20.8.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 239/97

—

având în vedere raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2010 (COM(2011)0328) și documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SEC(2011)0690),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (Regulamentul CE privind concentrările economice) (2),

—

având în vedere Orientările Comisiei privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 (3) (Orientările privind amenzile),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 octombrie 2008 intitulată „Aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor adoptate în legătură cu instituțiile financiare în contextul actualei crize financiare mondiale” (4) (Comunicarea privind sectorul bancar),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 decembrie 2008 intitulată „Recapitalizarea instituțiilor financiare în contextul actualei crize financiare: limitarea ajutorului la minimul necesar și garanții împotriva denaturărilor nejustificate ale concurenței” (5) (Comunicarea privind recapitalizarea),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2009 intitulată „Tratarea activelor depreciate în sectorul bancar comunitar” (6) (Comunicarea privind activele depreciate),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 23 iulie 2009 intitulată „Restabilirea viabilității și evaluarea măsurilor de restructurare luate în sectorul financiar, în contextul crizei actuale, în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat” (7) (Comunicarea privind restructurarea),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 decembrie 2008 intitulată „Un cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice” (8) (cadrul temporar inițial),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 1 decembrie 2010 intitulată „Cadru temporar al Uniunii pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice” (9) (noul cadru temporar, care îl înlocuiește pe cel expirat la 31 decembrie 2010),

—

având în vedere studiul - comandat de Parlament și prezentat în iunie 2011 intitulat „Ajutoarele de stat – reglementări de criză pentru sectorul financiar și economia reală” (10),

—

având în vedere Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 5 octombrie 2011 intitulat „Efectele normelor temporare privind ajutoarele de stat adoptate în contextul crizei financiare și economice” (SEC(2011)1126),

—

având în vedere proiectul de regulament al Comisiei de modificare a Regulamentului (CE) nr. 794/2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 93 din Tratatul CE referitor la simplificarea obligațiilor de raportare ale statelor membre,

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Consultare publică: Către o abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire” (SEC(2011)0173),

—

având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Cele mai bune practici procedurale referitoare la articolele 101 și 102 din TFUE” (11),

—

având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Ghidul de proceduri al consilierului-auditor referitor la articolele 101 și 102 din TFUE” (12),

—

având în vedere documentul elaborat de DG Concurență intitulat „Cele mai bune practici pentru prezentarea de dovezi economice și pentru colectarea de date în cazurile referitoare la aplicarea articolelor 101 și 102 din TFUE și în cazurile de concentrări” (13),

—

având în vedere Acordul-cadru din 20 octombrie 2010 privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană („acordul-cadru”), în special punctele 12 (14) și 16 (15) din acesta,

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 aprilie 2007 referitoare la Cartea verde privind acțiunile în despăgubiri în cazul încălcării normelor comunitare privind concurența (16) și Rezoluția din 26 martie 2009 referitoare la Cartea albă privind acțiunile în despăgubire pentru cazurile de încălcare a normelor CE antitrust (17), precum și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare din 20 octombrie 2011 referitor la „O abordare europeană coerentă în materie de acțiuni colective în despăgubire”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2011 referitoare la reforma normelor UE privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 22 februarie 2005 referitoare la cel de-al XXXIII-lea raport al Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru 2003 (19), Rezoluția din 4 aprilie 2006 referitoare la raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru 2004 (20), Rezoluția din 19 iunie 2007 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru 2005 (21), Rezoluția din 10 martie 2009 referitoare la rapoartele privind politica în domeniul concurenței pentru 2006 și 2007 (22), Rezoluția din 9 martie 2010 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pentru 2008 (23) și Rezoluția din 20 ianuarie 2011 referitoare la raportul privind politica în domeniul concurenței pe anul 2009 (24),

—

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European privind Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pe anul 2010 (INT/594 - CESE 1461/2011),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, precum și cel al Comisiei pentru transport și turism (A7-0424/2011),

A.

întrucât criza economică și financiară ce a izbucnit în toamna lui 2008 nu a fost încă depășită și întrucât tumultul financiar și frica de recesiune s-au acutizat din nou în ultimele luni;

B.

