Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62017CA0242

    Cauza C-242/17: Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (LEGO) SpA/Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali (Trimitere preliminară – Mediu – Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile – Biolichide utilizate pentru o instalație termoelectrică – Directiva 2009/28/CE – Articolul 17 – Criterii de durabilitate pentru biolichide – Articolul 18 – Sisteme naționale de certificare a durabilității – Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE – Sisteme voluntare de certificare a durabilității biocarburanților și a biolichidelor, aprobate de Comisia Europeană – Reglementare națională care prevede obligația operatorilor intermediari de a prezenta certificatele de durabilitate – Articolul 34 TFUE – Libera circulație a mărfurilor)

    JO C 436, 3.12.2018, p. 10–11 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    3.12.2018   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 436/10


    Hotărârea Curții (Camera a doua) din 4 octombrie 2018 (cerere de decizie preliminară formulată de Consiglio di Stato – Italia) – Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (LEGO) SpA/Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

    (Cauza C-242/17) (1)

    ((Trimitere preliminară - Mediu - Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile - Biolichide utilizate pentru o instalație termoelectrică - Directiva 2009/28/CE - Articolul 17 - Criterii de durabilitate pentru biolichide - Articolul 18 - Sisteme naționale de certificare a durabilității - Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE - Sisteme voluntare de certificare a durabilității biocarburanților și a biolichidelor, aprobate de Comisia Europeană - Reglementare națională care prevede obligația operatorilor intermediari de a prezenta certificatele de durabilitate - Articolul 34 TFUE - Libera circulație a mărfurilor))

    (2018/C 436/11)

    Limba de procedură: italiana

    Instanța de trimitere

    Consiglio di Stato

    Părțile din procedura principală

    Reclamantă: Legatoria Editoriale Giovanni Olivotto (LEGO) SpA

    Pârâți: Gestore dei servizi energetici (GSE) SpA, Ministero dell'Ambiente e della Tutela del Territorio e del Mare, Ministero dello Sviluppo Economico, Ministero delle Politiche Agricole e Forestali

    Dispozitivul

    1)

    Articolul 18 alineatul (7) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, coroborat cu Decizia de punere în aplicare 2011/438/UE a Comisiei din 19 iulie 2011 privind recunoașterea schemei ISCC (International Sustainability and Carbon Certification) în vederea demonstrării conformității cu criteriile de durabilitate în temeiul Directivelor 2009/28/CE și 2009/30/CE ale Parlamentului European și Consiliului trebuie interpretat în sensul că nu se opune unei reglementări naționale precum cea în discuție în litigiul principal, care impune operatorilor economici condiții specifice pentru certificarea durabilității biolichidelor, diferite și mai ample decât cele prevăzute de un sistem voluntar de certificare a durabilității, cum este schema ISCC, recunoscută prin decizia de punere în aplicare menționată, adoptată de Comisia Europeană în conformitate cu articolul 18 alineatul (4) din directiva respectivă, întrucât această schemă a fost aprobată numai pentru biocarburanți, iar condițiile amintite nu privesc decât biolichidele.

    2)

    Dreptul Uniunii, în special articolul 34 TFUE și articolul 18 alineatele (1) și (3) din Directiva 2009/28, trebuie interpretat în sensul că nu se opune ca o reglementare națională precum cea în discuție în litigiul principal să impună un sistem național de verificare a durabilității biolichidelor care prevede că toți operatorii economici care intervin în lanțul de aprovizionare al produsului, chiar și atunci când este vorba despre intermediari care nu intră în posesia fizică a loturilor de biolichide, sunt supuși anumitor obligații de certificare, de comunicare și de informare care decurg din sistemul menționat.


    (1)  JO C 283, 28.8.2017.


    Top