—

În cadrul primului motiv, reclamanta arată că durata de 62 de luni a procedurii a depășit cu mai mult de două ori termenul indicativ de două luni prevăzut la articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul privind procedura referitoare la ajutoarele de stat (1).

—

În cadrul celui de al doilea motiv, reclamanta arată că nu există niciun avantaj deoarece există o contraprestație adecvată ca urmare a efectului stabilizator al rețelei determinat de consumatorii de energie electrică la sarcină de bază. În plus, scutirea nu a fost finanțată din resurse de stat.

—

În cadrul celui de al treilea motiv, reclamanta susține că scutirea totală a consumatorilor de energie electrică la sarcină de bază remediază o perturbare gravă a economiei în Germania. În special, industriile mari consumatoare de energie trebuie să rămână competitive și trebuie împiedicată migrarea acestora în străinătate.

—

În cadrul celui de al patrulea motiv, reclamanta susține că recuperarea unei contribuții minime de 20 % din taxele de rețea publicate, cu trimitere la versiunea aplicabilă până la 3 august 2011 a articolului 19 alineatul 2 din StromNEV, este arbitrară și încalcă interdicția discriminării.

—

În continuare, reclamanta arată că doar stabilirea taxelor de rețea pe baza metodei căii fizice asigură respectarea principiilor cost-cauzalitate și plății taxelor de rețea proporționale și nediscriminatorii.

—

Astfel, somația de recuperare încalcă și interdicția discriminării, în sensul că Comisia nu a recurs la norma tranzitorie prevăzută la articolul 32 alineatul 3 din StromNEV.

—

În sfârșit, în opinia reclamantei, consumatorii de energie electrică la sarcină de bază și utilizatorii atipici ai rețelei, în sensul articolului 19 alineatul 1 din StromNEV, sunt în esență diferiți. Faptul că, în pofida acestei diferențe, cele două grupe de utilizatori ai rețelei trebuie să plătească o contribuție minimă de 20 % nu este justificat în mod obiectiv.