31994R2991

REGULAMENTUL (CE) NR. 2991/94 AL CONSILIULUI

din 5 decembrie 1994

de stabilire a standardelor pentru grăsimile tartinabile

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 804/68 al Consiliului din 27 iunie 1968 privind organizarea comună a pieței în sectorul laptelui și produselor lactate (4) stabilește în articolul 6 o definiție unică pentru unt, prevăzută de sistemul de intervenție;

întrucât, în plus, articolele 35a și 36 din Regulamentul nr. 136/66/CEE al Consiliului din 22 septembrie 1966 privind organizarea comună a pieței uleiurilor și a grăsimilor (5) prevăd stabilirea unor standarde de comercializare pentru toate produsele din acest sector; întrucât aceste standarde, în special în cazul margarinei, pot fi raportate în special la clasificarea calitativă, ținând cont de necesitățile de comercializare și de condițiile speciale în care se găsesc aceste produse;

întrucât dezvoltarea tehnicilor de producție și așteptările consumatorilor determină o tot mai mare diversificare a pieței grăsimilor solide pentru consumul uman;

întrucât produsele prevăzute de prezentul regulament trebuie considerate produse concurente, fiind comparabile din punctul de vedere al anumitor caracteristici, în special al aspectului și utilizării;

întrucât stabilirea unor standarde de piață pentru produsele lactate și nelactate, care presupune o clasificare clară și distinctă însoțită de norme privind denumirile, va asigura în consecință stabilitatea piețelor agricole și va contribui la stabilirea unui nivel de trai echitabil pentru populația agricolă;

întrucât aspectul principal al produselor este conținutul în grăsimi; întrucât produsele cu un conținut de grăsimi de cel puțin 10 %, dar nu mai mult de 90 % din greutate, destinate consumului uman, reprezintă majoritatea produselor de pe piață și în special a produselor destinate consumatorului final;

întrucât soluția care are în vedere stabilirea unei clasificări uniforme a tuturor produselor respective va facilita consumatorului alegerea între produsele care, pe de o parte, au în general un conținut de grăsimi, dar care, pe de altă parte, diferă din punctul de vedere al grăsimilor vegetale și animale utilizate;

întrucât domeniul de aplicare al regulamentului trebuie extins pentru a include toate produsele aflate în concurență și având un conținut de grăsimi de cel puțin 10 %, dar nu peste 90 % din greutatea totală, destinate furnizării către consumatorul final și fără prelucrare ulterioară;

întrucât trebuie menținută posibilitatea prelucrării produselor cu conținut diferit de grăsimi și întrucât, pentru a se evita derutarea consumatorului și în baza experienței acumulate în sectorul laptelui, termenii „unt” și „margarină” trebuie utilizați exclusiv pentru anumite categorii de produse cu un conținut de grăsimi clar definit;

întrucât, în plus, un asemenea cadru de norme comunitare contribuie favorabil la dezvoltarea comerțului în condiții de concurență loială;

întrucât, pentru a se obține claritatea dorită, trebuie stabilite denumiri pentru toate produsele respective; întrucât reducerea conținutului de grăsimi trebuie să apară în denumire;

întrucât, în consecință, trebuie prevăzut ca numai produsele care îndeplinesc cerințele prezentului regulament să fie livrate pentru consumul final; întrucât produsele care se situează în afara domeniului de aplicare a prezentului regulament pot fi livrate sau transferate consumatorului final, dar nu pot fi utilizate denumirile de vânzare rezervate;

întrucât prezentul regulament trebuie aplicat fără a aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 al Consiliului din 2 iulie 1987 privind protecția denumirilor folosite în comercializarea laptelui și a produselor lactate (6), după cum este și cazul legislației comunitare în sectoarele veterinar și alimentar care vizează asigurarea conformității cu standardele de igienă și etichetare pentru produsele alimentare;

întrucât este necesar să se adopte anumite dispoziții suplimentare față de cele stabilite de Directiva 79/112/CEE a Consiliului din 18 decembrie 1978 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare (7); întrucât aceasta implică de asemenea și indicarea conținutului total de grăsimi și a anumitor constituenți grași având la bază diverse grăsimi vegetale și animale;

întrucât, pentru a se asigura coerența acestor măsuri, produsele importate din țări terțe trebuie să fie supuse unor cerințe echivalente;

