Măsuri de urgență pentru piața internă a UE

ASPECTE-CHEIE

Domeniul de aplicare

Regulamentul (UE) 2024/2747:

• se aplică bunurilor, serviciilor și persoanelor în cadrul pieței interne;
• nu se aplică:
  • anumitor produse (medicamente, semiconductori, produse energetice și de apărare) și servicii (bancare, de credit și de asigurare);
  • legislației sectoriale privind răspunsul în situații de criză sau gestionarea acestora, precum mecanismul de protecție civilă al UE.

Guvernanță

Comitetul consultativ pentru situații de urgență pe piața internă și reziliență:

• este prezidat de Comisie și este alcătuit:
  • în calitate de membri, din reprezentanți ai fiecărui stat membru al UE;
  • în calitate de observator permanent, dintr-un reprezentant al Parlamentului European; și
  • în calitate de observatori ocazionali, din reprezentanți ai altor organisme relevante pentru gestionarea crizelor la nivelul UE, reprezentanți ai organizațiilor internaționale și ai țărilor din afara UE, precum și experți cu competențe specifice, care pot fi invitați, pe baze ad-hoc, să participe punctual la anumite reuniuni;
• oferă consultanță Comisiei cu privire la:
  • propunerea unei cooperări administrative privind schimbul de informații;
  • evaluarea alertelor ad-hoc notificate de statele membre, analiza datelor și analiza informațiilor de piață;
  • consultarea operatorilor economici și a partenerilor sociali;
  • analiza datelor agregate provenite de la alte organisme ale UE și internaționale;
  • menținerea unui registru al măsurilor de criză adoptate la nivel național și la nivelul UE în crizele anterioare;
  • selectarea și implementarea de măsuri de anticipare și planificare a unei crize;
  • măsurile de supraveghere a pieței interne (criterii de activare/dezactivare, schimb de informații și analiză și discutare a impactului amenințării unei crize, în special în regiunile de frontieră);
  • răspunsurile de urgență la nivelul pieței interne (criterii de activare/dezactivare, schimb de informații și analiză și discutare a impactului unei crize, în special în regiunile de frontieră, precum și analizarea informațiilor relevante pentru criză la nivel național și al Comisiei, acțiunile ce trebuie întreprinse și șabloane/formulare standard pentru sectoarele care produc sau furnizează bunuri și servicii relevante pentru situațiile de criză).

În plus:

• Parlamentul European:
  • poate invita Comisia, în calitate de președinte al consiliului de administrație, să se prezinte în fața comisiei sale competente;
  • primește informații despre orice act de punere în aplicare al Consiliului Uniunii Europene propus sau adoptat în temeiul prezentului regulament;
  • își exprimă punctele de vedere Comisiei, care ține seama de acestea;
• Comisia reunește operatori economici, parteneri sociali, cercetători și organizații ale societății civile pentru:
  • a identifica inițiativele voluntare utile în caz de urgență;
  • a furniza avize, opinii sau rapoarte științifice;
  • a sprijini schimbul de informații și de bune practici;
• fiecare stat membru înființează un birou central de legătură, responsabil cu contactarea, coordonarea și schimbul de informații cu celelalte birouri naționale de legătură și cu biroul de legătură la nivelul UE gestionat de Comisie, având obligația de a raporta fără întârzieri nejustificate incidentele semnificative.

Planificarea de contingență

Comisia este responsabilă cu:

• elaborarea unui plan de contingență detaliat pentru situații de criză, care să cuprindă:
  • cooperarea în timp util dintre autoritățile naționale și cele ale Uniunii Europene, inclusiv consultarea operatorilor economici și a partenerilor sociali;
  • schimbul securizat de informații;
  • coordonarea comunicării în situații de criză;
• inițierea, la recomandarea consiliului, a elaborării de protocoale voluntare pentru situații de criză de către operatorii economici, care să precizeze:
  • parametrii specifici ai perturbării pe care protocolul urmărește să o abordeze;
  • rolurile fiecărui participant;
  • procedurile de activare a măsurilor prevăzute în protocolul voluntar pentru situații de criză și durata acestora;
  • acțiunile de atenuare și de răspuns la eventualele situații de criză;
• dezvoltarea și organizarea periodică a unor cursuri de instruire pentru birourile de legătură, pe baza lecțiilor învățate din crizele anterioare;
• desfășurarea și coordonarea periodică a unor teste de reziliență, inclusiv simulări menite să anticipeze și să pregătească piața internă pentru o situație de criză.

Regimul de vigilență

Comisia poate propune Consiliului activarea regimului de vigilență dacă apreciază că o criză potențială ar putea escalada într-o situație de urgență în decurs de șase luni. Această etapă impune:

• legislație, sub forma unor acte de punere în aplicare ale Consiliului, care să conțină:
  • o evaluare a impactului potențial al crizei asupra liberei circulații;
  • o listă a bunurilor și serviciilor considerate de importanță critică;
  • detalii privind măsurile care trebuie luate și justificarea acestora;
• obligația autorităților naționale de a monitoriza lanțurile de aprovizionare pentru bunurile și serviciile de importanță critică, precum și libera circulație a persoanelor implicate în producerea acestora;
• posibilitatea ca, la propunerea Comisiei, Consiliul să prelungească durata inițială maximă de șase luni a măsurilor de vigilență pentru unul sau mai multe perioade similare.

