25.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 129/16

(1)

Metodele comune de siguranță („MCS”) descriu modul în care sunt evaluate nivelurile de siguranță, îndeplinirea obiectivelor de siguranță și respectarea altor cerințe privind siguranța.

(2)

În conformitate cu articolul 6 alineatul (5) din Directiva (UE) 2016/798, MCS-urile trebuie revizuite la intervale regulate, ținându-se cont de experiența dobândită prin aplicarea lor și de dezvoltarea globală a siguranței feroviare, cu obiectivul de a menține siguranța în general și, în cazurile în care este posibil din punct de vedere practic și rezonabil, de a o îmbunătăți în mod continuu.

(3)

Prin Decizia sa de punere în aplicare din 1 septembrie 2016 (2), Comisia a acordat Agenției Uniunii Europene pentru Căile Ferate („agenția”) un mandat, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, privind revizuirea Regulamentelor (UE) nr. 1158/2010 (3), (UE) nr. 1169/2010 (4) și (UE) nr. 1077/2012 (5) ale Comisiei. Pentru a da curs mandatului Comisiei, la 9 martie 2017 agenția a emis o recomandare cuprinzând un raport privind rezultatele consultării autorităților naționale de siguranță, a partenerilor sociali și a utilizatorilor, precum și un raport privind evaluarea impactului MCS-urilor modificate care urmau să fie adoptate. Comisia a examinat recomandarea emisă de agenție pentru a verifica dacă mandatul a fost dus la îndeplinire în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798.

(4)

După eliberarea unui certificat unic de siguranță sau a unei autorizații de siguranță, autoritatea națională de siguranță ar trebui să desfășoare activități de supraveghere pentru a verifica dacă în decursul operațiunilor se folosesc efectiv modalitățile sistemului de management al siguranței și dacă toate cerințele necesare sunt respectate în permanență.

(5)

În conformitate cu articolul 17 alineatele (1) și (8) din Directiva (UE) 2016/798, în cazurile în care întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură sunt de asemenea entități responsabile cu întreținerea care nu sunt certificate în conformitate cu articolul 14 alineatul (4) din Directiva (UE) 2016/798, activitățile de supraveghere întreprinse de autoritățile naționale de siguranță pentru a verifica aplicarea MCS-urilor relevante menționate la articolul 6 din Directiva (UE) 2016/798 de către entitățile responsabile cu întreținerea reprezintă mijloace justificate de supraveghere a eficacității sistemelor de management al siguranței ale acestor întreprinderi feroviare și administratori de infrastructură.

(6)

Ar trebui stabilit un proces de supraveghere pentru autoritățile naționale de siguranță, cu scopul de a îmbunătăți încrederea reciprocă în abordările lor privind activitățile de supraveghere și în procesul decizional din cursul acestor activități.

(7)

Autoritățile naționale de siguranță ar trebui să fie răspunzătoare pentru deciziile pe care le iau și, prin urmare, ar trebui să dispună de modalități sau de proceduri interne prin care să poată fi trase la răspundere.

(8)

Supravegherea ar trebui să vizeze în primul rând activitățile care sunt considerate de o autoritate națională de siguranță ca dând naștere celor mai grave riscuri sau pe cele în cazul cărora controlul riscurilor este cel mai precar. În acest scop, autoritatea națională de siguranță ar trebui să elaboreze și să implementeze o strategie și unul sau mai multe planuri de supraveghere bazate pe riscuri, în care să indice modul în care își orientează activitățile și își stabilește prioritățile în scopul supravegherii.

(9)

Măsurile de aplicare a legislației luate de autoritățile naționale de siguranță pentru a se asigura că întreprinderile feroviare și administratorii de infrastructură respectă obligațiile legale menționate la articolul 17 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/798 ar trebui să fie proporționale cu orice riscuri la adresa siguranței sau cu gravitatea potențială a consecințelor oricărei nerespectări a obligațiilor lor legale.

(10)

Pentru a putea îndeplini sarcinile care îi revin în temeiul articolului 16 alineatul (2) litera (i) din Directiva (UE) 2016/798, autoritatea națională de siguranță ar trebui să aprecieze, pe baza rezultatelor activităților sale de supraveghere, eficacitatea cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(11)

Tehnicile de audit și de inspecție pentru supraveghere ar trebui de obicei să includă interviuri cu persoane aflate la diferite niveluri în cadrul unei organizații, analiza documentelor și a evidențelor referitoare la sistemul de management al siguranței și examinarea rezultatelor în materie de siguranță ale sistemului de management constatate în cadrul inspecțiilor sau al activităților conexe.

(12)

În conformitate cu articolul 17 alineatul (13) din Directiva (UE) 2016/798, agenția, acționând ca organism de certificare în domeniul siguranței, și autoritățile naționale de siguranță ar trebui să se coordoneze atunci când și acolo unde este cazul pentru a asigura un schimb complet de informații între activitățile de evaluare și de supraveghere, inclusiv orice notificări adresate întreprinderilor feroviare. În mod similar, autoritățile naționale de siguranță relevante ar trebui să se coordoneze în cazul infrastructurilor transfrontaliere.