întrucât Comisia a reacționat în mod prompt și rezonabil la izbucnirea crizei prin adoptarea unor norme speciale privind ajutoarele de stat și făcând uz de politica în domeniul concurenței ca de un instrument de gestionare a crizei; întrucât acesta a fost conceput ca un regim temporar și încă funcționează ca atare, deși intervalul de aplicare a depășit așteptările inițiale;

C.

întrucât, în perioada 1 octombrie 2008-1 octombrie 2010, Comisia a adoptat peste 200 de decizii privind ajutoarele de stat pentru sectorul financiar; întrucât, în 2009, valoarea nominală a ajutorului pentru sectorul financiar utilizat de către statele membre s-a ridicat la 1 107 miliarde de euro (9,3 % din PIB-ul UE); întrucât volumul maxim al măsurilor autorizate de către Comisie de la începutul crizei până la 1 octombrie 2010 (incluzând atât schemele, cât și intervențiile ad-hoc) se ridică la 4 588,90 miliarde de euro;

D.

întrucât Comisia a introdus, începând cu 1 ianuarie 2011, cerința ca fiecare beneficiar al unei măsuri privind recapitalizarea sau activele depreciate să prezinte un plan de restructurare, indiferent dacă situația generală a unei bănci este considerată a fi una stabilă sau dificilă;

E.

întrucât cuantumurile impresionante ale ajutoarelor de stat acordate în timpul crizei, de exemplu, sub formă de scheme de garantare, de recapitalizare și forme complementare de ajutoare în lichidități pentru finanțarea băncilor, au contribuit la dezechilibrele grave din finanțele publice; întrucât încă nu se poate stabili ce impact ar putea avea în viitor aceste ajutoare de stat și în special garanțiile oferite băncilor, în cazul în care aceste garanții suntefectiv invocate;

F.

întrucât protecționismul și neaplicarea normelor în materie de concurență nu ar face decât să adâncească și să prelungească criza și întrucât politica în domeniul concurenței este un instrument esențial pentru a permite UE să aibă o piață internă dinamică, eficientă și inovatoare și pentru a fi competitivă pe scena mondială;

G.

întrucât, fără a aduce atingere eforturilor de contracarare a crizei economice, cartelurile rămân cea mai serioasă amenințare la adresa concurenței, a bunăstării consumatorilor și a bunei funcționări a piețelor și, prin urmare, nu pot fi acceptate nici măcar pe timpul unei crize economice,

1.

salută Raportul Comisiei privind politica în domeniul concurenței pentru anul 2010; subliniază, cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a acestui raport, că politica UE în domeniul concurenței a adus numeroase beneficii consumatorilor și rămâne un instrument esențial pentru eliminarea obstacolelor din calea liberei circulații a bunurilor, serviciilor, persoanelor și capitalului; subliniază că politica în domeniul concurenței este în continuare un instrument esențial pentru buna funcționare a pieței unice și pentru protejarea intereselor consumatorilor; subliniază că unele reglementări trebuie actualizate pentru a face față noilor provocări;

2.

remarcă faptul că sinergia efectul cumulat al unor principii solide și al procedurilor flexibile a permis politicii în domeniul concurenței să reprezinte un factor constructiv și stabilizator în sistemul financiar al UE și în economia reală în general;

3.

consideră că o mai mare transparență a prețurilor este esențială pentru stimularea concurenței pe piața unică și pentru a oferi consumatorilor posibilitatea unei alegeri reale;

4.

salută schimbul existent între Comisie și asociațiile de consumatori cu privire la legislația europeană în domeniul concurenței și încurajează Comisia să promoveze în continuare aceste schimburi, asigurând și implicarea altor părți interesate dacă este necesar;

5.

salută Documentul de lucru al serviciilor Comisiei întocmit pentru a evalua efectele normelor temporare privind ajutoarele de stat adoptate în contextul crizei financiare și economice, ia act de evaluarea Comisiei conform căreia, la nivel global, ajutorul de stat „a fost eficient în reducerea instabilității financiare, îmbunătățirea funcționării piețelor financiare și amortizarea efectelor crizei asupra economiei reale”; se întreabă, totuși, dacă o astfel de analiză optimistă poate fi susținută;

6.

subliniază că regimul temporar aplicabil ajutoarelor de stat a fost pozitiv ca primă reacție la criză, dar că nu mai poate fi prelungit în mod nejustificat; subliniază necesitatea de a întrerupe măsurile temporare și scutirile cât mai curând posibil și imediat ce situația economică o va permite;

