1)

Având în vedere consecințele economice, se poate considera că nu este abuzivă, deci că este clară și inteligibilă, o clauză contractuală care plasează în sarcina consumatorului riscul valutar, redactată (cu titlu de condiție contractuală generală utilizată de un cocontractant profesionist și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale) în temeiul obligației legale de informare prevăzute cu caracter în mod necesar general, în condițiile în care clauza contractuală respectivă nu precizează în mod expres că valoarea ratelor de rambursare care trebuie plătite în conformitate cu contractul de împrumut va putea depăși suma veniturilor consumatorului reținute de contractantul profesionist în cadrul examinării solvabilității sau care va putea ajunge să reprezinte o parte mult mai mare din aceste venituri [decât cea prevăzută], având în vedere, totodată, faptul că legislația națională relevantă impune specificarea detaliată a riscului în scris, iar nu doar simpla declarare a existenței unui risc și plasarea acestuia, precum și faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, la punctul 74 din Hotărârea pronunțată în cauza C 26/13, că nu este necesar numai ca riscul să fie adus la cunoștința consumatorului de către contractantul profesionist, ci și ca, pe baza informațiilor furnizate, consumatorul să poată evalua consecințele economice, potențial semnificative, pentru el derivate din riscul valutar care este plasat în sarcina sa și, prin urmare, costul total al împrumutului??

2)

Având în vedere consecințele economice, se poate considera că nu este abuzivă, deci că este clară și inteligibilă, o clauză contractuală care plasează în sarcina consumatorului riscul valutar, redactată (cu titlu de condiție contractuală generală utilizată de un cocontractant profesionist și care nu a făcut obiectul unei negocieri individuale) în temeiul obligației legale de informare prevăzute cu caracter în mod necesar general, în condițiile în care clauza contractuală respectivă nu precizează în mod expres că un contract de împrumut nu stabilește nicio limită maximă pentru fluctuațiile cursului de schimb, având în vedere, totodată, faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, la punctul 74 din Hotărârea pronunțată în cauza C-26/13, că nu este necesar numai ca riscul să fie adus la cunoștința consumatorului de către contractantul profesionist, ci și ca, pe baza informațiilor furnizate, consumatorul să poată evalua consecințele economice, potențial semnificative, pentru el derivate din riscul valutar care este plasat în sarcina sa și, prin urmare, costul total al împrumutului?

3)

Directiva 93/13/CEE ( 1 ), în special ultimul său considerent, punctul 1 litera (o) din anexa la aceasta, articolul 3 alineatul (3) și articolul (6) alineatul (1), poate fi interpretată – luând în considerare în special cerința stabilită, printre altele, în Hotărârea pronunțată în cauza C-42/15, potrivit căreia în vederea asigurării protecției consumatorilor sunt necesare sancțiuni eficiente, proporționale și cu efect de descurajare – în sensul că este contrară dreptului Uniunii o jurisprudență, o interpretare juridică sau o reglementare a unui stat membru potrivit căreia consecințele juridice (nulitatea deplină cauzată de nerespectarea unei norme juridice sau inclusiv despăgubirea pentru prejudicii ori o altă consecință cu orice ale temei juridic) care decurg în respectivul stat membru în urma unei evaluări a creditului care nu este minuțioasă și exhaustivă, nu protejează debitorul și este imprudentă (de exemplu, prin faptul că nu examinează efectul riscului valutar care constă într-o creștere semnificativă a ratelor de rambursare și a capitalului datorat) sunt mai dezavantajoase pentru consumator decât repunerea în situația anterioară (restitutio in integrum) prin care consumatorul debitor este liberat de riscul valutar, și anume de creșterea ratelor de rambursare rezultate din fluctuațiile ratei de schimb și, dacă este cazul, i se permite rambursarea în rate a capitalului restant?

4)

În ceea ce privește interpretarea posibilității de a analiza toate clauzele la care face referire al douăzecilea considerent al Directivei 93/13 și interpretarea cerinței privind limbajul clar și inteligibil prevăzute la articolul 4 alineatul (2) și la articolul 5 din aceeași directivă, se poate considera că aceste clauze contractuale nu sunt abuzive în cazul în care contractul de împrumut menționează un element esențial (de exemplu, obiectul contractului, și anume valoarea împrumutului, ratele de rambursare și dobânzile aferente operațiunii) doar cu titlu informativ, fără să clarifice dacă pasajul comunicat cu titlu informativ are sau nu are caracter juridic obligatoriu pentru părțile contractante?