14.7.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 230/33

Raportor:

dl Gonçalo LOBO XAVIER

Coraportor:

dl Nicola KONSTANTINOU

1.1.

Sectorul european al ambalajelor se confruntă cu mai multe provocări. Dat fiind rolul său esențial pentru o serie de sectoare, el deține o poziție centrală în ceea ce privește competitivitatea economiei europene. Europa trebuie să își păstreze rolul conducător în acest sector și să mențină tendințele referitoare la durabilitatea ecologică, la siguranță și la aspectele de branding din cadrul său. CESE este de părere că acest rol conducător trebuie să se bazeze pe patru piloni principali: utilizarea eficientă a resurselor; cercetare, dezvoltare și inovare; dialogul social; durabilitate și adaptare.

2.1.

Sectorul ambalajelor răspunde unei game largi de nevoi în viața noastră de zi cu zi, cum ar fi: protecția produselor (prevenirea riscurilor de rupere, deteriorare și contaminare, prelungirea perioadei de valabilitate), promovarea (ingrediente, caracteristici, mesaje promoționale și informații referitoare la marcă), informarea (identificarea produselor, pregătirea și utilizarea, date privind proprietățile nutritive și depozitarea, avertismente de securitate, date de contact, instrucțiuni de deschidere, gestionarea sfârșitului ciclului de viață), aspectele practice (pregătirea produsului, servirea, depozitarea și porționarea), utilizarea (informații pentru consumatori, departament de vânzare cu amănuntul și transport), manipularea (transportul de la producător la distribuitor și expunerea la punctele de vânzare) și reducerea cantității de deșeuri (prelucrarea, reutilizarea subproduselor, stocarea și consumul de energie pentru transport).

2.2.

Dată fiind imensa diversitate din cadrul acestui sector, industria de ambalare reclamă cu necesitate o abordare amplă și variată. Fiind vorba despre un sector important, trebuie adoptată o atitudine prudentă, care să țină seama de diversitate, de necesitatea respectării normelor și a legislației și, desigur, de competitivitatea lui.

2.3.

Deși există o serie de probleme majore, împărtășite de majoritatea sectoarelor, fiecare subsector în parte se confruntă, de bună seamă, cu o serie de probleme specifice. Aceasta, din cauză că anumite produse fac obiectul unor cerințe diferite, în special în materie de standarde și certificări.

2.4.

Utilizarea ambalajului pentru a comunica pe teme de inovare și calitate reprezintă o oportunitate pentru Europa. În acest scop, mai multe măsuri vizează identificarea cu precizie a nivelului de calitate și inovare al produselor dintr-un anumit ambalaj. Aceasta este o provocare permanentă, esențială pentru a deosebi produsele din UE de cele provenite din alte părți ale lumii.

2.5.

CESE este de părere că există încă două aspecte esențiale pentru această discuție: aspectul logistic al sectorului ambalajelor și accesul la materiile prime utilizate.

În contextul acestor două aspecte, este ușor de înțeles de ce provocările cu care se confruntă sectorul european al ambalajelor sunt uriașe.

Obiectivul principal al acestui document este de a informa instituțiile europene cu privire la o serie de recomandări pe care CESE/CCMI le consideră esențiale pentru stimularea economiei europene în general și a sectorului ambalajelor în particular. Ca și în alte domenii, Europa trebuie să preia încă o dată rolul conducător și să facă apel la respectarea normelor și a legislației care sprijină în mod real economia, punerea în aplicare în mod durabil, în vederea promovării pieței interne: nu protecția, ci încrederea și respectarea cerințelor legale ar trebui să constituie cuvintele de ordine.

2.6.

Cazul particular al materialelor utilizate constituie un subiect critic, ce necesită o analiză amănunțită pentru a respecta piața deschisă și pentru a asigura condiții de concurență echitabile pentru toți actorii de pe piață.

2.7.