7.

subliniază că este necesar un nou regim permanent de reglementare a ajutoarelor de stat pentru a contracara deficiențele identificate în sistemul juridic ante-criză, mai ales în sectorul financiar, precum și pentru a remedia distorsiunile create în perioada de criză financiară și economică;

8.

ia act de anunțarea unor măsuri orientative specifice de salvare și restructurare pentru sectorul bancar; sugerează Comisiei să aibă în vedere, în ceea ce privește denaturarea concurenței, impactul ajutoarelor în lichidități oferite de băncile centrale în etapa de salvare și să asigure restructurarea adecvată a băncilor, cu implicarea acționarilor și a deținătorilor de obligațiuni, înainte de infuzia de capital public;

9.

prin urmare, îndeamnă Comisia să lege extinderea ajutorului de stat temporar în sectorul bancar după 2011 de condiții consolidate și mai stricte referitoare la reducerea componenței și a dimensiunii bilanțului, inclusiv acordând o atenție adecvată creditării persoanelor fizice, precum și restricțiilor mai puternice în ceea ce privește primele și distribuirea dividendelor și alți factori cruciali; consideră că aceste condiții ar trebui să fie explicite și evaluate și rezumate pe o bază ex post de către Comisie;

10.

ia act de măsurile adoptate până în prezent de Comisie în scopul de a reduce dimensiunea bilanțului contabil al anumitor instituții „prea mari sau prea interconectate pentru a da faliment” care au primit ajutoare de stat în perioada de criză; consideră că sunt necesare mai multe măsuri în acest scop;

11.

subliniază, totuși, faptul că procesul de consolidare în curs din sectorul bancar a crescut, de fapt, cota de piață a mai multor instituții financiare majore și, prin urmare, îndeamnă Comisia să supravegheze în continuare cu atenție acest sector, în scopul de a spori concurența pe piețele bancare europene, inclusiv prin impunerea planurilor de restructurare care implică separarea activităților bancare în cazul în care depozitele persoanelor fizice permit acestor instituții să finanțeze activități bancare mai riscante;

12.

ia act de faptul că, în perioada de criză, BCE a efectuat mai multe injectări nestandard de lichiditate; ia act de evaluarea Comisiei conform căreia acest tip de măsură nu constituie ajutor de stat în sensul strict al conceptului, după cum menționează Comisia în studiul său; subliniază însă că acțiunile politice la nivelul UE trebuie coordonate și că Comisia ar trebui să țină seama de efectele sprijinului acordat de BCE și de celelalte bănci centrale și de efectele intervenției altor organisme publice atunci când evaluează ajutorul de stat acordat băncilor care beneficiază și de sprijin din partea BCE sau a altor bănci centrale

13.

ia act de faptul că efectele sprijinului BCE și ale altor intervenții publice primite de bănci pe durata crizei nu au fost incluse în evaluarea compatibilității efectuată de către Comisie; solicită Comisiei să evalueze astfel de operațiuni pe o bază ex post;

14.

invită Comisia să prezinte rapid propunerea legislativă preconizată pentru a găsi, într-un veritabil cadru european, soluții pentru situația băncilor falimentare, garantând un cadru de reglementare comun și un set comun de instrumente de intervenție și de stimulente și reducând la minimum implicarea contribuabililor, mai precis prin crearea de fonduri autofinanțate armonizate de soluționare a situațiilor de criză (aplicând o abordare bazată pe risc);

15.

subliniază că ajutoarele de stat trebuie să fie alocate într-un mod care să nu denatureze concurența sau care să nu favorizeze întreprinderile deja existente în detrimentul celor emergente;

16.

consideră că ajutoarele de stat ar trebui să sprijine grupurile de inovare și de cercetare și deci să susțină antreprenoriatul;

17.

invită Comisia să se asigure că viitoarea simplificare a normelor privind ajutoarele de stat aplicabile serviciilor de interes economic general (SIEG) nu va conduce la o deteriorare a monitorizării supracompensațiilor;

18.

ia act de intenția Comisiei de a introduce un mecanism „de minimis” în ceea ce privește ajutoarele de stat pentru SIEG; subliniază că sunt necesare criterii clare și lipsite de ambiguitate pentru a determina ce servicii vor fi acoperite de acest mecanism;

