2.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 81/57

Raportor:

Anne CHASSAGNETTE

Coraportor:

Carlos TRIAS PINTÓ

1.1.

Modelul economic bazat pe sistemul „extracție, producție, posesie, aruncare” este pus sub semnul întrebării în contextul multiplicării provocărilor economice, sociale și de mediu care afectează Europa.

1.2.

Asistăm la apariția unei economii hibride, în care structura tradițională a pieței se confruntă cu competiția generată de apariția unei mulțimi de noi modele care transformă relațiile dintre producători, distribuitori și consumatori.

1.3.

Pe lângă rentabilitatea economică, unele dintre aceste noi modele, cum ar fi economia funcționalității, consumul colaborativ sau finanțarea responsabilă urmăresc – sau pretind – să răspundă altor mize însemnate pentru oameni și planetă și care sunt esențiale pentru dezvoltarea durabilă, cum ar fi:

1.4.

Pentru Uniunea Europeană (UE), sprijinirea acestor piloni inovatori reprezintă ocazia de a deveni liderul unor modele economice inovatoare care să facă indisociabile noțiunile de prosperitate economică, protecție socială de calitate și durabilitate ecologică și să stabilească o „marcă europeană”. Prin urmare, UE trebuie să fie ambițioasă în legătură cu această chestiune.

1.5.

În acest scop, prezentul aviz face următoarele 10 recomandări:

1.5.1.

Îmbunătățirea coordonării activităților privind economia durabilă la nivelul UE, prin crearea unei structuri permanente pentru noua economie durabilă. Această structură ar urma să fie dotată cu mijloace de evaluare și comunicare, pentru a monitoriza dezvoltarea de noi modele economice cu potențial de dezvoltare durabilă și punerea în aplicare a recomandărilor cuprinse în prezentul document. O astfel de structură ar încuraja dialogul între diversele părți interesate la nivel european. CESE ar putea contribui la acest efort prin instituirea unui observator al noii economii, după cum a recomandat deja în mai multe avize.

1.5.2.

1.5.3.

Este necesar să se garanteze că noile modele îndeplinesc criteriile de durabilitate. Folosindu-se de conceptele noii economii durabile, anumite părți interesate dezvoltă modele care nu sunt neapărat durabile sub toate aspectele. Comisia trebuie să țină seama nu doar de oportunități, ci și de eventualele riscuri și de devierile anumitor modele economice noi, în special în ceea ce privește aspectele sociale, reglementarea muncii și concurența fiscală neloială.

1.5.4.

UE trebuie să încurajeze și să sprijine educația, formarea și informarea, pentru a îmbunătăți cunoașterea în rândul tuturor părților interesate a noilor modele economice durabile și a rolului finanțării durabile. Este important să se evidențieze compatibilitatea și posibilele tensiuni și arbitraje care există între, pe de o parte, mizele în materie de durabilitate și, pe de altă parte, rentabilitatea economică.

1.5.5.

Comisia ar trebui să analizeze și să completeze (nu să înlocuiască) inițiativele private care au ca scop schimbul de bune practici și de experiență între persoanele inovatoare, prin intermediul rețelelor, al platformelor internet, al conferințelor etc. CESE sprijină deja astfel de inițiative, dat fiind că administrează împreună cu Comisia Europeană o nouă platformă privind economia circulară.

1.5.6.

Autoritățile publice ale UE trebuie să se asigure că vectorii noilor modele economice cu adevărat durabile au acces la finanțare atât în primele etape de dezvoltare, cât și în continuare. Este nevoie de instrumente și definiții pentru a le permite un acces privilegiat la mecanisme publice de finanțare și/sau pentru a le înlesni finanțarea de către investitori responsabili din punct de vedere social.

1.5.7.

Comisia Europeană ar putea încuraja testarea noilor modele printr-un fond de finanțare a inovării dedicat modelelor durabile și deschis parteneriatelor public-privat. Din această perspectivă, CESE recomandă introducerea unor proiecte-pilot, pentru a crea valori comune și a integra rețelele noii economii.

1.5.8.

Autoritățile publice ale UE trebuie să integreze vectorii care promovează aceste noi modele economice în politicile sectoriale deja existente ale UE, pentru a le oferi mai multă vizibilitate și pentru a crea un efect de pârghie, care să le favorizeze dezvoltarea. Astfel, în pachetul privind mobilitatea, aflat în curs de elaborare, ar putea fi interesant să fie sprijinite noile modele de folosire a autoturismelor în codiviziune sau în comun, pentru a veni în completarea ofertei de transport public.

