28.1.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 24/154

1.1

CESE condamnă cu fermitate orice formă de abuz sexual asupra copiilor și salută angajamentul Comisiei de a sprijini voința Europei de a combate abuzurile sexuale asupra copiilor printr-o nouă directivă privind combaterea abuzurilor sexuale, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile.

1.2

În avizul său anterior (1), CESE a prezentat o serie de recomandări privind propunerea de directivă. Deși acțiunile de prevenire constituie unul dintre obiectivele directivei, această chestiune nu este suficient abordată. Prevenirea pe mai multe niveluri este esențială pentru asigurarea protecției copiilor. Copiii victime ale abuzurilor sexuale suferă nu numai o încălcare intolerabilă a dreptului lor la integritate fizică, ci și, de-a lungul întregii vieți, îngrozitoare consecințe sociale, emoționale și psihologice. Prezentul aviz suplimentar își propune să prezinte o serie de recomandări în ceea ce privește acțiunile de prevenire.

1.3

CESE solicită încă o dată atât statelor membre, cât și Uniunii Europene, în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, să semneze și să ratifice în regim de urgență Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale  (2), cât și Protocolul opțional la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea, prostituția copiilor și pornografia infantilă  (3), pentru a consolida capacitatea UE în ceea ce privește prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor.

1.4

Uniunea Europeană trebuie să adopte o abordare coerentă și armonizată în domeniul prevenirii abuzurilor sexuale asupra copiilor în statele membre. CESE solicită Comisiei Europene să conducă punerea în aplicare a unei strategii a Uniunii Europene privind prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor, pentru a stabili o viziune clară prin care statele membre ale Uniunii Europene să poată încerca să-și protejeze copii și să-i facă mai puternici. Obiectivele strategiei ar trebui să se articuleze în jurul următoarelor patru componente:

1.5

Măsurile cuprinse în prezentul aviz nu sunt exhaustive (4). CESE salută activitatea desfășurată de numeroși actori ai societății civile, în special ONG-uri, în scopul introducerii de măsuri preventive. Exemplele de bune practici sunt prea numeroase pentru a fi enumerate aici, dar prețioase pentru cei care doresc să învețe din ele. În acest scop, CESE a creat o bază de date care oferă astfel de informații (5).

2.1

Obiectivul principal al măsurilor de prevenire trebuie să fie eradicarea abuzurilor sexuale împotriva copiilor. Toate politicile trebuie să se sprijine pe principiile Convenției ONU privind drepturile copilului. Conform convenției, un copil este definit ca o persoană cu vârsta sub 18 ani.

2.2

Abuzurile sexuale împotriva copiilor se pot manifesta sub diverse forme: incest și abuz sexual, pornografie, prostituție, trafic de persoane, racolare și abuzuri sexuale comise în interiorul grupurilor de copii (6). Abuzurile trebuie combătute la mai multe niveluri, local, național, european și global, însă măsurile de prevenire ar trebui coordonate și prezente în mod coerent la toate aceste niveluri. Ele trebuie să facă obiectul unei monitorizări constante pentru a garanta alinierea acestora la evoluția structurilor și la cele mai bune practici, precum și faptul că oferă soluții în ceea ce privește noile mijloace utilizate pentru a comite abuzuri împotriva copiilor (precum noile tehnologii).

2.3

Copii sunt extrem de vulnerabili în fața oricărei forme de abuz și mai expuși decât adulții riscului de a deveni victime ale crimei în general, inclusiv ale actelor de violență și violului. Deși nu există statistici, datele disponibile indică faptul că, în medie, în Europa, un copil din cinci cade victimă abuzurilor sexuale, cel puțin o dată în perioada copilăriei (7). În plus, se estimează că, în 70-85 % din cazuri, făptașul este o cunoștință a victimei, prin urmare măsurile de prevenire trebuie să acorde o atenție specială acestui aspect. Sunt afectați atât băieții, cât și fetele, indiferent de etnie sau categorie socială. Anumite studii indică faptul că abuzurile sexuale încep deseori la vârsta de 12-13 ani, deși numeroase strategii de prevenire se concentrează în primul rând pe copiii mai tineri. În general, copiii „vulnerabili” sunt mai expuși abuzurilor, în special copii cu handicap, copiii aflați într-o formă de plasament, cei despărțiți de familie sau care fac obiectul traficului de persoane, copiii care suferă de probleme legate de consumul de droguri și de alcool, copiii defavorizați din punct de vedere social și cei care au fost deja victime ale abuzurilor.

2.4

UE recunoaște drepturile copilului la articolul 3 (TUE) din Tratatul de la Lisabona și în Carta privind drepturile fundamentale, în special în articolul 24, care prevede obligația pozitivă de a asigura protecția copilului cu respectarea interesului superior al acestuia. Aceste dispoziții au fost transpuse într-o politică orientată către promovarea, protecția și garantarea respectării drepturilor copilului (8).

