29.10.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 318/87

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea verde privind viitorul taxei pe valoarea adăugată – Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient

COM(2010) 695 final

2011/C 318/14

Raportor: dna Reine-Claude MADER

La 1 decembrie 2011, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea verde privind viitorul taxei pe valoarea adăugată – Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient

COM(2010) 695 final.

Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 24 iunie 2011.

În cea de-a 473-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 și 14 iulie 2011 (ședința din 14 iulie), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 161 de voturi pentru și 10 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Comitetul aprobă fără rezerve inițiativa Comisiei de a reflecta asupra posibilității unei revizuiri globale a sistemului TVA, o taxă al cărei regim, definit ca provizoriu în momentul introducerii sale în 1967, este ținta a numeroase critici. Cartea verde nu este decât începutul unei proceduri care se anunță lungă, dificilă și complexă, iar succesul său va fi dovada unei adevărate voințe a statelor membre de a ajunge la definirea unui sistem „mai simplu, mai solid și mai eficient”.

1.2   De-a lungul timpului, regimul actual a suferit numeroase modificări: Comisia s-a aflat la originea propunerilor de îmbunătățire ce urmăreau o eficiență sporită și adecvarea regimului la principiile pieței unice. Statele membre au acceptat mai multe măsuri privind organizarea, cooperarea între administrații sau automatizarea. Alte măsuri aveau mai ales un caracter administrativ și organizatoric. Cu toate acestea, Consiliul a opus rezistență până în prezent la propunerile de reformare a sistemului în ansamblul său.

1.3   Comitetul este de acord cu declarația Comisiei, conform căreia un sistem de TVA global ar trebui să reducă costurile operaționale pentru utilizatori, sarcinile administrative pentru administrații și tentativele de fraudare a finanțelor publice. La acestea trebuie adăugată luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor, care – în definitiv – trebuie să administreze colectarea taxei și să preia, împreună cu consumatorii, povara ineficienței sistemului de taxare. Așa cum a afirmat anterior, Comitetul consideră că ar trebui de asemenea acordată atenție sistemului de TVA aplicabil serviciilor financiare (1) și că, dacă ar urma să se introducă o nouă taxă în sectorul financiar bazată pe fluxurile de trezorerie sau pe factori similari, Comisia ar trebui să evalueze neapărat avantajele conceperii acesteia în cadrul TVA (2).

1.4   O problemă foarte delicată este tratamentul aplicat operațiilor transfrontaliere. Din punct de vedere rațional, taxa ar trebui să fie percepută în statul membru de origine, similar modalităților prevăzute pentru comerțul intern; date fiind dificultățile de reglementare între statele membre, Consiliul a ales soluția cea mai simplă, aceea de a percepe taxele în statul membru de destinație, o regulă care prezintă totuși excepții, în principal în ceea ce privește serviciile. Comisia propune acum soluții alternative, dar se știe că o soluție perfectă este greu de găsit.

1.4.1   Comitetul consideră că, în orice eventualitate, trebuie evitate schimbările radicale, adoptând o politică a pașilor mărunți; soluția bazată pe impozitarea generală în statul membru de destinație, păstrând principiile actualului sistem, ar fi probabil cea mai bună. În același timp, va fi necesar să se generalizeze adoptarea mecanismului de taxare inversă, mai întâi în mod facultativ și apoi generalizat și obligatoriu. În acest context, în vederea simplificării administrative, trebuie înființat neapărat un ghișeu unic pentru întreprinderi.

1.5   Cartea verde își propune să colecteze comentariile și propunerile tuturor părților interesate, astfel încât să fie formulate la sfârșit propunerile Comisiei. În acest scop, documentul pune 33 de întrebări, imposibil de rezumat, dar la care Comitetul oferă răspunsuri. Pentru detalii, cf. capitolul 5 al documentului de față.

2.   Introducere

2.1   Îmbunătățirea sistemului de TVA face parte de mulți ani din prioritățile politicii fiscale a Comisiei. Această taxă, adoptată de UE în 1967 ca sistem comun de taxare pentru toate statele membre, reprezintă o parte importantă (mai mult de 20 %) din veniturile acestora. În plus, o parte din TVA contribuie la bugetul UE, fiind evident, ca atare, interesul direct al Comisiei de a-și proteja interesele prin aplicarea taxei cât mai eficient posibil.

