,98 în 2020. În pofida ratingului AA+ atribuit societății în 2019, activele curente ale societății nu erau, prin urmare, suficiente pentru a plăti obligațiile pe termen scurt. Acest fapt nu justifică un rating de credit ridicat, pentru care o societate ar trebui să prezinte o rată de cel puțin 2.

(276)

Lichiditatea imediată a societății a fost, în medie, de 0,1 în perioada 2016-2019 și de 0,2 spre sfârșitul PA; prin urmare, societatea nu dispunea de lichidități suficiente pentru a-și plăti datoria pe termen scurt.

(277)

Lichiditatea rapidă a societății a fost de 0,11 în 2018 și de 0,14 în 2019 și 2020, în condițiile în care valoarea de referință a lichidității rapide este de cel puțin 1. În fapt, este posibil ca o societate având o valoare a lichidității rapide sub 1 să nu fie în măsură să își achite datoriile curente pe termen scurt.

(278)

Societatea a înregistrat un flux pozitiv de lichidități din activitățile de exploatare începând din 2017, după care s-a dublat în 2018, iar apoi a scăzut cu 90 % până în 2020. Lichiditatea imediată din activități de exploatare a fost de 0,25 în 2018, de 0,04 în 2019 și de 0,02 până în 2020. O valoare a lichidității imediate din activități de exploatare mai mică de 1 înseamnă că societatea nu a generat suficiente lichidități pentru a-și acoperi datoriile curente.

(279)

Având în vedere indicatorii de lichiditate pe termen scurt descriși în considerentul 297, Comisia a concluzionat că societatea în cauză prezenta probleme de lichiditate pe termen scurt, ceea ce conduce la un profil de risc ridicat al debitorului.

(280)

Comisia și-a bazat evaluarea riscului de solvabilitate pe termen lung pe diverse rate de solvabilitate, cum ar fi (a) gradele de îndatorare și (b) gradele de acoperire. Aceste rate măsoară capacitatea societății de a-și onora obligațiile în materie de datorii pe termen lung. Acestea sunt utilizate de creditori și de investitorii în obligațiuni atunci când evaluează bonitatea societății.

(281)

Gradele de îndatorare măsoară valoarea pasivelor, în special a datoriei pe termen lung. Societatea avea o pondere ridicată a datoriilor în raport cu activele de 0,5, ceea ce înseamnă că 50 % dintre activele societății sunt finanțate prin îndatorare. Raportul între datorii și capitaluri a fost de 0,5 în cursul PA, ceea ce indică faptul că societatea își finanțează activitatea prin îndatorare. Cu cât ponderea datoriilor în raport cu activele și raportul între datorii și capitaluri sunt mai mari, cu atât riscul financiar al societății este mai mare, ceea ce înseamnă că societatea poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește onorarea datoriilor sale existente.

(282)

Gradele de acoperire măsoară capacitatea societății de a-și onora datoriile și de a-și îndeplini obligațiile financiare ce îi revin. Comisia și-a bazat evaluarea pe capacitate de acoperire a dobânzilor și pe lichiditatea imediată din operațiuni, care arată capacitatea societății de a-și rambursa datoria cu lichidități generate din activitățile de exploatare. Raportul dintre CFO și datoriile exportatorului în cursul PA a fost de 0,03. Aceasta înseamnă că societatea ar avea nevoie de 33 de ani pentru a-și rambursa datoria integrală cu fluxul de lichidități din activități de exploatare pe care îl generează în cursul PA. Prin urmare, există indicii că societatea are probleme grave în ceea ce privește generarea de lichidități suficiente pentru rambursarea datoriei.

(283)

Prin urmare, având în vedere ratele de solvabilitate pe termen lung descrise în considerentul 303, Comisia a considerat că societatea nu se afla într-o situație financiară solidă și prezenta un profil de risc pentru potențialii creditori și investitori.

(284)

În plus, societatea a contractat împrumuturi cu scopul de a rambursa împrumuturile de la alte bănci. Acest tip de împrumut este considerat un indiciu că societatea se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că există un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung.

(285)

În lumina celor de mai sus și având în vedere distorsiunile globale ale ratingurilor de credit chineze menționate la punctul 3.5.2, Comisia a concluzionat că ratingul de credit AA+ acordat Grupului Wanshun nu este fiabil.

(286)

Comisia a considerat că situația financiară generală a grupului corespunde unui rating BB, care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”.

(287)

Avantajul a fost stabilit prin aplicarea metodologiei descrise în considerentele 252-255 pentru perioada de finanțare a împrumuturilor în cursul perioadei de anchetă.

(288)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Wanshun a solicitat Comisiei să clarifice temeiul de fapt al afirmației potrivit căreia societatea din cadrul grupului „a contractat împrumuturi cu scopul de a rambursa împrumuturile de la alte bănci”. Partea a mai făcut următoarele afirmații:

(289)

În ceea ce privește primul punct, Comisia a confirmat că indicatorii menționați la acest punct se bazează pe situațiile financiare ale societății Zhongji Lamination Materials Co. Ltd. Astfel cum s-a explicat deja în considerentul 265, Comisia a efectuat o evaluare individuală a principalelor societăți care fac obiectul anchetei, și anume producătorul-exportator, precum și a celor care beneficiază de cea mai mare pondere a finanțării în cadrul grupului, și anume societatea-mamă. Într-adevăr, această abordare pare rezonabilă, întrucât împrumuturile sunt acordate entităților juridice, nu grupului ca atare. De asemenea, Comisia a luat în considerare evoluția indicatorilor financiari pe parcursul întregii perioade examinate (și anume, între 2017 și perioada de anchetă).

(290)

În orice caz, Comisia nu a identificat nicio diferență semnificativă în ceea ce privește situațiile financiare ale societăților din cadrul grupului. Într-adevăr, chiar dacă se iau în considerare datele consolidate furnizate chiar de societate în urma comunicării informațiilor, observăm în continuare o situație delicată a numerarului, cu o rată scăzută a lichidității imediate și a numerarului din operațiuni în raport cu rata datoriei. Ponderea datoriilor în raport cu activele este, de asemenea, extrem de similară cu cea a singurului producător-exportator. În plus, Comisia nu a identificat diferențe semnificative în ceea ce privește ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate diverselor societăți din cadrul grupului. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(291)

Comisia nu a acceptat afirmația prezentată la al doilea punct, deoarece data propusă de societate era ulterioară datei de începere a împrumutului, în timp ce Comisia a utilizat valoarea de referință pentru data imediat anterioară datei de începere a împrumutului, care era, prin urmare, încă aplicabilă la acea dată de începere.

(292)

Comisia a fost de acord cu afirmația prezentată la al treilea punct și a adaptat calculele în consecință.

(293)

Potrivit constatărilor Comisiei, Grupul Daching a primit în 2019 un rating AAA- acordat de către o agenție chineză de rating de credit.

(294)

După cum se menționează în considerentele 176-178 de mai sus, instituțiile financiare de creditare chineze nu au furnizat nicio evaluare a bonității. Prin urmare, pentru a stabili avantajul, Comisia a trebuit să evalueze dacă ratele dobânzilor pentru împrumuturile acordate Grupului Daching erau la nivelul pieței.

(295)

Producătorul-exportator Xiamen Xiashun s-a prezentat într-o situație financiară în general profitabilă conform propriilor conturi financiare.

(296)

Xiamen Xiashun a utilizat datoria pe termen scurt și pe termen lung pentru a-și finanța operațiunile. Comisia a evaluat situația lichidității pe termen scurt și solvabilitatea pe termen lung a societății.

(297)

În ceea ce privește lichiditatea pe termen scurt, Comisia a utilizat indicatori de lichiditate precum (a) lichiditatea curentă, (b) lichiditatea imediată, (c) lichiditatea rapidă și (d) lichiditatea imediată din operațiuni. Acești indicatori măsoară capacitatea întreprinderii de a plăti obligații pe termen scurt, inclusiv datorii pe termen scurt.

(298)

Lichiditatea curentă a societății a fost de 0,9 în 2018, a crescut la 1,0 în 2019 și apoi a scăzut din nou la 0,9 spre sfârșitul PA (prima jumătate a anului 2020). În pofida ratingului AAA- atribuit societății în 2019, activele curente ale societății erau suficiente pentru a plăti obligațiile pe termen scurt. Acest fapt nu este suficient pentru a justifica un rating de credit ridicat, pentru care o societate ar trebui să prezinte o rată de cel puțin 2.

(299)

Lichiditatea imediată a societății a fost, în medie, de 0,1 în perioada 2016-2019 și de 0,2 spre sfârșitul PA; prin urmare, societatea nu dispunea de lichidități suficiente pentru a-și plăti datoria pe termen scurt.

(300)

Lichiditatea rapidă a societății a fost de 0,4 în 2017-2018 și de 0,5 în 2019-sfârșitul PA, în condițiile în care valoarea de referință a lichidității rapide este de cel puțin 1. În fapt, este posibil ca o societate având o valoare a lichidității rapide sub 1 să nu fie în măsură să își achite datoriile curente pe termen scurt.

(301)

Societatea a înregistrat un flux pozitiv de lichidități din activitățile de exploatare, însă a scăzut cu aproape jumătate între 2016 și 2019 și la sfârșitul PA. Valoarea lichidității imediate din activități de exploatare a fost de 0,2 în 2019 și până la sfârșitul PA. O valoarea a lichidității imediate din activități de exploatare mai mică de 1 înseamnă că societatea nu a generat suficiente lichidități pentru a-și acoperi datoriile curente.

(302)

Având în vedere indicatorii de lichiditate pe termen scurt descriși în considerentul 297, Comisia a concluzionat că societatea în cauză prezenta probleme de lichiditate pe termen scurt, ceea ce conduce la un profil de risc ridicat al debitorului.

(303)

Comisia și-a bazat evaluarea riscului de solvabilitate pe termen lung pe diverse rate de solvabilitate, cum ar fi (a) gradele de îndatorare și (b) gradele de acoperire. Aceste rate măsoară capacitatea societății de a-și onora obligațiile în materie de datorii pe termen lung. Acestea sunt utilizate de creditori și de investitorii în obligațiuni atunci când evaluează bonitatea societății.

(304)

Gradele de îndatorare măsoară valoarea pasivelor, în special a datoriei pe termen lung. Societatea avea o pondere ridicată a datoriilor în raport cu activele de 0,6, ceea ce înseamnă că 60 % dintre activele societății sunt finanțate prin îndatorare. Raportul între datorii și capitaluri a fost de 1,5 în cursul PA, ceea ce indică faptul că societatea își finanțează activitatea prin îndatorare. Cu cât ponderea datoriilor în raport cu activele și raportul între datorii și capitaluri sunt mai mari, cu atât riscul financiar al societății este mai mare, ceea ce înseamnă că societatea poate întâmpina dificultăți în ceea ce privește onorarea datoriilor sale existente.

(305)

Gradele de acoperire măsoară capacitatea societății de a-și onora datoriile și de a-și îndeplini obligațiile financiare ce îi revin. Comisia și-a bazat evaluarea pe capacitate de acoperire a dobânzilor și pe lichiditatea imediată din operațiuni. Capacitatea de acoperire a dobânzilor arată capacitatea societății de a finanța cheltuielile cu dobânzile. Această rată a exportatorului a fost de aproximativ 1,2 în cursul PA. O astfel de rată mai mică de 1,5 indică faptul că societatea întâmpină dificultăți în a-și acoperi cheltuielile cu dobânzile. Lichiditatea imediată din operațiuni arată capacitatea societății de a-și rambursa datoria cu lichidități generate din activitățile de exploatare. Raportul dintre CFO și datoriile exportatorului în cursul PA a fost de 0,1. Aceasta înseamnă că societatea ar avea nevoie de 10 ani pentru a-și rambursa datoria integrală cu fluxul de lichidități din activități de exploatare pe care îl generează în cursul PA. Prin urmare, există indicii ale unor probleme grave în ceea ce privește generarea de lichidități suficiente pentru rambursarea datoriei.

(306)

În plus, societatea a contractat împrumuturi cu scopul de a rambursa împrumuturile de la alte bănci. Acest tip de împrumut este considerat un indiciu că societatea se află într-o situație financiară mai puțin favorabilă decât cea rezultată la o primă vedere din situațiile financiare și că există un risc suplimentar legat de finanțarea sa pe termen scurt și pe termen lung.

(307)

Prin urmare, având în vedere ratele de solvabilitate pe termen lung descrise în considerentul 276, Comisia a considerat că societatea nu se afla într-o situație financiară solidă și prezenta un profil de risc pentru potențialii creditori și investitori.

(308)

Având în vedere elementele în materie de lichiditate și solvabilitate ale producătorului-exportator, astfel cum sunt descrise în considerentele 297-305, Comisia a considerat că situația financiară globală a Grupului Daching corespunde unui rating B/BB (unde ratingul B a fost aplicat pentru împrumuturi cu scopul de a rambursa împrumuturile de la alte bănci), care reprezintă ratingul cel mai înalt care nu se mai califică drept rating „investment grade”.

(309)

Avantajul a fost stabilit prin aplicarea valorii de referință descrise în considerentele 252-253 pentru perioada de finanțare a împrumuturilor în cursul perioadei de anchetă.

(310)

După comunicarea constatărilor finale, Grupul Daching a susținut următoarele:

(311)

În primul rând, în ceea ce privește observația referitoare la utilizarea ratei dobânzii de referință publicată de PBOC sau a ratei de bază a creditului publicată de NIFC ca punct de plecare pentru calcularea valorii de referință, Comisia a subliniat că aceste rate sunt considerate rate fără risc aplicate, conform unei abordări conservatoare, societăților care au un rating AA. Astfel cum a constatat Comisia în cadrul prezentei anchete, valorile ratei dobânzii de referință publicată de PBOC și ale ratei de bază a creditului publicată de NIFC se aplicau celor mai buni clienți ai acestor bănci, prin urmare societăților care aveau ratingul cel mai ridicat. Într-adevăr, astfel cum se menționează în documentația transmisă de GC în cursul anchetei, „LPR a fost citată de fiecare bancă LPR în conformitate cu ratele împrumuturilor acordate clienților lor principali (subliniere adăugată) pe data de 20 a fiecărei luni (69)”. De asemenea, Comisia a observat că ratingul societăților din grup în ultimii patru ani, astfel cum a fost reevaluat de partea care utilizează metodologia Bloomberg, nu a fost clasificat drept rating „investment grade”.

