—

anularea deciziei AAIC din 4 iulie 2017;

—

dacă este necesar, anularea deciziei explicite de respingere a reclamației din 18 ianuarie 2018;

—

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe o eroare de drept săvârșită de Comisia Europeană în aplicarea articolului 11 alineatul (1) și a articolului 12 alineatul (1) din anexa VIII la statut, în măsura în care, prin decizia sa, Comisia a respins cererea reclamantului de a-i acorda beneficiul indemnizației de plecare prevăzute la articolul 12 alineatul (2) din anexa menționată, impunându-i, în schimb, aplicarea articolului 11 alineatul (1) din anexa VIII la statut, care nu s-ar aplica însă în cazul său.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe o excepție de nelegalitate, în măsura în care dispozițiile statutare menționate anterior ar încălca principiul egalității de tratament și al nediscriminării pentru motivul existenței unei lacune legislative.