1.6.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 156/18

1.

Este contrară principiului echivalenței o dispoziție din dreptul intern care, în aplicarea Directivei 1999/70/CE (1), prevede efecte economice în ipoteza suspendării nelegale a executării unui contract de muncă ce conține o clauză nulă privind durata determinată a contractului, efecte care sunt diferite și semnificativ mai reduse față de cele ale ipotezei suspendării nelegale a executării unui contract de drept civil comun ce conține o clauză nulă privind durata determinată a contractului?

2.

Este conform cu dreptul Uniunii, în domeniul său de aplicare, ca o sancțiune să determine avantajarea angajatorului abuziv în dauna lucrătorului care face obiectul abuzului, astfel încât durata procesului, chiar normală, să producă în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

3.

În domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, în sensul articolului 51 din Carta de la Nisa, este conform cu articolul 47 din [Carta drepturilor fundamentale] și cu articolul 6 din CEDO ca durata procesului, chiar normală, să producă în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

4.

Având în vedere explicațiile prevăzute la articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2000/78/CE (2) și la articolul 14 alineatul (1) litera (c) din Directiva 2006/54/CE (3), în noțiunea de condiții de încadrare în muncă prevăzută la clauza 4 din Directiva 1999/70/CE sunt cuprinse și efectele întreruperii nelegale a raportului de muncă?

5.

În cazul unui răspuns afirmativ la întrebarea precedentă, efectele diferite prevăzute în dreptul intern, determinate de întreruperea nelegală a raportului de muncă pe perioadă nedeterminată și pe perioadă determinată, sunt justificabile în sensul clauzei 4?

6.

Principiile generale ale dreptului comunitar în vigoare, precum principiile securității juridice, protecției încrederii legitime, egalității armelor în proces, protecției jurisdicționale efective, dreptului la o instanță independentă și, mai general, la un proces echitabil, garantate la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană [astfel cum a fost modificat prin articolul 1 alineatul (8) din Tratatul de la Lisabona și la care face trimitere articolul 46 din Tratatul privind Uniunea] coroborat cu articolul 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, cu articolele 46 și 47 și cu articolul 52 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, proclamată la Nisa la 7 decembrie 2000, astfel cum este preluată în Tratatul de Lisabona trebuie interpretate în sensul că se opun ca statul italian să adopte, după un timp apreciabil (nouă ani), o dispoziție legală precum articolul 32 alineatul 7 din Legea nr. 183/10, care modifică efectele proceselor în curs, producând în mod direct prejudicii lucrătorului în avantajul angajatorului, și ca efectul reparatoriu să fie proporțional redus odată cu prelungirea duratei procesului, până aproape de anularea acestuia?

7.

În cazul în care Curtea de Justiție nu recunoaște principiilor menționate valoarea de principii fundamentale ale dreptului Uniunii Europene, în vederea aplicării orizontale și generalizate a acestora, și, astfel, numai caracterul neconform al unei dispoziții precum articolul 32 alineatele 5-7 din Legea nr. 183/10 în raport cu obligațiile prevăzute de Directiva 1999/70/CE și de Carta de la Nisa, o societate, precum pârâta, trebuie considerată instituție publică, în scopul aplicării directe, verticale, ascendente a dreptului european, în special a clauzei 4 din Directiva 1999/70/CE și a Cartei de la Nisa?

8.

În cazul în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene ar răspunde în mod afirmativ la întrebările 1, 2, 3 sau 4, principiul cooperării loiale, în calitate de principiu fondator al Uniunii Europene, permite neaplicarea unei dispoziții interpretative precum articolul 1 alineatul 13 din Legea nr. 92/12, care face imposibilă respectarea principiilor rezultate din răspunsurile la întrebările 1-4?