(312)

În al doilea rând, metodologia privind ratingul de credit utilizată de Comisie a implicat o serie de rate care măsoară capacitatea curentă a societății de a-și plăti obligațiile pe termen scurt, ceea ce s-a dovedit a nu fi suficient, nici prin vânzarea activelor circulante (lichiditate curentă), nici prin utilizarea lichidităților (lichiditate imediată), neutilizând lichiditățile imediate din activități de exploatare (valoarea lichidității imediate din activități de exploatare). Toate aceste rate au demonstrat probleme de lichiditate pe termen scurt ale producătorului-exportator, care au condus la un profil de risc ridicat al debitorului, astfel cum se explică în considerentele 296-302. În același timp, partea nu a demonstrat motivul pentru care aceste rate ar fi trebuit abordate în orice alt mod specific industriei FCA. În plus, acestea sunt un indicator al capacității „curente” a societății de a-și plăti obligațiile pe termen scurt și sunt utilizate în vederea evaluării riscurilor debitorului numai în scopul prezentei anchete. Această evaluare este separată și poate fi diferită de ipoteza conducerii în procesul de întocmire a situațiilor financiare, evaluând capacitatea societății de a-și continua activitatea.

(313)

În al treilea rând, garanțiile acordate împrumuturilor au fost furnizate de părți afiliate din cadrul grupului, cărora li se aplică același rating de credit. Prin urmare, acest fapt nu ar trebui să aibă niciun impact ca atare asupra evaluării Comisiei. Prin urmare, afirmațiile părții au fost respinse.

(314)

Potrivit celor susținute în continuare de Grupul Daching, Comisia a utilizat un sold incorect al principalului atunci când a calculat avantajul dobânzii aferente împrumutului pentru grup în cazul a două împrumuturi. Și anume, pentru cele două împrumuturi acordate inițial, principalul a fost achitat parțial, iar principalul aplicabil plății dobânzilor ar fi trebuit să fie mai mic decât valoarea inițială. De asemenea, plata efectivă a dobânzilor pentru alte două împrumuturi a fost efectuată după PA, iar Comisia nu ar fi trebuit să considere plata dobânzilor ca fiind zero în respectivul calcul. Comisia a revizuit calculul și l-a corectat în ceea ce privește aceste afirmații.

(315)

Comisia a stabilit că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială prin împrumuturi în cursul perioadei de anchetă. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat finanțarea preferențială prin împrumuturi drept o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii.

(316)

Ratele subvenției stabilite în legătură cu finanțarea preferențială prin împrumuturi acordate în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridicau la:

Finanțare preferențială: împrumuturi

(317)

Scopul unei linii de credit este de a stabili o limită pentru împrumuturi pe care societatea o poate folosi în orice moment pentru a-și finanța operațiunile curente, astfel încât finanțarea capitalului circulant devine flexibilă și disponibilă imediat atunci când este necesar. În consecință, Comisia a considerat că, în principiu, toate finanțările pe termen scurt ale societăților incluse în eșantion, cum ar fi împrumuturile pe termen scurt, ordinele de acceptare bancare etc., ar trebui să fie vizate de un instrument de credit.

(318)

Comisia a stabilit că instituțiile financiare chineze au furnizat linii de credit fiecăruia dintre grupuri incluse în eșantion în conjuncție cu acordarea de finanțare. Acestea au constat în acorduri-cadru, conform cărora banca permite societăților incluse în eșantion să utilizeze diverse instrumente de datorie, cum ar fi împrumuturile pentru capitalul circulant, ordinele de acceptare bancare și alte forme de finanțare comercială, în limitele unei anumite sume maxime.

(319)

Astfel cum s-a menționat în considerentul 317, toate finanțările pe termen scurt ar trebui să fie acoperite de o linie de credit. Prin urmare, Comisia a comparat cuantumul liniilor de credit aflate la dispoziția societăților cooperante în cursul perioadei de anchetă cu cuantumul finanțării pe termen scurt utilizate de societățile respective în aceeași perioadă, pentru a stabili dacă finanțarea pe termen scurt a fost acoperită în totalitate printr-o linie de credit. În cazurile în care cuantumul finanțării pe termen scurt a depășit limita liniei de credit, Comisia a majorat cuantumul liniei de credit existente cu cuantumul utilizat efectiv de producătorii-exportatori în plus față de această limită a liniei de credit.

(320)

În condiții normale de piață, liniile de credit ar fi supuse unui așa-numit comision de „contractare” sau de „angajament”, pentru a compensa costurile și riscurile băncii la deschiderea unei linii de credit, precum și unui „comision de reînnoire” perceput anual pentru reînnoirea valabilității liniilor de credit. Cu toate acestea, Comisia a constatat că fiecare dintre grupurile de societăți incluse în eșantion beneficiau de linii de credit acordate fără comisioane. Prin urmare, a fost conferit un avantaj grupurilor de societăți anchetate, în sensul articolului 6 litera (d) din regulamentul de bază.

(321)

Astfel cum se menționează în considerentul 99, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare oferă sprijin sub formă de credite industriilor încurajate.

(322)

Comisia a considerat că liniile de credit sunt o formă de sprijin financiar preferențial acordat de instituțiile financiare industriilor încurajate, cum ar fi sectorul FCA. Astfel cum se specifică la punctul 3.1 de mai sus, sectorul FCA se numără printre industriile încurajate și, prin urmare, este eligibil pentru orice sprijin financiar posibil.

(323)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că liniile de credit care se presupune că au fost acordate industriei FCA nu aduc niciun beneficiu și că acestea nu au caracter specific. GC și-a reiterat argumentele privind caracterul neobligatoriu al Deciziei nr. 40, precum și raționamentul prin care se contestă calificarea instituțiilor financiare chineze drept organisme publice. În acest sens, Comisia a constatat că GC nu a reușit să demonstreze că societățile din RPC pot beneficia în egală măsură de condițiile preferențiale observate în ceea ce privește industria FCA. În plus, întrucât liniile de credit sunt legate în mod intrinsec de alte tipuri de împrumuturi preferențiale, cum ar fi creditele, și dat fiind că acestea constituie o măsură de sprijinire a creditării ce vizează în mod specific industriile încurajate, analiza organismului public și analiza specificității, astfel cum sunt prevăzute la punctele 3.4.1.1-3.4.1.5, precum și la punctul 3.4.2.2 de mai sus pentru împrumuturi, se aplică în egală măsură liniilor de credit. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(324)

În conformitate cu articolul 6 litera (d) punctul (ii) din regulamentul de bază, Comisia a considerat avantajul acordat beneficiarilor drept diferența dintre suma plătită de aceștia cu titlu de comision pentru deschiderea sau reînnoirea liniilor de credit acordate de instituțiile financiare chineze și suma pe care ar plăti-o pentru o linie de credit comercial obținută la o valoare nedistorsionată pe piață.

(325)

Valorile de referință adecvate pentru comisionul de contractare și pentru taxa de reînnoire au fost stabilite la 1,5 % și, respectiv, 1,25 % în raport cu datele accesibile publicului larg (70) și cu valorile de referință utilizate în cadrul anchetelor anterioare (71).

(326)

În principiu, comisionul de contractare și taxa de reînnoire sunt plătibile pe bază de sumă forfetară la momentul deschiderii unei noi linii de credit sau, respectiv, al reînnoirii unei linii de credit existente. Cu toate acestea, pentru efectuarea calculelor, Comisia a luat în considerare liniile de credit care fuseseră deschise sau reînnoite înainte de perioada de anchetă, dar care erau la dispoziția grupurilor incluse în eșantion în cursul perioadei de anchetă, precum și liniile de credit care au fost deschise în cursul perioadei de anchetă. Ulterior, Comisia a calculat avantajul pe baza perioadei din cadrul perioadei de anchetă în cursul căreia era disponibilă linia de credit.

(327)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit Grupului Daching, Comisia nu ar fi trebuit să calculeze un avantaj din subvenții în ceea ce privește acordurile privind liniile de credit încheiate de Grupul Daching, deoarece:

(328)

În primul rând, Comisia a observat că finanțarea preferențială acordată societății Daching Enterprises Ltd. a fost furnizată de aceleași bănci chineze, astfel cum se menționează în analiza prevăzută la punctul 3.4.1.5. Prin urmare, Comisia a considerat că o astfel de finanțare preferențială prin împrumuturi este o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii. În al doilea rând, Comisia a constatat că întreaga cifră de afaceri realizată la export a societății Daching Enterprises Ltd a fost obținută de la Xiamen Xiashun, astfel încât valoarea subvenției a fost calculată ca procent din cifra de afaceri a Xiamen Xiashun și a fost legată de evaluarea bonității Xiamen Xiashun. În al treilea rând, absența unui comision de contractare, astfel cum se explică în considerentul 320, a fost considerată drept avantaj conferit beneficiarilor. În cursul anchetei nu au fost colectate dovezi în sprijinul faptului că o bancă nu suportă costuri sau riscuri la deschiderea unei linii de credit și, prin urmare, nu percepe niciun comision, și nici nu au fost furnizate dovezi în acest sens de partea care a formulat cererea. Prin urmare, afirmațiile părții au fost respinse.

(329)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit Grupului Nanshan, Comisia nu ar fi trebuit să calculeze un avantaj din subvenții în ceea ce privește acordurile privind liniile de credit încheiate de Grupul Nanshan, deoarece:

(330)

Rata de reînnoire de 1,25 % și rata de contractare de 1,5 % menționată în lista de prețuri Barclays utilizată de Comisie se aplică liniilor de credit cu o valoare mai mare de 15 000 GBP. Cu toate acestea, condițiile aplicabile liniilor de credit în valoare de 40 000 GBP sau chiar 100 000 GBP nu sunt comparabile cu condițiile care s-ar aplica liniilor de credit care variază de la zeci la sute de milioane USD contractate de Grupul Nanshan. Rezultă astfel că taxele descrise în lista de prețuri a Comisiei pentru întreprinderile mici ar fi scutite în interesul protejării unui acord de finanțare de o asemenea amploare. A doua sursă a valorii de referință furnizată de Comisie în anexa 2.2 (HSBC UK) este, de asemenea, înșelătoare, deoarece nu prevede niciun comision. Ca alternativă, Grupul Nanshan a propus utilizarea comisioanelor percepute de Banca PNC în Statele Unite, care nu percepe un comision de contractare, ci doar o taxă anuală de reînnoire de 0,25 % pentru o linie de credit angajată cuprinsă între 100 001 și 3 milioane USD.

(331)

Cu privire la primul și la al doilea punct, Comisia a constatat că, deși comisioanele individuale percepute clienților pot varia, partea care a formulat cererea nu a furnizat nicio dovadă în sprijinul faptului că o bancă nu suportă costuri sau riscuri la deschiderea unei linii de credit și, prin urmare, nu percepe niciun comision.

(332)

Cu privire la al treilea punct, în ceea ce privește valorile de referință ale comisioanelor utilizate de Comisie, astfel cum se menționează în considerentul 325, Comisia a utilizat constatările în cauzele antisubvenție anterioare și datele disponibile public pentru a concluziona că aplicarea unor valori de referință ale comisionului de contractare de 1,5 % și ale taxei de reînnoire de 1,25 % a fost rezonabilă. În acest sens, Comisia a subliniat că, de exemplu, Banca Barclays percepe o taxă de înființare de 1,5 % din limita stabilită pentru descoperitul de cont și o taxă de reînnoire de 1,5 % pentru descoperitul de cont de peste 15 000 GBP. În acest caz, valoarea de referință a taxei de reînnoire utilizată de Comisie este mai mică. O verificare aprofundată a relevat și faptul că Barklays percepe taxe mai mari pentru descoperitul de cont, între 1,6 % și 2,5 % din limitele pentru intervalele comerciale 15 001 GBP – 20 000 GBP și 20 001 GBP – 25 000 GBP. În cele din urmă, Comisia a constatat că valoarea de referință alternativă propusă de Grupul Nanshan viza în mod specific clienții mici, care nu este relevantă în conformitate cu declarațiile societății, precum și liniile de credit colateralizat, și anume liniile de credit cu risc mai scăzut, întrucât acestea prevăd anumite garanții. Prin urmare, Comisia și-a reiterat concluzia potrivit căreia comisioanele de referință utilizate sunt rezonabile și bazate pe datele de piață disponibile și, astfel, a respins afirmația.

(333)

În cele din urmă, potrivit Nanshan, Comisia nu ar trebui să calculeze un avantaj pentru linia de credit în cazul Nanshan Finance, deoarece toate împrumuturile pe termen scurt obținute de Nanshan Finance erau legate de note reactualizate, care nu justifică o linie de credit. Comisia a acceptat această afirmație deoarece facturile reactualizate au fost furnizate prin împrumuturi interbancare și a adaptat calculele în mod corespunzător.

(334)

Ordinele de acceptare bancare sunt un produs financiar menit să dezvolte o atitudine mai activă pe piața monetară internă prin extinderea facilităților de credit. Este o formă de finanțare pe termen scurt care ar putea „reduce costurile de finanțare și crește eficiența capitalului” emitentului (74). În plus, după cum declară PBOC pe site-ul său internet, „ordinul de acceptare bancar poate garanta stabilirea și executarea contractului dintre cumpărător și vânzător, precum și promovarea randamentului capitalului prin intervenția Băncii Populare a Chinei” (75). În plus, pe site-ul său internet, DBS Bank promovează ordine de acceptare bancare ca un mijloc de a „îmbunătăți capitalul circulant prin amânarea plăților” (76).

(335)

Comisia a stabilit deja în cadrul unei anchete anterioare că ordinele de acceptare bancare sunt utilizate în mare măsură ca mijloc de plată în tranzacțiile comerciale, înlocuind astfel un ordin de plată, facilitând astfel cifra de afaceri în numerar și capitalul circulant al emitentului (77). Din punct de vedere al numerarului, instrumentul acordă de facto emitentului un termen de plată amânat de 6 luni sau de 1 an, deoarece plata efectivă în numerar a valorii tranzacției are loc la scadența ordinului de acceptare bancar și nu în momentul în care acesta ar fi fost nevoit să își plătească furnizorul. În absența unui astfel de instrument financiar, emitentul ar utiliza fie propriul său capital circulant, care are un cost, fie ar contracta un împrumut pentru capitalul circulant pe termen scurt la o bancă pentru a-și plăti furnizorii, acesta având, de asemenea, un cost. De fapt, plătind cu ordine de acceptare bancare, emitentul utilizează bunurile sau serviciile furnizate pentru o perioadă de la 3 luni până la 1 an, fără a plăti numerar în avans și fără a suporta vreun cost.

(336)

În condiții normale de piață, ca instrument financiar, ordinele de acceptare bancare ar implica un cost de finanțare pentru emitent. Ancheta a arătat că toate societățile incluse în eșantion care au utilizat ordine de acceptare bancare în cursul perioadei de anchetă au plătit doar un comision pentru serviciile de acceptare furnizate de bancă, care a reprezentat, în general, 0,05 % din valoarea nominală a ordinului. Cu toate acestea, niciuna dintre societățile incluse în eșantion nu a suportat cheltuieli pentru finanțarea prin intermediul ordinelor de acceptare bancare prin amânarea plății în numerar a bunurilor livrate și a prestării de servicii. Prin urmare, Comisia a considerat că societățile care au făcut obiectul anchetei au beneficiat de finanțare sub formă de ordine de acceptare bancare pentru care nu au suportat nicio cheltuială.