întrucât trebuie prevăzut ca statele membre să stabilească verificările și sancțiunile corespunzătoare în cazul nerespectării prezentului regulament;

întrucât standardele prevăzute de prezentul regulament nu aduc deloc atingere clasificării tarifelor produselor respective;

întrucât trebuie prevăzut un termen suficient pentru ca, pe de o parte, toate produsele de pe piață să poată fi adaptate dispozițiilor stabilite și, pe de altă parte, toate stocurile de ambalaje etichetate în conformitate cu legislația națională anterior în vigoare să fie înlocuite,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament stabilește standarde pentru:

care au un conținut de grăsimi de cel puțin 10 %, dar care nu depășește 90 % din greutate, destinat consumului uman.

Conținutul de grăsimi, cu excepția sării, trebuie să constituie cel puțin 2/3 din materia uscată.

(2)   Prezentul regulament se aplică produselor care rămân solide la o temperatură de 20o și care pot fi utilizate ca produse tartinabile.

(3)   Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 1898/87 sau dispozițiilor adoptate în sectoarele veterinar și alimentar pentru a asigura respectarea de către produse a standardelor de igienă și sănătate și pentru a proteja sănătatea oamenilor și animalelor.

Articolul 2

(1)   Produsele prevăzute la articolul 1 nu pot fi livrate sau cedate consumatorului final fără a fi prelucrate, direct sau prin intermediul restaurantelor, spitalelor, cantinelor sau prin intermediul altor instituții similare, decât dacă ele corespund cerințelor menționate în anexă.

(2)   Denumirile de vânzare ale acestor produse trebuie să fie cele menționate în anexă, fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (2) sau articolului 5.

Denumirile de vânzare din anexă trebuie rezervate produselor definite în anexă.

Cu toate acestea, dispozițiile prezentului alineat nu se aplică:

Articolul 3

(1)   În completarea dispozițiilor Directivei 79/112/CEE, următoarele informații trebuie indicate la etichetarea și prezentarea produselor menționate la articolul 2 alineatul (1):

(2)   Fără a aduce atingere alineatului (1) litera (a), denumirile de vânzare „minarină” sau „halvarină” pot fi utilizate pentru produsele menționate în anexă, partea B punctul 3.

(3)   Denumirea de vânzare menționată la alineatul (1) litera (a) poate fi utilizată împreună cu unul sau mai mulți termeni pentru a defini speciile de plante și/sau animale de la care provin produsele sau scopul utilizării produselor, precum și cu alți termeni referitori la metodele de producție, dacă acești termeni nu sunt incompatibili cu alte dispoziții comunitare, în special cu Regulamentul (CEE) nr. 2082/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind atestatele de specificitate ale produselor agricole și alimentare (8). Indicațiile privind originea geografică pot fi de asemenea utilizate, sub rezerva dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecția indicațiilor geografice și denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (9).

(4)   Termenul „vegetal” poate fi utilizat împreună cu denumirile de vânzare menționate în anexă, partea B, dacă produsul conține numai grăsime de origine vegetală cu o toleranță de 2 % din conținutul de grăsime pentru grăsimea animală. Această toleranță se aplică și dacă este vorba despre o specie vegetală.

(5)   Informațiile menționate în alineatele (1), (2) și (3) trebuie să fie ușor de înțeles și trebuie marcate într-un loc în care să atragă atenția, în așa fel încât să fie vizibile, lizibile și de neșters.

(6)   Pentru anumite forme de publicitate se pot introduce măsuri speciale privind informațiile menționate în alineatul (1) literele (a) și (b), în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 9.

Articolul 4

Termenul „tradițional” poate fi utilizat împreună cu denumirea „unt” prevăzută în anexă, partea A punctul 1, dacă produsul este obținut direct din lapte sau smântână.

În sensul prezentului articol, „smântână” reprezintă produsul obținut din lapte sub forma unei emulsii de tipul ulei-în-apă, cu un conținut minim de grăsime lactată de 10 %.

Articolul 5

(1)   Pentru produsele menționate în anexă, se interzice utilizarea termenilor care indică, implică sau sugerează alt conținut de grăsime decât cel prevăzut în anexă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) și în completare:

Termenii „conținut redus de grăsime” și „conținut scăzut de grăsime” sau „conținut foarte mic de grăsime” pot totuși înlocui termenii „3/4 grăsime” sau „1/2 grăsime” utilizați în anexă.