1.5.9.

1.5.10.

Trebuie regândit modul de funcționare a sectorului financiar, astfel încât el să devină durabil, și trebuie redefinită noțiunea de risc, pentru a cuprinde mizele pe termen lung (ecologice, sociale și administrative), atât la nivel micro, cât și macro. Toți actorii lanțului valoric financiar (consumatori, bănci, investitori, autorități de reglementare, guverne) trebuie să participe la această reformare. Acest lucru va permite îmbunătățirea corelării rezultatelor în materie de investiții și împrumuturi cu așteptările consumatorilor responsabili. CESE propune crearea unei platforme (a unui hub) prin intermediul căruia le vor fi oferite consumatorilor informații obiective care să-i îndrume în aceste chestiuni.

2.

2.1.

Durabilitatea modelului nostru economic – și anume capacitatea acestuia de a răspunde nevoilor generațiilor actuale, fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde propriilor nevoi – este din ce în ce mai des supusă dezbaterii (2).

2.2.

La nivel economic, șomajul masiv ce persistă în unele țări reflectă dificultățile cu care se confruntă unele categorii de populație pentru a avea acces la o piață a muncii care evoluează în ritm rapid. Scăderea puterii de cumpărare și creșterea modestă din unele țări dezvoltate pun sub semnul întrebării obiectivele vizate de modelul nostru economic.

2.3.

La nivel social, adâncirea inegalităților ridică problema repartizării și a distribuirii echitabile a resurselor (economice și naturale). Excluderea unei părți a societății de la beneficiile creșterii economice determină reconsiderarea modurilor noastre de guvernanță în vederea instituirii unui model economic mai favorabil incluziunii și mai participativ.

2.4.

În ce privește mediul, riscurile asociate schimbărilor climatice pun în discuție dependența noastră de energia produsă din combustibili cu emisii mai mari de CO2. Linearitatea sistemelor noastre de producție și de consum conduce la supraexploatarea resurselor naturale și la deteriorarea biodiversității. Poluarea provocată de activitățile noastre economice are efecte asupra mediului și asupra bunăstării cetățenilor.

2.5.

2.5.1.

Aceste noi modele, care pot fi bazate pe noile tehnologii, în special pe cele digitale, modifică raporturile dintre producători, distribuitori și consumatori, care devin uneori „prosumatori”. Ele pun sub semnul întrebării anumite concepte tradiționale, cum ar fi cel de „salariat”, propunând forme de muncă mai flexibile și partajate. Chiar dacă sunt considerate a fi „noi”, aceste modele pot relua, de fapt, practici vechi.

2.5.2.

Prezentul aviz este interesat de toate noile modele economice care, pe lângă rentabilitatea economică, caută – sau pretind – să răspundă altor mize esențiale ale dezvoltării durabile, și anume:

2.5.3.

Antreprenorii inovatori care propun noi modele economice ce se pretind mai durabile se prevalează de multe concepte precum economia circulară, economia funcționalității, economia participativă, economia binelui comun, finanțarea responsabilă. Ei completează mediul antreprenorial deja structurat al economiei sociale (ES), care plasează în centrul acțiunii proprii mizele legate de guvernanță și de utilitatea socială și ecologică. Dacă ES nu poate fi considerată un „nou” model economic „durabil”, ea se reînnoiește, totuși, sub influența acestor inovatori. Deși aceste noi modele nu urmăresc întotdeauna aceleași obiective (unele sunt axate pe aspecte de mediu, altele pe aspecte sociale), ele urmăresc producția de valoare multiplă (economică, socială, de mediu) și, prin urmare, nu ar trebui abordate în mod izolat.

2.6.

UE trebuie să valorifice șansa de a deveni liderul unui model economic durabil. Modelul economic european trebuie să continue să se reinventeze, pentru a integra mizele pe termen lung și a crea legături indisociabile între prosperitatea economică și durabilitate.

2.6.1.

