11/Volumul 38

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

158

L 027/4

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

La 30 aprilie 2004, Comisia a anunțat, printr-un aviz („aviz de deschidere”) publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene  (2), deschiderea unei proceduri antidumping privind importurile în Comunitate de carbonat de bariu originar din Republica Populară Chineză („RPC” sau „țară în cauză”).

(2)

Procedura a fost deschisă ca urmare a unei reclamații depuse în martie 2004 de către Solvay Barium Strontium GmbH („reclamantul”), unicul producător de carbonat de bariu din Comunitate, care reprezenta 100 % din producția comunitară. Reclamația conținea elemente de probă ale dumpingului al cărui obiect îl reprezenta produsul în cauză și ale prejudiciului important care rezulta din acesta, care au fost considerate suficiente pentru a justifica deschiderea unei proceduri.

(3)

Comisia a informat în mod oficial reclamantul, producătorii-exportatori, importatorii, furnizorii și utilizatorii interesați în mod notoriu, precum și reprezentanții RPC, cu privire la deschiderea procedurii. Aceasta a oferit părților interesate posibilitatea de a-și face cunoscute, în scris, punctele de vedere și de a cere să fie audiate în termenul stabilit în avizul de deschidere.

(4)

Producătorul care a depus reclamația, producătorii-exportatori, importatorii, utilizatorii și asociațiile de utilizatori și-au făcut cunoscut punctul de vedere. Toate părțile interesate care au solicitat să fie audiate și care au arătat că existau motive speciale care să justifice acest fapt au fost audiate.

(5)

Pentru a permite producătorilor-exportatori din RPC care doreau să prezinte o cerere de acordare a statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață sau a unui tratament individual, Comisia a trimis formulare de cerere societăților chineze interesate în mod notoriu. Cinci societăți au solicitat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) din regulamentul de bază, sau un tratament individual în cazul în care ancheta ar stabili că acestea nu îndeplinesc condițiile necesare obținerii acestui statut.

(6)

În avizul de deschidere, Comisia a indicat faptul că, ținând seama de numărul aparent ridicat de producători-exportatori și importatori, ar putea fi aplicată tehnica eșantionării în prezenta anchetă. Cu toate acestea, având în vedere faptul că numărul de producători-exportatori din RPC, de importatori și de utilizatori in Comunitate care și-au exprimat intenția de a coopera, era mai redus decât cel prevăzut, s-a decis că nu era necesar să se recurgă la eșantionare.

(7)

Comisia a trimis chestionare tuturor părților interesate în mod notoriu și tuturor celorlalte societăți care și-au manifestat interesul în termenul stabilit în avizul de deschidere. S-au primit răspunsuri de la producătorul comunitar care a depus reclamația, de la cinci importatori independenți, de la un furnizor de materii prime, de la șase utilizatori, de la o asociație de utilizatori și de la cinci producători-exportatori din RPC.

(8)

Comisia a cercetat și verificat toate informațiile pe care le-a considerat necesare pentru determinarea cu titlu provizoriu a dumpingului, a prejudiciului care rezulta și a interesului Comunității. Aceasta a efectuat vizite de verificare la fața locului la următoarele societăți:

(9)

Ținând seama de necesitatea stabilirii unei valori normale pentru producătorii-exportatori chinezi cărora s-ar putea să nu li se acorde statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, s-a efectuat o vizită de verificare pentru stabilirea valorii normale pe baza datelor dintr-o țară analogă în localurile următoarei societăți:

(10)

Ancheta privind dumpingul și prejudiciul a acoperit perioada cuprinsă între 1 ianuarie și 31 decembrie 2003 („perioadă de anchetă”). Examinarea tendințelor în cadrul evaluării prejudiciului a acoperit perioada cuprinsă între ianuarie 2000 până la sfârșitul perioadei de anchetă („perioada în cauză”).

(11)

Produsul în cauză este carbonatul de bariu cu un conținut de stronțiu mai mare de 0,07 % din greutate și cu un conținut de sulf mai mare de 0,0015 % din greutate și care se prezintă sub formă de pulbere, granule presate sau calcinate, originar din RPC, clasificat la codul NC ex 2836 60 00.

(12)

Nu s-a constatat nici o diferență între produsul în cauză și carbonatul de bariu fabricat și vândut pe piețele interne chineză și nord-americană, aceasta din urmă servind drept țară analogă pentru stabilirea valorii normale în ceea ce privește importurile din RPC. Într-adevăr, carbonatul de bariu produs și vândut în Statele Unite prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice esențiale și este destinat acelorași utilizări ca și cel exportat din RPC în Comunitate. De asemenea, nu a fost identificată nici o diferență între produsul în cauză și carbonatul de bariu produs de către industria comunitară și vândut pe piața comunitară. Ambele prezintă aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare, carbonatul de bariu produs și vândut pe piața internă chineză, cel produs și vândut pe piața internă a țării analoge și cel produs și vândut în Comunitate de către industria comunitară au aceleași caracteristici fizice și chimice și sunt destinate acelorași utilizări. Prin urmare,,s-a concluzionat că toate tipurile de carbonat de bariu sunt considerate ca fiind similare în sensul articolului 1 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(13)

În cazul anchetelor antidumping privind importurile efectuate din RPC, valoarea normală se determină în conformitate cu a alineatele (1)-(6) din articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază pentru producătorii care pot dovedi că îndeplinesc criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c).

(14)

Pe scurt și exclusiv din motive de claritate, aceste criterii a căror îndeplinire trebuie să fie demonstrată de către societatea solicitantă, sunt rezumate mai jos:

(15)

Cinci producători-exportatori chinezi au solicitat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (b) din regulamentul de bază și au trimis un formular de cerere în acest scop.

(16)

Cererea a două societăți a fost respinsă pe baza unei prime analize a formularului de cerere care nu a evidențiat faptul că toate criteriile erau îndeplinite. În special, aceste două societăți, cu capital integral sau majoritar de stat, al căror consiliu de administrație era format în totalitate sau în majoritate din directori numiți de stat, nu au fost în măsură să demonstreze lipsa oricărei ingerințe semnificative a statului în deciziile lor comerciale. În ceea ce privește celelalte trei societăți, Comisia a cercetat și verificat la fața locului toate informațiile furnizate în formularele de cerere și considerate necesare.

(17)

Ancheta a arătat că două societăți îndeplineau toate criteriile cerute; prin urmare, acestora li s-a acordat statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Este vorba despre:

(18)

Următorul tabel rezumă situația fiecărei din cele trei societăți care nu au obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață în raport cu cele cinci criterii menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) din regulamentul de bază:

(19)

Societățile în cauză au avut posibilitatea de a prezenta observații privind constatările prezentate anterior.

(20)

În ceea ce privește societatea 2, acționarii societății care se află în legătură cu aceasta nu au putut fi identificați și nu a fost posibil să se stabilească de către cine era, de fapt, controlată. Prin urmare, nu s-a putut exclude o intervenție semnificativă din partea statului. Cu toate că societatea a contestat acest fapt, nu a fost în măsură să furnizeze informații sau elemente de probă care să arate faptul că era controlată în principal de antreprenori privați și că aceasta nu era supusă vreunei intervenții semnificative din partea statului. Prin urmare, s-a concluzionat că aceasta nu îndeplinea criteriile menționate la articolul 2 alineatul (7) litera (c) prima liniuță din regulamentul de bază.

(21)

În cazul aceleiași societăți, ancheta a arătat că conturile verificate prezentau deficiențe importante. Auditorii societății au emis astfel rezerve în ceea ce privește, printre altele, cifrele de vânzări, evaluarea activelor și amortizarea. Cu toate acestea, nu s-a luat nici o măsură corectivă pentru a remedia deficiențele identificate de către auditori și societatea nu a putut oferi nici o explicație privind motivul pentru care nu a ținut, până în prezent, seama,,de rezervele exprimate de auditori. Având în vedere aceste deficiențe, nu ar fi fost posibil să se procedeze la un calcul fiabil al dumping-ului pe această bază. Cu toate că societatea a contestat aceste concluzii, nu a oferit nici o explicație rezonabilă privind eventuala fiabilitate a conturilor sale în ciuda acestor deficiențe. Ținând seama de elementele prezentate mai sus, care pun în discuție fiabilitatea conturilor și de faptul că problemele identificate de către auditori nu au fost rezolvate, se concluzionează că criteriul menționat la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a doua liniuță din regulamentul de bază nu este îndeplinit.