2.5

CESE salută recenta publicare, de către Comisia Europeană, a unei agende a Uniunii Europene pentru drepturile copilului. Bazată pe principiile Cartei drepturilor fundamentale, agenda plasează drepturile copilului în centrul politicilor din domenii-cheie, precum siguranța pe internet și protecția împotriva traficului.

2.6

Unul dintre obiectivele cheie ale prezentului aviz este de a demonstra că măsurile de „prevenire” sunt posibile și că numeroase părți interesate acționează deja în acest sens. CESE salută activitatea desfășurată de numeroși actori ai societății civile, în special ONG-uri, în scopul introducerii de măsuri preventive. Exemplele de bune practici sunt prea numeroase pentru a fi enumerate aici, dar prețioase pentru cei care doresc să învețe din ele. În acest scop, CESE a creat o bază de date care oferă astfel de informații (9).

3.1

Măsurile de prevenire ar trebui să aibă caracter cuprinzător, să fie centrate pe copil și aplicate cât mai curând posibil, cu un grad minim de intervenție. Există numeroase inițiative excelente care merită sprijinite. CESE solicită Comisiei Europene să adopte și să aplice o strategie a Uniunii Europene privind prevenirea abuzurilor sexuale împotriva copiilor, care să promoveze o viziune coordonată în toate statele membre, pe baza obiectivelor cuprinse în cadrul celor patru componente prezentate în continuare.

3.2

CESE recunoaște că lupta împotriva crimei de abuz împotriva copiilor este extrem de dificilă. Această formă de abuz este deseori invizibilă, având în vedere caracterul său intrinsec clandestin și numărul scăzut de plângeri din partea victimelor, care trăiesc sentimente complexe de rușine sau teamă, ori nu-și cunosc drepturile. Internetul și alte tehnologii oferă noi posibilități atât infractorilor, cât și producției și difuzării de materiale pornografice infantile. Libertatea de a călători le permite infractorilor să-i vizeze pe copiii cei mai vulnerabili. Infractorii recurg la procedee tot mai sofisticate și sunt tot mai organizați, iar copiii de vârste mici sunt din ce în ce mai expuși riscului. Numai aproximativ 10 % din cazuri ajung la cunoștința serviciilor de protecție a copilului (10). Persoanele care comit abuzuri sexuale împotriva copiilor provin din toate mediile, iar cei mai mulți dintre ei nu au fost condamnați pentru vreo formă de abuz sexual (11).

3.3

Prevenirea primară, care constă în a interveni înainte ca abuzul asupra unui copil să se producă, ar trebui orientată către copiii cei mai vulnerabili, care sunt cei mai expuși abuzurilor actuale și viitoare. Măsurile directe, precum educația publicului și intervenția timpurie sunt numai primul pas. Trebuie prevăzute, de asemenea, măsuri destinate prevenirii victimizării secundare, pentru a rupe cercul vicios al abuzului, atunci când acesta este generat. De asemenea, trebuie avut în vedere tratamentul destinat infractorilor și posibililor infractori.

3.4

Dacă majoritatea abuzurilor sunt comise în cercul familiei sau al apropiaților (12), ele pot avea loc și într-un cadru infracțional extrem de organizat, care implică mai mulți agresori. Aceste abuzuri sunt o sursă de profit foarte lucrativă; traficul de ființe umane se plasează, pe plan mondial, pe locul al treilea în rândul celor mai frecvente tipuri de criminalitate (13). În lume sunt în jur de 2,5 milioane de victime ale traficului de ființe umane (14). Se estimează că 43 % dintre acestea sunt victime ale exploatării sexuale, jumătate din rândul lor fiind copii (15). Abuzurile sexuale împotriva copiilor sunt adesea o activitate transfrontalieră, a cărei rezolvare necesită depășirea frontierelor naționale.

3.5

Consultarea copiilor și a tinerilor este vitală pentru a garanta că punctele lor de vedere sunt ascultate și integrate în strategiile de prevenire. Există multe modele de acest tip care funcționează deja (16). Utilizarea unui limbaj accesibil tinerilor îi încurajează pe copii să vorbească mai deschis despre aceste lucruri și să contribuie la depășirea acestui tabu.

4.1

CESE recomandă ca tuturor copiilor din statele membre să li se ofere programe educative de sensibilizare cu privire la abuzurile sexuale asupra copiilor. Este esențial ca acești copii să fie informați prin mijloace adecvate vârstei lor și să li se ofere mijloacele de a denunța abuzurile sexuale.

