5.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 83/22

—

pronunţarea unei hotărâri de anulare a deciziei JUR din 8 noiembrie 2017,

—

acordarea accesului la dosar reclamantei în condiţiile stabilite în cererea introductivă.

1.

În decizia din 8 noiembrie 2017, JUR confundă în mod clar dreptul general de acces la documente, care poate fi invocate de orice cetăţean al Uniunii Europene şi mai concret dreptul de acces la dosar care nu poate fi invocat decât de persoanele afectate de procedura care face obiectul acestui dosar. Or, JUR concluzionează că, pe baza acestor drepturi, lista documentelor la care reclamanta poate avea acces este aceeaşi, afirmaţie care contravine dreptului menţionat.

Dreptul de acces la dosar este un drept vădit distinct de dreptul de acces la documente. Deşi primul face parte din drepturile care alcătuiesc „dreptul la o bună administrare” consacrat în Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, al doilea este un drept autonom mult mai general legat de principiul transparenţei publice.

2.

Diferenţa care există între aceste două drepturi presupune ca acestea să privească subiecte de drept diferite şi să fie protejate în mod diferit, astfel încât dreptul de acces la dosar să nu poate fi invocat decât de persoanele afectate de procedura în discuţie, în timp ce dreptul de acces la documente este conferit oricărui cetăţean al Uniunii Europene în raport cu toate documentele aflate în posesia instituţiilor Uniunii.

3.

Protecţia diferită oferită de aceste drepturi înseamnă neapărat că fiecare dintre ele are un set de excepţii care este, la rândul lui, diferit. Astfel, dacă una dintre excepţiile de la dreptul de acces la documente constă în faptul că accesul la un documentul vizat nu vizează prejudiciul adus „intereselor comerciale” ale întreprinderilor în cauză, dreptul de acces la dosar este, în ceea ce îl priveşte, limitat de faptul că exercitarea sa nu trebuie să afecteze „secretele de afaceri” ale întreprinderilor care sunt părţi la procedură. În această privinţă, distincţia care există între „interesul comercial”, o noţiune care nu dă naştere unui dubiu prea larg, şi „secretul de afaceri”, o noţiune mult prea restrictivă care desemnează toate cunoştinţele proprii unei anumite întreprinderi, cunoscute de un cerc foarte concret de persoane şi a cărui divulgare poate afecta întreprinderea în cauză, a fost justificată. În acest sens, existenţa unor secrete de afaceri trebuie comparată cu celelalte interese aflate în joc, cum este dreptul la apărare.

4.

La rândul său, confidenţialitatea, fiind o altă excepţie aplicabilă dreptului de acces la dosar, trebuie de asemenea să fie justificată şi este însoţită de limite care trebuie să fie luate în considerare astfel încât să nu se invoce în mod automat confidenţialitatea pentru a refuza dreptul de acces la dosar. Aplicarea acestei excepţii trebuie motivată, fapt care nu s-a întâmplat în speţă.

5.

Cheia deciziei în litigiu trebuie să fie aplicarea articolului 41 alineatul (2) litera (b) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; totuşi, JUR trebuie să respecte articolul 90 alineatul (4), iar nu articolul 90 alineatul (1) din Regulamentul nr. 806/2014.