—

să anuleze parțial Directiva (UE) 2020/1057, în ceea ce privește articolul 1 alineatele (3)-(6);

în subsidiar, numai în eventualitatea în care Curtea ar considera că aceste dispoziții sunt indisolubil legate de alte prevederi ale Directivei (UE) 2020/1057 sau privesc esența acestui act, să anuleze în totalitate respectivul act legislativ UE;

—

să oblige Parlamentul și Consiliul la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Primul motiv, întemeiat pe încălcarea principiului proporționalității, prevăzut la articolul 5 alineatul (4) TUE

România apreciază că soluția raportării la criteriul tipologiei operațiunii de transport, în vederea identificării ipotezelor de aplicare a regimului detașării în transportul rutier nu a făcut obiectul evaluării de impact derulate de către Comisie și nu se susține în baza vreunui raport/studiu sau a unor date științifice.

Colegiuitorii aveau, în speță, obligația de a derula o evaluare de impact, în contextul în care aceștia au modificat fundamental propunerea Comisiei fără a dispune de suficiente elemente care să le permită să aprecieze proporționalitatea noii măsuri.

În plus, criteriul tipologiei operațiunilor de transport creează incertitudini în identificarea statului membru gazdă și a legislației aplicabile. Pe cale de consecință, raportarea la acest criteriu afectează securitatea juridică, fiind contrară, printre altele, chiar obiectivelor declarate ale Directivei (UE) 2020/1057.

Mai mult, aplicarea regimului detașării în transportul rutier prin raportare la criteriul operațiunii de transport este de natură să afecteze flexibilitatea și celeritatea specifice acestui domeniu.

2.

Al doilea motiv, întemeiat pe încălcarea principiului nediscriminării pe criteriul naționalității, prevăzut la articolul 18 TFUE

România consideră că, în contextul în care piața transporturilor internaționale este, în mod obiectiv, centralizată/polarizată, iar cota operatorilor din statele membre din zona periferică a UE pe piața transporturilor internaționale este în creștere, este evident că operatorii din această zonă vor suporta, în principal, costurile administrative și financiare asociate detașării și vor fi descurajați în ceea ce privește operațiunile derulate de măsuri precum articolul 1 alineatele (3)-(6) din Directiva (UE) 2020/1057.

În plus, măsurile reglementate prin Directiva (UE) 2020/1057, Regulamentul (UE) 2020/1054 (1) și Regulamentul (UE) 2020/1055 (2) (privind restricționarea suplimentară a operațiunilor de cabotaj, întoarcerea vehiculului la centrul operațional din statul membru de stabilire la opt săptămâni, întoarcerea conducătorului auto la patru săptămâni, interdicția efectuării perioadei de repaus săptămânal normală în cabina vehiculului și detașarea conducătorilor auto) au fost concepute drept piloni ai unui pachet legislativ integrat, context în care doar o analiză a efectelor cumulate ale acestora poate ilustra impactul lor real pe piața transporturilor.