22.9.2010

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 255/19

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European pe tema „Eforturi concertate pentru consolidarea carierei şi mobilităţii cercetătorilor în Uniunea Europeană”

(2010/C 255/03)

Raportor unic: dl Pedro ALMEIDA FREIRE

La 16 iulie 2009, în conformitate cu articolul 29, alineatul (2) din Regulamentul de procedură, Comitetul Economic şi Social European a hotărât să elaboreze un aviz din proprie iniţiativă pe tema

„Eforturi concertate pentru consolidarea carierei şi mobilităţii cercetătorilor în Uniunea Europeană”.

Secţiunea pentru ocuparea forţei de muncă, afaceri sociale şi cetăţenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 10 noiembrie 2009. Raportor unic: dl Pedro Almeida Freire.

În cea de-a 458-a sesiune plenară, care a avut loc la 16 şi 17 decembrie 2009 (şedinţa din 16 decembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 174 de voturi pentru şi 8 abţineri.

1.   Recomandări

—

Consolidarea resurselor umane în domeniul ştiinţei şi tehnologiei în Europa şi promovarea mobilităţii constituie factori esenţiali pentru a transforma în realitate Spaţiul European de Cercetare (SEC), pentru a menţine competitivitatea UE la nivel global şi capacitatea acesteia de a înfrunta provocările viitorului.

—

Sunt necesare acţiuni urgente care să faciliteze coordonarea politicilor din domeniul educaţiei, cercetării, ocupării forţei de muncă şi protecţiei sociale, pentru a asigura dezvoltarea coordonată a instrumentelor politicilor privind educaţia şi ştiinţa şi a politicilor sociale, astfel încât să se atingă obiectivele europene din domeniu.

—

Comitetul Economic şi Social European propune, pe de o parte, consolidarea programelor existente în materie de resurse umane, iar pe de altă parte o mai bună coordonare a acestora, precum şi promovarea mobilităţii, valorificându-se în special oportunitatea reprezentată de dezbaterea privind cel de-al optulea Program-cadru al UE pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică, pentru a lua diferite măsuri, printre care se numără consolidarea componentei de capital uman şi încurajarea creării unei platforme de formare avansată în cadrul activităţilor de cercetare.

—

CESE propune, de asemenea, crearea unui observator al resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei din Europa, capabil să colecteze, să analizeze şi să furnizeze informaţii coerente şi comparabile cu privire la evoluţiile din domeniu şi la politicile naţionale în materie de resurse umane, atât din cadrul Europei, cât şi la scară globală.

—	CESE solicită realizarea unor eforturi coordonate pentru consolidarea carierei şi a mobilităţii cercetătorilor în UE, în ceea ce priveşte condiţiile de muncă şi dezvoltarea carierelor acestora, în special în materie de recrutare, de evoluţie în carieră şi de drepturi sociale.

—

În sfârşit, CESE solicită ca noul Pact european pentru inovare pe care UE se pregăteşte să-l elaboreze, precum şi viitoarea revizuire a Strategiei de la Lisabona să acorde atenţia cuvenită importanţei aspectelor legate de dezvoltarea şi calificarea resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

2.   Introducere

2.1   Politicile privind cercetarea, dezvoltarea tehnologică şi inovarea joacă un rol tot mai important în cadrul Strategiei de la Lisabona, atât la nivel comunitar, cât şi naţional.

2.2   Noul impuls de care a beneficiat Spaţiul European de Cercetare şi, în acest context, şi dezvoltarea capitalului uman, în cadrul Strategiei europene pentru competitivitate, creştere economică şi ocuparea forţei de muncă, demonstrează că mobilitatea, precum şi consolidarea resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei din Europa joacă un rol esenţial pentru succesul acestei strategii.

2.3   Uniunea Europeană se pregăteşte să definească o nouă strategie pentru inovare, mai integrată şi cu un caracter social mai marcat, în care triunghiul cunoaşterii va figura în centrul preocupărilor. În acest context, factorul uman joacă un rol esenţial pentru a garanta menţinerea competitivităţii UE pe plan mondial şi a capacităţii sale de a înfrunta principalele provocări ale următoarelor decenii.