2.2   Deși contribuie substanțial la veniturile statelor membre, regimul de TVA este departe de a fi satisfăcător și face obiectul a numeroase critici din partea statelor membre și a altor părți interesate, în special întreprinderile și consumatorii. De mult timp, Comisia încearcă să răspundă acestor critici și să introducă propuneri de îmbunătățire a eficienței și adecvarea regimului la regulile și principiile pieței unice. Trebuie recunoscut că, adesea, eforturile sale s-au izbit de opoziția – mai mult sau mai puțin fățișă – a statelor membre.

2.3   Trebuie spus deschis și fără rețineri că, în domeniul fiscal, voința de coeziune europeană este îngrădită de preocuparea sau chiar necesitatea ca fiecare stat membru să-și protejeze propriile mijloace de finanțare. În momentul în care consideră că anumite reguli i-ar putea leza interesele sau că i-ar putea spori cheltuielile sau procedurile administrative, statul respectiv își exprimă dezacordul într-un mod mai mult sau mai puțin deschis, adesea pe o cale nu prea străvezie.

2.4   Desigur, toate acestea se întâmplă în detrimentul unei politici europene comune, dar oferă o explicație a eșecului înregistrat de Comisie de-a lungul anilor, în pofida eforturilor sale lăudabile. Cu toate acestea, au fost obținute succese semnificative în domeniul raționalizării și informatizării procedurilor, al reducerii costurilor pentru administrații și contribuabili, precum și în termeni de cooperare administrativă și judiciară.

2.5   Deși este conștientă de probleme și obstacole, Comisia revine acum asupra obiectivului urmărit constant, acela de reformare a sistemului în ansamblul său, astfel încât să devină coerent cu principiile pieței unice, luând în considerare toate părțile interesate. Urmărind respectarea procedurilor obișnuite, Cartea verde pune o serie de întrebări privind diversele aspecte ale sistemului de TVA. Răspunsurile furnizate vor sta la baza propunerilor pentru un nou sistem „mai simplu, mai solid și mai eficient”. Prin avizul de față, CESE oferă contribuția sa, de reprezentant al grupurilor de interese socioeconomice.

3.   Observații generale

3.1   Comisia subliniază – pe bună dreptate – efectele pe care criza le-a avut asupra finanțelor publice, mai ales în ce privește deplasarea centrului de greutate către impozitelor directe, în raport cu fiscalitatea indirectă: cota din totalul veniturilor reprezentată de TVA, menținută până în prezent la aproximativ 22 %, cunoaște o tendință de creștere. Aceasta este rezultatul unei politici orientate în general spre îmbunătățirea competitivității, prin reducerea impozitării muncii și a întreprinderilor. CESE observă că, deși reprezintă un semnal pozitiv, aceasta nu trebuie să determine creșterea cotei de TVA în directiva-cadru, ceea ce ar însemna, între altele, o povară suplimentară insuportabilă pentru lucrători și consumatori.

3.2   Îmbunătățirea mecanismului „presupune implementarea unui sistem de TVA global” care ar trebui, în opinia Comisiei, să reducă costurile operaționale pentru utilizatori, sarcinile administrative pentru administrații și tentativele de fraudă. În legătură cu acest aspect, Comitetul împărtășește îngrijorările Comisiei: în mai multe rânduri, avizele sale au atras atenția asupra faptului că TVA este impozitul din UE cel mai supus evaziunii și că evaziunea reprezintă o sursă importantă de finanțare a criminalității organizate și a terorismului. Fenomenele interdependente de evaziune, criminalitate și spălarea de bani legată de acestea reprezintă o amenințare majoră la nivel mondial pentru societate. Comitetul insistă ca noile reguli să fie examinate ținându-se seama de „etanșeitatea” acestora la atacurile frauduloase.

3.3   Cartea verde nu ignoră aspectele referitoare la întreprinderi: gestionarea și administrarea TVA (Comitetul adăugând aici și contenciosul) reprezintă o parte majoră a costurilor administrative ale întreprinderii, într-o așa de mare măsură încât o mare parte a IMM-urilor se abțin de la a participa la comerțul internațional. Comitetul atrage încă o dată atenția asupra necesității ca gestionarea TVA să devină mai flexibilă, mai simplă și mai puțin oneroasă, dat fiind că utilizatorii finali, consumatorii, sunt cei care suportă consecințele neajunsurilor.

3.4   O altă temă importantă este posibilitatea introducerii unei taxe unice, considerată a fi „un impozit ideal pe consum”. Comitetul este de acord cu Comisia că este aproape imposibil să se atingă acest scop și o sprijină cu hotărâre în eforturile sale de reducere sau eliminare a cazurilor prea numeroase de scutiri, exceptări, de aplicare a unor cote reduse sau preferențiale, aceste facilități reducând cu 45 % veniturile ce ar putea fi teoretic obținute dacă s-ar aplica cota obișnuită. Va fi nevoie de găsirea unui echilibru rezonabil între necesitățile bugetare și cauzele sociale și economice adiacente acestor facilități, mai ales în legătură cu serviciile locale și cu cele care necesită o cantitate importantă de mână de lucru.

