EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62021CA0494

Cauza C-494/21: Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlande) – Irlanda) – Eircom Limited/Commission for Communications Regulation [Trimitere preliminară – Rețele și servicii de comunicații electronice – Serviciul universal și drepturile utilizatorilor – Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) – Articolul 12 – Calculul costului și finanțarea obligațiilor de serviciu universal – Furnizor unic de servicii universale și furnizori multipli de servicii de telecomunicații care operează pe piață – Stabilirea existenței unei îndatoriri nejustificate]

JO C 7, 9.1.2023, p. 11–12 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

9.1.2023   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 7/11


Hotărârea Curții (Camera a cincea) din 10 noiembrie 2022 (cerere de decizie preliminară formulată de High Court (Irlande) – Irlanda) – Eircom Limited/Commission for Communications Regulation

(Cauza C-494/21) (1)

(Trimitere preliminară - Rețele și servicii de comunicații electronice - Serviciul universal și drepturile utilizatorilor - Directiva 2002/22/CE (Directiva privind serviciul universal) - Articolul 12 - Calculul costului și finanțarea obligațiilor de serviciu universal - Furnizor unic de servicii universale și furnizori multipli de servicii de telecomunicații care operează pe piață - Stabilirea existenței unei îndatoriri nejustificate)

(2023/C 7/13)

Limba de procedură: engleza

Instanța de trimitere

High Court (Irlande)

Părțile din procedura principală

Reclamantă: Eircom Limited

Pârâtă: Commission for Communications Regulation

Cu participarea: Vodafone Ireland Limited, Three Ireland (Hutchison) Limited, Three Ireland Services (Hutchison) Limited

Dispozitivul

Articolele 12 și 13 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații (Directiva privind serviciul universal)

trebuie interpretate în sensul că:

impun autorității naționale de reglementare competente, pentru a aprecia dacă costul net al obligațiilor de serviciu universal reprezintă o îndatorire nejustificată pentru un operator căruia îi revin astfel de obligații, să examineze caracteristicile proprii acestuia din urmă, ținând seama de situația sa în raport cu cea a concurenților săi pe piața în cauză.


(1)  JO C 431, 25.10.2021.


Top