În Europa, consumatorii sunt din ce în ce mai conștienți de impactul social și ecologic al propriului consum. Apariția „prosumatorului”, în special în domeniul energiei din surse regenerabile, contribuie la modelarea de noi relații în cadrul lanțului valoric și între producători, distribuitori și consumatori. Acest lucru se reflectă și în rândul agenților economici. În sectorul financiar, de exemplu, noțiunea de risc se extinde pentru a cuprinde criteriile extrafinanciare, în special pentru evaluarea activelor. Unii administratori de active încearcă să lanseze, astfel, o tendință de a stimula întreprinderile să menționeze – în afara obligațiilor care le revin prin reglementări – anumite elemente de responsabilitate socială și ecologică. Această dinamică, astăzi aflată într-o fază embrionară, trebuie continuată și consolidată pe baza unei reale responsabilități (3). Dezvoltarea durabilă a finanțelor publice reprezintă cea mai bună cale prin care sistemul financiar european poate trece de la o logică de stabilizare pe termen scurt la una de impact pe termen lung.

2.6.2.

Devenind liderul acestei noi economii, Europa poate beneficia de numeroase avantaje.

2.6.3.

UE poate găsi soluții pentru probleme concrete prin intermediul acestor noi modele. Reînnoind modurile noastre de transport, utilizarea în comun a autoturismelor poate încuraja o mobilitate mai favorabilă incluziunii și mai ecologică. Modelele de întreprinderi care vizează reinserția profesională a persoanelor aflate în dificultate contribuie la îmbunătățirea accesului la piața forței de muncă pentru o parte din populație.

2.6.4.

2.6.5.

UE deține mijloacele de a pregăti „campioni europeni” în aceste domenii. Pentru anumite întreprinderi, combinația de rentabilitate economică și de criterii de durabilitate care stă la baza modelului lor devine – sau constituie deja – un avantaj comparativ real pentru a cuceri piețe noi.

2.6.6.

Prin plasarea noțiunii de dezvoltare durabilă în centrul proiectului de modernizare a economiei sale și al agendei sale politice, UE poate mobiliza din nou statele membre în jurul unui proiect comun, după șocul Brexitului, punând oamenii în centrul proiectului european.

3.

3.1.

Economia funcționalității constă, de exemplu, în înlocuirea noțiunii de vânzare a bunului cu aceea de vânzare a utilizării bunului. Un consumator nu mai cumpără un vehicul, ci un serviciu de mobilitate, prin intermediul unui furnizor de servicii. Din punctul de vedere al durabilității, trecerea de la proprietate la utilizare permite, înainte de toate, stimularea furnizorilor să optimizeze mentenanța produselor, să le prelungească durata de viață sau chiar să le proiecteze în mod ecologic și să le recicleze; să promoveze utilizarea în comun a aceluiași bun între mai mulți consumatori și, astfel, să intensifice utilizarea bunurilor deja produse și uneori neutilizate la întregul lor potențial; să propună prețuri de acces la aceste bunuri mai mici decât prețul lor de achiziție.

3.2.

Economia colaborativă reprezintă un concept a cărui definiție nu a fost încă stabilizată (4). În general, conceptul li se aplică antreprenorilor care dezvoltă platforme digitale ce le permit persoanelor private să facă schimb de bunuri sau de servicii: utilizarea în comun a autoturismelor, închirierea de bunuri, achiziții la mâna a doua, împrumuturi, donații etc. Această definiție este, însă, foarte dezbătută; unii includ și sistemele de schimb între persoane private care nu se bazează pe platforme digitale, alții adaugă și întreprinderile care închiriază bunuri ce rămân în proprietatea lor, în timp ce alții exclud orice inițiativă desfășurată de întreprinderi în scopul de a genera un profit.

3.3.

La rândul său, economia circulară s-a dezvoltat în opoziție cu modelul liniar (5). Acest tip de economie se bazează pe crearea de „bucle de valoare pozitive”, care reintroduc produsele sau materia scoasă din uz în circuitul de producție. Într-un model circular ideal, bunurile sunt concepute ecologic, sunt produse utilizând resurse regenerabile ori reciclate sau deșeuri ale altor sectoare, sunt reutilizate, reparate, actualizate și, în final, reciclate. Avantajele economiei circulare sunt: diminuarea riscurilor, reducerea costurilor, valoarea adăugată, fidelitatea consumatorilor și motivația angajaților.

3.4.

