1)

Articolele 34 și 36 din Regulamentul Bruxelles I (1) și articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene trebuie interpretate în sensul că o condamnare pentru atingerea adusă reputației unui club sportiv printr-o informație publicată de un ziar este de natură să aducă în mod vădit atingere libertății de exprimare și să constituie astfel un motiv de refuz al recunoașterii și executării?

2)

În cazul unui răspuns afirmativ, aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că caracterul disproporționat al condamnării poate fi reținut de instanța solicitată numai dacă daunele interese sunt calificate drept punitive fie de către instanța de origine, fie de către instanța solicitată, iar nu dacă sunt acordate pentru repararea unui prejudiciu moral?

3)

Aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că instanța solicitată se poate întemeia numai pe efectul disuasiv al condamnării în raport cu resursele persoanei condamnate sau poate reține alte elemente, precum gravitatea greșelii sau întinderea prejudiciului?

4)

Efectul disuasiv în raport cu resursele ziarului poate constitui în sine un motiv de refuz al recunoașterii sau executării pentru atingerea vădită adusă principiului fundamental al libertății presei?

5)

Efectul disuasiv trebuie înțeles ca o amenințare la adresa echilibrului financiar al ziarului sau poate consta doar într-un efect de intimidare?

6)

Efectul disuasiv trebuie apreciat în același mod în raport cu societatea care editează un ziar și în raport cu un jurnalist, persoană fizică.

7)

Situația economică generală a presei scrise este o împrejurare pertinentă pentru a aprecia dacă, dincolo de situația ziarului în discuție, condamnarea poate exercita un efect de intimidare asupra tuturor mijloacelor de informare în masă?