3.5   Așa cum a subliniat în avizul său privind impozitarea sectorului financiar (ECO/284 – CESE 991/2011), CESE consideră că trebuie revizuit modul în care este tratat sectorul financiar în cadrul regimului de TVA.

4.   Tratamentul TVA al operațiilor transfrontaliere în cadrul pieței unice

4.1   În momentul adoptării sale în 1967, sistemul de TVA între statele membre, bazat pe impozitarea în țara de destinație, era definit ca provizoriu, sistemul definitiv urmând să prevadă impozitarea în țara de origine. După 44 de ani, sistemul provizoriu este încă în vigoare. Din punct de vedere rațional, taxa ar trebui să fie percepută în statul membru de origine, în aceleași condiții ca ale comerțului interior, cu excepția reglementării diferenței de cotă datorată statului membru de destinație. Din cauza problemelor existente la origine și persistente încă în parte, Consiliul a ales soluția cea mai simplă, perceperea taxei în statul membru de destinație, această abordare fiind încă utilizată și în prezent, deși cu importante excepții în ceea ce privește în special serviciile telematice transfrontaliere.

4.2   În trecut, Comisia a încercat în două rânduri să obțină acordul Consiliului pentru o uniformizare a regimului de TVA, bazată pe principiul perceperii taxei în țara de origine. Aceste tentative s-au soldat cu un eșec, din cauza unor serioase probleme de punere în aplicare. În 2007, Comisia a studiat un sistem de taxare la origine, prevăzând o impozitare cu 15 % și lăsând statului membru de destinație opțiunea de a percepe sau de a rambursa, după caz, deficitul sau excedentul perceput în raport cu propria sa cotă de impozitare. Cu toate acestea, Consiliul nu a dat niciun răspuns acestei propuneri.

4.3   Comitetul recunoaște că problema este complexă și că, date fiind nivelurile diferite de taxare și diferențele de proceduri administrative încă existente în ciuda eforturilor de armonizare depuse de Comisie, este dificil să se găsească o soluție perfectă. Cu toate acestea, nu pot fi ignorate progresele înregistrate sau cele pe cale să fie realizate în materie de taxare a prestărilor de servicii (3), de îmbunătățire a sistemelor de impozitare (4), de cooperare administrativă și de ghișeu unic (5), de bună guvernanță și de combatere a fraudei (6).

4.4   Cartea verde este un pas în direcția bună, dat fiind că încearcă să strângă date utile în vederea propunerii unor îmbunătățiri. Bazându-se pe experiența trecutului și pe situația actuală, Comitetul ar dori mai degrabă o politică a pașilor mici, decât adoptarea unor soluții radicale. Din aceste motive, CESE consideră că soluția menționată la punctul 4.2 din propunerea Comisiei, și anume generalizarea impozitării în statul membru de destinație și menținerea principiilor sistemului actual (punctul 4.2.1), cu adoptarea treptată (mai întâi facultativă și apoi obligatorie) a mecanismului de taxare inversă (punctul 4.2.2), este cea mai bună. Totodată, prin înființarea unor ghișee unice trebuie să se garanteze că întreprinderile își pot achita obligațiile fiscale transfrontaliere cu cheltuieli birocratice cât mai mici.

5.   Răspunsuri la întrebările ridicate în comunicare

5.1   Sistemul de TVA pentru tranzacțiile intra-UE (Î.1): sistemul actual nu este perfect, dând naștere mai multor neajunsuri, cauzate în principal de numeroasele facilități, exceptări, scutiri etc. acordate statelor membre. Acestea fiind zise, trebuie recunoscut că sistemul funcționează de prea mult timp pentru a putea fi modificat rezonabil în mod radical, reorientarea lui radicală putându-se dovedi dezastruoasă. Ar fi mai bun un efort de concentrare asupra aplicării principiilor de bună guvernanță, amintite în repetate rânduri de Comisie, efort sprijinit de Comitet prin avizele sale. Aceste principii sunt rezumate în documentul care însoțește Cartea verde (7). Obstacolele majore din calea fructificării la maxim a avantajelor au de-a face mai puțin cu principiile, cât – mai ales – cu aplicarea lor necorespunzătoare și cu rezistența la schimbare a administrațiilor din statele membre.