4.2

În alte domenii, programele educative s-au dovedit a fi o strategie de prevenire primară de succes. Acestea constituie un excelent cadru de prevenire și o modalitate ideală de a promova denunțarea acestor acte. Când este posibil, programele educative de sensibilizare ar putea fi integrate în programele existente, cum ar fi programele „Stay Safe” (17) și SPHE (18). Ele ar trebui:

4.3

CESE solicită statelor membre să confere caracter obligatoriu activităților de formare în materie de prevenire a abuzurilor sexuale asupra copiilor pentru profesioniștii și voluntarii care lucrează cu copii, în special în cadrul organelor de aplicare a legii, în sectorul sănătății și în cel al educației (formale și informale). Atât organizațiile profesionale, sindicatele și partenerii sociali, cât și organizațiile religioase, sportive și de divertisment au de jucat un rol important. Ar trebui asigurate mecanisme corespunzătoare de sprijin destinate personalului care lucrează cu victimele copii, care să fie urmărit în mod regulat și să beneficieze de sprijin psihologic.

4.4

CESE recomandă să se propună programe educative destinate mass-media. De asemenea, trebuie elaborate orientări etice în materie de raportare a abuzurilor.

4.5

Ar trebui să existe programe de formare a părinților în sensul educației pozitive (positive parenting), pentru a ajuta părinții și familia să prevină situațiile de abuz sexual asupra copiilor. Părinții ar trebui să primească informații privind măsurile preventive în cadrul structurilor de îngrijire prenatală și al maternităților.

4.6

CESE sprijină o serie de inițiative, printre care programul Comisiei Europene pentru un internet mai sigur (20), rețelele Insafe (21) și INHOPE (22), destinate promovării utilizării internetului în condiții de siguranță de către copii și toți membrii societății (23).

5.1

CESE recomandă o abordare coerentă a statelor membre în materie de aplicare a legii, de schimb de informații și de cooperare între serviciile de poliție și organizațiile internaționale recunoscute. Această abordare ar trebui să cuprindă acorduri de cooperare bilaterală, instrumente informatice de cercetare mai eficace și mecanisme de control perfecționate. Întârzierile în procedura judiciară pot avea un efect disuasiv în ceea ce privește denunțarea abuzurilor. Pentru evitarea perioadelor de așteptare lungi, ar trebui să se acorde prioritate cazurilor de abuz sexual împotriva copiilor. Trebuie avută serios în vedere posibilitatea ca procesele să se desfășoare fără ca victimele să fie prezente. Este urgent necesar ca personalul însărcinat cu aplicarea legii în domeniul abuzurilor sexuale să fie format corespunzător. Elaborarea unor protocoale de desfășurare a interogatoriilor ar contribui la evitarea victimizării secundare. Existența unor standarde omogene europene ar ajuta le prevenirea situațiilor în care infractorii se deplasează dintr-o țară în alta. La nivel global, recenta operațiune „Rescue”, la care a participat Europol precum și alte organizații și care a identificat peste 200 de copii (24), a demonstrat în ce măsură Uniunea Europeană poate prelua conducerea unor astfel de acțiuni.

5.2

Este imperativ să existe o abordare coerentă în ceea ce privește controlul persoanelor care lucrează cu copii, pentru a acoperi lacunele care pot apărea între statele membre. Ar trebuie să fie obligatorie verificarea persoanelor pentru a se asigura că nu au comis delicte relevante în domeniul protecției copiilor, inclusiv căutarea de „informații indicative” (informații cu privire la persoanele identificate ca reprezentând un risc sub aspectul contactului cu copiii, dar care nu au fost condamnate pentru abuzuri împotriva copiilor). Ca și în avizul său anterior (25), Comitetul face referire la modelul de acorduri de protecție publică între agenții (Multi-Agency Public Protection Arrangements) (26).

5.3

A fost creată linia telefonică europeană pentru copii dispăruți, care funcționează însă în numai 16 state membre. Celelalte 11 state trebuie să acționeze urgent pentru asigurarea unui serviciu telefonic de urgență de bună calitate (27). Acest serviciu trebuie dotat în mod corespunzător și conectat la serviciile de sprijin necesare. De asemenea, trebui avută în vedere extinderea acestui serviciu în afara granițelor UE.

5.4

Deși există modele funcționale eficace în anumite state membre (28), CESE recomandă instituirea unui sistem coordonat de alertă privind copiii dispăruți la nivel european, după modelul „Amber Alert” din SUA (29).

5.5

CESE solicită încă o dată instituirea unui organism internațional de aplicare a legii care să urmărească investigarea în întreaga lume a cazurilor de abuz sexual asupra copiilor, identificarea victimelor și punerea sub urmărire penală a infractorilor (30).