CESE consideră că prin stabilirea unui dialog coordonat și favorabil incluziunii cu părțile interesate din sector se va asigura în continuare durabilitatea acestuia și se vor pune la dispoziție locuri de muncă decente pe termen lung, iar sectorul va fi mai în măsură să facă față schimbărilor și să se adapteze la nevoile consumatorilor și la exigențele mai ample ale societății. În această privință, potențialul dialogului social de a consolida sectorul ambalajelor nu este încă pe deplin exploatat, iar acest aspect trebuie abordat de urgență.

2.8.

Pentru ca sectorul să se adapteze la schimbări și să se transforme astfel încât să răspundă cerințelor pieței, singura cale de a-i asigura durabilitatea și de a găsi soluții echitabile este o abordare bazată pe canale multiple a angajamentului părților interesate. Comisia ar trebui să încurajeze un dialog social structurat și organizat corespunzător, cu scopul de a aborda chestiunile legate de acest sector, de structura, de competitivitatea sa și de aspectele aferente, precum ocuparea forței de muncă, competențele, adaptarea și viabilitatea sa în viitor, ca și forța sa de muncă. În plus, trebuie creat un canal bidirecțional de comunicare între diverșii actori și instituții, pentru a pune la dispoziție o platformă pe care să își poată exprima interesul un public mai larg (de exemplu, societatea și consumatorii, lucrătorii, angajatorii, guvernele etc.). Astfel, toate părțile interesate pot fi implicate în acest sector și în rolul său mai amplu, prin care ocupă o poziție centrală în societate.

3.1.

Sectorul european al ambalajelor cuprinde o gamă largă de activități și, cu toate că se confruntă cu probleme asemănătoare celor din alte sectoare, trebuie să facă față unei serii de provocări aparte, semnificative, în prezent și pe termen scurt și mediu. În sectorul ambalajelor își desfășoară activitatea întreprinderi de ambalaje din sticlă, metal, plastic, lemn și hârtie, al căror număr total de angajați în Europa se ridică la peste 6,5 milioane (3) (Eurostat).

3.2.

Sectorul ambalajelor presupune nu doar o gamă amplă de produse, ci și procese variate și distincte, utilizate la crearea unor produse destinate unor piețe specifice și anumitor întrebuințări, fiecare dintre acestea necesitând medii diferite și generând diverse provocări și caracteristici.

De exemplu, consumul energetic este un factor major de cost pentru întreprinderile de ambalaje din sticlă. În plus, dat fiind că 80 % din ambalajele din deșeuri de sticlă sunt reciclate, reciclarea sticlei are o contribuție semnificativă la obiectivele UE de reciclare și de reducere a amprentei de carbon.

3.3.

Un aspect important îl constituie și legătura dintre materialele utilizate la ambalat; astfel, creșterea costurilor de transport în cazul unor asemenea materiale, precum cartonul ondulat și tuburile utilizate la ambalat, a avut un efect negativ asupra sectorului respectiv. Ca urmare, impactul costurilor energetice de-a lungul lanțului de aprovizionare din sector – este de remarcat distanța pe care o parcurg produsele, cum ar fi materialele imprimate, înainte de a fi utilizate de întreprinderile din sector – a fost transferat asupra sectorului ambalajelor.

3.4.

Metalul poate fi reciclat în repetate rânduri fără diminuarea calității, fapt care generează valoare adăugată în ceea ce privește contribuția sectorului la obiectivele UE în materie de reciclare.

3.5.

Sticla pentru recipiente este reutilizată la fabricarea sticlelor și borcanelor și a altor produse din sticlă pentru ambalat, acesta fiind cel mai mare sector din industria europeană a sticlei, ce reprezintă aproximativ 60 % din producția totală de sticlă și are 90  000 de angajați în UE (Eurostat). Rata de ocupare a forței de muncă în sectorul sticlei a scăzut ca urmare a automatizării sporite, a consolidării sectorului şi a concurenței produselor cu costuri reduse. Importurile din afara UE duc la o concurență sporită și a crescut numărul firmelor producătoare din țările aflate în apropierea sau la granița UE care au cheltuieli cu forța de muncă mai scăzute și reglementări mai laxe; acest lucru creează o capacitate excedentară pe termen scurt și exercită presiune asupra prețurilor.

