Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 62014CN0556

    Cauza C-556/14 P: Recurs introdus la 1 decembrie 2014 de Holcim (România) SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 18 septembrie 2014 în cauza T-317/12, Holcim (România) SA/Comisia Europeană

    JO C 65, 23.2.2015, p. 22–24 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    23.2.2015   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 65/22

    Recurs introdus la 1 decembrie 2014 de Holcim (România) SA împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) din 18 septembrie 2014 în cauza T-317/12, Holcim (România) SA/Comisia Europeană

    (Cauza C-556/14 P)

    (2015/C 065/33)

    Limba de procedură: engleza

    Părțile

    Recurentă: Holcim (România) SA (reprezentant: L. Arnauts, avocat)

    Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

    Concluziile recurentei

    Recurenta solicită Curții:

    —

    anularea Hotărârii Tribunalului (Camera a opta) pronunțată la 18 septembrie 2014 în cauza T-317/12, Holcim (România) SA/Comisia Europeană;

    —

    obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Tribunalului în cauza T-317/12 și a cheltuielilor de judecată aferente procedurii în fața Curții;

    —

    trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunal.

    În subsidiar, admiterea concluziilor formulate prin acțiunea depusă în fața Tribunalului:

    —

    constatarea faptului că, în ceea ce privește prejudiciul suferit de recurentă ca urmare a furtului unui milion de cote, Uniunea trebuie să răspundă pentru comportamentul Comisiei în temeiul articolelor 256, 268 și 340 TFUE;

    —

    obligarea Uniunii la plata contravalorii cotelor furate care nu vor fi fost încă recuperate la data rămânerii definitive a hotărârii, iar aceasta la prețul pieții în vigoare la data furtului, majorat cu dobânzi de 8 % pe an cu începere de la 16 noiembrie 2010;

    —

    pe cale de consecință, obligarea Uniunii Europene la plata către reclamant a sumei de un euro cu titlu provizoriu;

    —

    obligarea părților de a se pune de acord cu privire la cuantumul prejudiciului și/sau obligarea recurentei de a dovedi întinderea definitivă a prejudiciului său în termen de trei luni de la data pronunțării deciziei interlocutorii;

    —

    declararea caracterului executoriu al hotărârii.

    Și, în orice caz:

    —

    obligarea Uniunii la plata cheltuielilor de judecată;

    —

    declararea caracterului executoriu al hotărârii.

    Motivele și principalele argumente

    În cadrul Regulamentului (CE) nr. 2216/2004 din 21 decembrie 2004 privind un sistem de registre standardizat și securizat în conformitate cu Directiva 2003/87/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului și cu Decizia nr. 280/2004/CE (2) a Parlamentului European și a Consiliului (3), Comisia a instituit un sistem standardizat de registre naționale (sistemul de comercializare a cotelor de emisie) în vederea controlării și securizării eliberării, cumpărării, transferului și anulării de cote de emisie (autorizația de a emite o anumită cantitate de gaze cu efect de seră în cadrul acordurilor internaționale referitoare la reducerea acestora). Registrele naționale sunt conectate și supravegheate în cadrul Comisiei de un administrator central care gestionează un jurnal de tranzacții comunitare independent (CITL).

    Mai multe registre naționale din sistemul european de comercializare au făcut obiectul unor atacuri din partea cyber-infractorilor. La 16 noiembrie 2012, conturile de cote ale Holcim (România) au fost accesate în mod nelegal. Printr-o serie de operațiuni, persoane neautorizate au reușit să transfere 1 6 00  000 de cote pe două conturi străine; doar 6 00  000 dintre acestea au putut fi recuperate grație intervenției registrului român (NEPA). Aceasta reprezintă o pierdere de aproximativ 1 5 0 00  000 de euro, dat fiind că, din cauza atitudinii Comisiei, Holcim (România) nu a putut recupera celelalte cote furate.

    Comisia a refuzat în mod sistematic i) să blocheze cotele furate în condițiile în care fiecare dintre ele poartă un număr individual și poate fi ușor reperată în orice moment în sistemul de comercializare a cotelor și ii) să divulge pe ce conturi și/sau în ce registre naționale se regăsesc pentru a-i permite Holcim să intenteze acțiuni în justiție în statul sau în statele membre în cauză. Comisia a dispus de asemenea registrelor naționale să adopte aceeași poziție, invocând obligația lor de confidențialitate.

    Cererea de despăgubiri îndreptată împotriva Uniunii Europene în temeiul articolului 21 din Protocolul privind Statutul Curții de Justiție și al articolelor 256, 268 și 340 TFUE, care a fost respinsă de Tribunal prin hotărârea din 18 septembrie 2014, este întemeiată pe următoarele motive:

     

    Primul motiv, întemeiat pe răspunderea Uniunii pentru deciziile nelegale adoptate de Comisie. Astfel, prin faptul că a decis, în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie al Uniunii Europene, să nu îi divulge localizarea cotelor de emisie furate și să nu autorizeze divulgarea acestei localizări, intimata:

    i.

    a interpretat greșit articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2216/2004 din 21 decembrie 2004 privind un sistem de registre standardizat și securizat în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și cu Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului;

    ii.

    a încălcat articolul 20 din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, și

    iii.

    a adus atingere mai multor principii generale de drept (și anume, principiile proporționalității și protecției încrederii legitime, obligația de diligență și dreptul la protecției jurisdicțională efectivă în legătură cu dreptul de proprietate).

     

    Al doilea motiv, întemeiat pe răspunderea Uniunii pentru punerea nelegală în aplicare a articolelor 19 și 20 din Directiva 2003/87 și a Regulamentului nr. 2216/2004 al Comisiei Europene în ceea ce privește securitatea, confidențialitatea și funcționarea sistemului de comercializare a cotelor de emisie.

     

    Al treilea motiv, întemeiat pe răspunderea Uniunii pentru actele legale care afectează o categorie particulară de operatori economici în mod disproporționat prin raportare la alți asemenea operatori (prejudiciu anormal) și care depășesc limitele riscurilor economice inerente activităților în sectorul vizat (prejudiciu special), fără ca actul normativ care se află la originea prejudiciului invocat să fie justificat de un interes economic general.

    (1)  Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78.

    (2)  Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto, JO L 49, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 194.

    (3)  JO L 386, p. 1.

    Top