Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32020D1792

Decizia (UE) 2020/1792 a Consiliului din 16 noiembrie 2020 privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare

JO L 402, 1.12.2020, p. 13–20 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2020/1792/oj

1.12.2020   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 402/13


DECIZIA (UE) 2020/1792 A CONSILIULUI

din 16 noiembrie 2020

privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 349,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Consiliul, ținând seama de constrângerile sociale și economice structurale ale regiunilor ultraperiferice, inclusiv depărtarea, insularitatea, suprafața redusă, relieful dificil și dependența economică de un număr redus de produse, adoptă măsuri specifice care urmăresc să stabilească, în special, condițiile de aplicare a tratatelor în regiunile respective, inclusiv în ceea ce privește politicile comune.

(2)

În consecință, ar trebui să se adopte măsuri specifice în vederea stabilirii condițiilor în care se aplică TFUE în regiunile respective. Astfel de măsuri trebuie să ia în considerare caracteristicile și constrângerile speciale ale respectivelor regiuni ultraperiferice, fără să afecteze integritatea și coerența ordinii juridice a Uniunii, inclusiv în ceea ce privește piața internă și politicile comune.

(3)

Dependența economică a Insulelor Canare de sectorul serviciilor și, în special, de cel al turismului, măsurată în contribuția respectivului sector la PIB-ul regiunii, constituie o constrângere semnificativă. Respectivul sector joacă un rol semnificativ mai important în economia Insulelor Canare decât sectorul industrial.

(4)

Combinația dintre izolare și insularitate inerentă unui arhipelag împiedică libera circulație a persoanelor, a mărfurilor și a serviciilor și reprezintă cea de a doua constrângere ca importanță cu care se confruntă Insulele Canare. Amplasarea insulelor sporește dependența acestora de transportul aerian și de transportul maritim. Transportul către, dinspre și pe aceste insule îndepărtate și insulare sporește și mai mult costurile de producție pentru industriile locale. Costurile de producție sunt mai mari, întrucât respectivele moduri de transport sunt mai puțin eficiente și mai costisitoare decât transportul rutier sau feroviar.

(5)

O altă consecință a izolării este creșterea costurilor de producție, din cauza dependenței insulelor de importurile de materii prime și energie, a obligației de a constitui stocuri și a dificultăților care afectează furnizarea de echipament de producție.

(6)

Dimensiunea redusă a pieței și nivelul scăzut al activităților de export, fragmentarea geografică a arhipelagului și obligația de a menține linii de producție diversificate, de mici dimensiuni, pentru a acoperi cererea unei piețe mici, restrâng posibilitatea realizării unor economii de scară.

(7)

În numeroase cazuri, în Insulele Canare, este mai dificil și mai costisitor pentru operatorii locali să obțină servicii specializate și întreținere sau formare profesională pentru manageri și tehnicieni, ori să subcontracteze sau să promoveze dezvoltarea întreprinderilor dincolo de piața regională. Numărul restrâns de metode de distribuție are ca rezultat crearea de stocuri excedentare.

(8)

În ceea ce privește mediul, dificultățile legate de eliminarea deșeurilor industriale și tratarea deșeurilor toxice conduc la costuri de mediu mai ridicate. Respectivele costuri sunt mai mari deoarece nu există instalații de reciclare decât pentru o serie limitată de produse, iar deșeurile trebuie transportate pentru a fi tratate în afara Insulelor Canare.

(9)

Taxa numită „Arbitrio sobre Importaciones y Entregas de Mercancías en las islas Canarias” (denumită în continuare „taxa AIEM”) servește obiectivului de dezvoltare autonomă a sectorului industrial din Insulele Canare și de diversificare a economiei Insulele Canare.

(10)

Prin Decizia 2002/546/CE a Consiliului (2), adoptată în temeiul articolului 299 din Tratatul CE, Spania a fost autorizată inițial să aplice scutiri sau reduceri ale taxei AIEM până la 31 decembrie 2011 pentru anumite produse fabricate local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată conține o listă de produse pentru care s-ar putea aplica scutiri și reduceri fiscale. În funcție de produs, diferența de impozitare între produsele fabricate la nivel local și celelalte produse nu poate depăși 5, 15 sau 25 de puncte procentuale.

(11)

Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului (3) a modificat Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i durata de aplicare până la 31 decembrie 2013.