2.4   Libera circulaţie a cunoştinţelor şi mobilitatea au fost recunoscute de către şefii de stat şi de guvern ca fiind factori decisivi pentru politicile privind educaţia şi cercetarea din UE şi pentru cooperarea europeană. Există numeroase programe europene care încearcă, în domeniul lor de acţiune, să răspundă acestor provocări, şi anume: – programul Erasmus pentru mobilitatea tinerilor în cadrul învăţământului superior; – programul Erasmus Mundus pentru consolidarea cooperării cu ţările terţe prin intermediul programelor comune de masterat şi doctorat şi a creării de parteneriate între instituţiile de învăţământ superior; – programul-cadru de cercetare şi dezvoltare tehnologică, în special programul său specific „Persoane”, de promovare a mobilităţii cercetătorilor, cunoscut pentru acţiunile Marie Curie, care joacă un rol fundamental. Procesul de la Bologna în domeniul învăţământului superior are la rândul său ca obiectiv promovarea dimensiunii europene a învăţământului superior, a mobilităţii şi a cooperării. Cu toate acestea şi în pofida programelor existente şi a eforturilor depuse, constatarea unanimă este că mai sunt încă multe de făcut.

2.5   După adoptarea Avizului privind Comunicarea Comisiei pe tema „Favorizarea carierelor şi a mobilităţii: un parteneriat european pentru cercetători” (1), Comitetul Economic şi Social European a decis să elaboreze prezentul aviz din proprie iniţiativă, pentru a-şi aduce încă o dată contribuţia în cadrul unei strategii de consolidare a capitalului uman în Uniunea Europeană şi al sprijinirii unei noi politici privind cercetarea, precum şi al unei noi strategii privind inovarea, care să trateze resursele umane din perspectiva politicilor de integrare – pentru care Comitetul a pledat dintotdeauna –, precum şi în contextul unei agende de politică socială.

2.6   În 2010 se va revizui Strategia de la Lisabona şi va fi lansat noul plan european pentru inovare; tot atunci se va reînnoi documentul „Viziunea 2020”, referitor la Spaţiul European de Cercetare.

2.7   În contextul crizei economice, creşterea investiţiilor – atât a celor private, cât şi a celor publice – în domeniul cercetării şi dezvoltării şi consolidarea resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei trebuie să rămână în continuare o prioritate pe agendele politice naţionale şi pe agenda UE.

2.8   În aceste condiţii, este imperios necesar să se definească obiective comune la nivelul UE şi să se încurajeze acţiunile care urmăresc atingerea volumului necesar de resurse umane în domeniul cercetării şi dezvoltării, care să permită realizarea ambiţioaselor obiective pe care UE şi le-a fixat.

2.9   Aceste obiective presupun asigurarea creşterii fluxului de tineri care studiază discipline ştiinţifice şi tehnologice (de la matematică şi până la ştiinţele naturale şi de la inginerie la ştiinţele sociale şi umane) şi a numărului de doctorate în aceste domenii, încurajarea creşterii continue a procentului de femei din rândul oamenilor de ştiinţă, precum şi garantarea unor condiţii care să permită atragerea către Europa şi stabilirea pe teritoriul său a resurselor umane calificate din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, astfel încât să se poată compensa actualul deficit din cadrul relaţiilor transatlantice şi să se poată stabili fluxuri pozitive în relaţiile Europei cu restul lumii. Este vorba de obiective noi, care vor trebui să actualizeze, în acest domeniu, agenda de la Lisabona.

2.10   Pentru a concretiza aceste obiective, în Europa trebuie să se dezvolte centre şi reţele de competenţă excepţionale pe plan mondial, capabile să atragă persoanele recunoscute ca fiind cele mai talentate la nivel internaţional, şi să se impună, în acelaşi timp, extinderea bazei sociale a educaţiei şi culturii ştiinţifice şi tehnologice.

