15.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 468/173

—

având în vedere rezoluțiile sale din 12 iunie 2013 referitoare la consolidarea democrației europene în viitoarea UEM (1), din 23 mai 2013 referitoare la viitoare propuneri legislative privind UEM: răspuns la comunicările Comisiei (2) și din 21 noiembrie 2013 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a uniunii economice și monetare” (3),

—

având în vedere articolul 110 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât instituțiile Uniunii Europene și statele membre au depus eforturi susținute pentru a restabili credibilitatea și stabilitatea financiară, îndeosebi prin adoptarea și punerea în aplicare a unor reforme structurale și prin adoptarea noului cadrul de guvernanță economică; întrucât aceste eforturi trebuie duse la bun sfârșit prin instituirea unei veritabile uniuni bancare;

B.

întrucât este necesară o mai bună coordonare a politicilor economice în scopul creșterii competitivității, sustenabilității și creării de locuri de muncă în UE;

C.

întrucât „metoda comunitară” oferă abordarea adecvată pentru a face față încercărilor cu care se confruntă UE și moneda sa;

D.

întrucât la baza tuturor deciziilor ar trebui să stea controlul parlamentar și asumarea răspunderii la nivelul la care sunt luate acestea;

E.

întrucât respectarea deplină și aplicarea riguroasă a dreptului Uniunii Europene constituie fundamentul acestei politici;

F.

întrucât, într-un mediu geopolitic care traversează schimbări rapide, se caracterizează prin volatilitate și este marcat de apariția unor noi provocări în materie de securitate, de reorientarea Statelor Unite către regiunea Asia-Pacific și de impactul crizei financiare, UE trebuie să-și asume răspunderea în calitate de furnizor de securitate credibil ce dispune de o reală autonomie strategică, îndeosebi în vecinătatea sa, fapt ce va avea drept efect creșterea propriei sale securități;

G.

întrucât singurul mod în care șefii de stat și de guvern pot aborda aceste tendințe geopolitice și reducerea necoordonată a cheltuielilor aferente apărării îl constituie o coordonare accelerată a cooperării în materie de apărare,

1.

subliniază în mod insistent că „metoda comunitară” oferă abordarea adecvată în încercarea de a răspunde provocărilor cu care se confruntă UE și moneda sa, inclusiv în ceea ce privește reglementarea serviciilor financiare și uniunea bancară;

2.

readuce în atenția Consiliului European angajamentul politic asumat cu privire la ajungerea la un acord asupra mecanismului unic de rezoluție înainte de sfârșitul actualei legislaturi; invită Consiliul European să-și reitereze solicitarea adresată Consiliului de Miniștri de a încheia cu succes înainte de sfârșitul anului 2013 negocierile pe marginea Directivei privind garantarea depozitelor și asupra cadrului privind redresarea și soluționarea;

3.

invită Consiliul European să își asume un angajament politic în ceea ce privește preparativele legislative efectuate în temeiul tratatelor în vederea unei mai bune coordonări a politicilor economice; speră ca Parlamentul și celelalte instituții ale Uniunii Europene să ajungă la un acord privind elementele fundamentale ale acestei coordonări îmbunătățite a politicilor economice înainte de sfârșitul actualei legislaturi;

4.

solicită ca, pe baza coordonării îmbunătățite a politicilor economice, menționată anterior, să fie adoptat un act juridic privind „orientările de convergență” în cadrul procedurii legislative ordinare, care să prevadă, pentru o perioadă stabilită, un număr foarte restrâns de obiective care să fie atinse prin măsurile de reformă cele mai urgente;

5.