Regimul de urgență

Comisia propune Consiliului activarea regimului de urgență dacă consideră că o criză ar avea un efect negativ semnificativ asupra pieței interne, perturbând grav libera circulație sau funcționarea lanțurilor de aprovizionare. Aceasta trebuie să se bazeze pe dovezi concrete și fiabile.

Această etapă necesită o evaluare detaliată:

• a obstacolelor, a sectoarelor și a lanțurilor de aprovizionare implicate;
• a impactului asupra societății, a economiei și a anumitor regiuni.

Pe baza acestei evaluări, va fi propus un act de punere în aplicare al Consiliului prin care se activează stadiul de urgență pentru o perioadă de șase luni. Perioada poate fi prelungită. Dacă este necesar, actul de punere în aplicare va enumera bunurile sau serviciile relevante pentru situația de criză.

Libera circulație în regimul de urgență

Statele membre:

• trebuie să se asigure că măsurile naționale pe care le adoptă:
  • respectă dreptul Uniunii, în special în ceea ce privește nediscriminarea, justificarea și proporționalitatea;
  • sunt eliminate imediat ce nu mai sunt justificate;
  • nu creează sarcini administrative inutile pentru public sau pentru operatorii economici;
  • conțin explicații clare pentru public cu privire la necesitatea de a restricționa libera circulație;
  • sunt comunicate Comisiei și celorlalte state membre, în special dacă afectează libera circulație transfrontalieră;
• nu trebuie să adopte măsuri care:
  • nu sunt limitate în timp;
  • interzic comerțul în interiorul Uniunii cu bunuri sau servicii relevante pentru situații de criză ori să perturbe lanțurile lor de aprovizionare;
  • impun restricții nejustificate asupra libertății de circulație a persoanelor care călătoresc către statul membru a cărui cetățenie o dețin sau în care își au reședința;
  • interzic deplasările în interes de serviciu legate de dezvoltarea sau furnizarea de bunuri relevante pentru situații de criză.

Transparență

Statele membre instituie un punct unic de contact pentru:

• a furniza publicului informații despre restricții naționale privind libera circulație;
• a sprijini publicul în legătură cu orice procedură și formalitate care este pusă în aplicare.

Comisia operează un punct de contact al UE pentru informare și asistență privind măsurile aplicabile la nivelul întregii Uniuni.

Măsuri de răspuns în situații de urgență

Comisia poate, în cazul în care Consiliul a convenit asupra unei liste de bunuri și servicii relevante pentru situații de criză:

• să solicite operatorilor economici din lanțurile de aprovizionare relevante să furnizeze informații privind:
  • capacitatea de producție, stocurile existente și producția estimată a mărfurilor în cauză;
  • orice perturbare sau penurie;
• să solicite unuia sau mai multor operatori să acorde prioritate producției sau aprovizionării de bunuri relevante pentru criză aflate într-o penurie persistentă (solicitare cu prioritate); totuși, operatorii economici au libertatea de a refuza o astfel de solicitare, iar operatorii care acceptă o astfel de solicitare și nu livrează ulterior riscă o amendă de până la 100 000 EUR;
• să recomande statelor membre:
  • să sprijine orice alt stat membru care se confruntă cu penurii de bunuri și servicii relevante pentru criză;
  • să adopte măsuri specifice, cum ar fi accelerarea creării de noi capacități de producție, pentru a reorganiza lanțurile de aprovizionare, liniile de producție și utilizarea stocurilor existente, astfel încât să sporească disponibilitatea bunurilor și a serviciilor.

Achiziții publice

Comisia:

• lansează, la cererea unor state membre, o procedură de achiziții publice la care pot participa persoanele interesate, în vederea achiziționării de bunuri și servicii de importanță critică sau relevante pentru situații de criză;
• stabilește un mandat de negociere care cuprinde detalii precum condițiile și cantitățile maxime vizate;
• respectă propriile norme financiare interne și încheie contracte cu unul sau mai mulți operatori economici;
• poate derula o procedură comună de achiziții publice deschisă statelor membre, țărilor candidate și altor participanți europeni.

Statele membre trebuie să se consulte între ele și cu Comisia și să își coordoneze orice procedură de achiziție pentru bunuri și servicii relevante în situații de criză pe care le inițiază în timpul unei situații de urgență.

Calendar

Până la 29 mai 2026, Comisia și statele membre vor dezvolta instrumentele interoperabile și infrastructura IT necesare pentru a atinge obiectivele legislației.

Până la 29 noiembrie 2029 și, ulterior, la fiecare cinci ani, Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentului regulament.

Regulamentul modifică Regulamentul (CE) nr. 2679/98. Regulamentul (UE) 2024/2748 și Directiva (UE) 2024/2749 modifică legislația armonizată anterioară privind produsele, pentru a asigura disponibilitatea rapidă a bunurilor strategice în vederea combaterii penuriilor într-o criză de piață.