(13)

Pentru a asigura realizarea în mod eficace a supravegherii de către autoritățile naționale de siguranță și pentru a consolida încrederea reciprocă între acestea, autoritățile respective ar trebui să se asigure că personalul implicat în activitățile de supraveghere are competențele necesare. În acest scop, competențele respective ar trebui identificate.

(14)

Autoritățile naționale de siguranță implicate în supravegherea unui administrator de infrastructură care deține infrastructură transfrontalieră sau a unei întreprinderi feroviare care își desfășoară activitatea în mai mult de un stat membru ar trebui să coopereze între ele pentru a evita suprapunerea supravegherii și să își coordoneze abordările privind supravegherea pentru a se asigura că toate informațiile esențiale referitoare la administratorul de infrastructură sau la întreprinderea feroviară, în special riscurile cunoscute și performanța în materie de siguranță, sunt împărtășite și utilizate pentru a direcționa activitățile de supraveghere spre domeniile care prezintă cele mai mari riscuri pentru întreaga operațiune.

(15)

Autoritățile naționale de siguranță ar trebui să coopereze, în cazul în care este necesar, cu alte autorități competente sau organisme care interacționează în sectorul feroviar, precum organismele de reglementare și autoritățile de acordare a licențelor în sensul Directivei 2012/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului (6), sau cu autoritățile competente pentru monitorizarea conformității cu normele aplicabile privind timpul de lucru, de conducere și de odihnă pentru mecanicii de locomotivă, în vederea îndeplinirii mandatelor lor respective, a schimbului de informații, a soluționării oricăror conflicte de abordare, a prevenirii efectelor negative aferente în cadrul sistemului feroviar și a coordonării reacțiilor lor la orice nerespectare a cadrului de reglementare în domeniul siguranței.

(16)

În conformitate cu articolul 31 alineatul (3) din Directiva (UE) 2016/798, noul regim al certificării de siguranță se va aplica de la 16 iunie 2019. Cu toate acestea, statele membre au posibilitatea, în temeiul articolului 33 alineatul (2) din Directiva (UE) 2016/798, să notifice agenției și Comisiei prelungirea perioadei de transpunere și, în consecință, pot să elibereze în continuare certificate în conformitate cu Directiva 2004/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului (7) până la 16 iunie 2020. Prin urmare, este necesar să se alinieze datele de aplicare ale prezentului regulament cu datele prevăzute în Directiva (UE) 2016/798, pentru a permite o tranziție fără probleme către noul regim de certificare.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 1077/2012 a devenit caduc și, prin urmare, ar trebui să fie înlocuit cu prezentul regulament,

(a)

„organism de certificare în domeniul siguranței” înseamnă organismul responsabil cu emiterea unui certificat unic de siguranță, și anume fie agenția, fie o autoritate națională de siguranță;

(b)

„problemă reziduală” înseamnă o problemă minoră identificată în cursul evaluării unei cereri de certificat unic de siguranță sau de autorizație de siguranță, care nu împiedică eliberarea acestora și care poate fi amânată pentru o supraveghere ulterioară.

(a)

o descriere a neconformităților majore, care pot afecta performanța în materie de siguranță sau pot crea riscuri grave pentru siguranță, și a oricărui alt motiv de îngrijorare identificat în cursul activităților de supraveghere realizate ulterior evaluării precedente;

(b)

statutul planului (sau planurilor) de acțiune stabilit(e) de întreprinderea feroviară sau de administratorul de infrastructură pentru a soluționa neconformitățile majore și orice alt motiv de îngrijorare menționat la litera (a), precum și măsurile relevante care au fost luate de autoritatea națională de siguranță pentru a supraveghea soluționarea acestor probleme;

(c)

o imagine de ansamblu a performanțelor în materie de siguranță ale întreprinderii feroviare sau ale administratorului de infrastructură care își desfășoară activitatea în statul său membru;

(d)

statutul planului (sau planurilor) de acțiune stabilit(e) de întreprinderea feroviară sau de administratorul de infrastructură în vederea soluționării problemelor reziduale din evaluarea precedentă.

(a)

cunoașterea cadrului de reglementare relevant, astfel cum se aplică supravegherii;

(b)

cunoștințe privind funcționarea sistemului feroviar;

(c)

un nivel adecvat de analiză critică;

(d)

experiență în supravegherea unui sistem de management al siguranței sau similar din sectorul feroviar ori a unui sistem de management al siguranței dintr-un sector cu provocări operaționale și tehnice echivalente;

(e)

cunoștințe și experiență în ceea ce privește competențele de intervievare;

(f)

competențe de rezolvare a problemelor, de comunicare și de lucru în echipă.

(a)

dezvoltarea unor profiluri de competențe pentru fiecare loc de muncă, poziție sau funcție;

(b)

recrutarea de personal în conformitate cu profilurile de competențe stabilite;

(c)

menținerea, dezvoltarea și evaluarea competențelor personalului în conformitate cu profilurile de competențe stabilite.