3.   Necesitatea unei politici solide în materie de resurse umane în domeniul ştiinţei şi tehnologiei, la nivel naţional şi european

3.1   CESE recunoaşte potenţialul reprezentat de Cartea verde privind Spaţiul European de Cercetare (SEC) (2), potrivit căreia una din priorităţile majore ale SEC este realizarea unui parteneriat european pentru cercetători, însoţit de cariere mai bune şi de o mobilitate sporită, precum şi de comunicarea Comisiei menţionată anterior, care a făcut obiectul unui aviz al Comitetului. Prin prezentul aviz, CESE doreşte să meargă şi mai departe şi să sprijine propunerile conţinute în documentul „Un parteneriat european pentru creşterea atractivităţii carierelor din domeniul cercetării şi dezvoltării tehnologice (CDT) şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mobilitate ale cercetătorilor în Europa – Propuneri de acţiuni prioritare”, elaborat de către miniştrii din Portugalia şi Luxemburg, respectiv dl José Mariano Gago şi dl François Biltgen, la 30 aprilie 2009 (3), în colaborare cu alţi miniştri, contribuind astfel la rândul său la realizarea unor progrese concrete în politica UE privind resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

3.2   CESE recunoaşte că la nivelul UE s-au realizat eforturi considerabile în acest domeniu. Însuşi CESE a elaborat diferite avize din proprie iniţiativă pe teme conexe.

3.3   Resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei au constituit o parte integrantă a strategiei UE începând cu luna martie a anului 2000. În 2002, la Summit-ul de la Barcelona, a fost definit obiectivul european de creştere a procentului PIB consacrat cercetării şi dezvoltării (C&D), pentru a se atinge 3 % în 2010. Creşterea resurselor umane asociată cu acest obiectiv a fost estimată la circa o jumătate de milion de cercetători suplimentari (4).

3.4   În consecinţă, începând cu această dată s-a demonstrat necesitatea unei politici europene comune în acest domeniu, care să meargă mult mai departe decât aşa-numita metodă deschisă de coordonare a politicilor naţionale şi să includă şi modificarea condiţiilor de muncă şi de dezvoltare a carierelor cercetătorilor, inclusiv ale tinerilor cercetători, în materie de recrutare, de evoluţie în carieră şi de drepturi sociale.

3.5   În ciuda faptului că obiectivul investiţiilor în C&D presupune ca 2 din cei 3 % din PIB să provină din sectorul privat, industria nu poate realiza singură acest efort, guvernele având o răspundere sporită în acest domeniu. Dat fiind că majoritatea posibilităţilor de angajare pentru cercetători sunt create de către industrie, pentru a se putea atinge obiectivele stabilite, în Europa trebuie create condiţii mai bune de dezvoltare a cercetării în cadrul sectorului privat şi de către acest sector, inclusiv de către întreprinderile mici şi mijlocii – de exemplu, prin stimularea creării de reţele şi de clustere de întreprinderi în sectoarele-cheie din economia europeană.

3.6   Nivelul investiţiilor publice pe cercetător în Europa continuă să fie considerabil mai mic decât cel din SUA şi din Japonia. Condiţiile şi perspectivele de angajare în sectorul public ar trebui, prin urmare, să facă parte integrantă din obiectivele politicii guvernelor europene în domeniul ştiinţific. Pe de altă parte, există o mare disproporţie în ceea ce priveşte numărul de cercetători raportat la ansamblul populaţiei, în comparaţie cu SUA şi cu Japonia: circa 6 cercetători la 1 000 de locuitori în UE, în timp ce în Japonia şi în SUA există aproximativ 9-10 cercetători la mia de locuitori.

3.7   Instituţiile de învăţământ superior, deşi sunt principalii actori ai formării de cercetători, trebuie să creeze noi mecanisme pentru o mai bună integrare a învăţământului şi a formării în cadrul fiecărui curriculum şi pentru o mai bună colaborare cu industria, într-o perspectivă de învăţare de-a lungul vieţii. Aceste instituţii trebuie să-şi schimbe cu adevărat perspectiva şi atitudinea faţă de această problemă în cadrul misiunii lor de formare de resurse umane pentru o societate a cunoaşterii, efectuând modificări la nivel de curriculum, mizând pe asocierea dintre formare şi cercetarea şi dezvoltarea industrială, oferind noi oportunităţi, inclusiv pentru cei care îşi încep cariera de cercetare mai târziu, oferind un acces mai larg pentru femei, minorităţi etnice şi grupuri mai puţin favorizate, precum şi incluzându-i pe cetăţenii cu nevoi speciale, aceştia putând vedea în cercetare şi în cunoaştere un teren de emancipare socială şi de recunoaştere personală în cadrul societăţii actuale.