(12)

Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului (4) a modificat încă o dată Decizia 2002/546/CE, prelungindu-i durata de aplicare până la 30 iunie 2014.

(13)

Prin Decizia nr. 377/2014/UE a Consiliului (5) Spania a fost autorizată să aplice scutiri sau reduceri ale taxei AIEM până la 31 decembrie 2020 pentru anumite produse fabricate la nivel local în Insulele Canare. Anexa la decizia menționată conține o listă a produselor pentru care se pot aplica scutirile sau reducerile fiscale.

(14)

O examinare atentă a situației confirmă faptul că este necesar să se aprobe Spaniei cererea de reînnoire a autorizației.

(15)

Diferența maximă care poate fi aplicată produselor industriale în cauză nu ar trebui să depășească 15 %. În conformitate cu principiul subsidiarității, autoritățile spaniole ar trebui să fie în măsură să decidă asupra procentului adecvat pentru fiecare produs. Diferența de impozitare autorizată nu ar trebui să depășească costurile suplimentare dovedite. Cu toate acestea, respectivul avantaj fiscal ar trebui să se aplice sub rezerva unei limite de 150 de milioane EUR pe an, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

(16)

În conformitate cu principiul subsidiarității și pentru a asigura flexibilitatea, autorităților spaniole ar trebui să li se permită să modifice lista produselor și diferența de impozitare autorizată aferentă acestora astfel încât să reflecte nivelul real al costurilor suplimentare generate de fabricarea acestor produse în Insulele Canare. În acest context, autoritățile spaniole ar trebui să poată aplica diferențe mai scăzute și să poată stabili o taxă minimă pentru anumite produse, dacă este necesar, cu condiția ca orice modificare să fie în conformitate cu obiectivele articolului 349 din TFUE. Orice modificare a listei de produse ar trebui să se bazeze pe următoarele criterii de eligibilitate: existența unei producții locale, a cărei cotă pe piața locală este de cel puțin 5 %; existența unui import semnificativ de bunuri (inclusiv din Spania continentală și alte state membre) care ar putea pune în pericol continuarea producției locale, a cărui cotă pe piața locală reprezintă cel puțin 10 %; și existența unor costuri suplimentare care cresc prețul de cost al producției locale în comparație cu produsele fabricate în altă parte, ceea ce pune în pericol competitivitatea produselor fabricate la nivel local.

(17)

Autorităților spaniole ar trebui să li se permită să deroge de la pragurile cotei de piață în circumstanțe justificate în mod corespunzător, care includ: producția bazată pe forța de muncă intensivă; producția care este altfel de importanță strategică pentru dezvoltarea locală; producția supusă unor fluctuații periodice; producția situată în zone deosebit de defavorizate; și producția de produse medicale și de echipamente individuale de protecție necesare pentru abordarea crizelor sanitare. Autoritățile spaniole ar trebui să poată modifica lista de produse și diferența de impozitare autorizată a acestora, cu condiția ca orice modificare să fie în conformitate cu obiectivele prevăzute la articolul 349 din TFUE.

(18)

Obiectivul de promovare a dezvoltării socioeconomice a Insulelor Canare se reflectă la nivel național în domeniul de aplicare a taxei AIEM și în modul de alocare a veniturilor pe care aceasta le generează. Încorporarea veniturilor din taxa AIEM în resursele sistemului fiscal și economic al Insulelor Canare și utilizarea veniturilor respective pentru aplicarea unei strategii de dezvoltare economică și socială care implică promovarea activităților locale constituie obligații juridice.

(19)

Scutirile sau reducerile taxei AIEM ar trebui să se aplice pe o durată de șapte ani. Pentru a permite Comisiei să evalueze dacă continuă să fie îndeplinite condițiile care justifică acordarea autorizării, autoritățile spaniole ar trebui să prezinte Comisiei un raport de monitorizare până la 30 septembrie 2025.

(20)

Prezenta decizie nu aduce atingere eventualei aplicări a articolelor 107 și 108 din TFUE,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Prin derogare de la articolele 28, 30 și 110 din TFUE, autoritățile spaniole sunt autorizate, până la 31 decembrie 2027, să stabilească, în ceea ce privește produsele încadrate în categoriile enumerate în anexa I care sunt fabricate la nivel local în Insulele Canare, scutiri totale sau reduceri parțiale ale taxei numite „Arbitrio sobre las Importaciones y Entregas de Mercancías en las islas Canarias” („taxa AIEM”). Respectivele scutiri sau reduceri fac parte din strategia de dezvoltare economică și socială a Insulelor Canare și să contribuie la promovarea activităților locale.

