Recurs introdus la 27 iulie 2015 de Timab Industries, Cie financière et de participations Roullier (CFPR) împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 20 mai 2015 în cauza T-456/10, Timab Industries și CFPR/Comisia

(Cauza C-411/15 P)

(2015/C 320/27)

Limba de procedură: franceza

Părțile

Recurente: Timab Industries și Cie financière et de participations Roullier (CFPR) (reprezentant: N. Lenoir, avocat)

Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

Concluziile recurentelor

Motivele și principalele argumente

În susținerea recursului, recurentele invocă cinci motive de anulare.

În primul rând, Tribunalul nu ar fi respectat normele referitoare la sarcina probei și ar fi încălcat dreptul la apărare, întrucât a considerat că revenea recurentelor să dovedească, în cadrul procedurii de tranzacție, neparticiparea lor la înțelegere înainte de anul 1993.

În al doilea rând, acestea reproșează Tribunalului că a încălcat dreptul de a nu se autoincrimina, precum și dreptul la apărare. Tribunalul nu ar fi respectat competența sa de fond, întrucât nu a controlat obligația probatorie a Comisiei cu privire la calificarea unor pretinse „mărturisiri” ale recurentelor, care a avut o influență considerabilă asupra stabilirii cuantumului amenzii.

În al treilea rând, Tribunalul nu ar fi respectat întinderea competenței sale de fond, întrucât a considerat drept „elemente noi” recunoașterea de către Comisie, după retragerea recurentelor din procedura de tranzacție, a neparticipării acestora la înțelegere între 1978 și 1992 pentru a justifica pronunțarea unei amenzi considerabil majorate pentru o încălcare cu o durată foarte mult redusă.

În al patrulea rând, Tribunalul nu ar fi respectat competența sa de fond, ar fi afectat hotărârea cu o motivare contradictorie, ar fi săvârșit erori de drept în aplicarea procedurii de tranzacție și ar fi încălcat principiile încrederii legitime și egalității de tratament, confirmând eliminarea aproape integrală a reducerilor pentru cooperare acordate în cadrul procedurii de tranzacție, aspect pe care recurentele nu îl puteau anticipa în mod rezonabil în astfel de proporții.

În ultimul rând, recurentele critică Tribunalul pentru că nu a respectat competența sa de fond și a încălcat principiile egalității de tratament și individualizării pedepsei.

Cu titlu incident, recurentele solicită în sfârșit Curții să constate că Tribunalul nu a respectat dreptul la un proces echitabil, încălcând articolul 47 alineatul (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (1) din Convenția europeană a drepturilor omului, ca urmare a duratei nerezonabile a procedurii.