8.10.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 332/8

Raportori:

domnul Carmelo CEDRONE și domnul Joost VAN IERSEL

1.1

După șase ani de criză economică și financiară, pare mai dificil ca niciodată să se prezică viitorul economic și social. Având în vedere provocările economice și geopolitice, numai o UEM solidă va asigura stabilitate în viitor.

1.2

UEM rămâne în continuare fragilă – a se vedea mai jos diagnosticarea și analiza SWOT. CESE este de părere că dezechilibrele persistente, precum și sădirea încrederii în întreaga Europă necesită o guvernanță economică mai eficientă și mai democratică, în special în zona euro.

1.3

CESE este conştient de faptul că măsuri decisive nu pot fi luate peste noapte, însă două elemente trebuie luate în considerare în mod corespunzător: (a) Europa nu-şi poate permite să amâne decizii ani la rând; (b) o condiţie prealabilă este un acord în întreaga zonă euro cu privire la principiile politicilor economice necesare, care să fie puse în aplicare printr-o guvernanţă eficientă.

1.4

În paralel cu convergența economică, sunt necesare legitimitate democratică, un cadru politic solid și un sentiment al destinului comun. În acest scop, se pot lua măsuri concrete în cadrul tratatului și normelor actuale. Pe termen mediu și lung, prin revizuirea tratatului ar trebui să se alinieze dispozițiile instituționale la cerințele indispensabile ale unei adevărate uniuni economice și politice.

1.5

Avem nevoie de un sistem coerent al Consiliului European, guvernelor naționale, Parlamentului European, parlamentelor naționale și al Comisiei Europene, care să reflecte legitimitate democratică, responsabilitate și transparență, și care este în măsură să acționeze în mod eficient în interesul cetățenilor și al actorilor economici.

1.6

A devenit de pe acum clar că actualul sistem de norme care stau la baza UE și, în special, a zonei euro a creat confuzie pe plan juridic, instituțional și democratic. Prin urmare, trebuie schimbată metoda. Dată fiind dinamica politică și economică, UE nu mai poate menține actuala arhitectură instituțională. Din acest motiv, CESE consideră că aprofundarea procesului de integrare a zonei euro este indispensabilă.

1.7

În acest sens, CESE prezintă o foaie de parcurs cu următoarele etape:

2.1

UEM dispune deja de un amplu acquis. Dispune de o monedă comună și de o bancă centrală. Într-o anumită măsură, asigură coordonarea politicilor economice și fiscale, emite decizii obligatorii pentru țări, care, în principiu, le limitează autonomia economică și fiscală, impune condiții cu privire la măsurile expansioniste ale statelor membre și le obligă la reforme economice și sociale.

2.2

Aceasta înseamnă că UEM este o federație „in itinere”, care, pentru moment, acționează ca un „gardian”, dar încă nu acționează în comun. Percepția sa a finalității este mai puternică decât în altă parte și a promovat dezvoltarea unei „zone publice” de dezbatere. UEM implică cedarea suveranității într-o mai mare măsură din partea statelor membre, deși gestionarea sa este în principal sub controlul unei structuri tehnocrate.

2.3

Această Uniune trebuie completată prin crearea condițiilor necesare pentru a asigura că țările care fac parte din ea sau care doresc să adere, pot realiza nu numai stabilitate, ci și dezvoltare și prosperitate. Ar trebui să fie mai avantajos pentru acestea să adere la zona euro decât să rămână deoparte.

2.4

Declanșarea crizei financiare în 2008 și evoluția sa ulterioară, împreună cu consecințele dezastruoase pentru economia reală și societatea europeană, au fost un semnal de alarmă pentru toți cei care au considerat până în acel moment că arhitectura UEM va continua să funcționeze mai mult sau mai puțin satisfăcător și că efectele colaterale vor promova în mod armonios convergența între statele membre.

2.5

La scurt timp după șocurile inițiale, instituțiile europene au început să găsească soluții pe termen scurt pentru problemele cele mai urgente. Faptul că au fost create mecanisme pentru a menține UEM, euro și zona euro intacte, a fost o realizare impresionantă, dar au existat și întârzieri și omisiuni grave, precum lipsa unui plan comun de promovare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă.

