2.4.2011   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 103/17

—

Anularea Ordonanței Tribunalului (Camera a patra) din 17 noiembrie 2010, declarându-se că acțiunea în constatarea abținerii de a acționa introduse de domnul Victoria Sánchez este admisibilă și nu este vădit neîntemeiată, revocându-se obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată;

—

în consecință, judecarea acțiunii pe fond de către Curte […], sau, alternativ, trimiterea acesteia Tribunalului spre rejudecare o dată confirmată admisibilitatea și temeinicia acesteia, cu obligarea instituțiilor pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

1.

Încălcarea prevederilor articolului 44 din Regulamentul de procedură al Tribunalului, întrucât cererea introductivă cuprinde obiectul litigiului și expunerea sumară a motivelor invocate, și, în sfârșit, concluziile urmărite prin exercitarea acțiunii, acestea fiind reflectate foarte clar în concluziile acțiunii și constând în „pronunțarea unei hotărâri prin care să se declare că abținerea Parlamentului European și a Comisiei de a răspunde cererii formulate prin înscrisurile prezentate la 6 octombrie 2009 este contrară dreptului comunitar și prin care instituțiile menționate să fie somate să remedieze respectiva abținere”.

2.

Încălcarea articolului 20 alineatul (2) litera (d) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul articol 17 CE), a articolului 24 TFUE (fostul articol 21 CE), a articolului 227 TFUE (fostul articol 194 CE), în coroborare cu prevederile articolului 58 din Statutul Curții. Încălcările invocate privesc cererea pe care domnul Victoria Sánchez a adresat-o Parlamentului European în 2008 prin care atrăgea atenția acestei instituții cu privire la riscul pe care îl are un cetățean spaniol care îndrăznește să denunțe corupția politică și frauda fiscală în respectivul stat membru. Împreună cu cererea adresată Parlamentului s-a trimis un contract semnat de personalități importante din țara sa — inclusiv un avocat al cărui nume este purtat de cel mai mare cabinet de avocatură din Spania și Portugalia — în care se relata cum toate aceste persoane fraudau fiscul și cetățenii prin intermediul unor întreprinderi fictive și opace față de stat. Cererea a fost arhivată fără desfășurarea niciunei formalități și niciun parlamentar european spaniol nu a răspuns la cererile succesive de acordare a asistenței efectuate de recurent — prin 10 mesaje electronice — în care solicita cooperarea reprezentanților săi pentru a i se garanta integritatea față de amenințările primite.

3.

Încălcarea de către instituțiile pârâte a drepturilor fundamentale recunoscute prin articolul 6 TUE, articolele 20 și 21 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, în măsura în care abținerea Comisiei de a răspunde la scrisoarea adresată la 6 octombrie 2009 presupune o încălcare gravă a articolului 6 TUE întrucât această instituție trebuie să se asigure că prevalează un mediu democratic de conviețuire pentru toți cetățenii europeni, trebuie să respecte egalitatea accesului cetățenilor la instituțiile Uniunii și trebuie să garanteze controlul jurisdicțional efectiv, cu excepția situației în care frauda fiscală constituie o stare de fapt cu privire la care trebuie să se pronunțe Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care consideră contribuabilul ca persoană indirect prejudiciată. De asemenea, recurentul atrage atenția cu privire la insecuritatea juridică în dreptul comunitar pe care o presupun hotărârile judecătorești spaniole succesive care ignoră avertizările reprezentanților legali ai recurentului privind respectarea legislației europene, în concret hotărârea Curții pronunțată în cauzele C-570/07 și C-571/07 (1) privind libertatea de stabilire a farmaciilor în Spania.

4.

Încălcarea prevederilor articolelor 265 și 266 TFUE, în măsura în care cererea introductivă în procedura desfășurată în fața Tribunalului viza să se declare că abținerea Parlamentului și a Comisiei de a răspunde la cererea formulată la 6 octombrie 2009 este contrară dreptului comunitar și ca instituțiile respective să fie somate să remedieze această abținere, iar aceasta ex lege în aplicarea principiului prevăzut la articolul 266 TFUE, în sensul că organul de la care provine actul anulat sau abținerea declarată contrară tratatelor, este obligat să adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, în speță, prin remedierea abținerii sale de a răspunde la cererea prezentată prin scrisoarea din 6 octombrie 2009.