5.2   TVA și autoritățile publice (Î.3): în principiu, exceptările acordate organismelor publice care exercită activități aflate în concurență cu cele ale operatorilor privați (de exemplu, transporturi, servicii medicale) se justifică prin finalitățile sociale specifice ale serviciului public. Cu toate acestea, trebuie recunoscut că furnizorii privați îndeplinesc adesea o funcție complementară în raport cu neajunsurile sau deficiențele serviciilor publice. Fără îndoială, există o denaturare a concurenței, un efect care este atenuat în general prin noi forme de cooperare. În orice caz, consumatorul poate alege să plătească mai puțin și să utilizeze serviciile publice sau mai mult și să le utilizeze pe cele private. Cu excepția cazurilor în care un serviciu sau altul nu este utilizabil (de exemplu, mijloacele de transport), alegerea între cele două se bazează adesea pe evaluarea calității.

5.2.1   Comitetul consideră că o soluție echitabilă și favorabilă consumatorilor ar consta în menținerea scutirii serviciilor publice și în extinderea acestei situații la serviciul privat atunci când furnizează un serviciu indispensabil în absența serviciului public corespunzător. Comitetul este conștient de dificultățile de aplicare a acestui principiu, dar, pe de altă parte, nu se poate admite obligația impusă consumatorilor domiciliați în localități mai defavorizate de a plăti mai mult pentru servicii care le-au fost oferite fără a putea alege. Pentru a evita denaturarea concurenței cu sectorul privat, exceptarea ar trebui să se limiteze, în orice caz, la funcții de interes public (8).

5.3   Scutiri de TVA (Î.6): scutirile acordate statelor membre înainte de 1 ianuarie 1978 nu mai au nicio rațiune și ar trebui eliminate. Ca privilegii negociate de statele membre în epoca întemeierii UE sau imediat după aceea, acestea constituie în prezent o deviere inadmisibilă de la principiile pieței unice. Același raționament este valabil și pentru noile state membre, pentru care scutirile pot dispărea treptat, în funcție de îmbunătățirea nivelului de viață, cu fixarea totodată a unor parametri transparenți pentru evaluarea în acest sens.

5.3.1   Scutirile în favoarea anumitor activități de interes general sau a altor activități sunt mai complexe și necesită o abordare mai nuanțată. Și unele și celelalte depind de orientările politice și de politicile economice ale fiecărui stat membru. Deși contrazic principiile pieței unice, scutirile pot fi utilizate ca instrument de sprijinire a unei politici naționale de creștere și de ocupare a forței de muncă. În orice caz, o viitoare politică de bună guvernanță nu ar trebui să permită acest tip de scutiri decât ca măsuri excepționale și temporare. Așa cum a afirmat anterior, în avizul său privind sistemul de TVA aplicabil serviciilor financiare (9), Comitetul ar saluta o abordare legislativă mai cuprinzătoare, pentru a se elimina dificultățile de interpretare și problemele nerezolvate care subzistă. În plus, în ceea ce privește posibila introducere a unei taxe pe tranzacțiile financiare (10), Comisia ar trebui să evalueze avantajele conceperii acesteia în cadrul TVA, astfel încât să asigure un demers mai ușor din punct de vedere administrativ pentru sector și să reducă povara taxei pe valoare adăugată nerecuperabile.

5.3.2   Un caz special este reprezentat de scutirile acordate IMM-urilor în unele state membre, care ar trebui eliminate. Este binecunoscut faptul că, în toate țările, evaziunea în domeniul TVA este o problemă serioasă. Existența unei „evaziuni legale” în țările vecine nu face decât să accentueze recursul transfrontalier la servicii și cumpărarea de produse din aceste țări. Pentru țările fără excepții, aceasta are o dublă consecință: slăbirea combaterii evaziunii ilegale și denaturarea concurenței în detrimentul IMM-urilor care respectă regulile.

5.4   Impozitarea transportului de pasageri (Î.7): răspunsul nostru reflectă spiritul comentariilor formulate ca răspuns la Î.3 (punctul 5.2). Ar trebui aplicată tuturor mijloacelor de transport, inclusiv transportului aerian (ceea ce, de altfel, pare să se întâmple deja).

5.5   Probleme legate de dreptul de a deduce TVA-ul (Î.9): aceasta este una din problemele majore pentru întreprinderi, fiind complicată, greu de aplicat în mai multe cazuri, sursă de diferende, litigii și amenzi. În plus, se bazează pe un principiu inechitabil, așa cum a reamintit Comisia: dreptul de a deduce (dar și cel de a vărsa TVA) apare în momentul furnizării bunului sau al prestării serviciului, indiferent dacă cumpărătorul sau clientul a plătit sau nu. Rău-platnicii dobândesc de asemenea ceea ce Comisia numește un „avantaj în materie de flux de trezorerie”, care însă ar putea fi considerat un venit sigur pentru autoritatea de impozitare, anticipat de vânzător sau furnizor și chiar o garanție în caz de insolvabilitate a cumpărătorului sau clientului  (11).