3.8   Implicarea studenţilor, nu numai a celor din ciclurile 2 şi 3, ci şi a celor din primul ciclu de învăţământ, în activităţi de cercetare ca o componentă firească a curriculumului, inclusiv în sectorul privat, este încă foarte puţin răspândită şi trebuie intensificată.

3.9   Sunt necesare de asemenea, măsuri care să crească atractivitatea carierelor în domeniul ştiinţei, ingineriei şi tehnologiei în rândul tinerilor, fără a neglija ştiinţele sociale şi umane. Există o mare diferenţă între carierele din cadrul industriei, al universităţii sau al sectorului public, însă guvernele naţionale şi Comisia Europeană trebuie să joace un rol adecvat în acest domeniu şi să-şi coordoneze acţiunile. Aceasta reprezintă un factor esenţial pentru dezvoltarea SEC şi pentru prosperitatea şi competitivitatea UE pe viitor.

3.10   Educaţia ştiinţifică este un alt factor pertinent, deoarece poate stimula curiozitatea şi interesul copiilor şi tinerilor în raport cu carierele ştiinţifice. Necesitatea de insista asupra calificărilor şi a calităţii educaţiei, încă de la nivelul învăţământului primar şi secundar, prin intermediul lucrărilor experimentale şi al contactului cu lumea ştiinţei şi cu industria, ca de altfel şi asupra calificării profesorilor înşişi (5), este extrem de importantă pentru succesul SEC.

3.11   Strategiile de popularizare şi de vulgarizare a ştiinţei au fost deja recunoscute ca esenţiale pentru înţelegerea ştiinţei de către cetăţeni şi pentru ca ştiinţa să fie mai apropiată de societate, în special de tineri. Aceste strategii trebuie totuşi să fie încurajate tot mai mult, inclusiv la nivel european, prin sprijinirea iniţiativelor care prezintă un interes comun datorită importanţei lor – mai ales într-o lume globalizată în care este esenţial, pe de o parte, să se înţeleagă anumite probleme controversate şi, pe de altă parte, să se difuzeze reuşitele ştiinţifice.

3.12   Problema situaţiei femeilor în domeniul ştiinţific este un alt factor de importanţă majoră. Deşi cifrele sunt foarte diferite de cele de acum 20 de ani, femeile continuă să fie insuficient reprezentate în multe domenii ale cercetării ştiinţifice din numeroase ţări şi, mai ales, nu ajung să deţină posturi de conducere. La nivelul Comisiei Europene şi al anumitor state membre au fost depuse eforturi importante, însă mai sunt multe de făcut. Mobilizarea femeilor continuă să fie cea mai evidentă modalitate posibilă de creştere a resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei în Europa, în ciuda faptului că măsurile de stimulare nu au articulat suficient politicile din domeniul ştiinţei şi politicile sociale şi economice de sprijinire a femeilor.

3.13   În contextul discuţiei privind resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, dimensiunea internaţională a SEC nu poate fi neglijată (6). UE va trebui să concureze la nivel internaţional pentru a atrage cele mai bune resurse umane calificate şi pentru a garanta condiţii de menţinere a acestora în Europa, printr-o coordonare mai bună între politicile naţionale şi cele comunitare. Cu toate acestea, UE va trebui să impună o perspectivă de cooperare care să favorizeze circulaţia şi transferurile de cunoaştere, precum şi mobilitatea, într-o viziune de reciprocitate şi totodată, mai ales în ceea ce-i priveşte pe cercetătorii din ţările în curs de dezvoltare, de contribuţie la consolidarea nivelului calificărilor în ţările lor de origine.

4.   Necesitatea unor acţiuni politice concrete destinate obţinerii unor progrese imediate în raport cu obiectivele europene privind resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei

4.1   Comitetul doreşte să sublinieze importanţa unei abordări comune la nivel european, însoţite de acţiuni politice concrete destinate obţinerii unor progrese imediate în materie de resurse umane în domeniul ştiinţei şi tehnologiei în Europa.