Franța, Germania și Italia sunt cei mai mari producători din UE. Sticla este un material eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor, putând fi reciclat de nenumărate ori. De exemplu, consumul energetic este un factor major de cost pentru întreprinderile de ambalaje din sticlă, într-o măsură mult mai mare decât pentru alte sectoare. Dat fiind că 80 % din ambalajele din deșeuri de sticlă sunt reciclate, reciclarea sticlei are o contribuție semnificativă la obiectivele UE de reciclare și de reducere a amprentei de carbon. Cu toate acestea, având în vedere materialele pe care le utilizează și produsele rezultate, alte segmente ale sectorului se vor baza într-o măsură mai mică pe energie.

3.6.

Dacă luăm în considerare utilizarea hârtiei sau a unor materiale similare, lanțul de aprovizionare din acest sector este complicat și din cauza faptului că întreprinderile care se ocupă de prelucrarea ambalajelor din hârtie și carton – pentru produse precum cartonul, cartonul ondulat, cartonul pentru cutii și cartonul ondulat pentru ambalaje – au tendința de a produce ele însele hârtie, făcând parte dintr-un proces circular care implică defibrarea și descernelizarea materialelor utilizate, precum și folosirea produselor brute din lemn.

3.7.

Pe de altă parte, ambalajele din plastic au propriile caracteristici: nu toate subsectoarele producției de ambalaje sunt reprezentate de mai multe organisme din acest sector. Cu ambalaje din plastic se aprovizionează alte piețe decât cele sus-menționate, utilizatorii finali fiind producătorii de autovehicule, întreprinderile producătoare de cosmetice, de produse pentru sănătate și de recipiente pentru alimentele preambalate. Pentru acest subsector există însă o singură asociație de profil. Ambalajele din plastic au legătură și cu anumite aspecte de mediu, precum producția de pungi de plastic pentru cumpărături și dificultățile pe care le implică eliminarea și descompunerea lor în elementele componente.

3.8.

În acest context, diversitatea proceselor de producție a dus la înființarea unei multitudini de organisme reprezentative ale întreprinderilor, lucru care, în sine, ridică piedici în calea cooperării întreprinderilor cu reprezentanții lucrătorilor pe teme semnificative, precum durabilitatea ecologică și gestionarea schimbărilor. Caracterul fragmentar al subsectoarelor ambalajelor, ca – de exemplu – ambalajele din metal, este demonstrat de numărul ridicat al organizațiilor sindicale. De exemplu, deseori producătorii de aluminiu sunt aceleași întreprinderi care produc și ambalaje din aluminiu, având o organizație comercială proprie (Asociația Europeană a Aluminiului). Cu toate acestea, întreprinderile specializate în ambalaje din metal care produc cutii pentru băuturi (din oțel și aluminiu) își au propria organizație, iar în cazul întreprinderilor specializate în produse din oțel există o altă asociație comercială.

3.9.

Dată fiind importanța acestui sector, atât în privința contribuției sale la PIB, cât și a ocupării forței de muncă, problemele sale specifice necesită o atenție specială. Fiind totuși atât de fragmentat, sectorul ambalajelor satisface cerințele întreprinderilor din amonte, la nivelul tuturor economiilor, depășindu-l cu mult pe cel al piețelor tradiționale.

3.10.