19.

insistă asupra faptului că orice propunere de a excepta, în principiu, și alte categorii de SIEG de la obligația de notificare trebuie să se bazeze pe dovezi că o astfel de exceptare de la norme este justificată și necesară și că nu denaturează în mod nejustificat concurența;

20.

subliniază importanța promovării concurenței în toate sectoarele și nu în ultimul rând în sectorul serviciilor, care reprezintă 70 % din economia europeană; de asemenea, subliniază dreptul de a înființa noi societăți și servicii;

21.

sugerează, în cazul în care Comisia înaintează o propunere de cadru orizontal de reglementare a acțiunilor colective în despăgubire, să fie adoptat, după caz, un principiu privind acțiunile de continuare, care să prevadă că respectarea normelor poate fi asigurată de părți private în cadrul acțiunilor colective în despăgubire numai dacă a existat o decizie anterioară prin care Comisia sau o autoritate națională competentă a constatat încălcarea normelor; remarcă faptul că stabilirea principiului acțiunii de continuare nu exclude în general posibilitatea prevederii de acțiuni independente, precum și acțiuni de continuare;

22.

constată că mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor depind adesea de dorința comerciantului de a coopera și consideră că existența unui sistem judiciar eficace pentru acțiunile în despăgubire ar putea fi un stimulent solid pentru ca părțile să convină cu privire la o soluționare extrajudiciară, ceea ce ar putea conduce la evitarea unui număr considerabil de cazuri și, astfel, la reducerea volumului acțiunilor în justiție; încurajează crearea la nivel european a unor mecanisme alternative de soluționare a litigiilor pentru a înlesni rezolvarea rapidă și mai puțin costisitoare a litigiilor, ca alternativă mai atrăgătoare la procedurile juridice; subliniază însă că aceste mecanisme ar trebui să rămână, așa cum indică și numele lor, doar alternative la acțiunea judiciară și nu o condiție preliminară a acesteia;

23.

evidențiază faptul că, în urma hotărârilor Curții în cauzele C-360/09, Pfleiderer, și C-437/08, CDC Hydrogen Peroxide, Comisia trebuie să se asigure că acțiunile colective în despăgubire nu compromit eficacitatea sistemului de clemență din cadrul legislației în materie de concurență și nici eficacitatea procedurii de tranzacție;

24.

consideră că trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător problemele specifice domeniului concurenței și că orice instrument aplicabil acțiunilor colective în despăgubire trebuie să țină seama pe deplin de specificitatea sectorului antitrust;

25.

reiterează că, în ceea ce privește acțiunile colective în despăgubire din cadrul politicii în domeniul concurenței, trebuie instituite garanții pentru a se evita dezvoltarea unui sistem de acțiuni colective care încurajează reclamațiile neîntemeiate și utilizarea abuzivă a procedurilor contencioase și pentru a se garanta egalitatea mijloacelor în cadrul procedurilor judiciare; subliniază faptul că aceste garanții trebuie să acopere, printre altele, următoarele aspecte:

26.

subliniază că orice cadru orizontal trebuie să asigure respectarea a două premise de bază:

27.

salută instrumentul legislativ anunțat de Comisie în Programul său de lucru pentru 2012, care acoperă acțiunile în despăgubire introduse în cazurile de încălcare a legislației antitrust; subliniază că ar trebui să se țină seama de rezoluțiile anterioare ale Parlamentului referitoare la acest subiect și insistă asupra faptului că instrumentul ar trebui adoptat prin procedura legislativă ordinară;

28.

consideră că politica de aplicare a amenzilor este un instrument important de control public și are un caracter disuasiv;

29.

consideră că comportamentele pot fi influențate nu doar de sancțiuni, ci și de încurajarea conformării cu normele; este în favoarea unei abordări care să aibă un caracter disuasiv eficace, dar care să încurajeze, în același timp, conformarea cu normele;

30.

subliniază că o politică care să vizeze aplicarea unor amenzi mari nu ar trebui să continue să fie utilizată ca un mecanism alternativ de finanțare a bugetului UE;

31.

remarcă faptul că metoda de stabilire amenzilor este prevăzută într-un document nelegislativ, și anume Orientările privind amenzile din 2006, și cere din nou Comisiei să introducă o bază detaliată de calculare a amenzilor, împreună cu noi principii de stabilire a amenzilor, în Regulamentul (CE) nr. 1/2003;

32.