(337)

Având în vedere cele de mai sus, Comisia a concluzionat că sistemul de acceptare bancară instituit în RPC a oferit tuturor producătorilor-exportatori o finanțare gratuită a operațiunilor lor curente, care a conferit un avantaj pasibil de măsuri compensatorii, astfel cum se descrie în considerentele 354-356 de mai jos, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) subpunctul (i) și cu articolul 3 alineatul (2) din regulamentul de bază.

(338)

În cadrul unei anchete anterioare (78), Comisia a stabilit că ordinele de acceptare bancare au același scop și aceleași efecte ca împrumuturile pentru capitalul circulant pe termen scurt, dat fiind că sunt utilizate de societăți pentru a-și finanța operațiunile curente, în loc să utilizeze împrumuturi pentru capitalul circulant pe termen scurt, și că, prin urmare, acestea ar trebui să aibă un cost echivalent unei finanțări pe termen scurt a împrumuturilor pentru capitalul circulant pe termen scurt.

(339)

În urma comunicării constatărilor finale, GC, Grupul Wanshun și Grupul Nanshan au susținut că ordinele de acceptare bancare sunt, de fapt, credite acordate de furnizor (și anume, deținătorul ordinului) cumpărătorului (emitentului), și nu de o bancă vânzătorului. Acest lucru se datorează faptului că termenii de plată ai contractului menționează în mod clar că furnizorul este de acord cu plata printr-un ordin de acceptare bancar. Prin urmare, prin semnarea unui astfel de contract, furnizorul a anticipat deja că plata nu va fi efectuată la vedere, ci într-o anumită perioadă de timp (în funcție de scadența ordinului de acceptare bancar). Orice cost suplimentar legat de întârzierea efectuării plăților ar trebui deja inclus în costul de achiziție. Ca atare, acceptarea de către bancă are doar scopul de a facilita tranzacțiile între părți care nu se cunosc. Rolul băncii este de a oferi o garanție, pentru care percepe un anumit comision la deschiderea ordinului de acceptare bancar. Cu toate acestea, în final, suma de bani din contul bancar al societății este cea care va fi utilizată pentru a achita tranzacția pentru care a fost emis ordinul de acceptare bancar. Banca va plăti numai în cazul în care întreprinderea nu își îndeplinește obligația de a avea suficiente fonduri în contul său bancar pentru efectuarea plății.

(340)

Comisia a constatat că, de fapt, ordinul de acceptare bancar este un mijloc de plată efectiv consacrat în contractul de vânzare, iar obligația de plată a emitentului către furnizor este anulată prin plata cu un ordin de acceptare bancar. Efectuarea plății către furnizor de către emitent are loc la momentul aprobării ordinului de acceptare bancar, în timp ce emitentul își onorează obligația de plată față de bancă la scadență. În plus, astfel cum a fost recunoscut chiar de GC, furnizorul are opțiunea de a aproba ordinul față de alte părți și, prin urmare, de a utiliza imediat ordinul de acceptare bancar ca mijloc de plată pentru propriile achiziții. Prin urmare, ordinul de acceptare bancar nu poate fi clasificat drept credit de către furnizor sau ca garanție suplimentară a unei plăți viitoare de către bancă, iar această afirmație a fost respinsă.

(341)

În ceea ce privește specificitatea, astfel cum se menționează în considerentul 102, în conformitate cu Decizia nr. 40, instituțiile financiare oferă sprijin financiar industriilor încurajate.

(342)

Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare sunt o altă formă de sprijin financiar preferențial acordat de instituțiile financiare industriilor încurajate, cum ar fi sectorul FCA. Într-adevăr, astfel cum se specifică la punctul 3.1 de mai sus, sectorul FCA se numără printre industriile încurajate și, prin urmare, este eligibil pentru orice sprijin financiar posibil. Ordinele de acceptare bancare, ca formă de finanțare, fac parte din sistemul de sprijin financiar preferențial acordat de către instituțiile financiare industriilor încurajate, precum industria FCA.

(343)

Nu a fost furnizată nicio dovadă că vreo întreprindere din RPC (din afara industriilor încurajate) poate beneficia de ordine de acceptare bancare în aceiași termeni și condiții preferențiale.

(344)

În urma comunicării constatărilor finale, atât GC, Grupul Wanshun, cât și Grupul Nanshan au susținut că ordinele de acceptare bancare nu sunt furnizate în mod specific industriei FCA, întrucât acestea sunt disponibile pentru orice societate din China și sunt utilizate pe scară largă. În continuare, GC și-a reiterat argumentele privind caracterul neobligatoriu al Deciziei nr. 40, precum și raționamentul prin care se contestă calificarea instituțiilor financiare chineze drept organisme publice.

(345)

În acest sens, Comisia a constatat că GC și Grupul Nanshan nu au reușit să demonstreze că toate societățile din RPC pot beneficia în egală măsură de condițiile preferențiale observate în ceea ce privește industria FCA. În plus, în mod similar liniilor de credit, ordinele de acceptare bancare sunt legate în mod intrinsec de alte tipuri de împrumuturi preferențiale, cum ar fi creditele, și dat fiind că acestea constituie o măsură de sprijinire a creditării ce vizează în mod specific industriile încurajate, analiza organismului public și analiza specificității, astfel cum sunt prevăzute la punctele 3.4.1.1-3.4.1.5, precum și la punctul 3.4.2.2 de mai sus pentru împrumuturi, se aplică în egală măsură. În plus, chiar dacă o formă de finanțare ar putea fi, în principiu, disponibilă pentru societățile din alte industrii, condițiile concrete în care o astfel de finanțare este oferită societăților dintr-o anumită industrie, cum ar fi remunerarea finanțării și volumul finanțării, ar putea face ca aceasta să fie specifică. Niciuna dintre părțile interesate nu a prezentat vreun element de probă care să demonstreze că finanțarea preferențială prin intermediul ordinelor de acceptare bancare a societăților din sectorul aluminiului s-ar baza pe criterii sau condiții obiective în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază. În consecință, aceste afirmații au fost respinse.

(346)

Atât Grupul Wanshun, cât și Grupul Nanshan au solicitat efectuarea următoarelor modificări în ceea ce privește calcularea avantajului, chiar și în condițiile în care Comisia și-ar menține decizia de a considera ordinul de acceptare bancar drept subvenție, și anume:

(347)

În ceea ce privește prima literă, Comisia a stabilit deja în considerentul 338 că ordinele de acceptare bancare au același scop și aceleași efecte ca împrumuturile pentru capitalul circulant pe termen scurt și că, prin urmare, acestea ar trebui să aibă un cost echivalent unei finanțări pe termen scurt a împrumuturilor pentru capitalul circulant pe termen scurt. Partea nu a furnizat argumente suplimentare în sprijinul motivului pentru care valoarea de referință pentru ordinul de acceptare bancar ar trebui să fie aceeași ca și în cazul liniei de credit. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(348)

În ceea ce privește a doua literă, Comisia a menționat deja în considerentul că societățile incluse în eșantion care au utilizat ordine de acceptare bancare în cursul perioadei de anchetă au plătit doar un comision pentru serviciile de acceptare furnizate de bancă, care în general a fost de 0,05 % din valoarea nominală a ordinului. De fapt, comisionul respectiv plătit pentru prelucrarea de către bancă a ordinului de acceptare bancar este un element distinct de finanțarea acordată de bancă, pentru care producătorii-exportatori cooperanți nu au suportat niciun cost. Această taxă este plătită pentru a acoperi costurile administrative suportate de bancă pentru prelucrarea ordinelor de acceptare bancare. Prin urmare, afirmația a fost respinsă.

(349)

În ceea ce privește a treia literă, astfel cum a concluzionat Comisia în cadrul unor anchete anterioare (79), trebuie reținut, în primul rând, faptul că este o practică obișnuită ca băncile să solicite garanții de la clienții lor atunci când acordă finanțare. În plus, trebuie remarcat faptul că aceste garanții nu sunt utilizate pentru plata datoriilor restante ale producătorului-exportator către furnizori, ci ca metodă de garantare a faptului că acesta își va onora responsabilitatea financiară față de bancă. Ancheta a arătat, de asemenea, că aceste garanții nu sunt solicitate în mod sistematic de băncile chineze și nu sunt întotdeauna legate de ordine de acceptare bancare specifice. În acest sens, presupusele depozite nu reprezintă o plată în avans din partea emitentului către bănci, ci doar o garanție suplimentară solicitată uneori de bănci și care nu are niciun impact asupra deciziei băncii de a emite ordine de acceptare bancare fără dobânzi suplimentare la depozitele atrase pentru emitent. În plus, acestea pot lua diverse forme, inclusiv de depozite la termen și gajuri. Dobânda pentru depozite este în favoarea emitentului, prin urmare, acestea nu reprezintă un cost pentru emitentul ordinului de acceptare bancar. Pe această bază, afirmația a fost respinsă.

(350)

În ceea ce privește ultima literă, Comisia reamintește că, astfel cum s-a menționat mai sus, un ordin de acceptare bancar este un mijloc de plată și, prin urmare, nu are ca efect prelungirea termenului de plată convenit cu furnizorul, ci amânarea plății în numerar. Ca mijloc de plată, ordinul de acceptare bancar poate fi aprobat de beneficiarul plății (furnizorul) pentru a-și plăti datoriile față de alte părți. Prin urmare, nu are loc o scădere proporțională a lichidității părților afiliate care au primit ordinul de acceptare bancar. De asemenea, nu există o dublă contabilizare, deoarece ordinele de acceptare bancare primite ca mijloc de plată nu au făcut deloc obiectul unor măsuri compensatorii la nivelul niciuneia dintre societăți. În consecință, afirmația a fost respinsă.

(351)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Nanshan a solicitat deopotrivă corectarea erorilor de calcul din cauza erorilor din formule. Comisia a acceptat afirmația și a adaptat calculele în consecință.

(352)

Pentru acest calcul al valorii subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, Comisia a evaluat avantajul acordat beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă.

(353)

Astfel cum s-a menționat în considerentele 334 și 335, Comisia a constatat că producătorii-exportatori incluși în eșantion au utilizat ordine de acceptare bancare pentru a face față nevoilor lor de finanțare pe termen scurt, fără a plăti o remunerație.

(354)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că emitenții de ordine de acceptare bancare ar trebui să plătească o remunerație pentru perioada de finanțare. Comisia a considerat că perioada de finanțare a început la data emiterii ordinului de acceptare bancar și s-a încheiat la data scadenței ordinului de acceptare bancar. În ceea ce privește ordinele de acceptare bancare emise înainte de perioada de anchetă și ordinele de acceptare bancare având scadența după încheierea perioadei de anchetă, Comisia a calculat avantajul numai pentru perioada de finanțare acoperită de perioada de anchetă.

(355)

În conformitate cu articolul 6 litera (b) din regulamentul de bază, având în vedere că ordinele de acceptare bancare reprezintă o formă de finanțare pe termen scurt și că acestea au efectiv același scop ca împrumuturile pentru capitalul circulant pe termen scurt, Comisia a considerat că avantajul astfel acordat beneficiarilor reprezintă diferența dintre suma pe care societatea a plătit-o efectiv drept remunerație a finanțării prin ordine de acceptare bancare și suma pe care ar trebui să o plătească prin aplicarea unei rate a dobânzii pentru finanțarea pe termen scurt.

(356)

Comisia a stabilit avantajul rezultat din neplata unui cost de finanțare pe termen scurt. Astfel cum s-a stabilit în anchetele anterioare (80), Comisia a considerat că ordinele de acceptare bancare ar trebui să suporte un cost echivalent unei finanțări prin împrumut pe termen scurt. Prin urmare, Comisia a aplicat aceeași metodologie de finanțare a împrumuturilor pe termen scurt exprimată în RMB precum cea descrisă la punctul 3.4.2 de mai sus.

(357)

Societățile din cadrul a două grupuri incluse în eșantion au emis obligațiuni corporative convertibile înainte de perioada de anchetă. O societate din cadrul grupurilor incluse în eșantion (Shantou Wanshun) a emis obligațiuni corporative convertibile înainte de perioada de anchetă, care au fost parțial convertite în capital în cursul perioadei de anchetă. Această obligațiune convertibilă are o structură progresivă a ratei dobânzii, cu rate ale dobânzii foarte scăzute, variind între 0,4 % și 2 %, cu mult sub rata dobânzii de referință/rata de bază a creditului stabilite de GC.

(358)

O altă societate (Shandong Nanshan) a emis obligațiuni convertibile înainte de perioada de anchetă, care au fost convertite în capital în 2015 în cadrul unei conversii a creanțelor în acțiuni. Deținătorii de obligațiuni ale ambelor societăți erau în principal instituții financiare deținute de stat. Comisia a constatat, de asemenea, că obligațiunile convertibile ale ambelor societăți au fost convertite în capital la un preț semnificativ mai mare decât prețul de piață predominant al acțiunilor la momentul conversiei.

(359)

Comisia a stabilit că ambele societăți incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni convertibile.

—

Legea Republicii Populare Chineze privind valorile mobiliare (versiunea din 2014) (denumită în continuare „Legea privind valorile mobiliare”) (81);

—

Măsuri administrative privind emisiunea titlurilor de valoare de către societățile cotate la bursă (versiunea din 2008) (82);

—

Măsuri administrative privind sponsorizarea pentru emisiunea și cotarea valorilor mobiliare (versiunea din 2008) (83);

—

Măsuri administrative privind emisiunea și subscrierea de valori mobiliare (versiunea din 2018);

—

Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative, emise de Consiliul de Stat la 18 ianuarie 2011;

—

Măsuri administrative privind emisiunea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, Ordinul Comisiei de reglementare a valorilor mobiliare din China nr. 113 din 15 ianuarie 2015;

—

Măsuri de administrare a instrumentelor de finanțare a datoriilor ale întreprinderilor nefinanciare pe piața interbancară a obligațiunilor emise de Banca Populară Chineză, Ordinul Băncii Populare Chineze [2008] nr. 12 din 9 aprilie 2008.

(360)

Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative și măsurile administrative privind emisiunea și tranzacționarea obligațiunilor corporative stabilesc cadrul juridic general aplicabil obligațiunilor corporative. Cu toate acestea, există un set de acte legislative specifice aplicabile obligațiunilor corporative convertibile, și anume Măsurile administrative privind emisiunea de valori mobiliare de către societățile cotate la bursă, Măsurile administrative privind emisiunea și subscrierea de valori mobiliare și Măsurile administrative privind sponsorizarea pentru emisiunea și cotarea valorilor mobiliare.