(22)

În sfârșit, în ceea ce privește achiziția activelor societății 2, aceasta nu a fost în măsură să explice în ce condiții au fost transferate unele dintre activele sale din vechea întreprindere publică. Prin urmare, Comisia a concluzionat că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 2 alineatul (7) litera (c) a treia liniuță din regulamentul de bază. Societatea 2 a contestat aceste concluzii, dar nu a furnizat nici o informație și nici un element de probă privind transferul activelor care să demonstreze absența unei denaturări importante rezultate din vechiul sistem de economie planificată. Întrucât cererea depusă de societatea. 2 era nefondată, aceasta a fost respinsă.

(23)

Comitetul consultativ a fost consultat și părțile direct interesate au fost informate. Industria comunitară a avut posibilitatea de a prezenta observații și nu s-a opus concluziilor privind stabilirea statutului de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(24)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, se stabilește un drept aplicabil la nivel național, dacă este cazul, pentru țările vizate de articolul 2 alineatul (7) din regulamentul menționat anterior, cu excepția cazurilor în care societățile în cauză sunt în măsură să dovedească, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din acest regulament, că: (a) sunt libere să repatrieze capitalurile și profiturile; (b) prețurile lor de export, cantitățile exportate, precum și termenii și condițiile de vânzare sunt stabilite în mod liber; (c) majoritatea acțiunilor aparțin unor persoane private. Funcționarii care fac parte din consiliul de administrație sau care ocupă posturi cheie de conducere sunt în minoritate sau se poate demonstra că societatea este suficient de independentă față de intervenția statului; (d) operațiunile de schimb se efectuează la rata pieței, și (e) intervenția statului nu este de natură să permită eludarea măsurilor în cazul în care exportatorii beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(25)

Cei trei producători-exportatori care nu au obținut statutul de economie de piață au solicitat, de asemenea, un tratament individual. Prin urmare, Comisia a verificat, dacă aceștia erau în măsură să dovedească faptul că îndeplineau criteriile menționate la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(26)

S-a dovedit că două societăți (societățile1 și 3) erau în totalitate sau majoritar deținute de către stat și că consiliul lor de administrație era în întregime sau majoritar format din directori numiți de stat. Întrucât societățile în cauză nu au fost în măsură să demonstreze că erau suficient de independente față de intervenția statului, acestea nu îndeplineau condițiile din articolul 9 alineatul (5) litera (c) din regulamentul de bază.

(27)

Cu toate că al treilea producător-exportator (societatea 2) avea capital parțial privat, acesta nu a putut demonstra de către cine era în cele din urmă controlat, ceea ce nu exclude posibilitatea unei intervenții semnificative a statului. Prin urmare, această societate nu a fost în măsură să demonstreze că îndeplinea criteriul din articolul 9 alineatul (5) litera (c) din regulamentul de bază.

(28)

În afară de aceasta, în cazul celor trei societăți, s-a constatat că există un risc de eludare a măsurilor în cazul în care exportatorilor li s-ar aplica un nivel individual al dreptului. Acest risc rezultă parțial din influența statului menționată anterior în ceea ce privește funcționarea a două dintre acestea și din faptul că celălalt exportator nu a fost în măsură să demonstreze absența unei intervenții semnificative din partea statului. În afară de aceasta, ținând seama de natura produsului în cauză, în legătură cu care este imposibil să se determine de către ce producător privat a fost produs, riscul de eludare a măsurilor, prin exportul produselor prin intermediul unei societăți supuse unui drept mai redus, a fost, de asemenea, considerat important. Prin urmare, societățile nu îndeplineau criteriul din articolul 9 alineatul (5) litera (e) din regulamentul de bază.

(29)

Prin urmare, nici unul din cei trei producători-exportatori nu îndeplinea toate condițiile menționate la articolul 9 alineatul (5) din regulamentul de bază. S-a concluzionat, așadar, că tratamentul individual nu putea fi acordat nici unuia din producătorii- exportatori care nu a obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață.

(30)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală pentru producătorii-exportatori care nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață a trebuit să se stabilească pe baza prețurilor sau a valorii calculate dintr-o țară terță cu economie de piață („țară analogă”).

(31)

În avizul de deschidere, Statele Unite ale Americii au fost considerate ca țară terță cu economie de piață adecvată în sensul stabilirii valorii normale pentru RPC. Părțile interesate au fost invitate să își prezinte observațiile privind această alegere.

(32)

Trei producători-exportatori au contestat această alegere, evidențiind diferențele privind nivelul de dezvoltare economică, procesul de fabricație și accesul la materiile prime între Statele Unite și RPC. În afară de aceasta, au pretins că nivelul concurenței din Statele Unite era redus din cauza existenței unui singur producător de carbonat de bariu și a faptului că piața internă era protejată prin drepturi antidumping. Coreea de Sud, India și Rusia au fost propuse ca țări analoge alternative.

(33)

Comisia a solicitat cooperare din partea altor potențiale țări analoge ca Brazilia, India și Japonia. Cu toate acestea, nici unul din producătorii din aceste țări nu s-a arătat dispus să coopereze.

(34)

În orice caz, Comisia a concluzionat că Coreea de Sud nu era o țară analogă adecvată în măsura în care ea nu dispunea de nici o sursă internă de baritină, materia primă cea mai importantă, și că producția sa de carbonat de bariu era nesemnificativă. În afară de aceasta, Comisia a respins Rusia ca țară analogă adecvată, întrucât carbonatul de bariu produs în Rusia era de o calitate considerabil inferioară și, prin urmare, nu era comparabil cu produsul fabricat în RPC și în Comunitate. De asemenea, ancheta a arătat, că piața internă braziliană era redusă și că nivelul de protecție era mai ridicat decât în Statele Unite. Prin urmare, Brazilia nu a fost considerată o țară analogă adecvată. În afară de aceasta, nu exista nici un element de probă disponibil care să indice că una din țările analoge propuse era mai adecvată decât Statele Unite.

(35)

În ceea ce privește Statele Unite, s-a constatat că volumul de producție era considerabil și reprezentativ în raport cu exporturile chinezești de carbonat de bariu.

(36)

În ceea ce privește nivelul de dezvoltare economică și diferitele procese de fabricație, s-a considerat că ar putea exista, într-adevăr, anumite diferențe. Statele Unite au o economie puternic industrializată, și producătorul din Statele Unite a utilizat o metodă de producție mai avansată și mai eficientă decât cea utilizată în RPC. Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că, deși aceste diferențe pot afecta valoarea normală, ele ar trebui, în principiu, să aibă ca efect o valoare normală scăzută în Statele Unite și, astfel, să îi avantajeze pe producătorii-exportatori chinezi. În afară de aceasta, trebuie reamintit faptul că, dacă este cazul, se poate efectua o ajustare. În orice caz, cu toate că variațiile locale ale procesului de fabricație nu pot fi excluse, nu s-a demonstrat existența, într-o altă țară decât Statele Unite, a unui proces de fabricație care să fie comparabil într-o mai mare măsură cu cel utilizat în RPC.

(37)

În ceea ce privește concurența pe piața internă a Statelor Unite, producătorul din această țară era supus concurenței importurilor din RPC, Germania și din Mexic. Importurile din aceste țări au reprezentat aproximativ 30 % din piață, procent considerat substanțial. Prin urmare, s-a concluzionat că exista un nivel rezonabil de concurență în Statele Unite.

(38)

În ceea ce privește accesul la materii prime, s-a constatat că Statele Unite erau, împreună cu RPC, unul din cei mai mari producători de baritină de care dispuneau sub formă rezerve substanțiale. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că accesul la materia primă era, în termeni de disponibilitate, comparabil cu cel din Statele Unite și RPC.

