(1)

La 30 iunie 2009, Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) a primit o plângere privind o presupusă subvenționare prejudiciabilă a importurilor de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din India și Malaysia (denumite în continuare „țările în cauză”).

(2)

Plângerea a fost depusă de European Industrial Fasteners Institute („EIFI”) în numele unor producători reprezentând un procent considerabil, și anume mai mult de 25 %, din totalul producției Uniunii de anumite dispozitive de fixare din oțel inox, în temeiul articolului 9 alineatul (1) și al articolului 10 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(3)

Plângerea conținea elemente de probă prima facie privind existența unei subvenții și a prejudiciului material rezultat din aceasta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica inițierea unei proceduri antisubvenție.

(4)

Înainte de inițierea procedurii și în temeiul articolului 10 alineatul (7) din regulamentul de bază, Comisia a notificat guvernele țărilor în cauză că i-a fost transmisă o plângere documentată corespunzător care pretindea că importurile subvenționate de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză provocau prejudicii materiale industriei Uniunii. Guvernele țărilor în cauză au fost invitate separat pentru consultări în scopul de a clarifica situația cu privire la conținutul plângerii și de a ajunge la o soluție de comun acord. În decursul consultărilor, nu s-a ajuns la nicio soluție de comun acord.

(5)

În urma consultării Comitetului consultativ, Comisia a inițiat, în consecință, printr-un aviz publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (2), o procedură antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora, originare din țările în cauză, care se încadrează în prezent la următoarele coduri NC: 7318 12 10 , 7318 14 10 , 7318 15 30 , 7318 15 51 , 7318 15 61 și 7318 15 70 .

(6)

În aceeași zi, Comisia a inițiat o procedură antidumping privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză (3).

(7)

Comisia a trimis chestionare industriei din Uniune și oricărei asociații cunoscute de producători de pe teritoriul acesteia, producătorilor-exportatorilor din țările în cauză, oricărei asociații de producători-exportatori, importatorilor, oricărei asociații cunoscute de importatori, precum și autorităților din țările în cauză. Părților interesate li s-a oferit posibilitatea de a-și face cunoscute punctele de vedere în scris și de a solicita o audiere în termenul menționat în avizul de deschidere.

(8)

Prin scrisoarea din 1 aprilie 2010, adresată Comisiei, EIFI și-a retras în mod oficial plângerea.

(9)

În conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din regulamentul de bază, procedura poate fi încheiată atunci când plângerea este retrasă, cu excepția cazului în care încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(10)

Comisia a considerat că prezenta procedură ar trebui încheiată, dat fiind că ancheta nu a evidențiat niciun motiv care să arate că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii. Părțile interesate au fost informate în consecință și li s-a acordat posibilitatea de a prezenta observații. Nu au fost primite observații care să indice că încheierea nu ar fi în interesul Uniunii.

(11)

Prin urmare, Comisia concluzionează că procedura antisubvenție privind importurile în Uniune de anumite dispozitive de fixare din oțel inox și componente ale acestora originare din țările în cauză ar trebui încheiată,