1)

Având în vedere caracterul său flexibil și imprecis, noțiunea de consumator mediu, în sensul Directivei 2005/29/CE (1), înțeles ca un consumator normal informat și suficient de atent și de avizat nu trebuie formulată conform celui mai avansat nivel de cunoaștere și de experiență și, prin urmare, face trimitere nu numai la noțiunea clasică de homo oeconomicus, ci și la argumentele susținute de cele mai recente teorii privind raționalitatea limitată, care au demonstrat că persoanele acționează deseori reducând informațiile necesare prin decizii „nerezonabile”, în raport cu cele pe care le-ar lua o persoană în mod ipotetic atentă și avizată, argumente care impun necesitatea unui nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor în cazul – tot mai des întâlnit în contextul dinamicilor moderne ale pieței – unui risc de influență cognitivă?

2)

Poate fi considerată agresivă, în sine, o practică comercială în care, din cauza încadrării informațiilor (framing), o alegere poate apărea ca fiind obligatorie și fără alternative, ținând seama de articolul 6 alineatul (1) din directivă […], potrivit căruia se consideră că este înșelătoare o practică comercială care, în orice fel, „inclusiv prin prezentarea generală”, induce sau poate induce în eroare consumatorul mediu?

3)

Potrivit Directivei privind practicile comerciale neloiale, este justificată competența autorității naționale de concurență și de piață [odată constatat riscul unei influențe psihologice legate: 1) de starea de necesitate în care se află în mod normal solicitantul unei finanțări, 2) de complexitatea contractelor prezentate spre semnare consumatorului, 3) de concomitența ofertei combinate și 4) de termenele scurte acordate pentru subscrierea ofertei] de a prevedea o derogare de la principiul posibilității de a combina vânzarea de produse de asigurare și vânzarea de produse financiare care nu au legătură între ele, prin impunerea unui interval de șapte zile între semnarea celor două contracte?

4)

În ceea ce privește această competență de sancționare a practicilor comerciale agresive, Directiva (UE) 2016/97 (2), în special articolul 24 alineatul (3) din aceasta, se opune adoptării de către Autorità Garante per la concorrenza ed il mercato (Autoritatea de Supraveghere a Concurenței și a Pieței) a unei măsuri în temeiul articolului 2 literele (d) și (j), al articolelor 4, 8 și 9 din Directiva 2005/29/CE și al reglementării naționale de transpunere, după respingerea unei cereri de acceptare a angajamentelor în urma refuzului unei societăți de servicii de investiții, în cazul vânzării unui produs financiar în combinație cu un produs de asigurare care nu are legătură cu cel dintâi – și în prezența unui risc de influențare a consumatorului asociat împrejurărilor speței, care pot fi deduse și din complexitatea documentației care trebuie examinată –, de a acorda consumatorului un spatium deliberandi de șapte zile între formularea ofertei combinate și semnarea contractului de asigurare?

5)

Faptul de a considera drept practică agresivă simpla combinare a unui produs financiar cu unul de asigurare ar putea constitui un act de reglementare nepermis și nu ar conduce la impunerea în sarcina profesionistului (iar nu în sarcina AGCM, cum ar trebui să fie) a obligației (dificil de îndeplinit) de a demonstra că nu este vorba despre o practică agresivă contrară Directivei 2005/29/CE (cu atât mai mult cu cât directiva menționată nu permite statelor membre să adopte măsuri mai restrictive decât cele pe care aceasta le definește, nici chiar pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor) sau, în schimb, o asemenea răsturnare a sarcinii probei nu există întrucât, pe baza unor elemente obiective, s-a stabilit că nu există un risc concret de influențare a consumatorului care are nevoie să obțină o finanțare în condițiile unei oferte combinate complexe?