(39)

Ținând seama de cele menționate anterior, s-a concluzionat în mod provizoriu că Statele Unite reprezintă o țară analogă adecvată în sensul articolului 2 alineatul (7) din regulamentul de bază.

(40)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (7) litera (a) din regulamentul de bază, valoarea normală aplicabilă producătorilor-exportatori ce nu beneficiază de statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, s-a stabilit pe baza informațiilor verificate provenind de la producătorul din țara analogă, respectiv costurile și vânzările produsului similar pe piața internă a Statelor Unite pentru vânzările de produse comparabile.

(41)

Valoarea normală s-a stabilit utilizând metoda descrisă la considerentele 43-47 și 53-59. Vânzările interne din Statele Unite au fost reprezentative, cu toate că anumite tipuri de produse nu au fost vândute în cursul operațiunilor comerciale normale în sensul că au fost vândute în pierdere. Pentru aceste tipuri de produse, valoarea normală a fost calculată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază, prin creșterea costului de fabricație cu o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale, precum și cu o marjă de profit rezonabilă. În măsura în care vânzările interne ale produsului în cauză au fost reprezentative, cheltuielile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale au fost considerate fiabile și au fost utilizate. În ceea ce privește marja de profit, cea pe care societatea a realizat-o la vânzările interne ale produsului în cauză nu a putut fi utilizată având în vedere faptul aceste vânzări au fost, în general, efectuate în pierdere. Întrucât nici un alt producător din Statele Unite nu a cooperat, Comisia a utilizat marja de profit aplicabilă producției și vânzărilor din aceeași categorie generală de produse, în conformitate cu articolul 2 alineatul (6) litera (b) din regulamentul de bază.

(42)

Pentru toate celelalte tipuri de produse, valoarea normală a fost stabilită ca fiind prețul de vânzare mediu ponderat practicat pe piața internă față de clienții independenți de către producătorul din Statele Unite care a cooperat, ajustat astfel cum se precizează mai jos.

(43)

În ceea ce privește stabilirea valorii normale, Comisia a verificat mai întâi, pentru fiecare producător-exportator care a cooperat, dacă vânzările sale interne totale de carbonat de bariu erau reprezentative în comparație cu exporturile sale globale în Comunitate. În conformitate cu articolul 2 alineatul (2) din regulamentul de bază, vânzările interne au fost considerate reprezentative atunci când volumul total al vânzărilor în cauză reprezenta cel puțin 5 % din volumul total al vânzărilor la export ale producătorului în Comunitate. Pe această bază, vânzările interne globale ale produsului în cauză pe parcursul perioadei de anchetă au fost efectuate în cantități reprezentative de către cei doi producători-exportatori.

(44)

Comisia a stabilit ulterior acele tipuri de produse în cauză vândute pe piața internă care erau identice sau direct comparabile cu tipurile vândute la export în Comunitate.

(45)

Pentru fiecare tip vândut pe piața internă de către producătorii-exportatori și considerat ca fiind direct comparabil cu tipul de carbonat de bariu vândut la export în Comunitate, s-a stabilit dacă vânzările interne erau suficient de reprezentative în sensul articolului 2 alineatul (2) din regulamentul de bază. Vânzările interne dintr-un tip special de carbonat de bariu au fost considerate suficient de reprezentative atunci când, pe parcursul perioadei de anchetă, volumul total al vânzărilor interne din acest tip a reprezentat 5 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor din tipul comparabil exportat în Comunitate. Această analiză a permis să se stabilească faptul că toate tipurile de produse, cu o singură excepție, au fost vândute în cantități reprezentative.

(46)

Comisia a examinat ulterior dacă vânzările interne ale fiecărui tip de carbonat de bariu, efectuate pe piața internă în cantități reprezentative, puteau fi considerate ca fiind efectuate în cursul operațiunilor comerciale normale, în conformitate cu articolul 2 alineatul (4) din regulamentul de bază, prin stabilirea proporției vânzărilor profitabile către clienții independenți a tipului de carbonat de bariu în cauză.

(47)

Vânzările interne au fost considerate profitabile atunci când prețul unitar al unui tip de produs specific era egal sau mai mare decât costul de producție. Prin urmare, a trebuit să fie stabilit costul de producție pentru fiecare tip de produs vândut pe piața internă în cursul perioadei de anchetă.

(48)

Un producător exportator a solicitat o ajustare pentru costurile de înființare, susținând că producția la rata normală de utilizare a capacității nu a demarat decât după începutul perioadei de anchetă. Societatea nu a început producția de carbonat de bariu decât cu puțin timp înainte de începutul perioadei de anchetă. Societatea a susținut că, după ce a cumpărat liniile de producție, a investit sume importante în reparații înainte de începerea producției de probă și, în cele din urmă, a producției normale. Aceasta a pretins că etapa de mijloc în demararea pentru cele două linii de producție era de unsprezece luni și că producția normală ar fi debutat la opt luni după începutul perioadei de anchetă.

(49)

Contrar celor afirmate de către producătorul-exportator în cauză, s-a constatat că nivelul volumelor de producție și de vânzare lunare a fost identic pe parcursul întregii perioade de anchetă și că, în anumite cazuri, acesta a depășit chiar nivelul volumelor lunare produse și vândute în perioada în cursul căreia, conform afirmațiilor au fost atinse ratele normale de utilizare a capacității. Volumele substanțiale de vânzare realizate pe parcursul întregii perioade de anchetă nu au indicat faptul că corespund unei simple producții de probă. Prin urmare, s-a concluzionat că societatea a produs la o rată normală de utilizare a capacității în cursul întregii perioade de anchetă. În afară de aceasta, societatea nu a dovedit că în cursul pretinsei etape de demarare, costul de producție unitar a fost mai ridicat decât în perioada în care, conform afirmațiilor sale, a fost atinsă rata normală de utilizare a capacității. În orice caz, chiar și în cazul în care costurile au fost mai ridicate, acest lucru nu rezultă dintr-un volum de producție mai scăzut, așa cum o dovedesc elementele menționate mai sus. Prin urmare, s-a concluzionat că cererea de ajustare în ceea ce privește costurile de înființare era infirmată de fapte și nu era confirmată de nici un element de probă. Prin urmare, aceasta a fost respinsă.

(50)

Același producător a pretins că metoda de amortizare utilizată de către societate pentru „investițiile în active imobilizate” nu reflecta în mod rezonabil costurile legate de producția și vânzarea produsului în cauză. Investițiile realizate, care corespund costurilor inițiale de reparații a liniilor de producție după achiziționarea lor, s-au contabilizat în cursul unui singur exercițiu financiar în măsura în care societatea a estimat că durata de viață utilă a activelor reparate ar fi mai mică de un an. Societatea a urmărit să realizeze alte investiții după această perioadă. Cu toate acestea, având în vedere faptul că nu a fost necesară nici o altă reparație a liniilor de producție, durata de viață reală a investițiilor a fost mai mare decât s-a prevăzut inițial. Societatea a solicitat ca perioada de amortizare să fie din acel moment adaptată realității economice și ca costurile așa cum au fost înregistrate în contabilitate să fie, prin urmare, ajustate în conformitate cu articolul 2 alineatul (5) din regulamentul de bază.

(51)

În ceea ce privește cererea menționată anterior, se consideră că cheltuielile de reparații mai ridicate decât cele normale în cursul primului an de achiziție a echipamentelor uzate nu sunt neobișnuite și faptul de a contabiliza aceste costuri mai ridicate în cursul primului an corespunde practicilor contabile obișnuite. Prin urmare, metoda aleasă de către societate nu era irațională dar corespundea practicii normale. Faptul că ulterior nu a survenit nici un alt cost de reparație nu justifică îndepărtarea de practica contabilă normală. Prin urmare, cererea societății de ajustare a costurilor în această privință nu era justificată și a fost respinsă.