(361)

Articolul 14 din Măsurile administrative privind emisiunea de valori mobiliare de către societățile cotate la bursă definește „obligațiunile corporative convertibile” ca fiind „obligațiunile corporative care sunt emise de o societate emitentă în temeiul legii și care pot fi convertite în acțiuni într-o anumită perioadă și în condițiile prevăzute”.

(362)

În temeiul articolului 11 din Legea privind valorile mobiliare, care era aplicabilă la momentul emisiunii obligațiunilor convertibile de către societățile incluse în eșantion, precum și al articolului 45 din Măsurile administrative privind emisiunea de valori mobiliare de către societățile cotate la bursă și al articolului 2 din Măsurile administrative privind sponsorizarea pentru emisiunea și cotarea valorilor mobiliare, societățile care doresc să emită obligațiuni corporative convertibile trebuie să solicite serviciile unui sponsor al valorilor mobiliare, care acționează în calitate de subscriitor. Sponsorul organizează emisiunea de obligațiuni, face recomandări emitentului, depune dosarul de cerere la CSRC spre aprobare, negociază ratele dobânzii aplicabile obligațiunii prezentate investitorilor și este responsabil de identificarea investitorilor care acceptă condițiile convenite pentru emisiunea obligațiunii, inclusiv rata dobânzii.

(363)

În conformitate cu cadrul de reglementare, obligațiunile convertibile nu pot fi emise și tranzacționate în mod liber în China. Emisiunea fiecărei obligațiuni trebuie să fie aprobată de CSRC. Articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare prevede că „societățile cotate la bursă care emit obligațiuni corporative convertibile trebuie […] să îndeplinească cerințele prevăzute în prezenta lege pentru oferta publică de acțiuni, precum și să obțină aprobarea autorităților de reglementare a valorilor mobiliare din cadrul Consiliului de Stat”. În conformitate cu articolul 3 din Măsurile administrative privind emisiunea și subscrierea de valori mobiliare, care se aplică obligațiunilor convertibile, „CSRC supraveghează și administrează potrivit legii oferta și subscrierea de valori mobiliare”. Mai mult, potrivit articolului 10 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative, există cote anuale pentru emisiunea de obligațiuni corporative.

(364)

În conformitate cu articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare, emisiunea publică de obligațiuni trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: „scopul utilizării încasărilor respectă politicile industriale ale statului” și „încasările dintr-o ofertă publică de obligațiuni corporative sunt utilizate exclusiv în scopul (scopurile) aprobat(e)”. Articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative reiterează faptul că scopul fondurilor colectate trebuie să fie conform cu politicile industriale ale statului. În plus, articolul 10 alineatul (2) din Măsurile administrative privind emisiunea valorilor mobiliare de către societățile cotate la bursă, care este o lex specialis aplicabilă obligațiunilor convertibile, prevede că „scopurile utilizării fondului colectat sunt în conformitate cu politicile industriale ale statului”.

(365)

Astfel cum se explică în considerentul 100, Decizia nr. 40 face trimitere la „Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei” și prevede că, în cazul în care „proiectul de investiții face parte din conținutul proiectelor încurajate, acesta este examinat, aprobat și înregistrat în conformitate cu reglementările naționale relevante în materie de investiții; toate instituțiile financiare oferă sprijin sub formă de credite în conformitate cu principiile de creditare”. Rezultă că emisiunea de obligațiuni corporative convertibile, care, după cum s-a arătat, vizează în mod necesar o industrie încurajată, corespunde practicii instituțiilor financiare de a sprijini industriile respective.

(366)

Ratele dobânzilor la obligațiunile corporative sunt, de asemenea, strict reglementate. Articolul 16 din Măsurile administrative privind emisiunea valorilor mobiliare de către societățile cotate la bursă prevede că „rata dobânzii unei obligațiuni corporative convertibile este stabilită prin negocieri de societatea emitentă și de subscriitorul principal, dar respectă dispozițiile relevante ale statului”. În conformitate cu articolul 16 alineatul (5) din Legea privind valorile mobiliare, „rata cuponului obligațiunilor corporative nu trebuie să depășească rata cuponului prevăzută de Consiliul de Stat”. În plus, articolul 18 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative, care este general aplicabil tuturor obligațiunilor, oferă detalii suplimentare, precizând că „rata dobânzii oferită pentru orice obligațiune corporativă nu depășește 40 % din rata predominantă a dobânzii plătită de bănci persoanelor fizice pentru depozite de economii la termen cu aceeași scadență”.

(367)

În conformitate cu articolul 17 din Măsurile administrative privind emisiunea valorilor mobiliare de către societățile cotate la bursă, „pentru emisiunea publică de obligațiuni corporative convertibile, o societate trebuie să încredințeze unei agenții de rating de credit calificate sarcina de a realiza ratinguri de credit și ratinguri subsecvente”. În plus, articolul 18 din Măsurile administrative general aplicabile privind emisiunea și tranzacționarea obligațiunilor corporative stipulează că numai anumite obligațiuni care respectă criterii stricte de calitate, cum ar fi un rating de credit AAA, pot fi emise în mod public investitorilor publici sau pot fi emise în mod public investitorilor calificați. Obligațiunile corporative care nu respectă aceste standarde pot fi emise în mod public numai către investitori calificați.

(368)

Potrivit analizei Bloomberg privind piața obligațiunilor din China 2021, obligațiunile cotate pe piața interbancară a obligațiunilor reprezintă 88 % din volumul total al tranzacțiilor cu obligațiuni (84). Potrivit aceluiași studiu, majoritatea investitorilor sunt investitori instituționali, inclusiv instituții financiare. În special, băncile comerciale deținute de stat reprezintă 57 % din numărul investitorilor, iar băncile de susținere a politicilor reprezintă 3 % (85). În plus, Comisia a constatat că toți investitorii în obligațiuni convertibile emise de una dintre societățile incluse în eșantion sunt investitori instituționali, o categorie de investitori care înglobează instituții financiare.

(369)

În plus, în calitate de industrie încurajată în temeiul „Catalogului de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei”, industria FCA are dreptul la sprijin sub formă de credite din partea instituțiilor financiare pe baza Deciziei nr. 40. Faptul că obligațiunile convertibile, cum ar fi obligațiunile convertibile emise de societățile incluse în eșantion, au o rată scăzută a dobânzii este un indiciu puternic că instituțiile financiare, care sunt principalii investitori în aceste obligațiuni, sunt obligate să ofere „sprijin sub formă de credite” acestor societăți și țin seama de alte considerente decât considerentele comerciale atunci când iau decizia de investiție sau de finanțare, cum ar fi obiectivele politicii guvernamentale. Într-adevăr, un investitor care își desfășoară activitatea în condiții de piață ar fi mai sensibil la randamentul financiar al investiției și, cel mai probabil, nu ar investi în obligațiuni convertibile având rate ale dobânzii foarte scăzute. În plus, concluziile la care a ajuns Comisia cu privire la situația financiară a ambelor grupuri de producători-exportatori menționate la punctul 3.4.2.3 de mai sus în ceea ce privește profilul lor de lichiditate și solvabilitate indică, de asemenea, că investitorii care își desfășoară activitatea în condiții de piață nu ar investi în instrumente financiare, cum ar fi obligațiunile convertibile, ce oferă un randament financiar scăzut, în timp ce emitentul prezintă riscuri ridicate în materie de lichiditate și solvabilitate. Prin urmare, în opinia Comisiei, o astfel de investiție ar fi realizată numai de investitorii care au alte motivații decât randamentul financiar al investiției lor, cum ar fi respectarea obligației legale de a furniza finanțare societăților din cadrul industriilor încurajate.

(370)

În lumina celor de mai sus, Comisia a considerat că există o serie de elemente de probă justificative, potrivit cărora o proporție majoră a investitorilor în obligațiunile convertibile emise de societățile incluse în eșantion sunt instituții financiare care au obligația legală de a acorda sprijin sub formă de credite producătorilor de FCA.

(371)

În plus, după cum se precizează la punctul 3.4.1 de mai sus, instituțiile financiare se caracterizează printr-o prezență puternică a statului, iar GC are posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra lor. Cadrul juridic general în care funcționează aceste instituții financiare este aplicabil și în cazul obligațiunilor convertibile.

(372)

La punctul 3.4.1 de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare de stat sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și că acestea sunt, în orice caz, considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. La punctul 3.4.1.7 de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare private primesc în egală măsură sarcini și ordine din partea autorităților publice.

(373)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni convertibile. Ea a analizat prin urmare mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 360-367 de mai sus, în combinație cu constatările concrete ale anchetei.

(374)

Comisia a constatat că obligațiunile convertibile au fost emise de cele două grupuri de producători-exportatori incluse în eșantion la rate ale dobânzii foarte scăzute și similare, indiferent de situația financiară și de situația riscului de credit ale societăților. Comisia a constatat, de asemenea, că o parte semnificativă a acestor obligațiuni a fost convertită în acțiuni la un preț semnificativ mai mare decât prețul de piață predominant al acțiunilor. Astfel, chiar și atunci când obligațiunile au fost convertite în acțiuni, rata de rentabilitate s-a menținut sub valoarea de piață.

(375)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare chineze, care sunt principalul investitor în obligațiunile convertibile emise de societățile incluse în eșantion, au respectat orientările de politică prevăzute în Decizia nr. 40, oferind finanțare preferențială societăților care aparțin unei industrii încurajate și, astfel, au acționat fie ca organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, fie ca organisme care primesc sarcini sau ordine din partea autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(376)

Acceptând să investească în obligațiuni convertibile cu o rată foarte scăzută a rentabilității, indiferent de profilul de risc al emitentului, inclusiv sub rata de referință fără risc oferită de PBOC sau publicată de NIFC, astfel cum se menționează în considerentul 387 de mai jos, și acceptând conversia obligațiunilor în acțiuni la un preț mult mai mare decât valoarea lor curentă de piață, instituțiile financiare au oferit un avantaj producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(377)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că achiziționarea de obligațiuni corporative și de obligațiuni corporative convertibile este o practică comercială obișnuită la nivelul tuturor jurisdicțiilor principale, inclusiv în Uniunea Europeană și în SUA. Potrivit GC, faptul că mulți dintre investitorii în obligațiuni sunt investitori instituționali, inclusiv instituții financiare, este, de asemenea, similar cu situația din UE. GC a susținut că, în orice caz, chiar dacă cifrele furnizate în comunicarea constatărilor sunt acceptate, potrivit cărora 57 % dintre investitori ar fi bănci comerciale deținute de stat, iar 3 % ar fi bănci de susținere a politicilor, aceasta ar permite în continuare o cotă de piață de 40 %, care nu ar trebui ignorată.

(378)

Potrivit GC, Comisia nu a efectuat nici o analiză separată a rolurilor îndeplinite de instituțiile financiare pe piața chineză pentru obligațiunile convertibile, deoarece acestea sunt tipuri diferite de instrumente comparativ cu împrumuturile, iar rolurile îndeplinite de instituțiile financiare investitoare sunt, de asemenea, fundamental diferite. Același raționament a fost aplicat și în cazul obligațiunilor corporative menționate la punctul 3.6.2 de mai jos.

(379)

Comisia nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia nu a efectuat o evaluare specifică a comportamentului instituțiilor financiare ca organisme publice pentru funcția de achiziționare de obligațiuni. În plus față de concluziile la care a ajuns Comisia la punctul 3.4.1 de mai sus, Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni convertibile și a efectuat o evaluare specifică în considerentele 373 și 374. Deși Comisia a fost de acord cu GC că achiziționarea de obligațiuni corporative și de obligațiuni convertibile poate fi, în principiu, o practică comercială obișnuită la nivelul tuturor jurisdicțiilor principale, ea a subliniat că achiziționarea de obligațiuni corporative de către instituțiile financiare chineze este caracterizată de o intervenție a statului, astfel cum se demonstrează în considerentul 375.

(380)

Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin intermediul obligațiunilor convertibile este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. Obligațiunile convertibile nu pot fi emise fără aprobarea CSRC, care verifică dacă sunt îndeplinite toate condițiile de reglementare pentru emisiunea de obligațiuni convertibile. Astfel cum se explică în considerentul 364, în conformitate cu Legea privind valorile mobiliare și cu Măsurile administrative privind emisiunea valorilor mobiliare de către societățile cotate la bursă, aplicabile în mod specific obligațiunilor convertibile, emisiunea de obligațiuni convertibile trebuie să fie în conformitate cu politicile industriale ale statului. Comisia a precizat în considerentul 366 că „în conformitate cu politicile industriale ale statului” înseamnă că proiectul de investiții intră sub incidența conținutului „încurajat” din Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei, din care face parte industria FCA.

(381)

Nu a fost furnizată nicio dovadă că vreo întreprindere din RPC (din afara industriilor încurajate) poate beneficia de obligațiuni convertibile în aceiași termeni și condiții preferențiale.

(382)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a susținut că criteriile care trebuie îndeplinite de o societate pentru a emite obligațiuni sunt de natură financiară și nu sunt orientate către politici. GC nu a fost de acord cu opinia potrivit căreia emisiunea de obligațiuni convertibile trebuie să fie în conformitate cu politicile industriale ale statului și a reiterat faptul că industria FCA nu este o industrie încurajată. Același raționament a fost aplicat și în cazul obligațiunilor corporative menționate la punctul 3.6.2 de mai jos.

(383)

În acest sens, deși Comisia a fost de acord că piețele obligațiunilor sunt reglementate în fiecare țară și că majoritatea criteriilor care trebuie îndeplinite de o societate pentru a emite obligațiuni sunt de natură financiară, aceasta nu a fost de acord cu afirmația GC potrivit căreia, în China, emisiunea de obligațiuni convertibile nu este orientată către politici. În primul rând, Comisia și-a reiterat opinia potrivit căreia sectorul FCA este o industrie încurajată. În al doilea rând, Comisia a considerat că textul Legii privind valorile mobiliare din RPC (versiunea 2014) și al Măsurilor administrative privind emisiunea valorilor mobiliare de către societățile cotate la bursă, aplicabile în mod specific obligațiunilor convertibile, potrivit căruia emisiunea de obligațiuni convertibile trebuie să fie în conformitate cu politicile industriale ale statului, este suficient de clar. În cele din urmă, Comisia a stabilit în considerentul 376 că, acceptând să investească în obligațiuni convertibile cu o rată foarte scăzută a rentabilității, indiferent de profilul de risc al emitentului, instituțiile financiare au oferit un avantaj producătorilor-exportatori incluși în eșantion. Prin urmare, afirmațiile GC au fost respinse.

(384)

Obligațiunile convertibile sunt un instrument de datorie hibrid care prezintă caracteristici ale unei obligațiuni, cum ar fi plata dobânzilor, oferind, în același timp, posibilitatea de a converti suma investită în acțiuni în anumite condiții.