Sectorul ambalajelor răspunde unei serii de nevoi, acoperind aspecte precum protecția produselor (prevenirea riscurilor de rupere, deteriorare sau contaminare), informațiile promoționale (identificarea produselor, informațiile referitoare la marcă, pregătire, utilizare, informațiile privind proprietățile nutritive și siguranța produselor), informațiile privind manipularea (transportul și expunerea la punctele de vânzare), reducerea deșeurilor (prelucrarea, stocarea și consumul de energie pentru transport) și – aspect important în contextul eforturilor depuse pentru reducerea emisiilor de carbon – designul ambalajelor este un aspect important în ceea ce privește maximizarea spațiului disponibil pentru transportul mărfurilor. Rolul deținut de sectorul ambalajelor în reducerea deșeurilor a devenit relevant în condițiile în care societăți online precum Amazon au ajuns să utilizeze ambalaje în foarte mare măsură, fiind necesar să fie abordată problema „părții responsabile”.

Amazon, de exemplu, utilizează sisteme de ambalaje care se deschid cu ușurință. Prin eliminarea, începând din 2008, a plasticului și a benzilor de legătură, Amazon și-a schimbat radical abordarea pentru 2 00  000 de produse din 2  000 de fabrici, reducând astfel consumul de carton cu 5,4 milioane de metri pătrați, materialele generice cu 11  203,7 tone și volumul total de cutii cu 4 10  000 de metri cubi. În realitate, în ultimă instanță, consumatorului îi revine răspunderea pentru deșeurile de ambalaje, însă și producătorul sau utilizatorul intermediar trebuie să manifeste interes pentru cantitatea de ambalaje care se transformă în cele din urmă în deșeuri.

3.11.

Aspectele de mai jos necesită o examinare amănunțită, care să ducă la o înțelegere globală a situației actuale și la găsirea unor posibile soluții, pentru a avea certitudinea faptului că sectorul european al ambalajelor rămâne competitiv și durabil din punctul de vedere al mediului, furnizând locuri de muncă decente pentru miile de lucrători care depind de el.

3.12.

Orice schimbare în ceea ce privește disponibilitatea materiilor prime va influența atât prețul, cât și disponibilitatea produselor finite de ambalare, riscând să afecteze grav buna desfășurare a activităților sectorului. Prin urmare, ar trebui efectuată o analiză a tendințelor și a factorilor determinanți ai acestora în ceea ce privește materiile prime, astfel încât sectorul să poată anticipa schimbările viitoare, evitând posibilele perturbări aferente. Asupra sectorului ambalajelor din metal se exercită, de exemplu, o presiune aparte din cauza creșterii semnificative a costurilor materiilor prime, dar și a prețurilor la energie.

3.13.

În 2012, Comisia a lansat Parteneriatul european pentru inovare privind materiile prime, care are scopul de a aborda provocările aferente aprovizionării cu materii prime minerale și pe bază de lemn.

3.14.

Cererea, cu precădere din Asia, a dus la majorarea prețurilor materiilor prime secundare pentru ambalajele din hârtie, producătorii acestora neputând să transfere, pur și simplu, aceste costuri suplimentare asupra clienților lor. Cererea din partea Chinei a avut o mare contribuție la majorarea prețului materialelor reciclate pentru ambalajele din hârtie (din 2006, prețul hârtiei recuperate aproape că s-a dublat și, în același interval de timp, a crescut cu aproape 50 % prețul hârtiei reciclate). Este posibil ca această tendință de creștere să se manifeste și în viitorul apropiat.

4.1.

Conform Eurostat, subsectorul ambalajelor din metal (printre care și cele din oțel și aluminiu) utilizate în acest sector cuprinde în jur de 60  000 de angajați în Europa, dintr-un număr total de 3 55  000 de lucrători din industria siderurgică europeană, iar Metal Packaging for Europe estimează că 80  000 de persoane sunt angajate în industria aluminiului, număr care, în cadrul întregului lanț valoric al industriei aluminiului, se ridică la 2 55  000. Sectorul a avut însă de suferit de pe urma disponibilizărilor, din cauza consolidării sale ori a concurenței la nivel mondial (4).

4.2.

