1)

Articolul 5 din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (1), citit în lumina considerentelor (16), (17), (20) și (21) ale acestei directive, a articolelor 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europe și a articolelor 2 și 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (aprobată prin Decizia 2010/58/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009 (2)), trebuie interpretat în sensul că se opune aplicării unei reglementări naționale care prevede drept cauză automată de încetare a contractului handicapul lucrătorului/lucrătoarei (dacă acesta/aceasta este declarat/declarată în incapacitate permanentă și totală de a și desfășura activitatea profesională obișnuită, fără nicio perspectivă de însănătoșire), fără ca angajatorul să fie ținut să se conformeze obligației de a prevedea în prealabil „amenajări corespunzătoare”, astfel cum impune articolul 5 din directivă, în vederea menținerii locului de muncă (sau să justifice sarcina disproporționată pe care o implică o astfel de obligație)?

2)

Articolul 2 alineatul (2) și articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, citite în lumina considerentelor (16), (17), (20) și (21) ale acestei directive, a articolelor 21 și 26 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europe și a articolelor 2 și 27 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (aprobată prin Decizia 2010/58/CE a Consiliului din 26 noiembrie 2009), trebuie interpretate în sensul că încetarea automată a contractului de muncă al unui lucrător ca urmare a unui handicap (atunci când este declarat în situație de incapacitate permanentă și totală de a și desfășura activitatea profesională obișnuită), care nu este condiționată de respectarea în prealabil de către întreprindere a obligației de a prevedea „amenajări corespunzătoare”, astfel cum impune articolul 5 din directiva menționată în vederea menținerii locului de muncă (sau de justificarea sarcinii disproporționate pe care o implică o astfel de obligație), constituie o discriminare directă, chiar și în cazul în care această încetare este prevăzută de o dispoziție de drept național?