(385)

Comisia a constatat că rata dobânzii pentru obligațiunea corporativă convertibilă emisă de societățile incluse în eșantion în cursul PA a fost la un nivel atât de scăzut încât numai investitorii care au alte motivații decât randamentul financiar al investiției, de exemplu respectarea obligației legale de a furniza finanțare societăților din cadrul industriilor încurajate, ar investi în acestea. Acest lucru a fost susținut de faptul că o mare parte a investitorilor în obligațiunile convertibile emise de societățile incluse în eșantion este constituită din instituții financiare deținute de stat.

(386)

Comisia a constatat că acea parte a obligațiunilor convertibile ale ambelor societăți incluse în eșantion care nu a fost convertită în acțiuni a oferit investitorilor o rată de rentabilitate sub forma unei dobânzi în mod similar împrumuturilor sau obligațiunilor standard. Întrucât metodologia de calcul pentru împrumuturi descrisă în considerentul 248 se bazează pe obligațiuni, Comisia a decis să urmeze aceeași metodologie (86). Aceasta înseamnă că ratelor dobânzii de referință publicate de PBOC sau, după 20 august 2019, ratei de bază a creditului publicate de NIFC (87), li se aplică spread-ul relativ dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating BB având aceeași durată, pentru a se stabili o rată a dobânzii raportată la piața pentru obligațiuni.

(387)

Avantajul constă în diferența dintre valoarea dobânzii pe care societatea ar fi trebuit să o plătească aplicând rata dobânzii raportată la piață menționată în considerentul 419 și dobânda plătită efectiv de societate.

(388)

Comisia a constatat, de asemenea, că o parte semnificativă a acestor obligațiuni a fost convertită în acțiuni. Comisia a constatat că obligațiunile convertibile ale ambelor societăți au fost convertite în capital la un preț semnificativ mai mare decât prețul de piață predominant al acțiunilor. În acest caz, Comisia a considerat datoria convertită în acțiuni drept o injecție de capital care poate face obiectul unor măsuri compensatorii. Avantajul acestei injecții de capital a fost considerat a fi diferența dintre prețul acțiunilor la momentul conversiei și prima suplimentară plătită de deținătorii de obligațiuni. Acest avantaj a fost alocat PA utilizând durata medie de amortizare a activelor societăților.

(389)

În urma comunicării constatărilor finale, GC și Grupul Wanshun au obiectat cu privire la utilizarea aceleiași valori de referință pentru obligațiuni și obligațiuni convertibile ca cea aplicată în cazul împrumuturilor, întrucât convertibilitatea unei obligațiuni este un element esențial al acesteia, ceea ce îi conferă și statutul de instrument de împrumut fundamental diferit. GC a susținut, de asemenea, că nu există nicio bază care să permită Comisiei să utilizeze valoarea de referință PBOC ca punct de plecare și să adauge apoi o marjă de profit. Potrivit GC, producătorii europeni de FCA având rating BB au emis, de asemenea, obligațiuni pentru o perioadă de scadență similară la rate semnificativ mai mici decât rata dobânzii de referință calculată în aceeași perioadă. Același raționament a fost aplicat și în cazul obligațiunilor corporative menționate la punctul 3.6.2 de mai jos.

(390)

În plus, Wanshun a subliniat că obligațiunile sunt foarte ușor tranzacționabile pe piață (o persoană care deține obligațiunea o poate vinde pe piață fără a aștepta scadența acesteia). În schimb, un împrumut este un acord între două părți, prin care una dintre părți împrumută bani de la cealaltă. Împrumutul nu este, în general, tranzacționabil pe piață. În plus, obligațiunea Shantou Wanshun ar putea fi convertită în acțiuni, oferind astfel un avantaj suplimentar deținătorului de obligațiuni. În consecință, ratele dobânzii pentru obligațiunile convertibile ar fi, în mod logic, mai mici decât pentru împrumuturi, precum și pentru alte tipuri de obligațiuni (investitorii ar fi dispuși să accepte o rată a cuponului mai mică pentru o obligațiune convertibilă datorită caracteristicilor sale de conversie). Ca alternativă, Wanshun a propus utilizarea unei valori de referință de pe piața din Hong Kong pe baza ratelor de randament ale obligațiunilor, și anume aceeași valoare de referință ca cea propusă de Grupul Nanshan pentru împrumuturi în considerentul 264.

(391)

Comisia a subliniat că împrumuturile și obligațiunile corporative sunt, în principiu, instrumente financiare de datorie similare. În fapt, o obligațiune corporativă este un tip de împrumut utilizat de entitățile mari pentru a mobiliza capital. Atât împrumuturile, cât și obligațiunile corporative sunt contractate/emise pentru o anumită perioadă de timp și sunt purtătoare de o rată a dobânzii/cuponului. Faptul că finanțarea prin intermediul unui împrumut este furnizată de o instituție financiară și că finanțarea prin intermediul unei obligațiuni corporative este furnizată de investitori care, în majoritatea cazurilor, sunt și instituții financiare, este irelevant pentru stabilirea caracteristicilor de bază ale ambelor instrumente. Într-adevăr, ambele instrumente servesc la finanțarea activităților economice, au același tip de remunerare și termene și condiții de rambursare similare. În plus, în cursul anchetei, Comisia a constatat că obligațiunile corporative emise de producătorii-exportatori cooperanți aveau rate ale cupoanelor și scopuri similare într-o foarte mare măsură cu ratele dobânzii și cu scopul împrumuturilor cu durată similară și, prin urmare, puteau fi considerate interschimbabile din perspectiva producătorului, justificând astfel aplicarea aceleiași valori de referință pentru ambele instrumente în circumstanțele specifice ale prezentei cauze.

(392)

În continuare, Comisia a considerat că observațiile GC referitoare la ratele dobânzilor aplicabile societăților cu rating BB din Uniunea Europeană sunt nefondate, întrucât rata fără risc din Uniunea Europeană nu este aceeași cu rata fără risc din RPC și, prin urmare, nu este posibilă compararea ratelor dobânzii în termeni absoluți.

(393)

Comisia a fost de acord că obligațiunile corporative convertibile sunt un instrument de datorie hibrid care oferă, în același timp, posibilitatea de a converti suma investită în acțiuni în anumite condiții și, ca atare, sunt, în principiu, diferite de obligațiunile corporative. Comisia a analizat posibilitatea cuantificării acestui element de convertibilitate. Cu toate acestea, valoarea de referință propusă de Wanshun nu a luat în considerare o astfel de convertibilitate. În plus, acesta nu a fost un criteriu de referință adecvat în general pentru obligațiuni, din motivele deja menționate în considerentul 268. Nu au fost prezentate alte valori de referință posibile și nu au fost disponibile informații publice suplimentare pentru a furniza o valoare de referință mai precisă pentru obligațiunile convertibile (de exemplu, indici pentru prima aferentă obligațiunilor convertibile cu rating AA și obligațiunilor convertibile cu rating BB din SUA) sau pentru aspectul convertibilității acestor obligațiuni. În plus, valoarea de referință utilizată ca bază pentru conversie a fost, în orice caz, o rată fără risc. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(394)

În ceea ce privește obligațiunile corporative convertibile, Grupul Wanshun a susținut următoarele:

(395)

Comisia ia act de faptul că Wanshun nu a furnizat suficiente dovezi în sprijinul afirmației sale potrivit căreia majoritatea investitorilor în obligațiuni convertibile ale Shantou Wanshun erau persoane fizice care își desfășurau activitatea pe piața bursieră din Shenzhen. În fapt, sursa acestei afirmații nu a putut fi verificată, documentul justificativ nefurnizând o definiție clară a ceea ce consideră a fi investitori privați și investitori de stat și fără a indica numele investitorilor individuali. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(396)

Comisia a acceptat afirmația Wanshun privind deducerea plăților cupoanelor din plățile dobânzii de referință și a dedus plata cuponului pentru perioada de anchetă din plățile dobânzii de referință.

(397)

În continuare, potrivit Grupului Wanshun, Comisia a săvârșit o eroare atunci când a decis ca injecția de capital să facă obiectul unor măsuri compensatorii (conversia unora dintre obligațiunile Shantou Wanshun în acțiuni), întrucât:

(398)

Comisia nu a fost de acord cu observațiile referitoare la prețul de conversie inițial stabilit în iulie 2018. Comisia a observat că, în cazul în care prețul unei anumite acțiuni pe piața titlurilor de capital la momentul conversiei este semnificativ mai mic decât prețul său de piață, un investitor rațional s-ar abține de la conversia obligațiunilor în acțiuni și, în schimb, ar păstra în continuare obligațiunile. Astfel, investitorul rațional ar încerca să reducă la minimum riscul unei evoluții nefavorabile a prețurilor.

(399)

Comisia nu a fost de acord nici cu observația privind prețul incorect de conversie. Informațiile transmise Comisiei au relevat faptul că modificarea de preț invocată de Grupul Wanshun a avut loc în mod efectiv numai după conversia acțiunilor. Prin urmare, Comisia a susținut în continuare că, la calcularea avantajului, a utilizat prețul de conversie corect.

(400)

Unul dintre grupurile incluse în eșantion a beneficiat de finanțare preferențială sub formă de obligațiuni corporative.

—

Legea privind valorile mobiliare;

—

Măsuri administrative privind emisiunea și tranzacționarea obligațiunilor corporative, Ordinul Comisiei de reglementare a valorilor mobiliare din China nr. 113 din 15 ianuarie 2015;

—

Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative, emise de Consiliul de Stat la 18 ianuarie 2011;

—

Măsuri de administrare a instrumentelor de finanțare a datoriilor ale întreprinderilor nefinanciare pe piața interbancară a obligațiunilor emise de Banca Populară Chineză, Ordinul Băncii Populare Chineze [2008] nr. 12 din 9 aprilie 2008.

(401)

În conformitate cu cadrul de reglementare, obligațiunile nu pot fi emise sau tranzacționate în mod liber în China. Emisiunea fiecărei obligațiuni trebuie să fie aprobată de diferite autorități guvernamentale, cum ar fi PBOC, CNDR sau CSRC, în funcție de tipul de obligațiune și tipul de emitent. În plus, conform Regulamentelor privind administrarea obligațiunilor corporative, există cote anuale pentru emisiunea de obligațiuni corporative.

(402)

Mai mult, în conformitate cu articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare aplicabilă în cursul PA, o ofertă publică de obligațiuni corporative ar trebui să îndeplinească următoarele cerințe: „scopul utilizării încasărilor respectă politicile industriale ale statului […]” și „încasările dintr-o ofertă publică de obligațiuni corporative sunt utilizate exclusiv în scopul (scopurile) aprobat(e)”. Articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative reiterează faptul că scopul fondurilor colectate trebuie să fie conform cu politicile industriale ale statului. Astfel cum se explică în considerentele 364 și 365, emisiunea de obligațiuni corporative în astfel de condiții vizează o industrie încurajată, cum ar fi industria FCA, și corespunde practicii instituțiilor financiare de a sprijini industriile respective.

(403)

În conformitate cu articolul 16 alineatul (5) din Legea privind valorile mobiliare, „rata cuponului obligațiunilor corporative nu trebuie să depășească rata cuponului prevăzută de Consiliul de Stat”. În plus, articolul 18 din Regulamentul privind administrarea obligațiunilor corporative oferă detalii suplimentare, precizând că „rata dobânzii oferită pentru orice obligațiune corporativă nu depășește 40 % din rata predominantă a dobânzii plătită de bănci persoanelor fizice pentru depozite de economii la termen cu aceeași scadență”.

(404)

Mai mult, articolul 18 din Măsurile administrative privind emisiunea și tranzacționarea obligațiunilor corporative stipulează că numai anumite obligațiuni care respectă criterii stricte de calitate, cum ar fi un rating de credit AAA, pot fi emise în mod public investitorilor publici sau pot fi emise în mod public investitorilor calificați, emitentul având libertate exclusivă de decizie în acest sens. Obligațiunile corporative care nu respectă aceste standarde pot fi emise în mod public numai către investitori calificați. Prin urmare, rezultă că majoritatea obligațiunilor corporative sunt emise investitorilor calificați care au fost aprobați de CSRC și care sunt investitori instituționali chinezi.

(405)

Astfel cum s-a explicat în considerentele 369 și 370 de mai sus, Comisia a considerat că există o serie de elemente de probă justificative, potrivit cărora o proporție majoră a investitorilor în obligațiunile convertibile emise de societățile incluse în eșantion sunt instituții financiare care au obligația legală de a acorda sprijin sub formă de credite producătorilor de FCA. Același raționament și aceeași concluzie se aplică și în cazul obligațiunilor corporative, deoarece condițiile de emisiune sunt foarte asemănătoare, în special condiția de a respecta cerințele legilor, reglementărilor și politicilor naționale, precum și politica industrială a statului.

(406)

Astfel cum se descrie în considerentul 403, articolul 16 din Legea privind valorile mobiliare și articolul 12 din Regulamentele privind administrarea obligațiunilor corporative impun ca o ofertă publică de obligațiuni corporative să respecte politicile industriale ale statului. Consecința acestui fapt este aceea că obligațiunile corporative pot fi emise numai în scopuri care sunt în conformitate cu obiectivele planificării GC în ceea ce privește industriile încurajate, astfel cum se explică în considerentele 357 și 359. Investitorii instituționali care, astfel cum se precizează în considerentul 368, sunt în mare măsură bănci comerciale și bănci de susținere a politicilor, trebuie să urmeze orientările de politică stabilite în Decizia nr. 40, care, coroborată cu Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei, prevede un tratament specific pentru anumite proiecte din anumite industrii încurajate, cum ar fi industria FCA. Tratamentul favorabil acordat unuia dintre grupurile incluse în eșantion a condus la decizia de a investi în obligațiuni corporative emise cu o rată a dobânzii care nu reflectă criteriile de piață.

(407)

După cum se precizează la punctul 3.4.1 de mai sus, instituțiile financiare se caracterizează printr-o prezență puternică a statului, iar GC are posibilitatea de a exercita o influență semnificativă asupra lor. Cadrul juridic general în care funcționează aceste instituții financiare este aplicabil și în cazul obligațiunilor corporative.

(408)

La punctul 3.4.1 de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare de stat sunt organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și că acestea sunt, în orice caz, considerate a fi primit sarcini sau ordine din partea GC pentru a executa funcții care incumbă în mod normal autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază. La punctul 3.4.1.7 de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare private primesc în egală măsură sarcini și ordine din partea autorităților publice.

(409)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor emisiuni concrete de obligațiuni corporative. Ea a analizat prin urmare mediul juridic general, astfel cum se menționează în considerentele 402-405 de mai sus, în combinație cu constatările concrete ale anchetei.