În termen de cinci ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, Consiliul analizează aplicarea dispozițiilor prezentului alineat, în baza unui raport elaborat de Comisie.

(3)   Prin derogare de la alineatul (1) și pe o perioadă de tranziție de cinci ani de la publicarea prezentului regulament, termenii menționați în alineatul (1) pot continua să apară pe produsele care îi afișează deja la data de 31 decembrie 1993 și care sunt comercializate legal pe piața unui stat membru.

Articolul 6

(1)   Sub rezerva dispozițiilor prezentului regulament, statele membre pot adopta sau păstra dispozițiile naționale care stabilesc diverse nivele de calitate. Aceste dispoziții trebuie să permită evaluarea nivelelor de calitate pe baza criteriilor care se referă în special la materialele brute utilizate, la caracteristicile organoleptice ale produselor și la stabilitatea lor fizică și microbiologică.

Statele membre care folosesc această posibilitate se asigură că produsele celorlalte state membre, care sunt în conformitate cu criteriile stabilite prin aceste dispoziții, pot utiliza în condiții nedescriminatorii termeni care, în temeiul acestor reglementări, stabilesc că aceste criterii sunt îndeplinite.

(2)   Denumirile de vânzare prevăzute în articolul 3 alineatul (1) litera (a) pot fi suplimentate printr-o referire la nivelul de calitate specific produsului respectiv.

(3)   Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că sunt efectuate verificări cu privire la aplicarea tuturor criteriilor menționate în alineatul (1) al doilea paragraf, în vederea determinării nivelelor de calitate. Verificările efectuate în mod regulat și frecvent trebuie să se extindă până la produsul finit și trebuie să fie realizate de unul sau mai multe organisme de drept public și desemnate de statul membru respectiv sau de un organism oficial supervizat de acesta. Statele membre transmit Comisiei o listă a organismelor pe care le-au desemnat.

Articolul 7

Produsele importate în Comunitate trebuie să respecte dispozițiile prezentului regulament în cazurile menționate în articolul 2 alineatul (1).

Articolul 8

Normele detaliate de aplicare a prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută în articolul 9 și pot include în special:

Articolul 9

În cazurile în care se fac trimiteri la prezentul articol, măsurile respective sunt adoptate în conformitate cu procedura stabilită în articolul 30 din Regulamentul (CEE) nr. 804/68 și în articolul 38 din Regulamentul nr. 136/66/CEE.

Articolul 10

Statele membre stabilesc sancțiunile efective care se impun în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și, dacă este cazul, măsurile naționale relevante privind aplicarea acestuia. Statele membre informează Comisia cu privire la aceste sancțiuni până la 1 ianuarie 1997.

Articolul 11

(1)   Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 2 alineatul (1), produsele statelor membre aflate pe piață la 31 decembrie 1995 și care nu îndeplinesc cerințele menționate în anexă pot fi livrate sau transferate până la 31 decembrie 1997.

(1)  JO C 36, 14.2.1992, p. 12 și JO C 62, 4.3.1993, p. 10.

(2)  JO C 337, 21.12.1992, p. 236.

(3)  JO C 223, 31.8.1992, p. 64.

(4)  JO L 148, 28.6.1968, p. 13. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 2807/94 (JO L 289, 19.11.1994, p. 1).

(5)  JO 172, 30.9.1966, p. 3025/66. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CE) nr. 3179/93 (JO L 285, 20.11.1993, p. 9).

(6)  JO L 182, 3.7.1987, p. 36. Regulament modificat ultima dată de Regulamentul (CEE) nr. 222/88 (JO L 28, 1.2.1988, p. 1).

(7)  JO L 33, 8.2.1979, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 91/72/CEE a Comisiei (JO L 42, 15.2.1991, p. 27).

(8)  JO L 208, 24.7.1992, p. 9.

(9)  JO L 208, 24.7.1992, p. 1.

ANEXĂ

Notă: Componenta de grăsime lactată din produsele menționate în lista din anexă poate fi modificată numai prin procedee fizice.

(1)  Echivalent pentru „smør 60” în daneză.

(2)  Echivalent pentru „smør 40” în daneză.

(3)  Echivalent pentru „margarine 60” în daneză.

(4)  Echivalent pentru „margarine 40” în daneză.

(5)  Echivalent pentru „blandingsproduckt 60” în daneză.

(6)  Echivalent pentru „blandingsproduckt 40” în daneză.