(2)   Aplicarea scutirilor totale sau reducerilor parțiale menționate la alineatul (1) nu poate conduce la diferențe mai mari de 15 % pentru produsele care se încadrează în categoriile enumerate în anexa I.

Autoritățile spaniole se asigură că scutirile sau reducerile aplicate produselor nu depășesc procentul strict necesar pentru menținerea, promovarea și dezvoltarea activităților locale. Diferența de impozitare autorizată nu depășește costurile suplimentare dovedite.

(3)   Avantajul fiscal se aplică sub rezerva unei limite de 150 de milioane EUR pe an, cu excepția cazurilor justificate în mod corespunzător.

Articolul 2

(1)   Autoritățile spaniole selectează produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) luând în considerare următoarele criterii:

(a)

existența unei producții locale, a cărei cote pe piața locală reprezintă cel puțin 5 %;

(b)

existența unui import semnificativ de bunuri (inclusiv din Spania continentală și alte state membre) care ar putea pune în pericol continuarea producției locale, a cărui cotă pe piața locală reprezintă cel puțin 10 %;

(c)

existența unor costuri suplimentare care cresc costurile producției locale în comparație cu produsele fabricate în altă parte, punând în pericol competitivitatea produselor fabricate la nivel local.

(2)   Autoritățile spaniole pot deroga de la pragurile cotei de piață menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) în circumstanțe justificate în mod corespunzător, care includ:

(a)

producția bazată pe forța de muncă intensivă;

(b)

producția care este altfel de importanță strategică pentru dezvoltarea locală;

(c)

producția supusă unor fluctuații periodice;

(d)

producția situată în zone deosebit de defavorizate;

(e)

producția de produse medicale și de echipamente individuale de protecție necesare pentru abordarea crizelor sanitare.

Articolul 3

Până la 1 ianuarie 2021, autoritățile spaniole transmit Comisiei lista inițială de produse cărora li se aplică scutiri sau reduceri. Produsele în cauză se încadrează în categoriile de produse prevăzute în anexa I. Autoritățile spaniole pot aduce modifica această listă de produse, cu condiția să transmită Comisiei toate informațiile relevante.

Articolul 4

Autoritățile spaniole prezintă Comisiei, până cel târziu la 30 septembrie 2025, un raport de monitorizare care să-i permită acesteia să evalueze dacă mai sunt sau nu îndeplinite condițiile care au justificat acordarea autorizării prevăzute la articolul 1. Raportul de monitorizare conține informațiile prevăzute în anexa II.

Articolul 5

Prezenta decizie se aplică începând cu 1 ianuarie 2021.

Articolul 6

Prezenta decizie se adresează Regatului Spaniei.

Adoptată la Bruxelles, 16 noiembrie 2020.

Pentru Consiliu

Președintele

M. ROTH


(1)  Avizul din 6 octombrie 2020 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Decizia 2002/546/CE a Consiliului din 20 iunie 2002 privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare (JO L 179, 9.7.2002, p. 22).

(3)  Decizia nr. 895/2011/UE a Consiliului din 19 decembrie 2011 de modificare a Deciziei 2002/546/CE cu privire la perioada de aplicare a acesteia (JO L 345, 29.12.2011, p. 17).

(4)  Decizia nr. 1413/2013/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Deciziei 2002/546/CE cu privire la perioada de aplicare a acesteia (JO L 353, 28.12.2013, p. 13).

(5)  Decizia nr. 377/2014/UE a Consiliului din 12 iunie 2014 privind taxa AIEM aplicabilă în Insulele Canare (JO L 182, 21.6.2014, p. 4).