(410)

Comisia a constatat că obligațiunile corporative au fost emise cu o rată a dobânzii sub nivelul care ar fi trebuit prevăzut având în vedere situația financiară și situația riscului de credit ale societăților, inclusiv sub rata de referință fără risc oferită de PBOC sau publicată de NIFC, astfel cum se menționează în considerentul 419 de mai jos.

(411)

În practică, ratele dobânzilor la obligațiuni corporative sunt influențate de ratingul de credit al societății, în mod similar cu ratele dobânzilor la împrumuturi. Cu toate acestea, Comisia a concluzionat în considerentul 215 că piața locală a ratingului de credit este denaturată, iar ratingurile de credit sunt nefiabile.

(412)

Având în vedere considerațiile de mai sus, Comisia a concluzionat că instituțiile financiare chineze au respectat orientările de politică prevăzute în Decizia nr. 40, oferind finanțare preferențială societăților care aparțin unei industrii încurajate și, astfel, au acționat fie ca organisme publice în sensul articolului 2 litera (b) din regulamentul de bază, fie ca organisme care primesc sarcini sau ordine din partea autorităților publice, în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (iv) din regulamentul de bază.

(413)

Prin organizarea emisiunii de obligațiuni corporative cu o rată a dobânzii sub rata pieței corespunzătoare profilului real de risc al emitentului și prin acceptarea investițiilor în astfel de obligațiuni corporative, instituțiile financiare au oferit un avantaj producătorului-exportator inclus în eșantion.

(414)

Astfel cum s-a descris în considerentul 380 de mai sus, Comisia a considerat că finanțarea preferențială prin intermediul obligațiunilor este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece obligațiunile nu pot fi emise fără aprobarea autorităților guvernamentale, iar Legea privind valorile mobiliare prevede că emisiunile de obligațiuni trebuie să respecte politicile industriale ale statului. După cum s-a menționat deja în considerentul 104, industria FCA este considerată o industrie încurajată în Catalogul de îndrumare în ceea ce privește restructurarea industriei.

(415)

Întrucât obligațiunile reprezintă, în esență, doar un alt tip de instrument de datorie, similar în principiu împrumuturilor, și întrucât metodologia de calcul a împrumuturilor se bazează deja pe un coș de obligațiuni, Comisia a decis să urmeze metodologia de calcul a împrumuturilor, descrisă mai sus la punctul 3.4.2.3. Aceasta înseamnă că ratelor dobânzii de referință publicate de PBOC sau, după 20 august 2019, ratei de bază a creditului publicate de NIFC li se aplică spread-ul relativ dintre obligațiunile corporative americane cu rating AA și cele cu rating BB având aceeași durată, pentru a se stabili o rată a dobânzii raportată la piață pentru obligațiuni, care este apoi comparată cu rata reală a dobânzii plătită de societate pentru a se determina avantajul.

(416)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit celor afirmate de Grupul Wanshun și de Grupul Nanshan, Comisia a considerat în mod eronat că toți deținătorii de obligațiuni sunt instituții financiare care acționează în calitate de organisme publice. Întrucât raportul Bloomberg menționat chiar de Comisie a indicat faptul că băncile deținute de stat reprezintă 57 % din numărul investitorilor, iar băncile de susținere a politicilor reprezintă 3 % din numărul deținătorilor de obligațiuni corporative convertibile în China, doar 60 % (57 % + 3 %) dintre obligațiunile investitorilor instituționali fac obiectul unor măsuri compensatorii.

(417)

Comisia a subliniat că există o serie de elemente de probă justificative, potrivit cărora o proporție majoră a investitorilor în obligațiunile emise de societățile incluse în eșantion este constituită din instituții financiare care au obligația legală de a acorda sprijin sub formă de credite producătorilor de FCA. În plus, Comisia dorește să evidențieze că raportul Bloomberg indică și faptul că 27 % dintre obligațiuni sunt deținute de „produse de tipul fondurilor”, care sunt, în esență, fonduri gestionate de aceleași instituții financiare. Luând în considerare 3 % „alte” instituții financiare, ponderea totală a instituțiilor financiare care investesc în obligațiuni este, în realitate, de 90 %. Având în vedere ponderea ridicată a investitorilor instituționali, inclusiv a instituțiilor financiare, Comisia a considerat că aceștia au determinat caracteristicile obligațiunilor corporative în cauză, în special rata scăzută a cuponului, și că alți investitori, cum ar fi investitorii privați, doar au respectat astfel de condiții. În cele din urmă, Comisia a considerat că sistemul chinez de supraveghere financiară în ceea ce privește obligațiunile corporative și obligațiunile convertibile este doar un element care, împreună cu cadrul normativ care reglementează finanțarea de către instituțiile financiare descris la punctul 3.4.1, precum și cu comportamentul concret al instituțiilor financiare, a indicat interferența GC. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(418)

În cele din urmă, potrivit Grupului Nanshan, Comisia nu a dedus din calculul său plățile cupoanelor care au fost efectuate de Nanshan Group Co., Ltd. Comisia nu a acceptat acest punct de vedere, dat fiind că nu au fost furnizate informații privind plățile cupoanelor în tabelele transmise de societate, nici înainte, nici în cursul VLD. Comisia reamintește, de asemenea, că aceste informații fac parte din informațiile lipsă pentru care s-a aplicat articolul 28. În orice caz, este imposibil să se verifice în acest stadiu al anchetei informațiile suplimentare furnizate ca anexă la observațiile privind comunicarea constatărilor.

(419)

Comisia a stabilit că toate grupurile de producători-exportatori incluse în eșantion au beneficiat de finanțare preferențială sub formă de linii de credit, ordine de acceptare bancare și obligațiuni convertibile și corporative. Având în vedere existența unei contribuții financiare, a unui avantaj pentru producătorii-exportatori și a specificității, Comisia a considerat aceste tipuri de finanțări preferențiale drept subvenții pasibile de măsuri compensatorii.

(420)

Rata subvenției stabilite în legătură cu finanțările preferențiale descrise mai sus, care au fost acordate în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridica la:

Finanțare preferențială: alte tipuri de finanțare

(421)

Potrivit constatărilor Comisiei, Sinosure a oferit asigurări ale creditelor la export grupurilor de societăți incluse în eșantion. Pe site-ul său internet, Sinosure susține că promovează exporturile chineze de bunuri, în special exportul de produse de înaltă tehnologie. Conform unui studiu recent realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), industria de înaltă tehnologie din China, din care face parte industria FCA, a primit 21 % din totalul asigurărilor creditelor la export furnizate de Sinosure (88). Mai mult, Sinosure și-a asumat un rol activ în îndeplinirea inițiativei „Made in China 2025”, orientarea întreprinderilor către utilizarea resurselor naționale de creditare, realizarea inovării științifice și tehnologice și modernizarea tehnologică, precum și în sprijinirea întreprinderilor care efectuează investiții externe (conform politicii „going out”) să devină mai competitive pe piața mondială (89).

—

Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export [Shang Ji Fa (2004) nr. 368], emis în comun de MOFCOM și Sinosure;

—

„Planul 840”, inclus în Avizul Consiliului de Stat din 27 mai 2009;

—

Avizul privind decizia „Cultivarea și dezvoltarea emis de Consiliul de Stat cu privire la accelerarea activității industriilor emergente de importanță strategică” [GuoFa (2010) nr. 32 din 18 octombrie 2010], emis de Consiliul de Stat și Orientările de punere în aplicare a acestuia [GuoFa (2011) nr. 310 din 21 octombrie 2011];

—

Avizul privind publicarea ediției din 2006 a Catalogului privind exportul de produse de înaltă tehnologie din China nr. 16 al Departamentului național pentru știință și tehnologie (2006).

(422)

Cele trei grupuri de societăți incluse în eșantion aveau contracte în derulare de asigurare la export cu Sinosure în cursul perioadei de anchetă.

(423)

După cum s-a menționat în considerentul 122 de mai sus, Sinosure nu a furnizat documentele justificative solicitate referitoare la guvernanța sa corporativă, cum ar fi statutul său.

(424)

Mai mult, Sinosure nu a oferit informații mai specifice referitoare la asigurarea creditelor la export furnizată industriei FCA, la nivelul primelor sale, sau cifre detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export.

(425)

Prin urmare, Comisia a trebuit să completeze informațiile furnizate cu datele disponibile.

(426)

Potrivit informațiilor furnizate în anchetele antisubvenții anterioare (90) și conform site-ului web al Sinosure (91), Sinosure este o societate de asigurări înființată și sprijinită printr-o politică de stat pentru a sprijini dezvoltarea și cooperarea economică și comercială externă a RPC. Societatea este deținută 100 % de stat. Ea are un consiliu de administrație și un consiliu de supraveghetori. GC are puterea de a numi și de a concedia conducerea superioară a societății. Pe baza acestor informații, Comisia a concluzionat că există indicii formale privind controlul guvernamental asupra Sinosure.

(427)

În continuare, Comisia a căutat informații care să-i permită să stabilească dacă GC exercita un control semnificativ asupra comportamentului Sinosure în ceea ce privește industria FCA.

(428)

În conformitate cu Avizul privind publicarea ediției din 2006 a Catalogului pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte din China nr. 16, „produsele incluse în ediția din 2006 a Catalogului pentru export pot beneficia de politici preferențiale acordate de stat pentru exportul produselor de înaltă tehnologie”. Catalogul pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte menționează în mod specific folia de aluminiu (92).

(429)

În plus, în conformitate cu Avizul privind punerea în aplicare a strategiei de promovare a comerțului prin știință și tehnologie, utilizând asigurarea creditelor la export (93), Sinosure ar trebui să-și mărească sprijinul acordat industriilor și produselor strategice prin consolidarea sprijinului său general acordat exportului de produse de înaltă tehnologie și ale noilor tehnologii, inclusiv produse din categoria „materiale noi”. Aceasta ar trebui să trateze industriile de înaltă tehnologie și de noi tehnologii, precum industria FCA, enumerate în Catalogul pentru export al produselor bazate pe tehnologii înalte și noi din China, ca activitate comercială prioritară și să acorde un sprijin cuprinzător în ceea ce privește procedurile de subscriere, aprobările cu limite, viteza de prelucrare a cererilor și flexibilitatea ratei. În ceea ce privește flexibilitatea ratei, aceasta ar trebui să acorde produselor reducerea maximă a ratei primei în cadrul intervalului de fluctuație, oferită de societatea de asigurări de credite. Astfel cum s-a menționat în considerentele 89 și 98, industria FCA este inclusă în categoria mai generală a „materialelor noi”. În plus, raportul anual al Sinosure pentru 2019 precizează că Sinosure a „sprijinit dezvoltarea constantă a industriilor-cheie” și „a accelerat creșterea industriilor strategice emergente” (94).

(430)

Pe această bază, Comisia a concluzionat că GC a creat un cadru normativ care trebuia respectat de către directorii și supraveghetorii Sinosure desemnați de GC și care răspund în fața GC. Prin urmare, GC s-a bazat pe un astfel de cadru normativ pentru a exercita controlul în mod semnificativ asupra comportamentului Sinosure.

(431)

Comisia a urmărit, de asemenea, să identifice elemente de probă concrete ale exercitării controlului în mod semnificativ pe baza unor contracte de asigurare concrete. Cu toate acestea, nu au fost furnizate exemple specifice în ceea ce privește industria FCA sau societățile incluse în eșantion.

(432)

În lipsa unor elemente de probă concrete, Comisia a examinat, prin urmare, comportamentul concret al Sinosure în ceea ce privește asigurarea acordată societăților incluse în eșantion. Comportamentul respectiv contrasta cu poziția oficială a Sinosure, deoarece aceasta nu acționa pe baza principiilor pieței.

(433)

După ce a comparat totalul creanțelor plătite cu totalul sumelor asigurate, pe baza datelor din Raportul anual al Sinosure pentru anul 2019 (95), Comisia a concluzionat că, în medie, Sinosure ar trebui să perceapă o primă de 0,33 % din suma asigurată pentru a acoperi costul creanțelor (chiar fără a ține seama de cheltuielile indirecte). Cu toate acestea, în practică, primele plătite de societățile incluse în eșantion erau mai mici decât comisionul minim necesar pentru acoperirea costurilor operaționale.

(434)

În urma comunicării constatărilor finale, GC a reiterat faptul că Sinosure nu este un organism public și că respectă principiile pieței în cadrul activităților sale economice. În contextul evaluării posibilității de a acorda o asigurare a creditelor la export, Sinosure ia în considerare în mod cuprinzător factori precum riscurile naționale, riscurile industriale și riscurile de credit ale importatorului. De asemenea, potrivit celor reiterate de GC, Comisia ar fi trebuit să utilizeze o valoare de referință la nivel național.

(435)

Întrucât GC nu a prezentat noi elemente de probă în ceea ce privește funcționarea Sinosure ca organism public, Comisia și-a menținut concluziile în acest sens. În plus, dat fiind că Sinosure deținea o poziție predominantă pe piață în cursul perioadei de anchetă, Comisia nu a putut identifica o primă de asigurare internă, bazată pe piață, astfel cum se subliniază la punctul 3.6.4.3 de mai jos. Prin urmare, această afirmație a fost, de asemenea, respinsă.

(436)

Prin urmare, Comisia a concluzionat că Sinosure pune în aplicare cadrul juridic prezentat mai sus în exercitarea atribuțiilor guvernamentale în ceea ce privește sectorul FCA. Sinosure a acționat ca organism public în sensul articolului 2 litera (b) coroborat cu articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din regulamentul de bază și în conformitate cu jurisprudența relevantă a OMC. În plus, producătorii-exportatori incluși în eșantion au beneficiat de un avantaj, deoarece asigurarea le-a fost furnizată la rate mai mici decât comisionul minim necesar pentru ca Sinosure să-și acopere costurile operaționale.

(437)

Comisia a stabilit de asemenea că subvențiile acordate în temeiul programului asigurărilor la export sunt specifice, deoarece ele nu puteau fi obținute în absența unei activități de export și, prin urmare, sunt subordonate exportului în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(438)

Întrucât Sinosure deținea o poziție predominantă pe piață în cursul perioadei de anchetă, Comisia nu a putut găsi o primă de asigurare internă, bazată pe piață. Prin urmare, în concordanță cu anchetele antisubvenție anterioare, Comisia a utilizat cea mai adecvată valoare de referință externă, pentru care informațiile erau imediat disponibile, și anume ratele primelor aplicate de Banca de Export-Import a Statelor Unite ale Americii în cazul instituțiilor nefinanciare la exporturile destinate țărilor OCDE.

(439)

Comisia a considerat că avantajul acordat beneficiarilor reprezintă diferența dintre suma pe care acestea au plătit-o efectiv drept primă de asigurare și suma pe care ar fi trebuit să o plătească prin aplicarea ratei primei de referință externe menționate în considerentul 438.