5.5.1   O altă problemă serioasă este reprezentată de deducerea TVA prin compensare, în momentul în care rezultă un sold pozitiv pentru persoana impozabilă. În anumite state membre, rambursarea se face cu întârzieri considerabile, afectând fluxul de numerar al întreprinderilor și determinând adesea falimentul acestora. Statele membre obiectează pe bună dreptate că sistemul de compensare implică un anume risc de fraudă, însă tot lor le revine sarcina de a institui controale rapide. Consecințele propriei ineficiențe sunt suportate de întreprinderi.

5.5.2   Comitetul este de acord cu argumentele Comisiei în favoarea sistemului contabilității de casă ca posibilă soluție echitabilă și neutră în comerțul intracomunitar, mai ales din punctul de vedere al fluxului financiar al întreprinderilor. Însă această soluție nu este posibilă în comerțul intracomunitar decât prin crearea unui sistem de compensare ce utilizează ghișeul unic, în termenii propuși de Comisie, acest sistem întâmpinând însă mai multe dificultăți de implementare.

5.6   TVA-ul aplicabil serviciilor internaționale (Î.11): Importanța serviciilor internaționale, în special cele furnizate în mediu electronic, impune adoptarea de reguli speciale pentru acestea. Cu toate acestea, componenta imaterială face ca, adesea, controlul aplicării TVA-ului să fie dificil, mai ales atunci când este vorba de furnizori de servicii destinate persoanelor private (software, muzică, etc.). Aceste controale sunt imposibile atunci când sediul central al furnizorilor este situat în afara UE. Atât OCDE, cât și Comisia studiază problema, dar soluționarea acesteia nu pare nici facilă, nici imediată.

5.6.1   Principalele probleme constau într-o importantă denaturare a concurenței între serviciile furnizate în interiorul UE în raport cu cele din exterior, dat fiind că nu există multe mijloace eficiente pentru a rezolva situația, cu excepția unor eventuale acorduri internaționale de cooperare între autoritățile fiscale. În orice caz, Comitetul se pronunță împotriva unor măsuri de tipul celor adoptate în Canada, care constau în taxarea consumatorilor, cu verificarea online a plăților efectuate de aceștia. În afara inconvenientului plății TVA-ului de către consumatori la fiecare operație de cumpărare, aceste controale reprezintă o ingerință inadmisibilă în viața privată a cetățenilor.

5.7   Legislația Uniunii în materie de TVA (Î.13): articolul 113 din Tratat acordă Consiliului toate competențele în materie de armonizare a legislației privind TVA-ul, astfel încât nu există nicio constrângere în alegerea instrumentului, care poate fi o directivă sau un regulament. Dată fiind experiența trecutului și tendința statelor membre de a interpreta dispozițiile în funcție de propriile interese, un regulament al Consiliului este fără îndoială cea mai bună soluție. Cu toate acestea, dispozițiile unui astfel de regulament ar trebui să se restrângă în mod realist la câteva aspecte fundamentale: domeniul de aplicare, definiția persoanelor impozabile, scutiri, cooperarea administrativă, combaterea fraudei. Cu cât însă vor fi mai amănunțite dispozițiile, cu atât vor crește dificultățile de a se ajunge la un consens în cadrul Consiliului, astfel încât va fi necesar să se recurgă la directive de punere în aplicare.

5.7.1   Norme de punere în aplicare (Î.14): soluția de a autoriza Comisia să adopte decizii de execuție ar fi una bună, însă deja în 1997 Consiliul a respins-o. Rămâne de văzut dacă acest acord poate fi atins printr-o decizie luată cu majoritate de voturi. Regula unanimității (prerogativa Consiliului) ar putea cu greu să fie eludată printr-o delegare de competențe către Comisie. O decizie favorabilă ar fi bine-venită, dar Comitetul se îndoiește că ar fi altceva decât un proiect nerealist.

5.7.2   Orientări privind noile reguli legislative (Î.15): publicarea orientărilor Comisiei ar fi utilă pentru acele state membre care li s-ar conforma. Faptul că nu sunt obligatorii ar putea da naștere la neajunsuri: unele persoane impozabile sau chiar administrații ar putea provoca litigii pe baza neaplicării sau a aplicării defectuoase a orientărilor fără valoare legală. Astfel, justiția ar trebui să aprecieze, în fiecare caz, în legătură cu temeiul plângerilor care invocă orientările a căror valabilitate ar fi contestată.