2.6

În același timp, este o mare realizare faptul că, în condiții extrem de dificile, s-au luat măsuri productive – cel puțin parțial – pentru a crea o bază mai solidă pentru UEM. CESE a salutat fiecare dintre aceste măsuri, dar a criticat, de asemenea, limitările lor și a prezentat alte idei mai adecvate pentru combaterea crizei.

2.7

Criza economică și financiară s-a transformat într-o recesiune economică continuă cu puternice dezechilibre economice între economiile naționale. Șase ani mai târziu, multe regiuni din UE se află într-o situație departe de a fi invidiată, cu creștere economică scăzută și ocupare a forței de muncă șovăitoare. Consecințele economice și sociale vorbesc de la sine.

2.8

În pofida tuturor progreselor, UEM rămâne incompletă. Situația este foarte complexă. În ciuda unor semnale de redresare, stagnarea economică, lipsa locurilor de muncă și sărăcia domină în anumite țări, cauzele (care au devenit mai vizibile și mai pregnante în timpul crizei) fiind profunde: istoria, tradiția în sistemul de guvernare (sau lipsa acesteia), traiectorii de creștere divergente, structuri economice și sociale diferite și politici externe diferite.

2.9

În zona euro persistă o notă discordantă între promotorii unei uniuni a stabilității, călăuzită de convergență economică și reforme în statele membre, și promotorii unei uniuni bugetare de la bun început. Acest dezacord generează puncte de vedere diferite cu privire la politicile economice care ar trebui să domine la nivel național și la nivelul UE, atât în viața politică, cât și între partenerii sociali.

2.10

Divergențele de opinii și practici au exacerbat climatul de neîncredere nu numai pe plan politic, ci și în rândul cetățenilor din diferite țări, oricât de superficială este critica reciprocă. Această evoluție are caracter de profeție care își determină propria îndeplinire: le răpește responsabililor politici orice marjă de manevră potențială și provoacă valuri de fobie față de UE în rândul cetățenilor.

2.11

Întrucât UEM este dominată în principal de un proces decizional interguvernamental și de gestionare tehnocratică, lipsa de legitimitate democratică și credibilitate are un impact grav care sporește contrastul între țările partenere.

2.12

UE nu este o excepție. Alte entități mari, cum ar fi SUA, China, Rusia, India și Brazilia, și un număr mare de țări mai mici, se confruntă, de asemenea, cu circumstanțe dificile comparabile. Dar cu siguranță, UE, și în special zona euro, întâmpină mari dificultăți în depășirea obstacolelor în comparație cu SUA și continentului asiatic („fabrica asiatică”).

2.13

În principiu, CESE este de părere că, deși numeroase aspecte diferite și complicate dau contur situației reale a economiei europene, o mai bună gestionare politică a UEM ar trebui să contribuie în mod semnificativ la crearea unei stabilități mai mari în abordarea dificultăților actuale și viitoare. În orice caz, o UEM mai puternică va fi indispensabilă pentru salvgardarea anumitor interese esențiale europene în lume.

2.14

CESE este conștient de faptul că nu există soluții definitive în prezent. De asemenea, își dă seama că dinamica, situațiile complexe și dilemele actuale sunt obstacole în calea unui parcurs solid. Pe de altă parte, deficiențele instituționale și de guvernare actuale nu mai pot continua pentru o lungă perioadă de timp fără efecte negative de durată asupra încrederii și producției economice. Astfel, CESE găsește inacceptabile întârzierile, resemnarea și lipsa unui plan pentru viitor.

2.15

De aceea, CESE consideră că este inevitabilă o dezbatere serioasă privind o arhitectură solidă a UEM, implicând un consens în ceea ce privește obiectivele economice și sociale, precum și guvernanța convenită.