își reiterează solicitarea ca statele membre să se asigure că programele naționale de reformă care ar trebui elaborate pe baza orientărilor de convergență menționate mai sus și verificate de Comisie sunt dezbătute și adoptate de parlamentele naționale în cauză; consideră că acest aspect este esențial pentru o asumare mai fermă a obiectivelor și pentru consolidarea răspunderii democratice pe parcursul întregului proces;

6.

consideră că ar fi indicat ca statele membre să se angajeze în favoarea deplinei aplicări a programelor naționale de reformă, astfel cum au fost verificate; sugerează că, pe această bază, statele membre ar putea încheia un „parteneriat în favoarea convergenței” cu instituțiile UE, prevăzându-se totodată posibilitatea de finanțare condițională a activităților de reformă;

7.

reafirmă că intensificarea cooperării economice ar trebui însoțită de un mecanism bazat pe măsuri de încurajare; consideră că orice finanțări sau instrumente suplimentare, cum ar fi un mecanism de solidaritate, trebuie să fie parte integrantă a bugetului UE, rămânând însă în afara plafoanelor convenite în cadrul financiar multianual (CFM);

8.

reamintește că Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG) trebuie integrat în dreptul Uniunii Europene până la 1 ianuarie 2018, cel târziu, pe baza unei evaluări a experienței câștigate pe parcursul punerii sale în aplicare, astfel cum se prevede la articolul 16 din TSCG;

9.

reamintește poziția sa de principiu, conform căreia UEM consolidată nu ar trebui să divizeze UE, ci, dimpotrivă, să genereze o integrare mai profundă și o guvernanță mai solidă, pentru care să poată opta toate statele membre care nu fac parte din zona euro;

10.

invită Consiliul European să respecte în totalitate articolul 15 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

11.

apreciază că, într-un mediu geostrategic care traversează schimbări rapide, se caracterizează prin volatilitate și este marcat de apariția unor noi provocări în materie de securitate, de reorientarea Statelor Unite către regiunea Asia-Pacific și de impactul crizei financiare, UE trebuie, fără a dubla activitățile existente în cadrul NATO, să-și asume răspunderea care îi revine în calitate de actor politic mondial și de furnizor de securitate credibil, ce dispune de o reală autonomie strategică, îndeosebi în vecinătatea sa, pentru a promova pacea și securitatea la nivel internațional, pentru a-și apăra interesele la nivel mondial și pentru a asigura securitatea cetățenilor săi; în acest sens, subliniază necesitatea ca UE să fie coerentă în politicile sale și să acționeze mai rapid și mai eficient în asumarea responsabilităților menționate mai sus;

12.

constată că UE se confruntă în prezent cu importante constrângeri financiare și că statele membre, atât din motive financiare, cât și bugetare și politice, indiferent dacă au sau nu legătură cu criza care afectează zona euro, se află într-o fază de reduceri necoordonate ale nivelurilor cheltuielilor aferente apărării; evidențiază posibilul impact negativ al acestor măsuri asupra capabilităților lor militare și, în consecință, asupra capacității UE de a-și asuma în mod eficace responsabilitățile în domeniile menținerii păcii, prevenirii conflictelor și consolidării securității internaționale;

13.

apreciază că, pentru a răspunde provocărilor menționate mai sus, șefii de stat și de guvern ai UE trebuie să profite de ocazia oferită de Consiliul din decembrie 2013 pronunțându-se în termeni clari în favoarea consolidării sistemului european de apărare;

14.

salută, în această privință, Comunicarea Comisiei din 24 iulie 2013 intitulată „Către un sector al apărării și al securității mai competitiv și mai eficient” (COM(2013)0542) și raportul final din 15 octombrie 2013 al Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/șefului Agenției Europene de Apărare;

15.

invită Consiliul European să pună în practică sugestiile formulate în rapoartele Parlamentului referitoare la politica externă și de securitate comună, la politica de securitate și apărare comună (PSAC) și la baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB);

16.

consideră că statele membre trebuie, mai întâi, să se angajeze să corecteze deficiențele operative ale PSAC, garantând că vor sprijini atât misiunile civile, cât și operațiunile militare din cadrul PSAC, mai ales prin coordonarea capabilităților;

17.