(440)

În ceea ce privește asigurarea creditelor la export, potrivit Grupului Wanshun, Comisia ar fi trebuit să analizeze dacă ratele primelor percepute erau adecvate pentru a acoperi cheltuielile de funcționare și pierderile asigurătorului. Partea a furnizat informații potrivit cărora primele anuale colectate de Sinosure în acești ani au fost adecvate pentru a-și acoperi cheltuielile de funcționare și pierderile pe termen lung.

(441)

De asemenea, Comisia ar fi trebuit să ia în considerare nu numai suma asigurată și despăgubirile plătite pentru a calcula o rată fixă adecvată a primei, ci ar fi trebuit să ia în considerare și recuperările în urma cererilor de despăgubire, astfel cum a susținut în continuare Wanshun. În plus, partea a solicitat Comisiei să comunice calculul exact al acestora. De asemenea, a subliniat că nu toate societățile au plătit prime de asigurare la o rată fixă.

(442)

În continuare, a susținut că, în cazul în care Comisia își menține decizia de a considera asigurarea creditelor la export oferită de Sinosure drept o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii, aceasta ar trebui să revizuiască rata nejustificat de ridicată a primei. Comisia nu a furnizat nicio analiză sau explicație în ceea ce privește caracterul rezonabil al valorii de referință selectate și a invitat Comisia să explice cel puțin pe ce bază a considerat ca fiind mai adecvate ratele EXIM din SUA.

(443)

Comisia nu este de acord cu afirmațiile Wanshun referitoare la asigurarea creditelor la export. Sinosure nu a cooperat la anchetă și nu a prezentat nicio informație specifică referitoare la asigurarea creditelor la export furnizată industriei FCA, la nivelul primelor sale sau cifre detaliate privind rentabilitatea activității sale de asigurare a creditelor la export. Astfel, nu a fost posibilă o comparație între ratele primelor percepute de Sinosure și cheltuielile de exploatare și pierderile asigurătorului la nivelul oricărui sector industrial, cu atât mai puțin la nivelul producătorilor-exportatori. Prin urmare, nu a putut fi evaluată nicio subvenționare încrucișată între industrii și societăți. De asemenea, din cauza lipsei de cooperare din partea Sinosure, nu a fost posibilă o comparație între cererile de despăgubire și recuperările în urma respectivelor cereri, astfel cum a sugerat Wanshun. În cele din urmă, Wanshun nu a furnizat niciun element de probă sau argument întemeiat în sprijinul afirmației sale potrivit căreia valoarea de referință externă, și anume ratele primelor aplicate de Banca de Export-Import a Statelor Unite ale Americii în cazul instituțiilor nefinanciare la exporturile destinate țărilor OCDE, astfel cum se explică în considerentul 438, ar fi nerezonabilă sau vădit eronată. Prin urmare, aceste afirmații au fost respinse.

(444)

Rata subvenției stabilite în legătură cu regimul descris mai sus, care a fost acordat în cursul perioadei de anchetă grupurilor de societăți incluse în eșantion se ridica la:

Finanțare preferențială: asigurarea creditelor la export

(445)

Potrivit constatărilor Comisiei, grupurile de societăți incluse în eșantion au beneficiat de o varietate de programe de granturi, cum ar fi granturi legate de tehnologie, inovare și dezvoltare, granturi legate de active, reduceri ale dobânzilor la împrumuturi și granturi pentru sprijinirea exporturilor. Granturile legate de tehnologie, inovare și dezvoltare au constituit o parte semnificativă a granturilor raportate de grupurile de societăți incluse în eșantion. Prin urmare, Comisia a grupat granturile în două categorii: (i) granturi legate de tehnologie, inovare și dezvoltare și (ii) alte granturi.

(446)

Toate grupurile incluse în eșantion au primit granturi legate de cercetare și dezvoltare („R & D”) și industrializare, modernizare tehnologică și inovare în cursul perioadei de anchetă.

—

Cel de-al 13-lea Plan cincinal privind inovarea tehnologică;

—

Opțiunile orientative privind promovarea renovării tehnologiei întreprinderilor, Consiliul de Stat, Guo Fa (2012) nr. 44;

—

Planul de lucru pentru revitalizarea industriei și renovarea tehnologică, CNDR, MIIT, 2015;

—

Fonduri de sprijin pentru industrie și fonduri speciale pentru cercetare, dezvoltare și industrializare, Dong Ban Fa (2018) nr. 62;

—

Programul național de cercetare și dezvoltare în domeniul înaltelor tehnologii (863), măsuri de gestionare;

—

Anunțul privind publicarea, în 2019, a primei serii de indicatori privind fondul special de transformare și modernizare a sectorului industrial și informațional la nivel de provincie;

—

Anunțuri privind alocarea de fonduri speciale pentru renovări tehnice, pentru revitalizarea industrială, pentru transformarea tehnică și pentru dezvoltarea industrială.

(447)

Potrivit constatărilor Comisiei, granturile au vizat atât modernizarea tehnologică, renovarea sau transformarea procesului de fabricație, cât și cercetarea și dezvoltarea de tehnologii înalte, „avansate” și noi.

(448)

În conformitate cu Opțiunile orientative privind promovarea renovării tehnologiei întreprinderilor, guvernelor centrale și locale li se solicită să mărească în continuare sprijinul financiar și să sporească investițiile, cu un accent pe transformarea și modernizarea industrială în domenii strategice și pe probleme critice legate de renovarea tehnologiei. În plus, autoritățile ar trebui să inoveze și să îmbunătățească în continuu metodele de gestionare a fondurilor, să ofere în mod flexibil mai multe tipuri de sprijin și să mărească eficiența utilizării fondurilor bugetare.

(449)

Planul de lucru pentru revitalizarea industriei și renovarea tehnologică dă o aplicare practică Opțiunilor orientative menționate anterior, prin instituirea unor fonduri speciale pentru promovarea progreselor tehnologice și a proiectelor de transformare tehnologică. Aceste fonduri includ subvenții pentru investiții și reduceri la împrumuturi. Utilizarea fondurilor trebuie să fie făcută în conformitate cu politicile macroeconomice și politicile industriale naționale, precum și cu politicile de dezvoltare regională.

(450)

Programele de granturi de care au beneficiat grupurile de societăți incluse în eșantion sunt în mare măsură similare în ceea ce privește conceperea lor. În funcție de scop, se stabilesc criterii pe baza cărora societățile pot aplica și, în cazul în care criteriile sunt respectate, se acordă sprijin financiar.

(451)

De exemplu, unele dintre granturile care au fost acordate societăților incluse în eșantion au ca temei juridic Programul național de cercetare și dezvoltare în domeniul înaltelor tehnologii, care ilustrează încă o dată funcționarea planificării de stat în RPC, astfel cum se descrie mai sus în considerentul 88. Articolul 2 prevede că „Programul național de cercetare și dezvoltare în domeniul înaltelor tehnologii (863) este un program științific și tehnologic cu obiective naționale clare, sprijinit prin alocări financiare centrale”. Articolul 29 din același document stabilește procedura de aprobare a proiectelor eligibile. Aceasta reflectă mecanismul descris mai sus: după depunerea unei cereri, acceptarea și evaluarea acesteia, un grup de experți va prezenta propunerile proiectului și estimările privind finanțarea proiectului și, în cele din urmă, un birou comun va aproba și va semna grantul.

(452)

Granturile legate de tehnologie, inovare și dezvoltare, inclusiv granturile pentru proiectele de cercetare și dezvoltare descrise mai sus, constituie subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, și anume un transfer de fonduri de la GC către producătorii produsului în cauză sub formă de granturi. Astfel cum s-a menționat în considerentul 445 de mai sus, aceste fonduri sunt înregistrate ca subvenții guvernamentale în conturile producătorilor-exportatori incluși în eșantion.

(453)

Aceste subvenții sunt specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, deoarece numai societățile care își desfășoară activitatea în domenii sau tehnologii cheie enumerate în orientările, măsurile și cataloagele administrative care sunt publicate în mod regulat sunt eligibile pentru a le primi, iar FCA se numără printre sectoarele eligibile. În orice caz, granturile raportate de societăți și care fac obiectul verificărilor încrucișate de către Comisie sunt specifice fiecărei societăți.

(454)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit GC, Comisia nu a demonstrat că granturile în materie de cercetare și dezvoltare în cauză au un caracter specific în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a), deoarece atribuirea respectivelor granturi este comună în întreaga lume și nu se limitează la anumite societăți.

(455)

Comisia a demonstrat deja caracterul specific al granturilor, deoarece numai societățile care își desfășoară activitatea în domenii sau tehnologii cheie enumerate în orientările, măsurile și cataloagele administrative sunt eligibile. În plus, producătorii-exportatori cooperanți au furnizat documente legate de granturi, precum documente juridice și avize de acordare a granturilor, care au demonstrat că granturile au fost acordate societăților care aparțin anumitor industrii sau sectoare specifice și/sau au fost implicate în proiecte industriale specifice încurajate de stat. Prin urmare, Comisia și-a reiterat concluzia potrivit căreia aceste granturi sunt disponibile doar pentru un anumit eșantion de întreprinderi și/sau sectoare economice, specificat în mod clar. În plus, Comisia a constatat că condițiile de eligibilitate pentru aceste granturi nu au fost clare și obiective și că acestea nu se aplicau în mod automat; prin urmare, ele nu au îndeplinit cerințele de nespecificitate prevăzute la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază.

(456)

Pentru a stabili avantajul în cursul perioadei de anchetă, Comisia a luat în considerare granturile primite în cursul perioadei de anchetă, precum și granturile primite înainte de perioada de anchetă, dar pentru care perioada de amortizare a continuat în cursul perioadei de anchetă. În ceea ce privește granturile care nu sunt amortizate, avantajul a fost considerat ca fiind suma primită în cursul perioadei de anchetă. În ceea ce privește granturile legate de proiecte și granturile legate de active, avantajul a fost considerat ca fiind partea din valoarea totală a grantului care a fost amortizată în cursul perioadei de anchetă.

(457)

Comisia a luat în considerare dacă să aplice o dobândă comercială anuală suplimentară în conformitate cu secțiunea F litera (a) din Orientările Comisiei privind calculul valorii subvenției (96). Cu toate acestea, o astfel de abordare ar fi implicat o serie de factori ipotetici complecși pentru care nu erau disponibile informații exacte. Prin urmare, Comisia a considerat că este mai adecvat să aloce sume perioadei de anchetă în conformitate cu ratele de amortizare ale proiectelor și activelor R & D, în conformitate cu metodologia de calcul folosită în cazuri anterioare (97).

(458)

Potrivit constatărilor Comisiei, cele trei grupuri de societăți incluse în eșantion au beneficiat și de alte granturi, cum ar fi granturi legate de active, reduceri ale dobânzilor la împrumuturi, granturi pentru sprijinirea exporturilor și alte granturi punctuale sau recurente de la diferite niveluri ale autorităților guvernamentale.

(459)

Aceste granturi au fost acordate societăților de către autoritățile guvernamentale de la nivel național, provincial, orășenesc, județean sau districtual și păreau să fie toate specifice societăților incluse în eșantion sau specifice din perspectiva locației geografice sau a tipului de industrie. Informațiile privind temeiul juridic în temeiul căruia au fost acordate aceste granturi nu au fost divulgate de toate societățile incluse în eșantion. Cu toate acestea, Comisia a primit de la unele societăți o copie a documentelor eliberate de o autoritate guvernamentală care a acordat fondurile, denumite „nota”.

(460)

Exemple de astfel de granturi sunt granturile legate de active, fondurile de brevete, fondurile și premiile pentru știință și tehnologie, fondurile de dezvoltare a afacerilor, fondurile pentru promovarea exporturilor, granturile pentru sporirea calității și a eficienței industriale, fondurile de sprijinire a comerțului municipal, fondurile de dezvoltare economică externă și a comerțului și premiile pentru siguranța producției.

(461)

Având în vedere volumul mare de granturi constatate de Comisie în registrele grupurilor de societăți incluse în eșantion, în prezentul regulament este prezentat doar un rezumat al principalelor constatări. Cele trei grupuri incluse în eșantion furnizaseră inițial elemente de probă privind existența a numeroase granturi și faptul că acestea fuseseră acordate de autoritățile guvernamentale la diferite niveluri. Observații detaliate cu privire la aceste granturi au fost transmise în documentele specifice de informare transmise fiecărei societăți în parte.

(462)

Aceste alte granturi constituie subvenții în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) și al articolului 2 din regulamentul de bază, întrucât a avut loc un transfer de fonduri de la guvern sub forma unor granturi destinate grupurilor de societăți incluse în eșantion și astfel a fost conferit un avantaj acestora din urmă.

(463)

Grupurile de societăți incluse în eșantion au furnizat informații cu privire la cuantumul granturilor și la autoritatea care a acordat și a plătit fiecare grant în parte. Societățile în cauză au înregistrat acest venit, cel mai adesea, la rubrica „venituri din subvenții” din conturile lor, iar documentele lor contabile au fost supuse unui audit independent. Informațiile privind aceste granturi au fost considerate de Comisie drept dovezi clare de subvenție care conferă un avantaj.

(464)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit GC, Comisia nu a furnizat suficiente detalii cu privire la granturile la care se referă, dat fiind că nu a indicat granturi sau surse juridice specifice. Astfel cum s-a menționat în considerentele 459 și 461, granturile menționate la acest punct au constat în numeroase sume mici, furnizate la diverse niveluri ale administrației publice și pentru care, în multe cazuri, societățile incluse în eșantion nu au furnizat documente justificative, cu excepția unor desemnări la nivel înalt. Ca atare, Comisia nu este în măsură să furnizeze GC un temei juridic precis. Cu toate acestea, astfel cum s-a menționat în considerentul 461 de mai sus, observații detaliate cu privire la aceste granturi au fost transmise în documentele specifice de informare transmise fiecărei societăți în parte.

(465)

Aceste granturi sunt, de asemenea, specifice în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) și al articolului 4 alineatul (3) din regulamentul de bază, întrucât pe baza documentelor furnizate de producătorii-exportatori cooperanți, ele par a fi limitate la anumite societăți, la anumite industrii, cum ar fi industria FCA, sau la proiecte specifice din regiuni specifice. În plus, unele dintre granturi sunt condiționate de rezultatele obținute la export în sensul articolului 4 alineatul (4) litera (a) din regulamentul de bază.

(466)

În plus, aceste granturi nu îndeplinesc cerințele de nespecificitate de la articolul 4 alineatul (2) litera (b) din regulamentul de bază, dat fiind că respectivele condiții de eligibilitate și criterii de selecție reale pentru întreprinderi pentru a fi eligibile nu sunt transparente, nu sunt obiective și nu se aplică în mod automat.

(467)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Nanshan a susținut următoarele, în ceea ce privește granturile:

(468)

Comisia a constatat că subvențiile neamortizabile menționate în considerentul 467 sunt legate de active imobilizate. În consecință, Comisia a alocat avantajul aceleiași perioade în care activele imobilizate sunt amortizate. În consecință, observația este respinsă.