2.16

De la lansarea UEM, dezbaterea despre integrare europeană mai mult sau mai puțin evidentă este de fapt, despre suveranitatea națională. CESE subliniază că aceasta este o paradigmă falsă, întrucât suveranitatea națională slăbește treptat. În paradigma actuală a globalizării și a provocărilor corespunzătoare nu se întrevede nicio alternativă fezabilă la ancorarea mai fermă a suveranității comune sau reunite în UE, și mai ales în zona euro. Acest lucru va necesita o guvernanță economică solid reunită sau un guvern economic. În aceeași ordine de idei, viitorul UEM este, prin urmare, strâns legat de alte politici „suverane” vitale, cum ar fi dezvoltarea politicii de securitate și apărare comune și o uniune a energiei.

4.1.1

Provocările fundamentale ale uniunii economice și monetare, care presupune un transfer substanțial de competențe naționale către Uniune, sunt legate de dimensiunile sale democratică și – mai ales – parlamentară, de eficiența sistemului decizional, de respectarea principiilor responsabilității și cooperării loiale și de transparența (vizibilitatea) modului său de funcționare. Pentru CESE, aceste provocări necesită o uniune politică care să refacă și să asigure participarea cetățenilor și angajamentul tuturor părților interesate de integrarea europeană.

4.1.2

Realizarea uniunii politice este un proces care ar trebui să se desfășoare în etape. Anumite condiții și măsuri vor putea fi puse în aplicare fără modificarea tratatelor Uniunii. Există și altele, care necesită numaidecât revizuirea tratatelor.

4.1.3

CESE recomandă ca, din motive de responsabilitate și de cooperare reciprocă, modelele de participare existente la nivel național să fie aplicate în mod corespunzător și la nivelul Uniunii, mai ales în ce privește următoarele aspecte:

4.1.4

În fiecare stat membru și în întreaga UE, chestiunea democratică reprezintă o vulnerabilitate gravă (doar dacă ne gândim la rolul jucat de troică în cadrul noii guvernanțe economice). Legătura dintre reprezentanți și cei reprezentați se diluează tot mai mult, o realitate pe care criza a scos-o în lumină. În acest sens, devine necesar și urgent angajamentul în cadrul procesului de finalizare a uniunii economice și monetare din perspectiva celor patru modalități sau piloni de integrare: uniunea bancară, uniunea fiscală, uniunea economică (CESE considerând că aceasta trebuie să cuprindă uniunea socială) și, în fine, uniunea politică.

4.1.5

Pentru a se ajunge la această uniune politică a țărilor care o doresc, cu aplicarea principiului integrării diferenţiate, CESE propune aplicarea oportună a metodei Convenției, care va avea ca misiune găsirea de soluții în afara cadrului Tratatului de la Lisabona. CESE se va angaja să elaboreze propuneri pentru participarea efectivă a societății civile la lucrările acestei convenții.

4.2.1

Forumul privilegiat de democrație reprezentativă din cadrul uniunii economice și monetare este Parlamentul European, care cuprinde deputați din țările care au aderat la moneda unică sau care se pregătesc să o adopte.

4.2.2

Afirmarea democrației reprezentative în cadrul UEM nu ar fi completă dacă modul de luare a deciziilor nu ar ține seama de dubla legitimitate – națională și europeană – a modelului european, care este esențială în acest sistem sui generis.

4.2.3

În acest context politic, va exista o bază mai favorabilă pentru o cooperare și consultare mai strânse între reuniunea la nivel înalt a zonei euro și/sau Eurogrup – și de exemplu, între statele membre PRE-IN, PE și parlamentele naționale. În analogie cu cele menționate la punctul anterior, miniștrii din statele membre IN și din cele PRE-IN vor putea partaja cu PE anumite competențe legislative, în chestiunile legate de UEM.

4.2.4

Acțiunea Consiliului ar trebui consolidată prin eforturile administrațiilor naționale, care ar trebui corelate cu această evoluție. Administrațiile ar trebui să facă mai ales schimburi de funcționari și să-și intensifice relațiile bilaterale.

4.2.5

CESE subliniază că extinderea votului cu majoritate calificată și, după un anumit timp, eliminarea votului în unanimitate vor facilita aprofundarea politicii de integrare în uniunea politică.

4.2.6

Astfel, îmbunătățirea cooperării și consultării în cadrul uniunii politice va spori eficiența politicilor în domeniile esențiale ale UEM. Uniunea în ansamblu își va optimiza astfel beneficiile.

