26.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 313/7

1.

Clauzele acordului-cadru privind munca pe durată nedeterminată preluat de Directiva 1999/70/CE (1) sunt aplicabile muncii din sectorul nautic? Mai precis, clauza 2 punctul 1 se referă și la lucrătorii angajați pe durată determinată pe feriboturile care efectuează curse zilnice?

2.

Acordul-cadru preluat de Directiva 1999/70/CE și în special clauza 3 punctul 1 din acesta se opune unei legislații naționale care prevede (articolul 332 din Codul navigației) că „durata”, iar nu „termenul” pe care este încheiat contractul trebuie indicată? Este compatibilă cu directiva menționată prevederea unei durate a contractului cu indicarea unui termen final cert în ceea ce privește numărul de zile („cel mult 78 de zile”), dar incert în ceea ce privește expirarea sa?

3.

Acordul-cadru preluat de Directiva 1999/70/CE și în special clauza 3 punctul 1 se opune unei legislații naționale (articolele 325, 326 și 332 din Codul navigației) care consideră că motivele obiective ale contractului pe durată determinată sunt constituite de simpla indicare a călătoriei sau a călătoriilor care urmează a fi efectuate, astfel încât să coincidă, în esență, obiectul contractului (prestația) cu cauza sa (motivul încheierii unui contract pe durată determinată)?

4.

Acordul-cadru preluat de directivă se opune unei legislații naționale (în speță, Codul navigației) care exclude, în cazul recurgerii la o succesiune de contracte (de natură să constituie un abuz în sensul clauzei 5), ca acestea să fie transformate într-un raport de muncă pe durată nedeterminată (măsură prevăzută la articolul 326 din Codul navigației numai în ipoteza în care persoana angajată lucrează neîntrerupt pe o perioadă mai mare de un an și în ipoteza în care timpul scurs între încetarea unui contract și încheierea contractului următor nu depășește șaizeci de zile)?