ANEXA I

LISTA PRODUSELOR MENȚIONATE LA ARTICOLUL 1 ALINEATUL (1) ÎN CONFORMITATE CU CATEGORIILE DE PRODUSE ALE POZIȚIILOR DIN SISTEMUL ARMONIZAT

Agricultură, creșterea animalelor, silvicultură și pescuit

0203

0204

0207

0407

0603

0701

0703

0706

0708

0810

Minerit și cariere

2516

6801

6802

6810

Materiale de construcții

2523

3816

3824

6809

7006

7007

7008

7009

7010

Produse chimice

2804

2807

2811

2828

2853

3102

3105

3208

3209

3212

3213

3214

3304

3401

3402

3406

3814

3917

3920

3923

3925

4012

 

 

 

 

Prelucrarea metalelor

7308

7309

7604

7608

7610

8415

8424

8907

9403

9404

9406

Industria alimentară și a băuturilor

0210

0305

0403

0406

0901

1101

1102

1601

1602

1702

1704

1806

1901

1902

1904

1905

2002

2005

2006

2007

2008

2009

2103

2105

2106

2201

2202

2203

2204

2208

2309

 

 

 

 

 

 

 

 

Tutun

2402

Textile, piele și încălțăminte

6109

6112

Hârtie

4808

4811

4818

4819

4821

4823

Artă grafică

4909

4910

4911


ANEXA II

INFORMAȚII CARE TREBUIE INCLUSE ÎN RAPORTUL DE MONITORIZARE MENȚIONAT LA ARTICOLUL 4

1.   

Costuri suplimentare estimate. Autoritățile spaniole transmit un raport de sinteză conținând date suficiente pentru a se evalua dacă există costuri suplimentare care cresc prețul de cost al producției locale în comparație cu produsele fabricate în altă parte. Informațiile furnizate în raportul de sinteză trebuie să includă cel puțin următoarele informații, în cazul în care sunt disponibile astfel de informații: costurile factorilor de producție, costurile stocurilor excedentare, costurile cu echipamentele, costurile suplimentare ale forței de muncă și costurile financiare. Respectivele date trebuie să fie furnizate cu cel puțin o referință la categoriile de produse din pozițiile Sistemului armonizat, în conformitate cu cele patru cifre din Nomenclatura combinată.

Respectivul raport conține sinteza rezultatelor studiilor ad-hoc detaliate privind costurile suplimentare pe care Spania trebuie să continue să le desfășoare periodic.

2.   

Alte subvenții. Autoritățile spaniole trimit o listă a tuturor celorlalte măsuri de ajutor și de sprijin care abordează cheltuielile suplimentare de funcționare ale operatorilor economici legate de statutul de regiune ultraperiferică al Insulelor Canare.

3.   

Impactul asupra bugetului public. Autoritățile spaniole completează tabelul 1, furnizând valoarea totală estimată (în EUR) a taxei percepute sau nepercepute în temeiul regimului AIEM.

Tabelul 1

Anul  (*1)

2019

2020

2021

2022

2023

2024

Observații  (*2)

Venituri fiscale la care se renunță  (1)

 

 

 

 

 

 

 

Încasări fiscale – importuri  (2)

 

 

 

 

 

 

 

Încasări fiscale – producție locală  (3)

 

 

 

 

 

 

 

Observații la tabelul 1:

4.   

Impactul asupra performanței economice generale. Autoritățile spaniole completează tabelul 2, furnizând orice informație care demonstrează impactul taxelor reduse asupra dezvoltării socioeconomice a regiunii. Indicatorii prevăzuți în tabelul 2 se referă la performanța sectoarelor sprijinite în raport cu performanța generală a economiei regionale. În cazul în care unii indicatori nu sunt disponibili, se includ date alternative de raportare cu privire la performanța socioeconomică generală a regiunii.

Tabelul 2

Anul  (*3)

2019

2020

2021

2022

2023

2024

Observații  (*4)

Valoare adăugată brută la nivel regional

 

 

 

 

 

 

 

În sectoarele sprijinite  (4)

 

 

 

 

 

 

 

Rata generală de ocupare a forței de muncă la nivel regional

 

 

 

 

 

 

 

În sectoarele sprijinite  (4)

 

 

 

 

 

 

 

Numărul de întreprinderi active

 

 

 

 

 

 

 

În sectoarele sprijinite  (4)

 

 

 

 

 

 

 

Indicele nivelului prețurilor – continent

 

 

 

 

 

 

 

Indicele nivelului prețurilor – regiune

 

 

 

 

 

 

 

Observații la tabelul 2:

5.   

