This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62015CN0514
Case C-514/15 P: Appeal brought on 25 September 2015 by HIT Groep BV against the judgment of the General Court (Sixth Chamber) delivered on 15 July 2015 in Case T-436/10 HIT Groep v Commission
Cauza C-514/15 P: Recurs introdus la 25 septembrie 2015 de HIT Groep BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015 în cauza T-436/10, Hit Groep/Comisia
Cauza C-514/15 P: Recurs introdus la 25 septembrie 2015 de HIT Groep BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015 în cauza T-436/10, Hit Groep/Comisia
JO C 398, 30.11.2015, p. 18–20
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
- Date of document:
- 25/09/2015
- Date lodged:
- 25/09/2015
- Author:
- Curtea de Justiţie
- Form:
- Informații juridice
- Authentic language:
- neerlandeză
- Type of procedure:
- Apel, Acţiune în anulare
- Link
- Select all documents mentioning this document
- Case affecting:
-
- Request to review the judgment 62010TJ0436
- Instruments cited in case law:
- Link
|
30.11.2015 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 398/18 |
Recurs introdus la 25 septembrie 2015 de HIT Groep BV împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a șasea) din 15 iulie 2015 în cauza T-436/10, Hit Groep/Comisia
(Cauza C-514/15 P)
(2015/C 398/24)
Limba de procedură: neerlandeza
Părțile
Recurentă: HIT Groep BV (reprezentanți: G. van der Wal și L. Parret, avocați)
Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană
Concluziile recurentei
|
— |
Admiterea motivelor prezentate de recurentă, anularea hotărârii atacate, admiterea (în consecință) a acțiunii formulate de recurentă în primă instanță și anularea deciziei atacate (1) în măsura în care o privește pe recurentă, în special a articolului 1 punctul 9) litera (b), a articolului 2 punctul 2) litera (b) și a articolului 4 punctul 22) și în subsidiar, anularea sau reducerea într-un mod pe care îl va considera adecvat a cuantumului amenzii care i-a fost aplicată recurentei la articolul 2 punctul 9) din decizia atacată și trimiterea cauzei la Tribunal spre rejudecare ținând seama de hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în prezenta cauză; |
|
— |
obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în primă instanță și în cadrul prezentului recurs, inclusiv a cheltuielilor de asistență juridică. |
Motivele și principalele argumente
|
a) |
La punctele 174-188 și 228 ale hotărârii atacate, Tribunalul a considerat pe nedrept, săvârșind o eroare de drept, fără o motivare suficientă și comprehensibilă și cu încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2) (denumită în continuare, „carta”), a articolului 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 (3), a articolului 7 alineatul (1) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (denumită în continuare, „CEDO”), a articolului 49 din cartă și a principiilor generale de drept, în special a principiului proporționalității, că pârâta putea să ia în considerare exercițiul (financiar) 2003 al recurentei la stabilirea plafonului amenzii prevăzute la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 și că pârâta nu a încălcat principiul proporționalității prin faptul că s-a raportat la exercițiul financiar 2003; Tribunalul a respins acțiunea recurentei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată. |
|
b) |
Tribunalul, săvârșind o eroare de drept și cu încălcarea articolului 296 al doilea paragraf TFUE, a articolului 41 alineatul (2) litera (c) și a articolului 49 alineatul (3) din cartă, a principiilor generale de drept, în special a principiului proporționalității, a omis să se pronunțe cu privire la caracterul proporțional al amenzii pe care pârâta a aplicat-o recurentei, nu a motivat (cel puțin) sau a motivat insuficient (de comprehensibil) decizia sa cu privire la acest aspect și a respins, pe nedrept, acțiunea recurentei și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată. |
Contrar celor decise de Tribunal, nu este permis (în această cauză) și este eronat în drept să se deroge de la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003. O astfel de derogare – constând în a considera drept referință exercițiul financiar 2003 în locul exercițiului financiar anterior (2009) pentru aplicarea acestei dispoziții – este contrară acestei dispoziții și obiectivului pe care îl urmărește. Articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 urmărește să evite aplicarea unei amenzi într-un cuantum superior capacității de plată a întreprinderii la data la care Comisia a constatat răspunderea pentru încălcare și i-a aplicat o sancțiune pecuniară. Această dispoziție constituie o garanție a principiului proporționalității, care nu poate fi asigurată dacă nu se respectă textul dispoziției.
Nerespectarea (textului) dispoziției este (în speță) incompatibilă de asemenea cu articolul 7 alineatul (1) din CEDO și cu articolul 49 din cartă, precum și cu principiul proporționalității (principiul legalității și principiul securității juridice).
Hotărârile Curții de Justiție care au autorizat o derogare de la textul explicit al articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 (Britannia Alloys, C-76/06 P, EU:C:2007:326 și 1. garantovaná, C-90/13 P, EU:C:2014:326) sunt (cu mult) ulterioare faptelor pentru care a fost aplicată recurentei o amendă. Aplicarea retroactivă a unei astfel de jurisprudențe ar fi, așadar, contrară articolului 7 alineatul (1) din CEDO și articolului 49 din cartă.
Deși o derogare de la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003 este (ar putea fi) legală în cazuri excepționale, ea necesită o motivare detaliată, care lipsește sau este insuficientă în hotărârea atacată, cu încălcarea articolului 296 TFUE, a articolului 41 alineatul (2) litera (c) din cartă.
Garantarea principiului proporționalității impune (în orice caz) ca, atunci când se derogă de la articolul 23 alineatul (2) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 1/2003, instanțele Uniunii să controleze (ulterior) dacă amenda respectă obiectivul acestei dispoziții și principiul proporționalității, ceea ce, în hotărârea atacată, Tribunalul (și Comisia în decizia atacată) nu au făcut sau, cel puțin, nu au motivat sau au motivat insuficient.
(1) Decizia C(2010) 4387 final a Comisiei din 30 iunie 2010 privind o procedură în temeiul articolului 101 TFUE și al articolului 53 din Acordul privind SEE (cazul COMP/38344 – Oțel pentru precomprimare), modificată prin Decizia C(2010) 6676 final a Comisiei din 30 septembrie 2010 și prin Decizia C(2011) 2269 final a Comisiei din 4 aprilie 2001
(3) Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele [101 TFUE] și [102 TFUE] (JO L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).