(52)

Celălalt producător-exportator a pretins că valoarea unui subprodus (sulf) trebuie dedusă din costul de producție al produsului în cauză. Sulful este transformat plecându-se de la un gaz (H2S) care se eliberează în mod automat atunci când se produce carbonatul de bariu. Cu toate acestea, societatea nu dispunea de nici un mijloc tehnic pentru a măsura cantitatea de gaz utilizată în producția sulfului și, prin urmare, nu era în măsură să își cuantifice cererea. În afară de aceasta, în sistemul de contabilitate al societății, sulful și produsul în cauză a fost considerate ca fiind două produse distincte și costurile de producție a carbonatului de bariu au fost stabilite fără a se ține seama de valoarea sulfului. Pe această bază, cererea a fost, în mod provizoriu respinsă.

(53)

După cum s-a menționat la considerentul 46, a fost stabilită proporția de vânzări profitabile ale tipului de produs în cauză către clienții independenți pe piața internă. Atunci când volumul de vânzare dintr-un anumit tip de carbonat de bariu vândut la un preț net egal sau mai mare decât costul de producție calculat reprezenta mai mult de 80 % din volumul total al vânzărilor tipului în cauză și prețul mediu ponderat practicat pentru tipul menționat era egal sau mai mare decât costul de producție, valoarea normală a fost stabilit pe baza prețului intern real, exprimat ca medie ponderată a prețurilor tuturor vânzărilor interne efectuate pentru tipul în cauză în cursul perioadei de anchetă, indiferent dacă aceste vânzări au fost profitabile sau nu. Atunci când volumul vânzărilor profitabile dintr-un tip de carbonat de bariu reprezenta 80 % sau mai puțin din volumul total al vânzărilor din acest tip sau atunci când prețul mediu ponderat al acestui tip era inferior costului de producție, valoarea normală a fost stabilită pe baza prețului intern real, exprimat exclusiv ca medie ponderată a vânzărilor profitabile, în cazul în care aceste vânzări reprezentau 10 % sau mai mult din volumul total al vânzărilor din tipul în cauză.

(54)

În cazul în care volumul vânzărilor profitabile dintr-un anumit tip reprezenta mai puțin de 10 % din volumul total al vânzărilor din tipul în cauză, s-a considerat că acest tip era vândut într-o cantitate insuficientă pentru ca prețul practicat pe piața internă să constituie o bază corespunzătoare în sensul stabilirii valorii normale.

(55)

Aceste analize au permis să se constate faptul că toate tipurile de produse, cu excepția unuia, au fost vândute în cursul unor operațiuni comerciale normale din cauza prețului.

(56)

Pentru toate tipurile de produse care fie nu s-au vândut în cantități reprezentative, fie nu s-au vândut în cursul operațiunilor comerciale normale din cauza prețului, prețurile interne ale producătorului-exportator în cauză nu au putut fi utilizate în scopul stabilirii valorii normale și a trebuit să se recurgă la o altă metodă.

(57)

În această privință, Comisia a utilizat valoarea normală calculată în conformitate cu articolul 2 alineatele (3) și (6) din regulamentul de bază.

(58)

Valoarea normală a fost calculată, în conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din regulamentul de bază, pe baza costului de producție al fiecărui producător-exportator, majorat cu o sumă rezonabilă pentru costurile de desfacere, cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale și cu o marjă de profit.

(59)

Întrucât costurile de desfacere, cheltuielile administrative, celelalte cheltuieli generale și marja de profit a tuturor producătorilor-exportatori vizați de pe piața internă au constituit date fiabile în sensul articolului 2 alineatul (6) din regulamentul de bază, sumele proprii fiecăruia dintre aceștia au fost utilizate în toate cazurile în care a fost calculată valoarea normală.

(60)

Pentru toți producătorii-exportatori chinezi ce au cooperat care au obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, prețurile de export s-au stabilit pe o bază individuală. Toate vânzările la export în Comunitate efectuate de către producătorii-exportatori chinezi vizați au fost realizate direct către clienți independenți din Comunitate, astfel încât prețul de export s-a stabilit, în conformitate cu articolul 2 alineatul (8) din regulamentul de bază, pe baza prețurilor efectiv plătite sau de plătit.

(61)

Valoarea normală și prețurile de export au fost comparate în condiția de livrare franco fabrică și la același nivel comercial. În sensul unei comparații echitabile între valoarea normală și prețul de export, s-a ținut, în mod corespunzător seama, sub forma de ajustări, de diferențele care afectau prețurile și comparabilitatea acestora, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) din regulamentul de bază. S-au acordat ajustări corespunzătoare în toate cazurile în care acestea s-au dovedit a fi rezonabile, precise și întemeiate pe elemente de probă verificate.

(62)

Pe această bază, s-au efectuat ajustări pentru diferențele de costuri de ambalare, de costuri ale creditului, de reduceri și rabaturi, de comisioane, de cheltuieli de transport intern, de asigurare, de cheltuieli de manipulare, de servicii post-vânzare și de nivel comercial. În ceea ce privește cheltuielile bancare s-a procedat la o ajustare în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (k) din regulamentul de bază.

(63)

În ceea ce privește nivelul comercial, s-a constatat că majoritatea vânzărilor interne în Statele Unite era destinată utilizatorilor finali, în timp ce vânzările la export ale produsului în cauză din RPC erau destinate exclusiv distribuitorilor. Ajustarea s-a calculat pe baza diferenței medii de preț dintre vânzările către utilizatorii finali și vânzările către distribuitori pe piața internă a Statelor Unite, în conformitate cu articolul 2 alineatul (10) litera (d) din regulamentul de bază.

(64)

În afară de aceasta, s-a dovedit că, în Republica Populară Chineză, importante cantități de baritină, materie primă principală, erau accesibile fără nici un proces specific de extracție, în timp ce în Statele Unite baritina se extrăgea de la suprafață sau din subteran. În afară de aceasta, în China, materia primă era transportată către fabrici din apropiere, care nu determină practic costuri de transport, în timp ce în Statele Unite costurile de transport al baritinei din mine în fabrici erau semnificative.

(65)

Prin urmare, s-a considerat că ajustările valorii normale în Statele Unite erau justificate pentru a apropia condițiile de producție a carbonatului de bariu din Statele Unite de cele din RPC. Prin urmare, valoarea normală a fost ajustată ținându-se seama de diferențele esențiale în ceea ce privește condițiile de producție, adică costurile de producție și de transport ale principalei materii prime (baritină).

(66)

În sfârșit, s-a constatat că în Statele Unite costurile generate de protecția mediului erau semnificative, în timp ce, în Republica Populară Chineză, aceste costuri erau inexistente. Prin urmare, valoarea normală a fost ajustată în mod corespunzător.

(67)

În conformitate cu articolul 2 alineatul (11) din regulamentul de bază, marja de dumping pentru fiecare producător-exportator s-a stabilit pe baza unei comparații între valoarea normală medie ponderată și prețul de export mediu ponderat pentru fiecare tip de produs, astfel cum au fost stabilite mai sus.

(68)

Marjele de dumping provizorii, în ceea ce privește producătorii-exportatori care au cooperat și care au obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață, exprimate sub forma unui procent din prețul CIF net franco frontieră comunitară, înainte de vămuire, se stabilesc după cum urmează:

(69)

Pentru a calcula marja de dumping care se aplică la nivel național tuturor celorlalți exportatori din RPC, Comisia a stabilit mai întâi gradul de cooperare. S-a efectuat o comparație între importurile totale ale produsului în cauză originar din RPC, determinate pe baza datelor Eurostat, și răspunsurile la chestionare efectiv primite de la exportatorii din RPC care nu au obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață. Pe această bază, gradul de cooperare a fost estimat la aproape 100 %.

(70)

Marja de dumping care se raportează la exportatorii rămași care au cooperat și care nu au obținut statutul de societate care funcționează în condițiile unei economii de piață s-a calculat comparând valoarea normală medie ponderată stabilită pentru țara analogă și prețul mediu ponderat de export comunicat de către exportatorii care au cooperat, pentru a se ajunge la o marjă de dumping medie ponderată pentru exportatorii în cauză.

(71)

Pe această bază, marja de dumping la nivel național s-a stabilit provizoriu la 34,0 % din prețul CIF frontieră comunitară, înainte de vămuire.