încurajează Comisia să își revizuiască orientările privind amenzile și îi sugerează evaluarea unor principii ca:

33.

se declară îngrijorat de numărul mare de solicitări de reducere a amenzilor din cauza incapacității de plată, mai ales în cazul întreprinderilor „mono-produs” și al IMM-urilor; consideră că un sistem de plăți amânate și / sau eșalonate ar putea fi considerat o alternativă la reducerea amenzilor pentru a evita falimentarea întreprinderilor;

34.

așteaptă să se adopte măsuri de adaptare a orientărilor privind amenzile care vizează întreprinderile „mono-produs” și IMM-urile, conform declarației vicepreședintelui Comisiei, Joaquín Almunia;

35.

salută recurgerea la procedura de tranzacție în cazurile privind cartelurile cu scopul de a asigura eficientizarea procesului;

36.

îndeamnă Comisia ca atunci când analizează posibilele situații de abuz de poziție dominantă, să examineze mai atent efectul de „difuziune” („trickle-down”) resimțit în economie în cazul în care descoperă că nu s-a abuzat de poziția dominantă;

37.

consideră că criza economică și financiară nu poate justifica o relaxare a politicilor UE de control al concentrărilor; invită Comisia să se asigure că concentrările și, în special, acele concentrări menite să salveze sau să restructureze băncile amenințate de faliment nu creează instituții din categoria „prea mare ca să dea faliment” și, în general, mai multe instituții sistemice;

38.

subliniază că aplicarea normelor în materie de concurență în cazul concentrărilor trebuie evaluată din perspectiva întregii piețe interne;

39.

subliniază importanța sprijinirii convergenței globale în materie de reglementare a concurenței; încurajează Comisia să participe activ în Rețeaua internațională a concurenței;

40.

încurajează Comisia să încheie acorduri bilaterale de cooperare cu privire la respectarea legislației în materie de concurență; salută anunțarea negocierii unui astfel de acord cu Elveția și încurajează o mai bună coordonare a politicilor și a acțiunilor de asigurare a respectării legislației în domeniu;

41.

ia act de inițiativa Energie 2020 a Comisiei; îndeamnă Comisia să urmărească aplicarea deplină a pachetului privind piața internă a energiei; încurajează Comisia să monitorizeze activ concurența de pe piețele energiei, până la realizarea unei piețe unice a energiei deschise și competitive, în special ori de câte ori privatizarea utilităților publice își are originea pe piețele de monopol sau oligopol;

42.

reamintește invitația adresată Comisiei în etapele de început ale punerii în aplicare a celui de-al treilea pachet de măsuri privind energia de a monitoriza îndeaproape nivelul de concurență, deoarece cei mai mari trei actori încă reprezintă aproximativ 75 % (energie electrică) și peste 60 % (gaz) din piață, în pofida deschiderii treptate a piețelor la mijlocul anilor 1990; invită Comisia să emită orientări în vederea îmbunătățirii accesului energiilor din surse regenerabile la rețeaua de energie;

43.

reamintește invitația pe care a adresat-o Comisiei de a examina, în viitorul său raport anual, măsura în care concentrarea furnizorilor de materii prime esențiale poate fi dăunătoare pentru activitatea sectoarelor cliente și pentru o economie mai eco-eficientă, deoarece unele dintre acestea sunt de o importanță capitală pentru utilizarea tehnologiilor eco-eficiente, cum ar fi panourile fotovoltaice și bateriile litiu-ion;

44.

invită Comisia să își intensifice eforturile în direcția deschiderii concurenței în sectorul agențiilor de rating de credit, în special în ceea ce privește barierele la intrarea pe piață, presupusele practici ilicite și abuzul de poziție dominantă; solicită Comisiei să garanteze că toate agențiile de rating respectă cele mai înalte standarde de integritate, publicare, transparență și gestionare a conflictelor de interese, așa cum se prevede în condițiile stabilite de Regulamentul (CE) nr. 1060/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind agențiile de rating de credit (25), în scopul de a asigura calitatea ratingurilor;

45.