subliniază faptul că, prin Tratatul de la Lisabona, au fost introduse mai multe instrumente noi legate de PSAC, care nu au fost puse în practică până în prezent; subliniază, în această privință, necesitatea ca dispozițiile în cauză să fie puse în aplicare pentru a se continua consolidarea PSAC și invită Consiliul să valorifice pe deplin instrumentele menționate mai sus (ca, de exemplu, cooperarea structurată permanentă între statele membre, prevăzută la articolul 46 alineatul (6) din TUE, fondul de lansare, prevăzut la articolul 41 alineatul (3) și posibilitatea de a încredința misiuni și operațiuni din cadrul PSAC îndeosebi grupului de state membre în cauză, prevăzută la articolul 42 alineatul (5) și la articolul 44 alineatul (1));

18.

evidențiază importanța inițierii unui proces de reflecție strategică în vederea definirii obiectivelor și priorităților Uniunii Europene și a stabilirii unei foi de parcurs, care să aloce termene, pentru intensificarea cooperării în materie de apărare (o carte albă care ar servi drept cadru de reflecție cu privire la procesele naționale);

19.

invită Consiliul să inițieze o cooperare consolidată în domeniul armamentului, constând în principal din a acorda Agenției Europene de Apărare competențele necesare pentru a-și exercita pe deplin rolul de promovare a coordonării, de supraveghere a angajamentelor, de stabilire a priorităților investiționale în materie de tehnologii (inclusiv factori strategici, precum alimentarea în aer, comunicațiile prin satelit, transportul aerian strategic, sistemele aeriene pilotate de la distanță, apărarea informatică și cerul unic european), convenind asupra utilizării la o scară mai largă a coalițiilor voluntare/grupurilor-nucleu și găsind o soluție viabilă de utilizare a grupărilor tactice;

20.

invită statele membre să se angajeze că vor sprijini o EDTIB solidă, capabilă să depășească fragmentarea și să crească creativitatea și capacitatea sectoarelor industriei europene printr-o coordonare mai strânsă a planificării bugetelor naționale ale apărării (eventual, prin instituirea unui „semestru european” consacrat problematicii apărării) și printr-o cooperare mai strânsă la nivelul sectoarelor industriale (armonizarea standardelor și certificarea echipamentelor de apărare); solicită să se prevadă noi stimulente și măsuri de sprijin pentru industria apărării, alături de un angajament în favoarea dezvoltării de tehnologii și sisteme cheie în domeniul apărării (stimulente fiscale, sprijin financiar în favoarea cercetării și a dezvoltării și instituționalizarea sinergiilor dintre capacitățile civile și capabilitățile militare);

21.

solicită statelor membre să-și intensifice într-o măsură semnificativă cooperarea și coordonarea cu privire la aspectele legate de apărare care prezintă importanță pentru o PSAC eficace; solicită statelor membre să își asume aspirații mai înalte în ceea ce privește procesul de grupare și utilizare în comun;

22.

subliniază că puterea Uniunii Europene, comparativ cu alte organizații, stă în potențialul său unic de a mobiliza întreaga gamă de instrumente politice, economice, de dezvoltare și umanitare capabile să vină în sprijinul gestionării, de către Uniune, a crizelor civile și militare, dar și în sprijinul misiunilor și operațiunilor sale desfășurate sub egida unei autorități politice unice, și anume VP/ÎR, și că această abordare cuprinzătoare, indiferent dacă apelează la „puterea subtilă” sau la acțiuni mai ferme, după caz, îi conferă o flexibilitate și o eficiență unice și apreciate la scară largă;

23.

sprijină crearea unui consiliu al miniștrilor apărării, astfel încât să se acorde apărării importanța meritată;

24.

îndeamnă șefii de stat și de guvern, ținând seama de importanța strategică a apărării europene și de amploarea provocărilor cu care se confruntă Uniunea, să reexamineze, în decembrie 2015, progresele realizate în punerea în aplicare a Concluziilor Consiliului din 2013, pe baza unui raport privind punerea în aplicare elaborat de vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate;

25.

este profund îngrijorat de situația politică din Ucraina, după reuniunea la nivel înalt de la Vilnius și invită Consiliul European să abordeze această chestiune;

26.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European și Comisiei.