(72)

Singurul producător comunitar care a cooperat reprezenta 100 % din producția comunitară de carbonat de bariu pe parcursul perioadei de anchetă. Prin urmare, acest producător comunitar este considerat ca constituind industria comunitară în sensul articolului 4 alineatul (1) și al articolului 5 alineatul (4) din regulamentul de bază.

(73)

Întrucât industria comunitară nu este formată decât dintr-un singur producător, a trebuit ca toate datele referitoare la acesta să fie prezentate sub forma unor indicii din motive de confidențialitate.

(74)

Consumul comunitar s-a stabilit pe baza volumului vânzărilor industriei comunitare pe piața Comunitară, la care s-au adăugat importurile din RPC și din alte țări terțe, în conformitate cu statisticile Eurostat. Consumul comunitar de carbonat de bariu a scăzut cu 10 % între 2000 și 2002 din cauza situației economice dificile în general. Ulterior, a revenit la nivelul atins în 2000, în timp ce importurile din RPC au crescut.

(75)

Volumul importurilor de carbonat de bariu din RPC în Comunitate a crescut de la 54 167 tone în 2000 la 63 742 tone în cursul perioadei de anchetă, ceea ce reprezintă o creștere de 18 % în cursul perioadei examinate. Trebuie să remarcăm faptul că importurile au scăzut la 48 900 tone în 2002 înainte de a se redresa rapid pe parcursul perioadei de anchetă.

(76)

Cota de piață corespunzătoare, care se ridica la aproximativ 40 % în 2000, a crescut cu 19 % în cursul perioadei examinate, în principal datorită creșterii substanțiale a importurilor din RPC în 2003.

(77)

Prețurile medii referitoare la importurile din RPC au scăzut în mod constant de la 253 EUR pe tonă în 2000 la 186 EUR pe tonă în cursul perioadei de anchetă.

(78)

În sensul analizei subcotării prețurilor, prețurile de vânzare medii ponderate pe tip de produs practicate de către industria comunitară în ceea ce privește clienții independenți pe piața comunitară, ajustate la nivelul franco fabrică, au fost comparate cu prețurile de export medii ponderate care corespund importurilor în cauză, stabilite pe o bază CIF și ajustate în mod corespunzător în ceea ce privește drepturile vamale și costurile posterioare importului. Această comparație a vizat prețurile nete după deducerea rabaturilor și reducerilor.

(79)

Spre deosebire de produsele importate din RPC, industria comunitară garantează un produs stabil care corespunde specificațiilor clientului și care conține întotdeauna un nivel identic de impurități și oferă servicii post-vânzare, în special analize de laborator. Valoarea de piață a acestor servicii a fost luată în considerare la compararea prețurilor, prin intermediul unei ajustări de 25 % a prețurilor industriei comunitare pe baza informațiilor primite de la aceasta din urmă.

(80)

Mai mulți importatori și utilizatori au susținut că industria comunitară practica prețuri mai ridicate din cauza reactivității mai mari a produsului său. Acest argument a trebuit să fie respins având în vedere faptul că exportatorii din RPC sunt în măsură să livreze produse echivalente din fiecare categorie de produse fabricare de către industria comunitară datorită progreselor tehnice pe care le-au realizat în cursul ultimilor ani. În afară de aceasta, cea mai reactivă categorie de carbonat de bariu reprezintă mai puțin de 5 % din vânzările industriei comunitare. Prin urmare, s-a considerat că nu era necesară o ajustare în ceea ce privește diferențele de reactivitate.

(81)

Comparația a arătat că în cursul perioadei de anchetă, produsul în cauză originar din RPC s-a vândut în Comunitate la prețuri mai mici cu 28 % până la 31 % față de cele ale industriei comunitare, atunci când sunt exprimate ca un procent din ultimele.

(82)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din regulamentul de bază, Comisia a examinat toți factorii și indicii economici relevanți care influențează situația industriei comunitare.

(83)

S-a examinat dacă industria comunitară era încă în proces de redresare în urma efectelor practicilor anterioare de dumping sau de subvenții, însă ancheta nu a evidențiat nici un element în acest sens.

(84)

Producția industriei comunitare a scăzut cu 13 % în cursul perioadei examinate. Aceasta a rămas stabilă între 2000 și 2001 și a scăzut ulterior.

(85)

Utilizarea capacități a scăzut cu 14 % în cursul perioadei examinate. Această scădere nu se explică prin ușoara creștere cu 2 % a capacității totale de producție a industriei comunitare între 2001 și 2002 în cursul acestei perioade.

(86)

Volumul vânzărilor către clienții independenți în Comunitate a scăzut cu 17 % între 2000 și perioada de anchetă (vânzările către clienții aflați în legătură au reprezentat mai puțin de 1 % din volumul total al vânzărilor), astfel încât cota de piață cuprinsă între 55 și 60 % a fost redusă la o valoare care oscilează între 45 și 50 %. Întrucât prețul mediu pe tonă a scăzut cu 7 %, cifra de afaceri s-a diminuat cu 23 %.

(87)

Stocurile de produse finite au crescut de aproape trei ori între 2000 și 2001. Acestea au scăzut considerabil în cursul următorilor doi ani, dar erau aproape de două ori mai mari decât cele din 2000 în cursul perioadei de anchetă.

(88)

Ocuparea forței de muncă în industria comunitară a scăzut cu 10 % în cursul perioadei examinate. Salariile au crescut progresiv cu 10 % în același timp. Calculată pe bază de tone produse de către un salariat, productivitatea a crescut mai întâi cu 3 % între 2000 și 2002 și ulterior a scăzut cu aproape 6 %.

(89)

În timp ce consumul comunitar a rămas practic stabil între 2000 și perioada de anchetă, volumul vânzărilor industriei comunitare a scăzut cu 17 %. Pe de altă parte, volumul importurilor în cauză a crescut cu 18 %. Tendința a fost și mai pronunțată între 2002 și perioada de anchetă, cu o creștere a consumului comunitar de aproximativ 10 %, o scădere a vânzărilor industriei comunitare cu mai mult de 10 % și o creștere a importurilor din RPC mai mare de 30 %. Prin urmare, vânzările industriei comunitare au scăzut în pofida cererii în creștere între 2002 și perioada de anchetă. Prin urmare, cota de piață a industriei comunitare a scăzut cu aproximativ 9 puncte procentuale, în principal din cauza importurilor din RPC. În schimb, cota de piață chineză a crescut cu mai mult de 7 puncte procentuale între 2002 și perioada de anchetă.

(90)

Investițiile au fost mai mult decât duble între 2000 și 2001. În 2002 acestea au rămas stabile, înainte de a ajunge la nivelul din 2000 în 2003. Investițiile au fost consacrate, în principal, protecției mediului și întreținerii.

(91)

Vânzările industriei comunitare din produsul similar nu au fost profitabile de-a lungul întregii perioade examinate. În timp ce industria comunitară atinsese aproape pragul de rentabilitate în 2000, situația acesteia s-a agravat și vânzările sale au fost total neprofitabile pe parcursul perioadei de anchetă (pierderi mai mari de 10 %).

(92)

Randamentul investițiilor, exprimat ca profituri sau pierderi în raport cu valoarea contabilă netă a activelor, a fost, de asemenea, negativ în cursul întregii perioade examinate și s-a diminuat an după an. În cursul perioadei de anchetă, randamentul investițiilor se situa între -25 % și -20 %.

(93)

Fluxul de lichidități generat de produsul fabricat și vândut în Comunitate a scăzut în mod brusc între 2000 și perioada de anchetă. În timp ce era încă pozitiv în 2000, acesta a devenit negativ în 2001, a scăzut în cursul următorilor doi ani și a scăzut la un nivel mai mic de -100 000 EUR în cursul perioadei de anchetă.

(94)

Întrucât investițiile au fost foarte scăzute, industria comunitară nu a întâmpinat dificultăți în mobilizarea capitalurilor sub forma unor împrumuturi de la bănci sau a unor capitaluri de la societatea mamă.

(95)

Având în vedere volumul și prețurile importurilor care fac obiectul unui dumping din țara în cauză, impactul marjelor reale de dumping nu poate fi considerat ca fiind neglijabil.