solicită Comisiei să monitorizeze în mod activ evoluțiile de pe piețele produselor de larg consum, în urma Concluziilor Consiliului European din iunie 2008 (punctul 40) și să prezinte propuneri legislative ambițioase în contextul revizuirii Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) și a Directivei privind abuzul de piață (MAD) cu scopul de a combate practicile speculative care afectează negativ industria europeană și denaturează piața unică;

46.

subliniază faptul că investigațiile recente realizate de autoritățile de reglementare din SUA, Regatul Unit și Japonia au arătat că, în timpul crizei, au apărut dovezi că băncile americane și europene au manipulat ratele LIBOR; prin urmare, este îngrijorat de posibilele denaturări de pe piață generate de astfel de practici;

47.

încurajează Comisia să investigheze situația concurenței în sectorul comerțului cu amănuntul, în special, consecințele presupusului abuz de putere de piață al lanțurilor de vânzare cu amănuntul dominante care afectează comercianții cu amănuntul și producătorii mici, în special în agricultură și pe piața produselor alimentare;

48.

reamintește cererile sale adresate Comisiei de a efectua o anchetă în ceea ce privește concurența în industria agroalimentară pentru a investiga efectul puterii de piață a principalilor furnizori și comercianți cu amănuntul asupra funcționării piețelor respective;

49.

remarcă complexitatea lanțului de aprovizionare cu alimente și lipsa de transparență în stabilirea prețurilor la alimente; consideră că printr-o mai bună analiză a costurilor, a proceselor, a valorii adăugate, a volumelor, a prețurilor și a marjelor din cadrul tuturor secțiunilor lanțului de aprovizionare cu alimente, precum și printr-o transparență sporită privind calitatea, în conformitate cu legislația în materie de concurență și de confidențialitate comercială, va crește nivelul de informare a consumatorilor și transparența mecanismelor de stabilire a prețurilor din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, sporind astfel posibilitatea de alegere a consumatorilor și evitând discriminarea acestora; salută instituirea Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și efectele pozitive ale acestuia asupra îmbunătățirii practicilor comerciale;

50.

reiterează solicitarea sa adresată Comisiei de a realiza o anchetă sectorială cu privire la publicitatea online și motoarele de căutare;

51.

reiterează solicitarea sa referitoare la efectuarea unei anchete cu privire la aplicarea normelor privind achizițiile publice, precum și pentru a se stabili dacă diferențele naționale conduc la o denaturare a concurenței;

52.

subliniază faptul că finalizarea pieței interne pentru toate modurile de transport trebuie să fie și să rămână obiectivul principal al politicii europene în domeniul transporturilor;

53.

este de acord cu punctul de vedere al Comisiei potrivit căruia UE nu are încă o rețea transfrontalieră de infrastructură de transport suficient de interconectată, interoperabilă și eficientă, aceasta fiind indispensabilă pentru concurența loială în contextul finalizării pieței interne;

54.

consideră că politica în domeniul concurenței ar trebui să contribuie la promovarea și aplicarea standardelor deschise și a interoperabilității, cu scopul de a preveni blocajul tehnologic al consumatorilor și al clienților de către o minoritate de actori de pe piață;

55.

constată lipsa concurenței pe piața de roaming și subliniază nevoia de a îmbunătăți transparența prețurilor; salută, în această privință, noile norme privind cadrul UE al telecomunicațiilor și propunerea de regulament Roaming III a Comisiei (COM(2011)0402), care prezintă măsuri structurale de îmbunătățire a concurenței în sectorul angro, alături de beneficiile estimate pentru concurența în sectorul serviciilor cu amănuntul, precum și în materie de prețuri și de opțiuni pentru consumatori; îndeamnă, în special, Comisia să îndeplinească obiectivul stabilit în Agenda digitală pentru Europa (COM(2010)0245/2), și anume, eliminarea până în 2015 a diferențelor dintre tarifele de roaming și tarifele naționale;

56.

subliniază faptul că o concurență sporită în sectorul serviciilor în bandă largă este esențială pentru a realiza obiectivul Strategiei Europa 2020 de acoperire integrală pentru cetățenii europeni, aducând avantaje consumatorilor și întreprinderilor; solicită Comisiei să analizeze posibilele cazuri în care accesul la serviciile în bandă largă a fost limitat la nivel național;

57.