Provocările cărora trebuie să le facă față angajatorii și lucrătorii din acest sector al industriei din Europa constau în garantarea faptului că acesta își menține avantajul concurențial, utilizează pe deplin inovațiile tehnologice și produce bunuri durabile din punctul de vedere al mediului și de calitate superioară.

4.3.

Concurența externă exercită în continuare presiuni asupra condițiilor de muncă ale angajaților din acest sector, pe care ne bazăm în ceea ce privește crearea de bogăție, utilizarea tehnologiilor inovatoare și – aspect fundamental – menținerea acestui sector în activitate și a unui viitor durabil pentru generațiile viitoare.

4.4.

Sectorul european al ambalajelor suferă în continuare de pe urma supracapacității care, în combinație cu impactul concurenței externe, are repercusiuni asupra salariilor și condițiilor de muncă. Tendința descendentă a ocupării forței de muncă din acest sector reflectă impactul concurenței și, totodată, al supracapacității.

4.5.

Sectorul ambalajelor este capabil să ofere mai mult economiilor europene, datorită capacității sale de reciclare a materialelor. Tot mai multe ambalaje sunt reciclate ori sunt produse tot din materiale reciclate, provenite de la alte sectoare de prelucrare. Avantajele reciclării în materie de mediu sunt destul de clare, fiind menționate cu regularitate în documentele Comisiei. Cu toate acestea, sectorul ambalajelor este în măsură să îmbunătățească rata reciclării din statele membre. În același timp, el poate închide bucla economiei circulare, împiedicând exportul deșeurilor dubioase și interzicând accesul pe piețele europene al importatorilor de ambalaje care nu respectă cele mai bune practici în materie de mediu (5). Întreprinderile producătoare de ambalaje din metal și aluminiu, ale căror produse reprezintă 16 % din volumul total de produse din aluminiu din Europa, se bazează atât pe extracția de materie primă (bauxită), cât și pe reciclarea deșeurilor din metal.

4.6.

Un alt aspect semnificativ și important al sectorului european al ambalajelor este protecția consumatorilor, prin furnizarea unor informații esențiale cu privire la produs sau a recomandărilor de utilizare a acestuia. Consumatorii contează pe ambalaj, pe bună dreptate, pentru protecția bunurilor achiziționate și, în cazul alimentelor sau băuturilor, pentru a preveni riscurile pentru sănătate pe care le pot antrena produsele alimentare contaminate. Distribuitorii au așteptări similare dar, în plus, ar dori ca ambalajele produselor pe care le oferă spre vânzare să asigure, pe cât posibil, prelungirea termenului de valabilitate a acestora.

4.7.

Profilul și structura acestui sector în viitor depind, într-o măsură mai mare sau mai mică, de inovare și de investițiile în tehnologie: imprimarea în 3D, de exemplu, este o oportunitate pentru sector și consumatori, dar introducerea și funcționarea ei cu succes vor depinde în mare măsură de cooperarea din cadrul sectorului și de așteptările consumatorilor. Sectorul trebuie să valorifice tehnologiile existente și să se adapteze la acestea printr-un dialog adecvat.

4.8.

Bunele practici, menite să contribuie la transformarea acestui sector și la adaptarea lui la schimbări, se dezvoltă neîncetat, însă necesită asistență din partea instituțiilor europene pentru exploatarea la maximum a potențialului său. UE poate să ofere asistență sub formă de sprijin financiar sau prin crearea unui forum pe care partenerii social să poarte discuții, iar sectorul trebuie să se implice, alături de UE, în acest proces.

4.9.

Nu pot fi găsite soluții durabile și funcționale decât dacă cele două componente ale sectorului conlucrează și dacă dialogul social la nivel național și european favorizează această colaborare. Prin urmare, pentru a începe abordarea unor probleme puse în evidență în prezentul document, este esențial să se creeze un comitet de dialog social sectorial pentru sectorul ambalajelor.