(96)

Examinarea factorilor menționați anterior arată că situația industriei comunitare s-a agravat, în mod considerabil, între 2000 și perioada de anchetă. Volumul vânzărilor a scăzut cu 17 % în cursul perioadei examinate, ceea ce a generat o reducere semnificativă a cotei de piață. Întrucât prețurile medii s-au diminuat, cifra de afaceri a cunoscut o scădere și mai semnificativă. Volumul de producție și utilizarea capacității au urmat aceeași tendință. Din cauza acestei evoluții negative, rentabilitatea, randamentul investițiilor și fluxul de lichidități s-au deteriorat în mod considerabil în cursul perioadei examinate.

(97)

Prin urmare, s-a constatat că situația industriei comunitare s-a deteriorat într-o asemenea măsură încât s-a concluzionat în mod provizoriu că industria comunitară a suferit un prejudiciu important în sensul articolului 3 alineatele (1) și (5) din regulamentul de bază.

(98)

În conformitate cu articolul 3 alineatul (6) din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă importurile de carbonat de bariu originar din țara respectivă au cauzat industriei comunitare un prejudiciu care poate fi considerat important. În conformitate cu articolul 3 alineatul (7) din regulamentul de bază, factorii cunoscuți, alții decât importurile care fac obiectul unui dumping care ar fi putut, în același timp, să cauzeze un prejudiciu industriei comunitare, au fost, de asemenea, examinați, astfel încât posibilul prejudiciu produs de către acești alți factori să nu fie atribuit importurilor în cauză.

(99)

În cursul perioadei examinate, importurile care fac obiectul unui dumping din țara vizată au crescut semnificativ în termeni de volum (de la 54 167 la 63 742 tone) și de cotă de piață (cu mai mult de 7 puncte procentuale). Cea mai importantă creștere a volumului importurilor s-a înregistrat în cursul perioadei de anchetă (+ 30,4 % în comparație cu 2002), în timp ce prețurile de import au scăzut pe parcursul întregii perioade examinate.

(100)

Această evoluție a coincis cu o diminuare a vânzărilor și o scădere a cotei de piață a industriei comunitare (aproximativ 9 puncte procentuale), precum și cu o reducere a prețurilor medii de vânzare. Industria comunitară a trebuit să își reducă prețurile de vânzare, întrucât acestea au fost puternic subcotate în cursul perioadei de anchetă de către prețurile importurilor care au făcut obiectul dumping-ului din RPC. Având în vedere nivelul scăzut al prețurilor de vânzare, industria comunitară nu a fost în măsură să își acopere costurile de producție și prin urmare nu a fost rentabilă.

(101)

În cursul perioadei examinate, volumul importurilor de carbonat de bariu din țările terțe a crescut de la 6 500 tone la 8 700 tone, reprezentând o cotă de piață mai mică de 10 % în cursul perioadei de anchetă. Alte țări terțe principale care exportau de carbonat de bariu în Comunitate erau Brazilia și Rusia.

(102)

În cursul perioadei de anchetă, prețul mediu în ceea privește importurile din Rusia se ridica la 278 EUR/tonă. Aceasta înseamnă că prețul produselor rusești era în mod considerabil mai ridicat decât cel al produselor importate din RPC și puțin mai scăzut decât prețul produselor vândute de către industria comunitară. În conformitate cu părerea importatorilor și a utilizatorilor, calitatea carbonatului de bariu importat din Rusia este inferioară atât celei a produsului în cauză importat din RPC, precum și celei a produsului similar vândut de industria comunitară. În măsura în care carbonatul de bariu din Rusia este de o calitate inferioară dar are un preț mai ridicat decât cel importat din RPC, acesta nu este concurențial pe piața comunitară. În comparație cu produsul vândut de industria comunitară, calitatea carbonatului de bariu din Rusia este semnificativ inferioară și nu este compensată prin mica diferență de preț. Întrucât produsul rusesc nu este concurențial, cota sa de piață a scăzut în cursul perioadei examinate. Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că importurile din Rusia nu au rupt legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciul important cauzat de importurile chinezești.

(103)

Prețul mediu pentru importurile din Brazilia se ridica la 186 EUR pe tonă în cursul parcursul perioadei de anchetă. În cursul perioadei examinate, cota de piață a importurilor din Brazilia a crescut cu aproximativ 2 puncte procentuale. Luând în considerare creșterea redusă a vânzărilor și sporirea cotei de piață cu mai puțin de 5 %, s-a ajuns, în mod provizoriu, la concluzia că aceste importuri nu au rupt legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciul important cauzat industriei comunitare de către importurile chinezești.

(104)

Având în vedere concluziile menționate anterior, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că importurile din alte țări terțe nu au rupt legătura de cauzalitate dintre dumping și prejudiciul important cauzat industriei comunitare de importurile chinezești.

(105)

În ceea ce privește evoluția cererii, cu toate că consumul aparent de carbonat de bariu s-a diminuat între 2000 și 2002, industria comunitară a putut să își păstreze cota sa de piață. Prin urmare, vânzările și cota de piață a industriei comunitare s-au diminuat în timp ce consumul a cunoscut o creștere puternică în cursul perioadei de anchetă. În același timp, importurile chinezești și-au sporit cota de piață, aceasta crescând cu mai mult de 7 puncte procentuale în cursul perioadei examinate. Prin urmare, prejudiciul important suferit de industria comunitară nu poate fi atribuit unei contractări a cererii pe piața comunitară.

(106)

Anumite părți interesate au susținut că deprecierea dolarului din Statele Unite (USD) în raport cu euro a favorizat importurile de carbonat de bariu în Comunitatea Europeană. Majoritatea importurilor din țara vizată în Comunitatea Europeană sunt facturate, de fapt, în dolari din Statele Unite. Euro s-a apreciat în raport cu dolarul de la jumătatea lui 2002 și în special în cursul perioadei de anchetă, favorizând astfel exporturile în zona euro.

(107)

Cu toate acestea, deși se bazau pe rata de schimb în vigoare la începutul lui 2002, importurile din RPC au fost efectuate la prețuri mai mici decât cele ale industriei comunitare. În afară de aceasta, această situație favorabilă a ratei de schimb ar fi trebuit să aibă, de asemenea, un impact asupra importurilor din alte țări terțe în măsura în care acestea sunt, de asemenea, în principal facturate în dolari din Statele Unite. Faptul că fluctuațiile ratei de schimb nu au avut un impact semnificativ asupra importurilor din alte țări arată că acestea nu pot fi considerate ca fiind un factor important care să permită stabilirea unei legături de cauzalitate cu creșterea puternică a importurilor care fac obiectul unui dumping din țara în cauză.

(108)

Prin urmare, s-a ajuns în mod provizoriu la concluzia că, deși aprecierea euro în raport cu dolarul din Statele Unite ar fi putut favoriza importurile de carbonat de bariu în Comunitatea Europeană, acest factor nu este de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(109)

S-a afirmat că industria comunitară a importat carbonat de bariu din RPC și a contribuit astfel la prejudiciul suferit de aceasta din urmă. Cu toate acestea, industria comunitară nu a achiziționat nici un produs din RPC după 2001 și dacă a importat înainte, a făcut acest lucru numai în cantități neglijabile (aproximativ 1 % din propria sa producție). Prin urmare, s-a concluzionat în mod provizoriu că eventualele importuri ale produsului în cauză din RPC de către industria comunitară nu ar fi putut fi un factor determinant al prejudiciului important suferit de aceasta din urmă.

(110)

Mai mulți utilizatori și importatori au susținut că Comunitatea suferă un prejudiciu din cauza concurenței exercitate de o soluție apoasă de carbonat de bariu care elimină praful toxic generat de utilizarea carbonatului de bariu sub formă de pulbere. Soluția apoasă este produsă de către importatorii în Comunitate care utilizează pulberea importată din RPC și la care adaugă apă și aditivi specifici după import.