Specificații cu privire la regim. Autoritățile spaniole completează tabelele 3 și 4 pentru fiecare produs (NC4, NC6, NC8 sau TARIC10, după caz) și pe an (din 2019 până în 2024). Lista include numai produsele care beneficiază de niveluri de impozitare diferențiate.

Tabelul 3

Identificarea produselor și a nivelurilor aplicate

Produse sprijinite – cod NC (4, 6, 8 sau 10 cifre)

Anul

Categorie aprobată NC4  (5)

Specificațiile codului  (6)

Nivelul de impozitare externă  (7)

Nivelul de impozitare internă  (8)

Diferența de impozitare aplicată  (9)

Observații  ((**))

 

2019

 

 

 

 

 

 

 

2020

 

 

 

 

 

 

 

2021

 

 

 

 

 

 

 

2022

 

 

 

 

 

 

 

2023

 

 

 

 

 

 

 

2024

 

 

 

 

 

 

Observații la tabelul 3:

Tabelul 4

Cota de piață a produselor sprijinite

Produse sprijinite – cod NC (4, 6, 8 sau 10 cifre)  (*5)

Anul

Volumul  (10)

Valoarea (în EUR)  (11)

Observații  (*7)

 

 

producția locală

unitatea

importurile

Cota de piață  (*6)

producția locală

importurile

Cota de piață  (*6)

 

 

2019

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2020

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2021

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2022

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2023

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2024

 

 

 

 

 

 

 

 

Observații la tabelul 4:

6.   

Nereguli. Autoritățile spaniole furnizează informații cu privire la orice anchetă privind neregulile de ordin administrativ, în special privind evaziunea fiscală sau contrabanda, în contextul aplicării autorizării. Acestea furnizează informații detaliate, inclusiv cel puțin informații cu privire la natura cazului, valoare și perioadă.

 

7.   

Plângeri. Autoritățile spaniole furnizează informații care să indice dacă autoritățile locale, regionale sau naționale au primit plângeri cu privire la aplicarea autorizării, fie din partea beneficiarilor, fie din partea entităților nebeneficiare.

 


(1)   „Venituri fiscale la care se renunță”: valoarea totală (în EUR) a taxei nepercepute din cauza diferențelor de impozitare aplicate producției locale (scutiri/reduceri). La nivel de produs, acestea se calculează înmulțind valoarea producției vândute pe piața locală (și anume scăzând exporturile) cu diferența de impozitare aplicată. Indicatorul se calculează apoi prin însumarea estimărilor la nivel de produs.

(2)   „Încasări fiscale – importuri”: valoarea totală (în EUR) a taxei percepute la importurile de produse impozabile.

(3)   „Încasări fiscale – producție locală”: valoarea totală (în EUR) a taxei percepute la produsele locale impozabile.

(*1)  S-ar putea să nu fie disponibile informații pentru toți anii menționați.

(*2)  Furnizați observații și clarificări considerate relevante.

(4)   „Sectoare sprijinite”: destinate ca sectoare economice (definiție NACE sau similare) în care producția beneficiază preponderent (pe volum de producție) de scutiri/reduceri de taxe.

(*3)  S-ar putea să nu fie disponibile informații pentru toți anii menționați.

(*4)  Furnizați observații și clarificări considerate relevante.

(5)   „Categorie aprobată NC4”: categoria NC4 aprobată în prezenta decizie.

(6)   „Specificația codului”: în cazul în care un tratament diferit este extins la coduri diferite de 10 cifre sau se bazează pe alte specificații ad-hoc ale definițiilor NC/TARIC.

(7)   „Nivelul extern de impozitare”: nivelul de impozitare aplicat importurilor.

(8)   „Nivelul intern de impozitare”: nivelul de impozitare aplicat producției locale.

(9)   „Diferență de impozitare aplicată”: diferența dintre nivelul extern și cea intern.

((**))  Furnizați observații și clarificări considerate relevante.

(*5)  Prima coloană ar trebui să fie identică cu tabelul precedent, pentru a permite corespondența datelor.

(10)   „Volum”: în coloana „unitate”, specificați unitatea de măsură (tone, hl, bucăți etc.).

(11)   „Valoare”: pentru import, aceasta coincide cu baza de impozitare.

(*6)   „Cotă de piață”: cota de piață se calculează prin scăderea exporturilor de produse locale.

(*7)  Furnizați observații și clarificări considerate relevante.


Top