10.2.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 39/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 116/2009 AL CONSILIULUI

din 18 decembrie 2008

privind exportul bunurilor culturale

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)	Regulamentul (CEE) nr. 3911/92 al Consiliului din 9 decembrie 1992 privind exportul bunurilor culturale (1) a fost modificat de mai multe ori în mod substanțial (2). Din motive de claritate și de raționalizare, regulamentul menționat ar trebui codificat.

(2)	În vederea menținerii pieței interne este necesară reglementarea comerțului cu statele terțe pentru protejarea bunurilor culturale.

(3)	Pare necesară luarea unor măsuri care să asigure controale uniforme ale exporturilor de bunuri culturale la frontierele externe ale Comunității.

(4)

Un asemenea sistem ar trebui să impună prezentarea unei licențe emise de către statul membru competent înainte de efectuarea exportului de bunuri culturale care intră sub incidența prezentului regulament. Aceasta impune o definire clară a domeniului de aplicare a acestor măsuri și a procedurilor necesare pentru punerea lor în aplicare. Punerea în aplicare a sistemului ar trebui să fie cât se poate de simplă și eficientă.

(5)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (3).

(6)

Dată fiind experiența considerabilă a autorităților din statele membre în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (4), regulamentul menționat ar trebui să se aplice în această privință.

(7)

Anexa I la prezentul regulament este menită să clarifice categoriile de bunuri culturale cărora ar trebui să li se acorde o protecție deosebită în cadrul comerțului cu țări terțe, dar nu este menită să aducă atingere definiției date de statele membre bunurilor de patrimoniu național în înțelesul articolului 30 din tratat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Definiție

Fără a aduce atingere atribuțiilor statelor membre în temeiul articolului 30 din tratat, termenul „bunuri culturale” desemnează, în sensul prezentului regulament, articolele menționate în anexa I.

Articolul 2

Licența de export

(1)   Exportul bunurilor culturale în afara teritoriului vamal al Comunității este supus prezentării unei licențe de export.

(2)   Licența de export se eliberează la solicitarea persoanei interesate:

(a)	de către o autoritate competentă a statului membru pe teritoriul căruia obiectul cultural în discuție se afla în mod legal și definitiv la data de 1 ianuarie 1993;

(b)

sau, ulterior acestei date, de către o autoritate competentă a statului membru pe teritoriul căruia se află în urma expedierii legale și definitive dintr-un alt stat membru, a importului dintr-o țară terță sau a reimportului dintr-o țară terță după expedierea legală dintr-un stat membru către țara respectivă.

Cu toate acestea, fără a aduce atingere alineatului (4), statul membru competent în conformitate cu literele (a) și (b) ale primului paragraf este autorizat să nu solicite licență de export pentru bunurile culturale indicate la prima și a doua liniuță din categoria A.1 din cadrul anexei I atunci când bunurile culturale sunt de un interes arheologic sau științific limitat și cu condiția ca acestea să nu provină direct din săpături și descoperiri arheologice, sau din situri arheologice dintr-un stat membru, și cu condiția ca prezența lor pe piață să fie legală.

Licența de export poate fi refuzată, în sensul prezentului regulament, atunci când bunurile culturale în cauză intră sub incidența legislației care protejează patrimoniul național de valoare artistică, istorică și arheologică din statul membru în cauză.

Dacă este necesar, autoritatea menționată la litera (b) din primul paragraf ia legătura cu autoritățile competente ale statului membru de unde provine obiectul cultural în cauză și, în special, cu autoritățile competente în înțelesul Directivei 93/7/CEE a Consiliului 15 martie 1993 privind restituirea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru (5).

(3)   Licența de export este valabilă în întreaga Comunitate.

(4)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatelor (1), (2) și (3), exportul direct, de pe teritoriul vamal al Comunității, de bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică care nu sunt bunuri culturale în sensul prezentului regulament este supus legislației naționale din statul membru exportator.

Articolul 3

Autoritățile competente

(1)   Statele membre pun la dispoziția Comisiei o listă cu autoritățile împuternicite să emită licențe de export pentru bunuri culturale.

(2)   Comisia publică lista autorităților și orice modificări ale listei respective în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4

Prezentarea licenței

Licența de export se prezintă în sprijinul declarației de export, în momentul efectuării formalităților vamale de export la biroul vamal abilitat să accepte respectiva declarație.

Articolul 5

Limitarea birourilor vamale competente

(1)   Statele membre pot limita numărul birourilor vamale abilitate să efectueze formalitățile necesare pentru exportul de bunuri culturale.

(2)   Statele membre care se prevalează de opțiunea prevăzută la alineatul (1) informează Comisia în legătură cu birourile vamale abilitate în mod corespunzător.

Comisia publică aceste informații în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 6

Cooperarea administrativă

În scopul punerii în aplicare a prezentului regulament, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 515/97, în special dispozițiile privind confidențialitatea informației, se aplică mutatis mutandis.

În plus față de cooperarea prevăzută la primul paragraf, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a institui, în cadrul relațiilor lor reciproce, cooperarea dintre autoritățile vamale și autoritățile competente menționate la articolul 4 din Directiva 93/7/CEE.

Articolul 7

Măsuri de executare

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special cele referitoare la formularul de utilizat (de exemplu modelul și proprietățile tehnice), sunt adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 8 alineatul (2).

Articolul 8

Comitetul

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 3 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Articolul 9

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și vor lua măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Articolul 10

Raportarea

(1)   Fiecare stat membru informează Comisia în legătură cu măsurile adoptate în temeiul prezentului regulament.

Comisia transmite aceste informații celorlalte state membre.

(2)   O dată la trei ani, Comisia prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

Consiliul, acționând în baza unei propuneri din partea Comisiei, analizează la fiecare trei ani sumele indicate în anexa I și, dacă este cazul, le actualizează pe baza indicatorilor economici și monetari din cadrul Comunității.

Articolul 11

Abrogare

Regulamentul (CEE) nr. 3911/92, astfel cum a fost modificat prin regulamentele enumerate în anexa II, se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se înțeleg ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 12

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniuni Europene.

---

(1)  JO L 395, 31.12.1992, p. 1.

(2)  A se vedea anexa II.

(3)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(4)  JO L 82, 22.3.1997, p. 1.

(5)  JO L 74, 27.3.1993, p. 74.

---

---

---

---