(111)

Acest argument trebuie respins în măsura în care industria comunitară dispune de know-how-ul necesar producerii soluției apoase, dar nu o încurajează, întrucât consideră că nu este economic să se transporte apa. Prin urmare, a fost realizat, în cooperare cu alte societăți europene, o instalație specifică industriei de cărămidă și țiglă, care permite utilizatorilor de carbonat de bariu să amestece pulberea cu apă la locul de producție, ceea ce contribuie, de asemenea, la evitarea producerii de praf toxic. Industria comunitară oferă, astfel, un produs care concurează soluția apoasă. Cu toate acestea, în măsura în care soluția apoasă este produsă cu carbonat de bariu importat din China la prețuri de dumping, este posibil să se vândă la prețuri mai mici decât cele ale pulberii furnizate de către industria comunitară. Prin urmare, nu poate fi considerată ca un alt factor care cauzează prejudiciul, întrucât impactul soluției apoase este cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping. Într-adevăr, în cazul în care produsul în cauză nu ar fi fost importat la prețuri care fac obiectul unui dumping, produsul oferit de către industria comunitară care se află în concurență cu soluția apoasă, ar fi putut concura această soluție în condiții loiale.

(112)

Analiza anterioară a demonstrat o creștere substanțială în volum și în cotă de piață, a importurilor originare din țara în cauză, în special între 2002 și perioada de anchetă, precum și o scădere considerabilă a prețului de vânzare a acestora și o importantă subcotare în cursul perioadei de anchetă. Creșterea cotei de piață a importurilor la preț scăzut din China a coincis cu o scădere semnificativă a cotei de piață a industriei comunitare care, împreună cu presiunea în scădere exercitată asupra prețurilor, a generat printre altele pierderi substanțiale pentru industria comunitară în cursul perioadei de anchetă. Pe de altă parte, examinarea celorlalți factori care ar fi putut cauza un prejudiciu industriei comunitare a evidențiat faptul că nici unul dintre aceștia nu a avut un impact negativ semnificativ sau nu a fost de natură să rupă legătura de cauzalitate dintre importurile care fac obiectul unui dumping din RPC și prejudiciul important suferit de industria comunitară.

(113)

Având în vedere analiza menționată mai sus, care a diferențiat și separat în mod clar efectele tuturor factorilor cunoscuți asupra situației industriei comunitare de efectele prejudiciabile ale importurilor care fac obiectul unui dumping, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că importurile din RPC au cauzat un prejudiciu important Comunității în sensul articolului 3 alineatul (6) din regulamentul de bază.

(114)

În conformitate cu articolul 21 din regulamentul de bază, Comisia a examinat dacă, în ciuda concluziilor privind dumping-ul prejudiciabil, existau motive imperioase pentru a se ajunge la concluzia că nu era în interesul Comunității să se adopte măsuri în acest caz special. Determinarea interesului Comunității se bazează pe o evaluare a tuturor intereselor implicate, adică cele ale industriei comunitare, ale importatorilor și ale utilizatorilor produsului în cauză.

(115)

Pentru a evalua impactul probabil al instituirii sau nu de măsuri, Comisia a invitat toate părțile interesate să îi furnizeze informații. Comisia a trimis chestionare industriei comunitare, la 10 furnizori de materii prime, la 18 importatori și la 38 de utilizatori ai produsului în cauză. Producătorul comunitar, un furnizor de materii prime, cinci importatori, șase utilizatori și o asociație de utilizatori au răspuns la chestionarele menționate anterior.

(116)

Industria comunitară dispune de o linie de producție complet automatizată și se bucură de un excelent raport cost-eficiență în termeni de produse „în afara specificațiilor” și de număr de salariați pe tonă produsă. De asemenea, aceasta a efectuat investiții de înlocuire și a continuat să exporte.

(117)

Se consideră că instituirea măsurilor restabilește concurența loială pe piață. În cazul în care se adoptă măsuri, industria comunitară își poate recupera, cel puțin parțial, cota de piață pierdută, ceea ce va avea un impact pozitiv asupra rentabilității sale.

(118)

Așa cum s-a menționat anterior, industria comunitară a suferit un prejudiciu important cauzat de importurile care fac obiectul unui dumping din țara în cauză. În absența unor măsuri, este probabil ca situația industriei comunitare să continue să se deterioreze. Aceasta riscă să genereze alte pierderi în ceea ce privește ocuparea forței de muncă. Efectul de scădere a prețurilor provocat de importurile care fac obiectul unui dumping riscă să continue să zădărnicească toate eforturile depuse de industria comunitară, în special pentru a restabili rentabilitatea. Neinstituirea de măsuri ar compromite existența pe termen lung a industriei comunitare și nu se poate exclude faptul că, în absența unor măsuri, unicul producător comunitar ar trebui să își închidă fabrica din cauza concurenței importurilor care fac obiectul unui dumping.

(119)

Un furnizor de materii prime care aprovizionează industria comunitară cu sulfat de bariu natural a răspuns la chestionar. Acesta este singurul furnizor al principalei materii prime care servește la producția carbonatului de bariu, stabilit în Comunitate.

(120)

În caz de instituire a unor măsuri care să permită industriei comunitare să își recâștige cota de piață pierdută, furnizorul de materie primă poate, de asemenea, să își sporească vânzările produsului său. Întrucât materia primă în cauză constituie o parte importantă a cifrei de afaceri a acestei societăți, situația sa financiară se îmbunătățește.

(121)

În cazul în care nu se instituie măsurile, vânzările industriei comunitare continuă să scadă și, prin urmare, la fel și cererea sa de materii prime. Acest lucru va avea repercusiuni negative asupra rentabilității furnizorului de materie primă.

(122)

S-au primit cinci răspunsuri la chestionar din partea unor importatori care se opuneau cu toții instituirii de măsuri.

(123)

O parte din produsul în cauză importat sub formă de pulbere din RPC este ulterior transformat în soluție apoasă, prin adăugarea de apă și de aditivi speciali. Întrucât marja de profit a importatorilor pentru vânzările produsului în cauză și ale soluției apoase reprezintă ca medie ponderată 6,8 %, importatorii sunt în măsură să suporte parțial eventuala creștere a prețurilor și să o repercuteze în parte asupra clienților lor. În măsura în care societățile care funcționează în condițiile unei economii de piață vor fi supuse unor drepturi relativ scăzute și în cazul în care sunt disponibile alte surse de aprovizionare care nu fac obiectul vreunui drept, eventualele majorări de preț sunt limitate.

(124)

Luând în considerare faptul că vânzările produsului în cauză și ale soluției apoase reprezintă în medie aproximativ 15 % din cifra totală de afaceri a importatorilor, situația financiară a acestora nu este afectată în mod grav prin instituirea unui drept.

(125)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat în mod provizoriu că este foarte probabil ca măsurile antidumping să aibă o influență puțin importantă asupra importatorilor, chiar nici una.

(126)

S-au primit șase răspunsuri la chestionar de la utilizatori și au fost prezentate observații de către o asociație de utilizatori. O vizită de verificare a fost efectuată în localurile societății care a achiziționat cea mai mare cantitate de carbonat de bariu în cursul perioadei de anchetă. Cei șase utilizatori care au cooperat au reprezentat aproximativ 9 % din consumul comunitar total de carbonat de bariu în cursul perioadei de anchetă. Numărul de personal în aceste societăți care sunt direct legate de produsele pentru care se utilizează carbonatul de bariu era de aproximativ 570. Toți utilizatorii care au cooperat, cu excepția celui care se aprovizionează din industria comunitară, au luat poziție împotriva instituirii de drepturi antidumping, din teama de a nu își pierde o sursă de aprovizionare ieftină, ceea ce ar dăuna competitivității lor pe piețele din aval în raport cu concurenții acestora din țările terțe.

(127)

Principalele sectoare de utilizare a carbonatului de bariu sunt fabricarea sticlei pentru ecranele de televizoare, industria de cărămidă și țiglă, ceramica și producția de ferită. Pe baza răspunsurilor la chestionar și a informațiilor comunicate pe parcursul unei audieri, cota de carbonat de bariu în ansamblul costurilor de producție ale utilizatorilor a fost estimată la mai puțin de 8 % în medie.