Nu toate noile modele economice care se pretind durabile pot fi clasificate în funcție de cele trei concepte menționate mai sus. Aceste trei concepte ajută însă la evidențierea caracterului imprecis al anumitor termeni folosiți pentru a descrie noi modele economice (de exemplu, în dezbaterile privind profilul consumului colaborativ sau conceptul înrudit de economie colaborativă. De asemenea, anumite concepte se pot suprapune cu cele de economie funcțională și economie participativă, care pot fi considerate verigi ale economiei circulare.

3.5.

De asemenea, trebuie subliniată diversitatea antreprenorilor care dezvoltă aceste noi modele economice: mari întreprinderi în curs de modernizare coexistă cu întreprinderi nou-create care vizează o creștere exponențială, întreprinderi sociale putând face parte din ES, asociații de voluntari și inițiative cetățenești.

3.6.

Pe de altă parte, în timp ce unii antreprenori încearcă să fie rentabili din punct de vedere economic și, totodată, să răspundă unor mize ecologice, sociale sau de guvernanță) pe același plan cu obiectivele de rentabilitate economică, plasând durabilitatea în centrul propriului proiect și evaluându-și impactul pentru a-l îmbunătăți, alții nu împărtășesc această intenție de durabilitate. Aceștia din urmă căută, înainte de toate, rentabilitatea și consideră că modelul lor economic are efecte externe pozitive asupra restului societății, fără a le verifica sau a încerca să le îmbunătățească.

3.7.

Aceste noi modele nu își propun neapărat să fie durabile pe toate planurile. Întreprinderile care dezvoltă modele economice inspirate din economia circulară tind, de exemplu, să acorde o mai mare prioritate în cadrul proiectelor lor aspectelor legate de mediu și să maximizeze economisirea resurselor. Or, pentru ca sistemul să fie durabil și pe plan social, este nevoie ca opțiunea circulară să fie accesibilă consumatorului, inclusiv în termeni de costuri. De altfel, dacă circuitele de producție create pot fi locale – privilegiind, astfel, resursele și locurile de muncă locale –, nu este exclus ca resursele utilizate, de exemplu materiile reciclate, să fie transportate pe distanțe lungi. Pe de altă parte, economia colaborativă poate avea ca prim obiectiv extinderea accesului utilizatorilor la un bun fără a avea vreo cerință de mediu pentru acest lucru.

3.8.

În plus, este esențial să se aibă în vedere că impactul real al noilor modele economice așa-zis durabile trebuie analizat cu atenție. Astfel, avantajele ecologice ale platformelor economiei colaborative rămân subiect de dezbatere. Bilanțul ecologic al platformelor care permit indivizilor utilizarea în comun a autoturismelor sau accesul la bunurile altor persoane private în loc să cumpere ele însele unele noi este, adeseori, mai complex decât pare (6). De exemplu, utilizarea în comun a unui autoturism pe distanță lungă poate intra, frecvent, în concurență directă cu utilizarea trenului, mai degrabă decât cu utilizarea individuală a unei mașini. Pe de altă parte, există persoane care cumpără bunurile altor persoane private nu pentru a-și reduce achizițiile de produse noi, ci pentru a-și crește consumul propriu. Într-un context mai general, trecerea de la proprietate la utilizare nu este suficientă pentru a garanta o reducere a amprentei ecologice a consumului și o reducere a costului pentru consumator. Astfel, întreprinderile care propun închirierea telefoanelor inteligente în loc de vânzarea acestora au tendința să le ofere clienților lor o reînnoire accelerată a produselor și nu instituie neapărat un sistem de reciclare sau de reutilizare.

3.9.

Trebuie menționat, în fine, faptul că economia colaborativă ridică probleme importante în materie de monopol, protecție a datelor, drept al muncii, fiscalizare a schimburilor sau concurență cu modelele economice tradiționale, reflectând dezbaterile purtate în jurul platformelor de cazare între persoane private.

3.10.

Deși autoritățile publice trebuie să îi susțină pe antreprenorii care inovează sub paravanul acestor concepte, este nevoie, așadar, ca ele să trateze cu spirit critic intențiile și efectele reale ale acestora și să fie la curent cu diversitatea acestor antreprenori și cu ambiguitatea conceptelor pe care le mobilizează.

4.

4.1.