5.7.3   Îmbunătățirea procesului legislativ (Î.16): în acest context ar trebui să se vorbească nu atât de măsuri de îmbunătățire, cât de o schimbare de abordare și de metodă. În fazele inițiale ale procesului, Comisia adoptă o atitudine de transparență și de deschidere: consultări prealabile cu statele membre, convocarea comitetelor sale consultative, cărți verzi, contacte cu părțile interesate. Aceasta la început: în etapele ulterioare, procedurile Consiliului devin mai puțin transparente și mai puțin deschise la ofertele de dialog venite din exterior.

5.7.4   În fazele finale (la nivel național), îmbunătățirile ar putea consta într-o accelerare a procesului legislativ de adoptare a directivelor și regulamentelor de execuție. În special acestea din urmă suferă de lipsă de claritate și precizie, ceea ce îngreunează respectarea regulilor de către operatori și – adesea – chiar de administrații. La nivel european, ar trebui stabilită o perioadă rezonabilă între data limită pentru transpunerea directivei de către statele membre și intrarea în vigoare a noilor măsuri.

5.8   Derogări acordate statelor membre (Î.17): doar simpla consultare a listei, care constă în mai mult de o sută de derogări, arată că statele membre – și unele în special – utilizează excesiv posibilitatea acordării acestor facilități și a prelungirii valabilității lor. Comisia subliniază pe bună dreptate că acest amalgam determină confuzii, costuri, denaturări ale concurenței și adesea facilitează frauda, solicitând mai multe competențe pentru acordarea de derogări rapide și adecvate. Comitetul este de acord, dar solicită în același timp o revizuire globală, astfel încât să existe siguranța că derogările actuale încă sunt justificate.

5.8.1   Procedura de acordare a derogărilor (Î.18): procedura actuală este lentă, iar solicitarea unor noi competențe pentru accelerarea procedurii este justificată. În același timp, criteriile de acordare ar trebui, în opinia Comitetului, să fie mai riguroase, iar lista derogărilor să fie actualizată constant și să poată fi consultată ușor și rapid.

5.9   Structura actuală a ratelor de TVA (Î.19): actuala structură a ratelor reprezintă fără îndoială o deviere de la principiile pieței unice. Rămâne de văzut dacă – și în ce măsură – diferențele între rate nu constituie o metodă de ajustare a situațiilor specifice ale unei activități sau alteia. În ceea ce privește ratele diferite aplicate unor produse similare, în special serviciile online în raport cu produsele și serviciile cu conținut similar, Comitetul observă că, în general, consumatorul este cel care profită de prețurile reduse. În ceea ce privește produsele, cheltuielile de expediție tind să se echilibreze într-o anumită măsură cu costurile operaționale din comerțul tradițional, dat fiind că aceeași rată de TVA i-ar putea afecta pe cumpărătorii online. Pentru servicii, chestiunea rămâne deschisă și merită aprofundată. În sfârșit, produsele similare ar trebui, ca regulă generală, să fie impozitate la fel.

5.9.1   Cote reduse de TVA (Î.20): Dispariția ratelor reduse poate părea preferabilă, însă această ipoteză este nerealistă. Lista ar trebui fără îndoială redusă sau în orice caz, supusă unei revizuiri riguroase. De exemplu, anumite facilități acordate de mult timp sunt pur și simplu inadmisibile, date fiind schimbările intervenite între timp.

5.9.2   Crearea unei liste de rate reduse obligatorii și aplicate uniform este o ipoteză seducătoare, dar la fel de nerealistă. Ratele reduse sunt utilizate în fiecare stat membru ca o puternică pârghie de politică economică și, adesea, din cauze sociale sau chiar politice. Oricum, statele membre nu vor putea accepta niciodată să renunțe la acordarea individuală a unor rate reduse. Raționamentul s-ar putea schimba doar dacă Europa va căpăta o guvernare de tip economic care să reglementeze univoc politicile economice ale tuturor statelor membre.

5.10   Problemele privind regulile actuale (Î.21): sunt cele cu care operatorii, vânzătorii și cumpărătorii se confruntă în termeni de formalități administrative și sunt legate de numeroasele reguli impuse de ambele părți ale frontierelor, adesea diferite și care se suprapun. În acest context trebuie menționate în special următoarele: declarațiile recapitulative, obligațiile de ținere a evidenței, de probă, de declarare, de facturare (factură electronică), de înregistrare în alte state membre, distincția furnizare/prestare de servicii. Problemele de limbă determină de asemenea costuri și riscuri de neînțelegeri periculoase.