(128)

Drepturile nu generează o atenuare semnificativă a concurenței, nici o lipsă acută în ceea ce privește aprovizionarea. Dimpotrivă, se poate prevedea că importurile din China vor rămâne accesibile la prețuri concurențiale, în măsura în care drepturile individuale propuse pentru a fi instituite pentru producătorii-exportatori chinezi sunt mai mici decât nivelul de subcotare constatat. În afară de aceasta, sunt disponibile, de asemenea, alte surse de aprovizionare din alte țări terțe care nu sunt supuse unor drepturi. Luând în considerare cele menționate anterior, s-a concluzionat că utilizatorii continuă să fie în măsură să cumpere carbonat de bariu la prețuri concurențiale și se prevede că impactul asupra competitivității utilizatorilor în raport cu concurenții lor în țări terțe va fi limitat.

(129)

S-a susținut că industria comunitară nu este în măsură să satisfacă întreaga cerere de carbonat de bariu în Comunitate. În această privință, trebuie să fie reamintit faptul că măsurile nu vizează să împiedice importurile în Comunitate, dar să garanteze că acestea nu se efectuează la prețuri prejudiciabile care fac obiectul unui dumping. Importurile de diverse origini continuă să acopere o parte importantă a cererii în Comunitate. Prin urmare, nu se așteaptă nici o lipsă acută în ceea ce privește aprovizionarea.

(130)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a ajuns, în mod provizoriu, la concluzia că e foarte probabil ca măsurile antidumping să aibă o influență puțin importantă asupra utilizatorilor, chiar nici una.

(131)

În ceea ce privește efectele posibile ale măsurilor asupra concurenței în Comunitate, producătorii-exportatori în cauză care au cooperat continuă probabil, având în vedere poziția lor puternică pe piață, să își vândă produsele la prețuri care nu fac totuși obiectul practicilor de dumping. Într-adevăr, nivelurile relativ reduse ale drepturilor aplicate celor doi producători exportatori-chinezi care funcționează în condițiile unei economii de piață ar trebui să le permită să acționeze în Comunitate în condiții oneste de piață. Astfel, având în vedere diferitele niveluri ale drepturilor aplicate, este posibil ca pe piața comunitară să existe un număr suficient de concurenți importanți, în special producătorii din țara în cauză, din Brazilia, India și Rusia. Prin urmare, utilizatorii continuă să aleagă între diferiții furnizori de carbonat de bariu. În schimb, în absența măsurilor, viitorul singurului producător comunitar ar fi în joc. Dispariția sa ar reduce efectiv concurența pe piața comunitară.

(132)

Având în vedere cele menționate anterior, s-a concluzionat cu titlu provizoriu că nu există motive imperioase împotriva instituirii drepturilor antidumping în acest caz.

(133)

Având în vedere concluziile stabilite privind dumping-ul, prejudiciul, legătura de cauzalitate și interesul Comunității, ar trebui să se instituie măsuri antidumping provizorii pentru a împiedica agravarea prejudiciului cauzat industriei comunitare de către importurile care fac obiectul unui dumping.

(134)

În sensul stabilirii nivelului dreptului, s-a ținut seama de marjele de dumping constatate și de valoarea dreptului necesar pentru a elimina prejudiciul suferit de industria comunitară.

(135)

În măsura în care industria comunitară este supusă efectelor importurilor care fac obiectul unui dumping din 1999, profitul susceptibil de a fi realizat în absența unor astfel de importuri s-a bazat pe media ponderată a marjei de profit a produsului similar între 1996 și 1998. Pe această bază, s-a considerat că o marjă de profit de 7,2 % din cifra de afaceri ar putea fi considerată un minimum corespunzător pe care industria comunitară l-ar putea atinge în absența dumping-ului prejudiciabil. Majorarea de preț necesară a fost determinată prin compararea prețul de import mediu ponderat, utilizat pentru a stabili subcotarea, cu prețul neprejudiciabil al produselor vândute de către industria comunitară pe piața comunitară. Prețul neprejudiciabil s-a obținut prin ajustarea prețurilor de vânzare ale industriei comunitare pentru a se ține seama de pierderile reale în cursul perioadei de anchetă și prin adăugarea marjei de profit menționate anterior. Orice diferență care a rezultat din această comparație a fost apoi exprimată ca un procent al valorii totale a importurilor CIF.

(136)

Întrucât nivelul de eliminare a prejudiciului este superior marjei de dumping stabilite, măsurile provizorii trebuie să se întemeieze pe aceasta din urmă.

(137)

Luând în considerare cele menționate mai sus, se consideră că, în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) din regulamentul de bază, trebuie să se instituie drepturi antidumping provizorii la importurile originare din RPC, la nivelul marjei celei mai scăzute (dumping sau prejudiciu) în conformitate cu norma celui mai redus drept. În acest caz, nivelul drepturilor individuale, precum și dreptul la nivel național ar trebui, prin urmare să fie stabilit la nivelul marjelor de dumping constatate.

(138)

În măsura în care produsul este fungibil și în care diferențele de preț între tipurile de produse nu sunt importante, s-a ajuns la concluzia că dreptul ar trebui să fie instituit sub forma unei sume specifice pe tonă pentru a garanta eficacitatea măsurilor și a descuraja eventuala absorbție a acestora printr-o scădere a prețurilor de export. Această sumă s-a stabilit prin aplicarea marjei de dumping la prețurile de export utilizate pentru a determina dumping-ul în cursul perioadei de anchetă.

(139)

Nivelurile individuale ale dreptului menționat în prezentul regulament au fost stabilite pe baza concluziilor prezentei anchete antidumping. Prin urmare, acestea reflectă situația constatată pentru societățile în cauză în cursul acestei anchete. Aceste niveluri ale dreptului (contrar dreptului național care se aplică „tuturor celorlalte societăți”) se aplică astfel exclusiv importurilor produsului originar din țara în cauză fabricat de către societăți, și prin urmare, de persoanele juridice specifice, menționate. Produsele importate fabricate de către orice societate ale cărei nume și adresă nu sunt, în mod specific, menționate în partea dispozitivă a prezentului regulament, inclusiv de către persoanele juridice care au legături cu societățile menționate în mod specific, nu pot beneficia de aceste niveluri și sunt supuse dreptului aplicabil „tuturor celorlalte societăți”.

(140)

Orice cerere de aplicare a acestor niveluri individuale ale dreptului (spre exemplu, ca urmare a unei modificări în ceea ce privește denumirea societății sau a creării de noi entități de producție sau de vânzare) trebuie adresată de îndată Comisiei (3) și trebuie să conțină toate informațiile utile privind, în special, orice modificare a activităților societății legate de producție, precum și de vânzări interne și export care rezultă din această schimbare a denumirii sau a creării acestor noi entități de producție sau de vânzare. După consultarea comitetului consultativ, Comisia modifică, dacă este necesar, regulamentul prin actualizarea listei societăților care beneficiază de niveluri individuale ale dreptului.

(141)

Produsul în cauză este fungibil și, după cum s-a explicat anterior, nu se vinde sub marcă; în afară de aceasta, diferența dintre nivelurile individuale ale dreptului este importantă și există un anumit număr de producători-exportatori. Toate aceste elemente pot avea ca efect favorizarea încercărilor de reorientare a fluxurilor de export prin intermediul exportatorilor tradiționali care beneficiază de cele mai scăzute drepturi.

(142)

Prin urmare, în cazul în care exporturile unei societăți care beneficiază de niveluri individuale mai reduse ale dreptului cresc cu mai mult de 30 % în volum, măsurile individuale în cauză ar putea fi considerate insuficiente pentru a contrabalansa dumping-ul prejudiciabil constatat. Prin urmare, și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile, se poate deschide o anchetă pentru a corecta în mod corespunzător forma sau nivelul măsurilor.

(143)

În interesul unei bune administrări, trebuie să se stabilească un termen pentru a permite părților care și-au manifestat interesul în termenul menționat în avizul de deschidere să își facă cunoscute, în scris, punctele de vedere și să solicite o audiere. În afară de aceasta, trebuie să se precizeze că concluziile privind instituirea de drepturi adoptate în sensul prezentului regulament sunt provizorii și pot fi reexaminate pentru instituirea oricărei măsuri definitive,

Comisia Comunităților Europene

Direcția Generală Comerț

Direcția B

B-1049 Bruxelles.