(469)

În urma observațiilor formulate de Grupul Nanshan, Comisia a revizuit perioadele de amortizare utilizate în calcule. În situațiile în care a fost utilizată o perioadă incorectă, calculul a fost corectat.

(470)

În urma comunicării constatărilor finale, potrivit Grupului Wanshun, Comisia a săvârșit o eroare atunci când a calculat avantajul unui grant acordat uneia dintre societățile sale din cadrul grupului. Mai precis, acesta a susținut că unul dintre proiectele pentru care a fost acordat grantul a început abia din al treilea trimestru al anului 2019 și, prin urmare, alocarea unei cincisprezecimi din valoare (corespunzătoare perioadei de amortizare de 15 ani) pentru perioada de anchetă a constituit o greșeală.

(471)

Comisia constată că, în conformitate cu practicile consacrate, granturile legate de perioada de anchetă sunt alocate utilizând ca bază de calcul numărul de ani calendaristici. Prin urmare, această afirmație a fost respinsă.

(472)

Comisia a calculat avantajul în conformitate cu metodologia descrisă în considerentul 457 de mai sus.

(473)

Ratele subvenției stabilite în legătură cu totalitatea granturilor din cursul perioadei de anchetă pentru producătorii-exportatori incluși în eșantion au fost următoarele:

Granturi

(474)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor (98) și articolul 93 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor din RPC (99), precum și:

(475)

Capitolul IV din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor conține dispoziții privind „tratamentul fiscal preferențial”. Articolul 25 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV, prevede că „Statul va acorda preferințe privind impozitul pe profit întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. Articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor prevede că „rata impozitului pe profit pentru întreprinderile care utilizează tehnologii înalte și noi și care necesită sprijin special din partea statului se reduce la 15 %”.

(476)

Articolul 93 din Normele de punere în aplicare a legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor clarifică faptul că:

„Întreprinderile importante care utilizează tehnologii înalte și noi care urmează să fie sprijinite de stat, astfel cum sunt menționate în clauza 2 din articolul 28 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, se referă la întreprinderile care dețin drepturi esențiale de proprietate intelectuală și care îndeplinesc următoarele condiții:

(477)

Dispozițiile menționate mai sus precizează în mod clar că rata redusă a impozitului pe venitul întreprinderilor este rezervată „întreprinderilor importante care utilizează tehnologii înalte și noi care urmează să fie sprijinite de stat”, care dețin drepturi esențiale de proprietate intelectuală și îndeplinesc anumite condiții, cum ar fi „se încadrează în domeniul de aplicare aferent Zonelor esențiale cu tehnologii înalte și noi susținute de stat”.

(478)

În conformitate cu articolul 11 din „Măsurile administrative de recunoaștere a întreprinderilor de înaltă tehnologie”, pentru a fi recunoscută ca întreprindere de înaltă tehnologie, aceasta trebuie să îndeplinească simultan anumite condiții, printre care: „deține drepturile de proprietate intelectuală, care joacă un rol esențial în sprijinirea tehnică a principalelor sale produse (servicii), prin cercetare independentă, transfer, granturi, fuziuni și achiziții etc.” și „tehnologia care joacă un rol esențial în sprijinirea tehnică a principalelor sale produse (servicii) se încadrează în limitele prestabilite în cadrul domeniilor de înaltă tehnologie sprijinite de stat”.

(479)

Principalele domenii de înaltă tehnologie sprijinite de stat sunt enumerate în Catalogul din 2016 al domeniilor de înaltă tehnologie sprijinite de stat. Acest catalog menționează în mod clar la rubrica „materiale noi”/„materiale metalice” folia de aluminiu ca produs de înaltă tehnologie susținut de stat.

(480)

Comisia a constatat că societățile din cadrul grupurilor de producători-exportatori incluse în eșantion s-au calificat drept societăți de înaltă tehnologie în cursul perioadei de anchetă și, prin urmare, au beneficiat de o rată redusă a impozitului pe profit al întreprinderilor de 15 %.

(481)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit.

(482)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim numai la întreprinderile care operează în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, astfel cum reiese din considerentele 477-479. Potrivit celor menționate în considerentul 479, industria FCA reprezintă un astfel de domeniu prioritar de înaltă tehnologie.

(483)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre impozitul total care trebuie plătit în conformitate cu cota normală a impozitului și impozitul total care trebuie plătit în conformitate cu cota redusă a impozitului.

(484)

Rata subvenției stabilite pentru acest regim specific a fost de 0,55 % pentru Grupul Nanshan, de 0,43 % pentru Grupul Wanshun și de 0,47 % pentru Grupul Daching.

(485)

Compensarea fiscală pentru activitatea de cercetare și dezvoltare le permite societăților să beneficieze de un tratament fiscal preferențial pentru activitățile lor de cercetare și dezvoltare, în anumite domenii prioritare care utilizează tehnologii înalte stabilite de stat atunci când sunt atinse anumite praguri pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare.

(486)

Mai precis, cheltuielilor de cercetare și dezvoltare suportate în vederea dezvoltării de noi tehnologii, noi produse și noi tehnici care nu constituie active necorporale și sunt contabilizate în contul de profit și pierdere pe perioada curentă, li se aplică o deducere suplimentară de 75 % după deducerea integrală în funcție de situația reală. În cazul în care cheltuielile de cercetare și dezvoltare menționate mai sus constituie active necorporale, acestea fac obiectul unei amortizări bazate pe un procent de 175 % din costurile activelor necorporale. Începând din ianuarie 2021, deducerea suplimentară înainte de impozitare pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare a fost majorată la 100 % (101).

(487)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 30 alineatul (1) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, articolul 95 din Normele de punere în aplicare a legii RPC privind impozitul pe profit al întreprinderilor, precum și următoarele avize:

(488)

În cursul anchetelor anterioare (102), Comisia a stabilit că „noile tehnologii, noile produse și noile competențe” care pot beneficia de deducerea fiscală fac parte din anumite domenii de înaltă tehnologie sprijinite de stat. Astfel cum s-a menționat în considerentul 480, principalele domenii de înaltă tehnologie sprijinite de stat sunt enumerate în Catalogul din 2016 al domeniilor de înaltă tehnologie sprijinite de stat.

(489)

Astfel cum se prevede în considerentul 479, capitolul IV din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor conține dispoziții privind „tratamentul fiscal preferențial”, în special articolul 25. Articolul 30 alineatul (1) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, care face parte, de asemenea, din capitolul IV, prevede că „cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea suportate de întreprinderi în vederea dezvoltării de noi tehnologii, noi produse și noi tehnici” li se poate aplica o deducere suplimentară la calcularea venitului impozabil. Articolul 95 din Normele de punere în aplicare a Legii privind impozitul pe profit al întreprinderilor clarifică semnificația „cheltuielilor cu cercetarea și dezvoltarea efectuate în scopul dezvoltării de noi tehnologii, noi produse și noi competențe”, prevăzute la articolul 30 alineatul (1) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor.

(490)

În conformitate cu Circulara privind creșterea ponderii deducerii suplimentare înainte de impozitare a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare [Cai Shui (2018) nr. 99], „în ceea ce privește cheltuielile de cercetare și dezvoltare (R & D) suportate efectiv de o întreprindere pentru activitățile sale de R & D, un procent suplimentar de 75 % din valoarea reală a cheltuielilor este deductibil înainte de impozitare, în plus față de alte deduceri efective, în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și 31 decembrie 2020, cu condiția ca respectivele cheltuieli să nu fie convertite în activul necorporal și compensate în contul curent de profit și pierdere al întreprinderii respective; cu toate acestea, în cazul în care cheltuielile respective au fost convertite în activul necorporal, aceste cheltuieli pot fi amortizate la o rată de 175 % din costurile activului necorporal înainte de impozitare în perioada menționată anterior”.

(491)

Comisia a constatat că societățile din cadrul grupurilor incluse în eșantion au beneficiat de „deduceri suplimentare ale cheltuielilor de cercetare și dezvoltare suportate în contextul activităților de cercetare și dezvoltare de noi tehnologii, de noi produse și de noi tehnici”.

(492)

Potrivit Comisiei, compensarea fiscală în cauză constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce conferă societăților în cauză un avantaj. Avantajul pentru beneficiari este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit.

(493)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestui regim la întreprinderile care suportă cheltuieli de cercetare și dezvoltare în anumite domenii prioritare de înaltă tehnologie stabilite de stat, cum ar fi sectorul FCA.

(494)

Valoarea subvenției care poate face obiectul unor măsuri compensatorii a fost calculată în raport cu avantajul conferit beneficiarilor în cursul perioadei de anchetă. Acest avantaj a fost calculat ca diferența dintre suma impozitelor totale de plătit în conformitate cu rata normală de impozitare și suma impozitelor totale de plătit după deducerea suplimentară de 75 % aplicată pentru cheltuielile efective de cercetare și dezvoltare.

(495)

Valoarea subvenției stabilite pentru acest regim specific a fost de 1,24 % pentru Grupul Nanshan, de 0,14 % pentru Grupul Wanshun și de 0,37 % pentru Grupul Daching.

(496)

Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor oferă avantaje fiscale întreprinderilor care desfășoară activități în cadrul unor industrii sau proiecte a căror dezvoltare este susținută și încurajată în mod specific de stat, mai precis, scutirea de impozit a veniturilor din investițiile de capital, cum ar fi dividendele și bonusurile, între întreprinderile rezidente eligibile.

(497)

Temeiul juridic al acestui program este articolul 26 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, împreună cu Normele de punere în aplicare a legii RPC privind impozitul pe profit al întreprinderilor.

(498)

Articolul 25 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV „Politici fiscale preferențiale”, prevede că „Statul va acorda preferințe privind impozitul pe profit întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. În plus, articolul 26 alineatul (2) precizează că scutirea fiscală este aplicabilă veniturilor din investiții de capital între „întreprinderi rezidente eligibile”, ceea ce pare să limiteze domeniul său de aplicare numai la anumite întreprinderi rezidente.

(499)

Comisia a constatat că o societate din cadrul unuia dintre grupurile incluse în eșantion a beneficiat de o scutire de la plata impozitului pe venitul din dividende între întreprinderile rezidente calificate.

(500)

Comisia a considerat că acest regim constituie o subvenție în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară sub forma unor venituri la care GC renunță, ceea ce creează un avantaj pentru societatea beneficiară. Avantajul pentru beneficiar este egal cu impozitul care nu mai trebuie plătit.

(501)

Această subvenție este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază, întrucât însăși legislația limitează aplicarea acestei scutiri numai la întreprinderile rezidente calificate implicate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat, precum industria FCA.

(502)

În urma comunicării constatărilor finale, Grupul Nanshan a susținut că scutirea de impozitul pe dividende între întreprinderile rezidente nu constituie o subvenție care poate face obiectul unor măsuri compensatorii, deoarece nu are caracter specific, se aplică tuturor întreprinderilor și vizează doar evitarea dublei impuneri.

(503)

Deși Comisia a fost de acord că eliminarea dublei impuneri este o practică fiscală legitimă, articolul 26 alineatul (2) din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor face parte din capitolul IV „Politici fiscale preferențiale”, care prevede o serie de tratamente fiscale preferențiale ce reprezintă scutiri de la normele generale de impozitare. Mai mult, astfel cum se explică în considerentul 491, articolul 25 din Legea privind impozitul pe profit al întreprinderilor, care reprezintă o parte introductivă a capitolului IV „Politici fiscale preferențiale”, prevede că „Statul va acorda preferințe privind impozitul pe profit întreprinderilor angajate în industrii sau proiecte a căror dezvoltare este sprijinită și încurajată în mod special de stat”. În plus, articolul 26 alineatul (2) precizează că scutirea fiscală este aplicabilă veniturilor din investiții de capital între „întreprinderi rezidente eligibile”, ceea ce pare să limiteze domeniul său de aplicare numai la anumite întreprinderi rezidente. Astfel, Comisia a considerat că o astfel de politică fiscală preferențială este limitată la anumite industrii, care sunt sprijinite și încurajate în mod specific de stat, precum industria FCA, și, prin urmare, aceasta este specifică în sensul articolului 4 alineatul (2) litera (a) din regulamentul de bază. În consecință, Comisia și-a confirmat concluzia potrivit căreia acest regim constituie o subvenție care face obiectul unor măsuri compensatorii. Prin urmare, această afirmație este respinsă.

(504)

Comisia a calculat valoarea subvenției prin aplicarea cotei normale de impozitare venitului din dividende care a fost scăzut din veniturile impozabile.

(505)

Valoarea subvenției stabilite pentru acest regim specific a fost de 0,15 % pentru Grupul Nanshan.

(506)

O organizație sau o persoană care are în folosință terenuri în municipii, orașe și localități administrative, precum și în zone industriale și miniere va plăti în mod normal impozitul pe folosința terenului urban. Impozitul pe folosința terenurilor este colectat de autoritățile fiscale locale din zona în care este utilizat terenul. Cu toate acestea, anumite categorii de terenuri, cum ar fi terenurile care au fost recuperate din mare, terenurile date în folosința instituțiilor guvernamentale, a organizațiilor populare și unităților militare pentru uzul propriu, în vederea utilizării de către instituții finanțate prin alocări de la Ministerul Finanțelor, terenurile utilizate de temple religioase, parcurile publice, siturile publice istorice sau cu caracter pitoresc, străzile, drumurile, piețele publice, peluzele și alte terenuri publice urbane sunt scutite de impozitul pe folosința terenului.

(507)

Temeiul juridic al acestui program este:

(508)

O societate din cadrul unuia dintre grupurile incluse în eșantion a beneficiat de o reducere de 50 % a cuantumului impozitului pe folosința terenurilor pe baza unei politici speciale aplicabile societăților de înaltă tehnologie din provincia Shandong, în conformitate cu „Avizul guvernului popular din provincia Shandong privind elaborarea unei serii de politici de sprijinire a dezvoltării de înaltă calitate a economiei reale”.

(509)

Societatea în cauză nu s-a încadrat în niciuna dintre categoriile scutite stabilite la articolul 6 din Reglementările interimare ale Republicii Populare Chineze privind impozitul pe folosința terenurilor urbane (revizuite în 2019).

(510)

Comisia a considerat că reducerea impozitului pe folosința terenurilor pentru societățile de înaltă tehnologie, astfel cum este descris mai sus, constituie o subvenție fie în sensul articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i), fie al articolului 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) și al articolului 3 alineatul (2) din regulamentul de bază, deoarece există o contribuție financiară fie sub forma transferului direct de fonduri (rambursarea impozitului plătit), fie a unor venituri la care GC renunță (neplata impozitului), ceea ce conferă societății în cauză un avantaj. Subvenția este specifică, deoarece vizează numai societățile de înaltă tehnologie din Shandong.