Reluând explicaţiile prezentate în Avizul privind Comunicarea Comisiei privind Parteneriatul european pentru cercetători, mai ales în ceea ce priveşte recrutarea cercetătorilor şi condiţiile lor de muncă, consideră că este de dorit şi că este realist să se urmărească o dezvoltare susţinută şi continuă la nivelul UE, de circa 5 % în medie pe an, în perioada următorilor 10 ani. Acest ritm ar permite ca volumul actual al resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei să crească cu mai mult de 50 % într-un deceniu. Comitetul propune ca aceste acţiuni să fie dezvoltate în special în următoarele domenii:

4.2.1   creşterea numărului şi a proporţiei tinerilor care optează pentru studiul materiilor asociate cu ştiinţa şi tehnologia;

4.2.2   creşterea numărului şi proporţiei absolvenţilor universitari care se înscriu la doctorat, precum şi diversificarea profilurilor doctoratelor şi consolidarea mecanismelor care asigură calitatea acestora;

4.2.3   atragerea şi menţinerea în cadrul instituţiilor din Europa a unei proporţii mai mari de studenţi şi de cercetători în domeniul ştiinţei şi tehnologiei care provin din Europa şi din restul lumii şi dublarea numărului de doctorate obţinute în afara ţării de origine;

4.2.4   reafirmarea importanţei asigurării unui cadru juridic, administrativ şi financiar pentru a stimula punerea în aplicare a acţiunilor prezentate anterior, în materie de coordonare a politicilor privind cercetarea, a politicilor privind ocuparea forţei de muncă şi a politicilor sociale.

4.3   În realitate, numărul de tineri care optează pentru studiul materiilor legate de ştiinţă şi tehnologie a crescut în majoritatea ţărilor europene, însă situaţia este diferită în ceea ce priveşte proporţia acestor tineri în raport cu numărul total de studenţi. Există numeroase posibilităţi de acţiune pentru a-i atrage pe tineri către ştiinţă şi tehnologie, printre care menţionăm: – îmbunătăţirea calităţii predării ştiinţei şi tehnologiei şi sprijinirea dezvoltării de reţele ştiinţifice între şcoli, profesori de ştiinţe şi cercetători, atât la nivel naţional, cât şi internaţional; – sprijinirea acţiunilor de promovare a culturii ştiinţifice şi de lărgire a bazei sociale a dezvoltării ştiinţifice şi tehnologice, în special sub forma centrelor ştiinţifice şi a muzeelor de ştiinţă; – furnizarea unor servicii de informare, precum şi a unor servicii de orientare şcolară şi profesională capabile să răspundă necesităţilor sociale în ceea ce priveşte cursurile de ştiinţă şi tehnologie.

4.4   Fără a neglija garanţia de calitate, un alt obiectiv imediat ar trebui să fie crearea de stimulente pentru creşterea numărului de doctorate şi diversificarea profilurilor acestora, implicând, atunci când este cazul, industria. În acest scop ar putea fi promovate acţiuni vizând: – creşterea proporţiei de burse de doctorat acordate prin concurs general la nivel naţional sau internaţional; – atragerea către Europa a absolvenţilor proveniţi din ţări terţe, pentru efectuarea unor cursuri de doctorat; – creşterea în continuare a importanţei pe care au căpătat-o recent doctoratele, pentru a atinge niveluri ridicate de competenţă profesională în diferite domenii şi nu numai în carierele de cercetare.

4.5   Atractivitatea pe plan internaţional va trebui să devină un obiectiv de atins, aceasta presupunând: – îmbunătăţirea şi stimularea mobilităţii studenţilor, cercetătorilor şi profesorilor între instituţii şi sectoare şi la nivel transfrontalier, în special între sectorul academic şi cel industrial; – promovarea recrutării deschise a cercetătorilor, pe baze competitive şi transparente; – îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a familiilor cercetătorilor şi facilitarea accesului la piaţa muncii pentru partenerii de viaţă ai cercetătorilor; – reducerea substanţială a birocraţiei asociate cu finanţarea publică a activităţilor de cercetare.

4.6   Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de angajare a cercetătorilor este un factor crucial pentru creşterea mobilităţii şi a interesului pentru carierele ştiinţifice, inclusiv pentru creşterea proporţiei femeilor din sectorul cercetării, prin asigurarea unei protecţii sociale adecvate. Generalizarea treptată a contractelor de muncă, pentru a face carierele mai competitive şi mai atractive, pe lângă asigurarea unor condiţii adecvate de încadrare în muncă pentru femei şi bărbaţi, inclusiv a concediului de maternitate, concediului parental şi a altor măsuri de securitate socială care încurajează mobilitatea cercetătorilor, reprezintă factori esenţiali pentru succesul oricărei politici de cercetare şi inovare.