4.2.7

Așa cum se arată în tabelul de la punctul 5, multe lucruri pot fi făcute fără modificarea tratatului. Pentru cele mai multe dintre politicile privind UEM, poate fi pusă direct în aplicare cooperarea consolidată dintre statele membre. Ar fi mai bine ca UEM să dispună de un fel de cooperare consolidată permanentă, care ar permite de asemenea îmbunătățirea acțiunii prin intermediul deputaţilor europeni din statele care au aderat la euro și a celor din țările candidate.

4.2.8

CESE sugerează că ar fi util să se relanseze metoda Consiliilor de tip „Jumbo” în cadrul Eurogrupului, deschizând astfel posibilitatea unui dialog periodic între – pe de o parte – miniștrii responsabili pentru afacerile financiare, economice și sociale și – pe de altă parte – partenerii sociali și societatea civilă.

4.3.1

După o perioadă de tranziție, conducând, în cele din urmă, la o modificare a tratatului, va lua naștere un organ de conducere al UEM. Președintele acestui organ ar trebui să acționeze în toate circumstanțele ca ministru al economiei și finanțelor în zona euro, cu rolul de vicepreședinte al Comisiei – similar poziției de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

4.3.2

În modelul european sui generis, o Comisie Europeană (mai mică și mai eficientă) va juca în continuare un rol esenţial. „Metoda comunitară” și actualul drept de inițiativă al CE au, de asemenea, o semnificație deosebită în consolidarea UEM. Acest rol ar trebui să fie asigurat în uniunea politică.

4.3.3

Comisia Europeană ar trebui să mențină un rol „dual”, fiind un element de legătură între UE și UEM până când se va institui un organ executiv în cadrul UEM. Fără a aduce atingere actualului drept de inițiativă al CE, ar trebui găsite căi și mijloace de a implica Parlamentul European în mod corespunzător în acest proces, pentru a susține legitimitatea noilor propuneri legislative.

4.3.4

CESE propune numirea unui președinte permanent al Eurogrupului, care poate lucra mai bine, direct la Bruxelles, împreună cu Comisia, cu PE, cu guvernele și parlamentele statelor membre. Conform metodei utilizate de președintele Juncker, un vicepreședinte al Comisiei ar putea prezida reuniunile Eurogrupului. Astfel, el/ea ar putea reprezenta UEM în forurile internaționale.

4.4.1

Toate acestea ar trebui să ne facă mai hotărâți ca niciodată să clădim relații mai puternice, mai constructive cu cetățenii europeni și să găsim modalități de implicare a acestora în viața publică. Ar trebui garantate forme solide de consultare cu privire la probleme specifice, în care să fie implicați partenerii sociali și societatea civilă, în special în zona euro, deoarece aceste organizații joacă un rol important în domeniile de politică care sunt afectate în mod direct de UEM. Adesea, acestea afectează, de asemenea, rezultatele politicilor la nivel național. La nivel european, CESE poate acționa ca facilitator din partea societății civile, responsabil pentru participarea societății civile organizate la procesul decizional al UE, fără să aducă atingere rolului partenerilor sociali în dialogul social, prin:

5.1

În conformitate cu raportul celor patru președinți, pentru a înfăptui cele patru tipuri de uniune corespunzătoare celor patru piloni ai CESE (2), o serie de teme sau de politici pot fi realizate fără modificarea tratatului (prima coloană din tabelul de mai jos). Altele trebuie să fie decise laolaltă la nivel european (zona euro), prin adoptarea unei noi metode de luare a deciziilor și cu noi instrumente, prin utilizarea cooperării consolidate prevăzute de actualul tratat (coloana a doua din tabel), prin intermediul modificărilor aduse tratatului sau, dacă este nevoie, printr-un nou tratat al UEM (coloana a treia din tabel). În sfârșit, tabelul rezumă aceste etape și lansează propuneri instituționale și inițiative pregătitoare privind pilonul politic al UEM (a patra coloană).

5.2

Cadru de analiză a posibilităților de finalizare a UEM (3)