5.10.1   Rezolvarea problemelor (Î.22): soluțiile au fost sugerate de Comisia însăși, prin mai multe directive și recomandări care vizează simplificarea administrativă, între altele prin crearea unui ghișeu unic, crearea unui număr european de identificare a operatorilor sau informatizarea administrațiilor. Problema este că administrațiile nu au pus în aplicare aceste măsuri decât îngrădit, adesea în mod diferit și cu întârzieri considerabile. Armonizarea și coordonarea procedurilor devin astfel un obiectiv prioritar, mai important chiar decât simplificarea (12).

5.11   Scutirile acordate întreprinderilor mici (Î.24): revizuirea generală a regimului scutirilor ar putea fi necesară din puncte de vedere diferite: denaturarea condițiilor de concurență, monitorizarea persistenței motivelor originare care justificau scutirile, impactul asupra bugetului fiecărui stat membru, situația economică generală, consecințele pentru competitivitate, ocuparea forței de muncă și consumatori, coerența cu obiectivele Strategiei Europa 2020. Însă chestiunea prezintă în substanță importante aspecte politice și rămâne de văzut dacă Consiliul are voința de a se ocupa de această problemă.

5.12   Nevoile micilor fermieri (Î.26): în măsura în care această măsură îi privește pe micii agricultori, problema ar trebui să se refere, în majoritatea cazurilor, doar la traficul transfrontalier de vecinătate. Dată fiind importanța sa relativ modestă, ar putea fi prevăzut un sistem de scutire generală.

5.13   Ghișeul unic (Î.27): Comitetul confirmă toate observațiile (13) făcute privind propunerile de instituire a ghișeului unic  (14). Ghișeul unic ar reprezenta o soluție bună pentru reducerea costurilor și pentru simplificarea administrativă în momentul în care va fi găsită o soluție globală și coordonată la problemele numeroase rămase în suspensie: crearea unui registru electronic recunoscut în toată UE, abolirea obligației de a efectua transferuri financiare directe între persoana obligată la plata taxei și statul membru creditor, armonizarea mai multor reguli naționale, în special cele care se referă la perioadele de raportare.

5.14   Tranzacții transfrontaliere (Î.28): răspunsul este prezent implicit în termenii în care este pusă întrebarea: regulile actuale creează desigur dificultăți întreprinderilor sau grupurilor intraeuropene, precum și administrațiilor. Regulile minuțioase care se aplică în domeniu sunt în mod necesar complexe pentru întreprinderi (care trebuie să le respecte) și pentru administrații (care au sarcina să le controleze). Deși nu fără neajunsuri, o soluție ar putea fi considerarea multinaționalelor ca persoane impozabile doar în raport cu legislația țării în care se găsește sediul lor principal, oricare ar fi țara de origine sau de destinație, cu excepția cazurilor în care compensarea se face pentru sume plătite în plus sau în minus prin intermediul unui ghișeu unic. Principalul inconvenient ar putea fi riscul sporit de fraudă. În concluzie, problema este așa de complicată încât doar un grup de studiu, alcătuit din specialiști în domeniu, din administrații și grupuri, ar putea fi în măsură să avanseze propuneri rezonabile.

5.15   Sinergii cu alte dispoziții legislative (Î.29): Comitetul a răspuns deja în mod amănunțit la această întrebare prin avizul său Promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale  (15). În acest document, CESE sublinia necesitatea coordonării directivelor privind TVA-ul (directivele „vamale”) cu cele privind impozitarea indirectă și cu directivele privind combaterea spălării banilor. De asemenea, Comitetul considera absolut necesară o cooperare structurată și o colaborare organizată structural între diversele organisme însărcinate cu combaterea evaziunii și a criminalității organizate. În aceste domenii, la nivelul UE nu a fost făcut nimic, iar propunerile Comisiei par să nu fi primit nici cea mai mică atenție.

5.16   Colectarea TVA-ului (Î.30): printre cele patru soluții propuse, cea de-a doua, care prevede o bază centrală de date cu toate datele privind facturarea, pare de departe cea mai bună: simplă și eficientă în combaterea fraudei. Facturarea electronică implică însă costuri importante pentru întreprinderi. Acestea fiind zise, specialiștii din cadrul administrațiilor și al întreprinderilor sunt cei care au ultimul cuvânt. În ce îl privește, Comitetul observă că principalul aspect pozitiv îl reprezintă faptul că aceasta pare să fie cea mai bună metodă de combatere a fraudei.