În primul rând, trebuie analizată situația inițiativelor deja luate la nivel european pentru sprijinirea acestor noi modele economice. Această chestiune a noilor modele economice a atras deja atenția factorilor publici de decizie din statele membre și la nivelul Uniunii. Aceștia din urmă încep să monitorizeze dezvoltarea lor, să pună întrebări referitoare la contribuția reală a noilor modele la dezvoltarea durabilă și să reflecteze la noi instrumente de acțiune publică ce ar permite susținerea modelelor care au cel mai mare impact.

4.1.1.

La nivelul Comisiei Europene, mai multe direcții de lucru sunt în derulare în cadrul comunicării sale privind industria inteligentă, inovatoare și durabilă, care prevede adoptarea unei strategii globale pentru competitivitate industrială, prin cumularea acțiunilor întreprinse de toate părțile interesate și prin responsabilizarea persoanelor:

4.1.2.

CESE a adoptat deja diverse avize privind economia funcționalității  (10) , economia bazată pe partajare sau conceptul înrudit de economie colaborativă  (11) , economia circulară  (12) , inovarea ca motor al noilor modele economice  (13) și economia binelui comun  (14). Aceste avize subliniază:

4.2.

Aceste avize oferă propuneri pentru acțiuni de întreprins de către autoritățile publice, pentru a sprijini dezvoltarea întreprinderilor care adoptă modele economice noi și, în același timp, durabile. În lista de mai jos reluăm aceste direcții de acțiune și le completăm cu alte idei apărute în timpul audierilor desfășurate în cadrul prezentului aviz.

4.2.1.

În primul rând, este necesar să se instituie o structură permanentă pentru noile modele economice, cu potențial de creștere durabilă, însărcinată cu monitorizarea dezvoltării lor și cu punerea în aplicare a recomandărilor prezentate în acest aviz. Această structură trebuie să cuprindă instituțiile europene, în special Comisia și CESE, precum și federațiile de întreprinderi inovatoare, organizații sindicale, asociații și cercetători.

4.2.2.

În al doilea rând, le revine autorităților publice europene să contribuie la o mai bună înțelegere și o mai bună monitorizare a acestor evoluții.

4.2.2.1.

În acest mod, Comisia ar putea să-și sporească contribuția la cercetare, în special la cercetarea responsabilă, pentru a înțelege mai bine efectele reale, sociale și de mediu ale noilor modele economice care apar și obstacolele care stau în calea dezvoltării lor. Acest lucru ar contribui, de asemenea, la clarificarea ambiguității din jurul mai multor concepte. Aceste activități ar trebui desfășurate în colaborarea cu toate părțile interesate în procesul de cercetare și de inovare, pentru a le fructifica experiența dobândită.

4.2.2.2.

Este important ca, atât la nivel european, prin Eurostat, cât și în statele membre prin organismele lor statistice proprii, să fie elaborați indicatori și statistici care să permită monitorizarea acestor modele economice, sporindu-li-se vizibilitatea.

4.2.2.3.

Un instrument-cheie pentru dezvoltarea unor noi modele economice este promovarea educației și instruirea diverselor părți interesate, pentru a le îmbunătăți cunoștințele despre aceste modele și a le face mai vizibile. În prezent, noile modele economice durabile nu reprezintă deocamdată decât o mică parte a economiei europene. Adesea, ele se confruntă cu o logică și mecanisme bine înrădăcinate și cu o cunoaștere modestă a dinamicii lor. Așadar, ar fi utilă elaborarea unor programe de formare:

4.2.3.

4.2.3.1.

Un demers esențial este reprezentat de promovarea schimbului de bune practici și experiențe între inovatori și cu mediul de cercetare, prin intermediul rețelelor sau al platformelor de internet. Au fost deja lansate unele inițiative private în legătură cu anumite modele economice noi. Comisia ar trebui să analizeze modul de sprijinire și completare a lor, fără a le înlocui, și să le utilizeze pentru a înțelege mai bine astfel de inovații și să favorizeze schimburi cu inovatorii. Aceste inițiative au dificultăți în a apărea în alte modele economice, în special din cauza lipsei de resurse umane și financiare. Comisia ar trebui să le ofere mai mult sprijin și să participe în acest sens.

4.2.3.2.

Una dintre sarcinile acestor rețele ar trebui să fie și facilitarea accesului inovatorilor la mecanismele europene de sprijin la care au dreptul. Multe din întreprinderile ce utilizează noi modele economice durabile sunt IMM-uri, care se plâng că înțeleg cu dificultate procedurile complexe ale UE.