îndeamnă Comisia să examineze în ce măsură o alocare prea generoasă a certificatelor gratuite de emisii în anumite sectoare ar putea denatura concurența, având în vedere faptul că aceste certificate, a căror eficiență s-a diminuat odată cu încetinirea activității, au generat profituri neașteptate pentru anumite companii, reducând în același timp dorința acestora de a-și juca rolul lor în tranziția la o economie eco-eficientă;

58.

reamintește că Comisia a inițiat o serie de proceduri privind încălcarea dreptului comunitar împotriva statelor membre în care s-a constatat aplicarea neadecvată a primului pachet legislativ din domeniul feroviar;

59.

invită Comisia să se asigure de faptul că acordurile bilaterale între țări în sectorul transportului aerian nu implică o preferință formală pentru un anumit aeroport în cazul zborurilor de la o țară la alta;

60.

îndeamnă Comisia să examineze sectorul aviației, în special acordurile între companiile aeriene (code-share agreements), care, în multe cazuri, nu aduc beneficii consumatorilor, contribuind doar la o mai mare închidere a pieței și la abuzuri de poziție dominantă și practici concertate între întreprinderi, care, în mod normal, ar trebui să se afle în concurență;

61.

așteaptă cu nerăbdare rezultatele consultării publice privind aplicarea orientărilor din 2005 în sectorul transportului aerian; încurajează Comisia să analizeze cu atenție dispozițiile privind evaluarea ajutorului social și a celui de restructurare destinat companiilor aeriene pentru a determina dacă acestea mai sunt în măsură să asigure condiții de concurență echitabile pentru transportatorii aerieni în condițiile actuale de piață sau dacă este necesar ca aceste dispoziții să fie revizuite;

62.

invită Comisia și statele membre să intervină împotriva oricăror politici discriminatorii care ar putea fi aplicate în contextul acordurilor dintre UE și țările terțe, pentru a evita o denaturare a concurenței între companiile aeriene internaționale și garantând astfel o concurență loială;

63.

subliniază că este necesar să se finalizeze cerul unic european, prin acesta urmând să se stabilească un sistem de stimulente care să garanteze transparența prețurilor la servicii;

64.

reiterează faptul că normele privind obligația de a indica prețurile reale, transparente și complete ale biletelor de avion ar trebui puse în aplicare cu strictețe în interesul unei concurențe intermodale și intramodale mai echitabile;

65.

așteaptă cu nerăbdare rezultatele studiilor efectuate de Comisie și de Parlament privind finanțarea structurilor din cadrul porturilor maritime, care ar trebui să permită celor două instituții să evalueze dacă normele actuale sunt aplicate în mod coerent sau dacă este necesar ca ele să fie redefinite;

66.

salută prezența vicepreședintelui Comisiei Joaquín Almunia la schimbul de vederi cu Parlamentul, precum și cooperarea pozitivă demonstrată în acest an prin intermediul sesiunilor de informare organizate de DG COMP; consideră că reuniunea anuală între deputați și Directorul General al DG COMP reprezintă o bună practică ce trebuie continuată;

67.

solicită, cu ocazia celei de a 40-a aniversări a Raportului Comisiei privind politica în domeniul concurenței, încheierea unui acord între Parlament și Comisie, care să instituie un dialog amplu privind politica în domeniul concurenței și care să consolideze rolul Parlamentului în calitate de organ ales în mod direct și care reprezintă cetățenii europeni; consideră că acest acord practic ar putea consolida dialogul existent și ar putea să instituționalizeze, fără a aduce atingere competențelor exclusive ale Comisiei în temeiul tratatului, un dialog regulat între Parlament și Comisie, prin stabilirea de proceduri și angajamente în ceea ce privește acțiunile întreprinse în urma recomandărilor Parlamentului;

68.

îndeamnă Comisia să includă în raportul său anual:

69.

îndeamnă Comisia să prezinte un program de lucru în materie de concurență la începutul fiecărui an, inclusiv o listă detaliată a instrumentelor obligatorii și neobligatorii din domeniu a căror adoptare este preconizată în anul ce urmează, precum și a consultărilor publice avute în vedere;

70.

subliniază că atât raportul, cât și programul de lucru ar trebui înaintate Comisiei ECON de către comisarul responsabil pentru politica în domeniul concurenței;

71.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.