5.17   Sistemul opțional de plăți divizate (Î.31): Comitetul își exprimă perplexitatea privind alegerea unui sistem de plăți „divizate”, în termenii propuși în primul model de la punctul 5.4.1 din Cartea verde și consideră că impunerea unei duble plăți pentru fiecare tranzacție complică operațiile de contabilitate și înmulțește riscul erorilor. În plus, unii experți consideră că acest model nu este în mod sigur o garanție absolută și infailibilă împotriva fraudei cu o firmă „fantomă” (frauda de tip carusel). În orice caz, și ipoteza unui sistem facultativ pare că trebuie evitată, dat fiind că ar fi contrară principiului armonizării, care cuprinde deja prea multe excepții.

5.18   Relațiile dintre operatori și autoritățile fiscale (Î.32): în comunicarea sa din decembrie 2008 (16), Comisia trasase deja orientările (planul de acțiune) pentru politica de îmbunătățire a relațiilor dintre operatori și autoritățile fiscale, la nivelul statelor membre. Comitetul își prezentase comentariile și propunerile într-un aviz  (17) în care, deși își exprima acordul cu privire la propunerile Comisiei (în mare, similare cu cele din Cartea verde), sublinia necesitatea de a se acorda o mai mare atenție protecției datelor privind operatorii; ca administrațiile să-și asume responsabilitatea în raport cu contribuabilii în caz de eroare sau de abuz de putere; de a se adopta o abordare mai echitabilă a responsabilității solidare. De asemenea, nu trebuie uitate recomandările făcute în repetate rânduri în legătură cu – între altele – necesitatea unor informații clare, disponibile în timp rapid și accesibile prin internet și a ajutorului pe care autoritățile naționale trebuie să-l acorde operatorilor în relațiile acestora cu administrațiile altor state membre.

---

(1)  A se vedea avizul CESE (JO C 224, 30.8.2008, p. 124) privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări [COM(2007) 747 final - 2007/0267 CNS].

(2)  A se vedea avizul CESE (JO C 248, 25.8.2011, p. 64) privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Impozitarea sectorului financiar” [COM(2010) 549 final].

(3)  Avizul CESE referitor la reglementările privind locul prestărilor de servicii, JO C 117, 30.4.2004, p. 15.

(4)  Avizul CESE privind îmbunătățirea funcționării sistemelor fiscale pe piața internă (Fiscalis 2013) (JO C 93, 27.4.2007, p. 1), Avizul CESE privind promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale (JO C 255, 22.9.2010, p. 61), Avizul CESE pe tema TVA: combaterea fraudei (JO C 347, 18.12.2010, p. 73).

(5)  Avizul CESE privind simplificarea sistemului TVA (JO C 267, 27.10.2005, p. 30).

(6)  Avizul CESE privind aplicarea măsurilor anti-abuz în domeniul impozitării directe (JO C 77, 31.3.2009, p. 139).

(7)  Commission Staff Working Paper, SEC(2010)1455, din 1.12.2010.

(8)  Servicii de interes general (SIG) – Protocolul Conferinței interguvernamentale nr. 26, 23.7.2007.

(9)  A se vedea avizul CESE (JO C 224, 30.8.2008, p. 124) privind Propunerea de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește tratamentul aplicat serviciilor financiare și de asigurări [COM(2007) 747 final - 2007/0267 CNS].

(10)  A se vedea avizul CESE (JO C 248, 25.8.2011, p. 64) privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor: „Impozitarea sectorului financiar” [COM(2010) 549 final].

(11)  Restituirea TVA pentru bunurile sau serviciile care rămân neplătite implică în multe țări proceduri lungi, complicate și costisitoare.

(12)  În acest sens, Comitetul s-a exprimat în repetate rânduri: Avizul CESE privind sistemul comun de TVA (reformare) (JO C 74, 23.3.2005, p. 21), Avizul CESE privind TVA – Normele privind facturarea (JO C 306, 16.12.2009, p. 76 ) și celelalte avize ale CESE citate ca referință în acest text.

(13)  Avizul CESE privind simplificarea sistemului TVA (JO C 267, 27.10.2005, p. 45).

(14)  COM(2004) 728 final.

(15)  Avizul CESE privind promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale, JO C 255, 22.9.2010, p. 61.

(16)  COM(2008) 807 final, care însoțește COM(2008) 805 final – 2008/0228 (CNS).

(17)  Avizul CESE privind evaziunea fiscală legată de import, JO C 277, 17.11.2009, p. 112.

---

---