6.1

Prevenirea abuzului sexual asupra copiilor este responsabilitatea tuturor membrilor societății. CESE recomandă ca agențiile guvernamentale și părțile interesate din cadrul societății civile să conlucreze în continuare pentru punerea în aplicare a măsurilor de prevenire a abuzurilor asupra copiilor. CESE sprijină inițiative precum cele ale Consiliului Europei intitulate „1 in 5 campaign” (campania „Unul din cinci”) (31) și „The Underwear Rule” („Regula lui «Aici nu se pune mâna» ”) (32). La nivelul ONG-urilor, „Stop It Now!”(Stop acum!) (33) și campanii specifice precum „Cut Them Free” (Eliberați-i!) a organizației Barnardo's din Marea Britanie (34) și campania organizațiilor ECPAT International și The Body Shop intitulată „Stop Sex Trafficking of Children and Young People” (Stop traficului de minori în scopuri sexuale) (35) constituie exemple semnificative de inițiative ale societății civile.

6.2

Angajatorii, sindicatele și alte organizații ale societății civile au obligația esențială de a stabili standarde clare la locul de muncă pentru garantarea faptului că abuzurile sexuale asupra copiilor nu sunt tolerate  (36). Abordarea acestui tip de infracțiune este o chestiune de responsabilitate socială a întreprinderii. Anumite sectoare precum turismul și industria hotelieră au de asemenea de jucat un rol extrem de important (37). CESE propune ca organizațiile să adere la declarația de valori propusă anterior de CESE (38), inclusă în baza de date de bune practici din statele membre creată de acesta. CESE (39) reiterează necesitatea finanțărilor suplimentare pentru extinderea și dezvoltarea de programe pe care să le pună în aplicare partenerii din societatea civilă.

6.3

Trebuie lansată o campanie generală de sensibilizare a publicului cu privire la denunțarea abuzurilor sexuale asupra copiilor, cu ajutorul unei linii telefonice de urgență gratuite cu un dispozitiv de denunțare online (40). Aceasta ar putea funcționa similar rețelei create de Child Helpline International. O astfel de linie de urgență trebuie conectată cu serviciile de sprijin necesare.

6.4

Societatea civilă și guvernele pot spori gradul de conștientizare cu privire la abuzurile sexuale împotriva copiilor și pot contribui la formarea unei culturi favorabile prevenției promovând în mod activ Ziua mondială pentru prevenirea abuzurilor sexuale împotriva copiilor, care are loc în fiecare an pe data de 19 noiembrie (41).

7.1

CESE solicită efectuarea de lucrări de cercetare suplimentare pentru a soluționa lipsa de date privind abuzurile sexuale asupra copiilor, pentru a determina cu mai multă claritate profilul victimelor și al infractorilor și pentru a face schimb de bune practici. În prezent, multe date sunt furnizate de autoritățile de aplicare a legii. Ar trebui creat un centru european de schimb de informații (European Clearinghouse), care să furnizeze informații necesare acțiunilor de cercetare, politicilor și acțiunilor în domeniul prevenirii abuzurilor împotriva copiilor, similar National Child Protection Clearinghouse din Australia (42) sau Child Welfare Information Gateway din SUA (43). Acesta s-ar putea baza pe lucrările efectuate în cadrul unor proiecte individuale, precum European Online Grooming Project (Proiectul european împotriva hărțuirii online în scopuri sexuale – „grooming”) sau pe acțiuni desfășurate la nivel național, precum Child Focus în Belgia (44). Stabilirea unor definiții comune la nivel european ar contribui la promovarea schimbului de date și ar facilita compararea datelor.

7.2

Lucrările de cercetare privind abuzurile sexuale asupra copiilor ar trebui să preia punctele de vedere și opiniile copiilor  (45).

7.3

CESE solicită norme de securitate europene clar definite în domeniul internetului. În contextul stimulării„furnizorilor de servicii internet de a dezvolta, pe bază de voluntariat, coduri de conduită și orientări privind blocarea accesului la astfel de pagini internet” (46), CESE dorește să sublinieze necesitatea de a se recurge cu prioritate la eliminarea conținutului la sursă și numai în cazul în care nu este posibil (în afara Europei) la blocarea site-ului respectiv. Acest principiu ar trebui să devină o obligație legală în Europa, dacă industria, furnizorii de servicii internet, actorii economici și financiari, precum societățile care emit carduri de credit, se angajează cu seriozitate în combaterea acestor acte. CESE îi incurajează pe furnizorii de rețele sociale să adere la documentul Safer Social Networking principles for the EU (principii mai sigure în materie de rețele de socializare pentru UE), elaborat în 2009 (47).

7.4

CESE solicită Comisiei Europene să coordoneze măsurile menite să asigure o abordare coerentă în întreaga UE.