4.7   CESE sprijină eforturile statelor membre de analizare a posibilităţii de a adopta măsuri care facilitează transferul drepturilor la pensie suplimentară ale cercetătorilor care se deplasează, profitând de cadrul juridic existent şi prin intermediul unor acorduri bilaterale şi multilaterale. Comitetul aşteaptă cu interes rezultatul studiului de fezabilitate aflat în curs de desfăşurare şi finanţat de către CE, referitor la posibilitatea creării unui fond de pensii paneuropean pentru cercetătorii din UE, sprijinind orice măsuri, pe care le consideră de altfel urgente, care vizează facilitarea transferului drepturilor cercetătorilor la pensie suplimentară.

4.8   De asemenea, CESE sprijină şi pledează pentru acţiuni urgente care să faciliteze coordonarea politicilor din domeniul educaţiei, cercetării, ocupării forţei de muncă şi protecţiei sociale, pentru a asigura dezvoltarea coordonată a instrumentelor politicilor privind educaţia şi ştiinţa şi a politicilor sociale, astfel încât să se atingă obiectivele europene din domeniul ştiinţei şi tehnologiei.

Ca măsuri concrete la nivelul UE pentru a veni în întâmpinarea obiectivelor şi sarcinilor menţionate anterior, CESE doreşte următoarele:

4.9.1   ca, în contextul dezbaterii care va fi lansată în curând privind viitorul celui de-al optulea Program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare tehnologică (C&DT) al UE, să se stabilească că acţiunile de cercetare sprijinite de PC8 trebuie să constituie în mod necesar o platformă de formare avansată, în special pentru doctorate, pe baza unor concursuri deschise studenţilor din toate ţările;

4.9.2   să se propună crearea unui observator al resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei din Europa, care să furnizeze informaţii coerente şi comparabile privind evoluţiile pe această temă şi politicile naţionale din domeniu, atât din Europa, cât şi de la nivel mondial (7);

4.9.3   tot în contextul noului PC8, intensificarea acţiunilor Marie Curie de sprijinire a mobilităţii cercetătorilor şi a acţiunilor asociate, precum şi consolidarea dimensiunii de cooperare internaţională în materie de resurse umane; consolidarea programului Erasmus Mundus, ca formă de stimulare a cooperării cu ţări terţe în ceea ce priveşte formarea avansată.

4.10   În final, CESE lansează îndemnul ca viitoarea revizuire a Strategiei de la Lisabona să acorde atenţia cuvenită importanţei creşterii şi calificării resurselor umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, precum şi garantării unei dezvoltări susţinute a unei politici comune pe această temă la nivel european.

---

(1)  JO C 175, 28.7.2009, p. 81.

(2)  Cartea verde „Spaţiul European de Cercetare: perspective noi” [COM(2007) 161 final], 4 aprilie 2007.

(3)  Documentul 10003/09 al Consiliului, 18 mai 2009.

(4)  A se vedea Raportul Grupului la nivel înalt privind resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei în Europa, Report by the High Level Group on Increasing Human Resources for Science and Technology in Europe 2004, Comunitatea Europeană, 2004.

(5)  A se vedea următoarele lucrări: Encouraging Student Interest in Science and Technology Studies, Global Science Forum, OCDE 2008, Mathematics, Science and Technology Education Report, The Case for a European Coordinating Body, European Roundtable of Industrialists (ERT), august 2009.

(6)  Avizul CESE privind Comunicarea Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European „Un cadru strategic european pentru cooperare ştiinţifică şi tehnologică internaţională”. Raportor: dl Gerd WOLF (JO C 306, 16.12.2009, p. 13).

(7)  Este o propunere făcută în 2004 de Grupul la nivel înalt privind resursele umane din domeniul ştiinţei şi tehnologiei în Europa (High Level Group on Increasing Human Resources for Science and Technology in Europe) (a se vedea nota de subsol 4).

---