4.2.3.3.

Comisia poate sprijini accesul la finanțare pentru modelele economice durabile, prin intermediul unor proceduri de ofertare specifice destinate inovării. De asemenea, ea ar trebui să se asigure că normele privind achizițiile publice nu constituie un obstacol disproporționat pentru promotorii de noi modele economice durabile și să aibă în vedere un mecanism derogatoriu, pentru a le proteja de o concurență căreia nu-i pot face față. Pe de altă parte, finanțatorii tradiționali ai inovării, atât publici, cât și privați, nu sunt familiarizați cu aceste noi modele, sunt reticenți în a le sprijini, și, ca atare, nu-și valorifică beneficiile sociale și de mediu. Comisia Europeană trebuie să analizeze mai atent dificultățile apărute în domeniul accesului la finanțare pentru noile modele economice durabile și să elaboreze recomandări pentru depășirea acestora. De asemenea, ea ar putea lua în considerare apariția unor monede alternative (virtuale, sociale) și rolul pe care acestea ar putea să le joace în sprijinul acestor modele.

4.2.3.4.

Pentru a se putea dezvolta, noile modele economice durabile trebuie să fie testate. În anumite cazuri – la fel ca în cazul mobilității sau al ecologiei industriale –, aceste experimente trebuie să se desfășoare în parteneriat cu autoritățile publice. Comisia Europeană poate încuraja testarea noilor modele printr-un fond de finanțare a inovării dedicat modelelor durabile și deschis parteneriatelor public-privat. În special, Comisia ar trebui să se asigure că aceste teste se referă la zonele rurale și periurbane, și nu doar la marile centre urbane.

4.2.3.5.

Feedbackul trebuie să facă posibilă identificarea noilor nevoi în materie de standardizare, a standardelor și reglementărilor care împiedică apariția unor modele inovatoare și durabile. Aceste standarde și reglementări trebuie să devină compatibile cu inovarea, după exemplul proceselor de aprobare a noilor produse și servicii din sectorul construcțiilor. Majoritatea întreprinderilor care stau la originea noilor modele economice sunt IMM-uri; acestea nu dispun întotdeauna de mijloacele pentru a face față volumului de muncă generat de norme.

4.2.3.6.

Integrarea noilor modele în politicile sectoriale ale UE este un alt instrument important de încurajare a dezvoltării lor. Astfel, noile platforme de schimb de bunuri între persoane private și întreprinderile din economia funcționalității trebuie să fie considerate actori ai prevenirii producerii de deșeuri și sprijinite în cadrul politicilor europene care promovează economia circulară. Nu este vorba despre lansarea de noi inițiative sau reglementări sectoriale, ci despre includerea noilor modele economice în cadrul noii strategii industriale (15) și al politicilor sectoriale actuale.

4.2.3.7.

În fine, Comisia trebuie să rămână atentă la posibilele devieri ale anumitor modele economice noi, în special în ceea ce privește aspectele sociale, reglementarea muncii și concurența fiscală neloială. În ceea ce privește economia colaborativă, Uniunea Europeană trebuie să continue eforturile de monitorizare și de armonizare la nivel european.

4.2.4.

În general, noile modele economice durabile nu se vor dezvolta decât dacă întreprinderile și antreprenorii au convingerea că acest lucru se va justifica din punct de vedere economic în UE începând cu 2030 sau cu 2050. Din acest motiv, durabilitatea ar trebui privită ca un obiectiv transversal al UE. Cadrul politic, fiscal și de reglementare al UE trebuie să asigure vizibilitate, pentru a ghida acțiunile actorilor economici, ale autorităților publice și ale societății civile. Din această perspectivă, prezentul aviz recomandă următoarele:

4.2.4.1.

În sfârșit, ar trebui regândit modul de funcționare a sectorului financiar, astfel încât aspectele ecologice și sociale să devină durabile și să fie integrate în opțiunile de investiții și în noțiunea de risc în cadrul standardelor prudențiale și de solvabilitate. Acest proces este deja demarat de investitorii responsabili din punct de vedere social și de unele întreprinderi mari, odată cu conceptul de „gândire integrată” pentru luările de decizii strategice și operaționale (18). În practică, această reflecție ar putea conduce și la: