4.10.2012

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 299/115

---

Avizul Comitetului Economic și Social European privind Cartea albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile

COM(2012) 55 final

2012/C 299/21

Raportor: dl Petru Sorin DANDEA

Coraportor: dl Krzysztof PATER

La 16 februarie 2012, în conformitate cu articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană a hotărât să consulte Comitetul Economic și Social European cu privire la

Cartea albă – O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile

COM(2012) 55 final.

Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 27 iunie 2012.

În cea de-a 482-a sesiune plenară, care a avut loc la 11 și 12 iulie 2012 (ședința din 12 iulie 2012), Comitetul Economic și Social European a adoptat prezentul aviz cu 180 de voturi pentru, 27 de voturi împotrivă și 19 abțineri.

1.   Concluzii și recomandări

1.1   Sistemele publice de pensii sunt una dintre cele mai importante componente ale plasei de siguranță reprezentate de securitatea socială în aproape toate statele membre și o parte fundamentală a modelului social european, având în vedere că pensiile reprezintă principala sursă de venit pentru pensionari. Comitetul regretă că, în Cartea albă, Comisia se concentrează mai mult asupra altor aspecte ale sistemelor de pensii și nu caută soluții pentru consolidarea pensiilor publice.

1.2   Sistemele de pensii nu operează izolat de sistemul economic național. De aceea, CESE recomandă statelor membre ca politicile de pensii să fie proiectate în strânsă legătură cu politicile pieței forței de muncă, de protecție socială, fiscale și macroeconomice (având în vedere că pensiile sunt finanțate din economii acumulate din salarii în cursul vieții active a persoanelor sau din sume plătite sistemelor de pensii private), prin implicarea activă a partenerilor sociali și organizațiilor societății civile în procesul de concepere.

1.3   Nu există o soluție universală la provocarea pe care îmbătrânirea populației o ridică în fața sistemelor de pensii. Majoritatea statelor membre care au reformat sistemele de pensii în ultima decadă au vizat prin politicile implementate reducerea costurilor, prin creșterea vârstei legale de pensionare și trecerea la sistemul de indexare a pensiilor bazat pe creșterea prețurilor. CESE a afirmat deja clar că majorarea vârstei legale de pensionare nu reprezintă un răspuns suficient la îmbătrânirea populației și atrage atenția asupra faptului că, pe termen lung, această abordare poate duce la un risc social, putând să expună riscului de sărăcie numeroși pensionari.

1.4   CESE consideră că statele membre trebuie să realoce bogăția; ele trebuie să-și concentreze eforturile de reformă, în următoarele decenii, pe creșterea veniturilor care finanțează sistemele de pensii, prin extinderea lor la toate categoriile socioprofesionale, creșterea ocupării forței de muncă, îmbunătățirea mecanismelor de colectare a contribuțiilor, combaterea muncii nedeclarate și a evaziunii fiscale. CESE salută faptul că actuala Carte albă insistă mult mai mult decât documentele precedente ale Comisiei asupra importanței pe care o au piața forței de muncă și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă pentru a se face față cu succes provocărilor evoluției demografice și pentru a îndeplini principalele obiective privind pensiile. Este însă regretabil că această evidențiere a rolului jucat de piața forței de muncă nu se reflectă în principalele recomandări în materie de pensii; aceste recomandări au fost preluate în bună măsură fără modificări din documentele anterioare.

1.5   CESE consideră că, în cadrul proceselor de reformă a sistemelor naționale de pensii, statele membre trebuie să aibă în vedere faptul că, pentru milioane de viitori pensionari, pensia reprezintă unica protecție în fața riscului de sărăcie la o vârstă înaintată. De aceea, CESE recomandă ca anumite standarde privind pensia minimă sau mecanisme de protecție a veniturilor provenite din pensii să fie încorporate în viitoarele reglementări, în scopul asigurării unor venituri care să se ridice deasupra pragului sărăciei.

1.6   Prin însăși natura lor, sistemele de pensii funcționează pe termen lung. De aceea, în procesul de reformă, statele membre trebuie să aibă în vedere perioade suficient de lungi, adaptate contextului economic și social național și care să beneficieze de o acceptare largă a societății. CESE recomandă o asemenea abordare, având în vedere faptul că o reformă a sistemului de pensii ale cărei costuri sunt transferate actualelor generații tinere de lucrători sau generațiilor actuale de pensionari nu este echitabilă. Comitetul este în favoarea unei abordări care să asigure echitatea între generații, din punctul de vedere al durabilității sistemului și al unui nivel adecvat al beneficiilor, permițând un nivel de trai decent.

1.7   CESE solicită Comisiei și statelor membre să-și concentreze eforturile pentru promovarea măsurilor active de prelungire a vieții profesionale. Acest demers trebuie să aibă drept scop apropierea vârstei reale de pensionare de vârsta legală actuală de pensionare. Aceasta reprezintă una dintre soluțiile pentru asigurarea viabilității sistemelor de pensii în Europa. Printre aceste măsuri, cea mai importantă presupune concentrarea atenției pe negocierea condițiilor de muncă între partenerii sociali, în ceea ce privește, de exemplu, adaptarea locurilor de muncă la capacitățile și starea de sănătate a lucrătorilor în vârstă, ținându-se seama de condițiile dificile pe care le implică anumite locuri de muncă, îmbunătățirea accesului la programele de formare continuă, mai buna prevenire a invalidității, reconcilierea vieții profesionale cu cea de familie și eliminarea barierelor legale sau de altă natură din calea prelungirii vieții profesionale. Schimbarea atitudinii angajatorilor față de această categorie de vârstă și dezvoltarea unei atitudini pozitive în rândul angajaților în vârstă, care să le permită să opteze pentru o prelungire a vieții profesionale, trebuie să facă parte integrantă din procesul de reformă. Reformarea pieței forței de muncă în așa fel încât să se creeze condiții care să permită întreprinderilor să ofere locuri de muncă de calitate este un pas necesar pentru a pune în practică prelungirea vieții profesionale. Toate aceste politici trebuie concepute și puse în aplicare în strânsă colaborare cu partenerii sociali. Cu toate acestea, CESE consideră că dispozițiile privind pensionarea anticipată ar trebui păstrate, pentru ca acei lucrători care au exercitat o activitate profesională deosebit de grea sau de periculoasă, precum și cei care au intrat în câmpul muncii foarte devreme (înainte de împlinirea vârstei de 18 ani) să poată beneficia în continuare de acest drept.

1.8   Comitetul observă că statele membre au făcut deja progrese cu privire la reformele cadrului lor juridic, însă este totodată convins că ar trebui îmbunătățit cadrul juridic pentru sistemele de pensii complementare, deoarece acestea vor juca un rol în adecvarea și durabilitatea viitoare a sistemelor de pensii. Comitetul este, de aceea, foarte îngrijorat cu privire la unele dintre propunerile privind pensiile ocupaționale. Având în vedere că sistemele de pensii sunt foarte diferite de serviciile de asigurări de viață, Comitetul nu susține obiectivul enunțat de revizuire a Directivei IFPO pentru „a asigura condiții de egalitate cu directiva Solvabilitate II”, ci recomandă introducerea unor măsuri special concepute pentru asigurarea activelor fondurilor de pensii, după consultări prealabile cu partenerii sociali și cu alte părți interesate.

1.9   Pensiile au ca scop asigurarea unui venit pentru pensionari, care să înlocuiască salariul pe care l-au obținut în cursul vieții lor active și care să fie proporțional cu acesta. Comitetul consideră că, în viitor, va fi necesar să se reducă diferența dintre veniturile din pensii obținute de lucrătorii de gen masculin și cei de gen feminin, precum și să se asigure o acoperire adecvată a riscurilor legate de îmbătrânire pentru lucrătorii cu profesii sau cariere atipice. Diferența încă existentă între bărbați și femei pe piața forței de muncă are consecințe serioase asupra drepturilor acumulate și, prin urmare, și asupra perspectivelor de venit din pensii pentru femei. Comitetul face apel la statele membre să caute, în colaborare cu partenerii sociali, soluții pentru reducerea diferenței în materie de drepturi de pensie dintre bărbați și femei, cauzate de normele existente și de practicile de pe piața muncii.

1.10   CESE încurajează Comisia să pună în practică intenția de a utiliza o parte din FSE, în perioada de programare 2014-2020, pentru sprijinirea proiectelor destinate ocupării lucrătorilor în vârstă sau prelungirii vieții profesionale. De asemenea, ar trebui sprijinite proiectele cu caracter educațional în domeniul creșterii nivelului de alfabetizare financiară a lucrătorilor, în special în ceea ce privește planificarea pensionării. CESE consideră că partenerii sociali și alte organizații ale societății civile, alături de alte entități publice, pot juca un rol important în promovarea acestor proiecte.

2.   Introducere

2.1   La 16 februarie 2012, cu întârziere față de programul inițial, Comisia Europeană a publicat Cartea albă O agendă pentru pensii adecvate, sigure și viabile, ca urmare a consultărilor inițiate prin Cartea verde din iulie 2010. În ciuda faptului că a preluat o serie de recomandări formulate de Comitetul Economic și Social European în avizul său pe această temă, Comisia își menține opiniile legate de soluțiile pe care statele membre ar trebui să le implementeze pentru a asigura sisteme de pensii viabile și sigure în contextul îmbătrânirii populației, accentuând necesitatea de a reduce cheltuielile cu pensiile, mai degrabă decât de a găsi soluții pentru creșterea veniturilor care le finanțează, și recomandând corelarea vârstei de pensionare cu creșterea speranței de viață, toate acestea fiind puncte în legătură cu care CESE s-a exprimat în mod critic în repetate rânduri.

2.2   Pentru a susține necesitatea reformei sistemelor de pensii, Comisia utilizează date statistice care pot crea o imagine eronată a problemelor pe care le ridică îmbătrânirea populației. De exemplu, graficul prezentat în Figura 1 din Cartea albă compară evoluția numărului persoanelor din grupa de vârstă de 60+ de ani cu cea a persoanelor din grupa 20-59 de ani, demonstrând că numărul celor din prima categorie va crește în următoarele două decade cu aproximativ 2 milioane în fiecare an, în timp ce numărul celor din grupa a doua va scădea, în medie, cu un milion pe an. Până în 2020, vârsta legală de pensionare în majoritatea statelor membre va fi de 65 de ani sau mai mult, ceea ce înseamnă că grupa de vârstă de 60+ de ani va cuprinde și angajați, și pensionari. Așa cum a mai recomandat anterior (1), CESE este de părere că în studiul efectelor fenomenului de îmbătrânire asupra finanțării sistemelor de securitate socială trebuie utilizat raportul de dependență economică, acesta oferind imaginea corectă asupra nevoilor reale de finanțare. Comisia recunoaște acest lucru în Cartea albă. În acest sens, CESE salută faptul că actuala Carte albă insistă mult mai mult decât documentele precedente ale Comisiei asupra importanței pe care o au piața forței de muncă și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă pentru a se face față cu succes provocărilor evoluției demografice și pentru a atinge principalele obiective privind pensiile. Este însă regretabil că această evidențiere a rolului jucat de piața forței de muncă nu se reflectă în principalele recomandări în materie de pensii; aceste recomandări au fost preluate în bună măsură fără modificări din documentele anterioare.

2.3   Comisia consideră că succesul reformelor sistemelor de pensii în statele membre reprezintă un factor determinant major pentru buna funcționare a uniunii economice și monetare, care va influența și capacitatea UE de a atinge două dintre obiectivele Strategiei Europa 2020 – creșterea ratei de ocupare a forței de muncă la 75 % și reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie cu cel puțin 20 de milioane. CESE a atras însă atenția (2) asupra faptului că multe dintre măsurile de austeritate implementate de statele membre confruntate cu efectele crizei financiare și a datoriilor suverane se pot dovedi a fi factori de influență negativă pentru realizarea acestor obiective. Orice măsuri de stabilitate fiscală trebuie să fie completate, întotdeauna, prin investiții generatoare de locuri de muncă și prin măsuri care să favorizeze creșterea.

2.4   Comisia dorește să ofere statelor membre orientări politice și inițiative care să răspundă nevoilor de reformă care au fost evidențiate și în recomandările specifice pentru fiecare țară, în cadrul semestrului european în 2011. CESE regretă că aceste recomandări se referă în special la creșterea vârstei legale de pensionare și la modificarea sistemelor de indexare a pensiilor. Pentru unele state membre, care au încheiat acorduri de tip standby cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, în cadrul recomandărilor au fost incluse soluții precum înghețarea temporară a valorii pensiilor sau chiar diminuarea acestora.

3.   Observații generale

3.1   Actualele probleme legate de sistemul de pensii

3.1.1   CESE este de acord cu afirmația Comisiei conform căreia viabilitatea și caracterul adecvat al pensiilor depinde de gradul în care acestea sunt susținute de contribuții, taxe și economii. Acestea nu sunt însă plătite doar de către persoanele active care ocupă un loc de muncă, ci și de pensionari. Cu alte cuvinte, orice proiecție pe termen lung în ceea ce privește echilibrul dintre contribuabilii activi și beneficiarii pensionați trebuie să țină seama și de acest aspect.

3.1.2   Sistemele publice de pensii reprezintă principala sursă de venituri pentru pensionari în aproape toate statele membre. De aceea, este imperios necesar să se întreprindă toate eforturile pentru a asigura durabilitatea și accesibilitatea acestora în continuare. Comitetul consideră că finanțarea sistemelor publice poate fi asigurată în cel mai bun mod printr-o rată ridicată a ocupării forței de muncă și prin măsuri suplimentare de finanțare, așa cum s-a procedat în unele state membre (de exemplu subvenții de la buget, venituri suplimentare, rezerve și fonduri de stabilitate). Aceste sisteme de pensii se bazează pe principiul solidarității și creează solidaritate între generații și în cadrul acestora, ceea ce este în beneficiul coeziunii sociale. În plus, în unele state membre, acestea permit acumularea drepturilor de pensie în cursul perioadelor de șomaj sau a întreruperilor carierei din cauză de boală sau din motive familiale. Aceste sisteme și-au dovedit rolul de stabilizatori financiari în cursul crizei financiare din 2008, chiar dacă în unele state membre pensiile persoanelor individuale au fost afectate în mod negativ. În schimb, unele sisteme de pensii cu finanțare privată care își investiseră o parte din active în produse financiare foarte riscante s-au confruntat cu pierderi grave, care au dus la o reducere substanțială a pensiilor pentru mulți dintre beneficiarii lor. Factorii de decizie trebuie să țină seama de impactul reducerilor asupra cererii globale, din perspectiva faptului că prestațiile de asigurări sociale nu sunt simple „cheltuieli”, întrucât ele asigură mijloacele de acțiune și de consum pentru o treime din populația Europei.

3.2   Asigurarea viabilității financiare a sistemelor de pensii

3.2.1   Comisia declară că pensiile ar putea crește în medie cu 2,5 puncte procentuale din PIB la nivelul UE până în 2060. Așa cum a afirmat și în avize anterioare, Comitetul recomandă ca statele membre să utilizeze aceste cifre cu circumspecție atunci când promovează reformele sistemelor de pensii, deoarece multe dintre acestea se bazează pe anumite proiecții pe termen lung, care uneori nu se verifică în realitate. Cu toate acestea, diferențele existente în prezent între nivelurile cheltuielilor cu pensiile în statele membre este de 9 puncte procentuale din PIB, de la 6 % în Irlanda la 15 % în Italia. Acest fapt arată că poate exista o anumită flexibilitate în structura cheltuielilor publice fără ca aceasta să afecteze sensibil competitivitatea statelor membre care, conjunctural, pot avea cheltuieli mai mari cu sistemele de securitate socială.

3.2.2   Reformele sistemelor de pensii realizate în ultima decadă de către statele membre au vizat în principal reducerea cheltuielilor, prin creșterea vârstei legale de pensionare și prin aplicarea unor sisteme de indexare a pensiilor care se orientează în principal sau exclusiv după indicele prețurilor de consum. CESE consideră că această ultimă modificare poate avea efecte negative pe termen lung, prin scăderea dramatică a pensiilor. Conform unui studiu (3) publicat de OIM, se observă că o diferență de doar 1 punct procentual între creșterea salariilor și cea a pensiilor, pe o perioada de 25 de ani, poate conduce la o scădere a pensiilor cu 22 %.

3.2.3   Sistemul național de pensii nu operează izolat de economia națională. El reprezintă un subsistem care interacționează cu altele la nivel național și global. De aceea CESE consideră că, pentru asigurarea viabilității financiare a sistemelor de pensii, statele membre trebuie să-și concentreze eforturile în următoarele decenii pe creșterea veniturilor. Această creștere nu poate fi obținută doar pe seama creșterii numărului de persoane active care contribuie și prin prelungirea vieții profesionale, ci și printr-o mai bună gestiune a finanțelor publice, prin combaterea evaziunii fiscale și a muncii fără forme legale. Creșterea sustenabilă și un nivel ridicat al ocupării promovează un mediu propice sistemelor de pensii. Reformarea pieței forței de muncă în așa fel încât să se creeze condiții care să permită întreprinderilor să ofere locuri de muncă de calitate este un pas necesar pentru a pune în practică prelungirea vieții profesionale. De asemenea, condițiile de muncă decente, care asigură un echilibru între responsabilitățile la locul de muncă și cele familiale, pot contribui la creșterea ratei fertilității, diminuând în acest fel presiunea îmbătrânirii supra sistemului de pensii. În același timp, este necesară adoptarea de măsuri pentru a spori disponibilitatea fiecăruia de a munci mai mult timp, ceea ce implică și disponibilitatea de a învăța pe tot parcursul vieții și de a adopta un comportament sanitar preventiv.

3.2.4   În conformitate cu avizul său anterior, CESE arată că reformele pensiilor (inclusiv tranziția de la schemele prin repartiție la sistemele de pensii mixte, alcătuite din scheme obligatorii de tip redistributiv și din scheme prin capitalizare) care duc la modificări în finanțarea sistemelor de pensii, crescând datoriile explicite ale sectorului public și reducându-le pe cele implicite, nu ar trebui penalizate pe termen scurt din pricina datoriei publice explicite mai ridicate (4). De aceea, ar trebui avută în vedere revizuirea dispozițiilor Pactului de stabilitate și de creștere.

3.3   Menținerea caracterului adecvat al pensiilor

3.3.1   Comisia recunoaște că, prin reformele realizate de statele membre, ratele de înlocuire a sistemelor de pensii vor scădea în majoritatea statelor membre. Cum pensiile reprezintă principala sursă de venit pentru europenii în vârstă, CESE consideră că menținerea caracterului adecvat al pensiilor, așa încât să se asigure un nivel de trai decent, trebuie să constituie o prioritate pentru statele membre.

3.3.2   Având în vedere faptul că guvernele sunt responsabile pentru asigurarea unei pensii adecvate fiecărui european în vârstă, CESE consideră că ar trebui avută în vedere de către statele membre, în cooperare cu partenerii sociali, elaborarea unei definiții cuprinzătoare pentru aceasta.

3.3.3   Adecvarea veniturilor viitoarelor generații de pensionari va depinde într-o măsură tot mai mare de pilonii suplimentari de pensii cu capitalizare. CESE remarcă totuși că unele state membre care au promovat schemele de pensii obligatorii cu capitalizare, finanțate prin transferul unei părți a contribuțiilor din sistemul public de pensii, au ales să elimine aceste scheme, în special din cauza deficitului creat de funcționarea acestora în bugetul sistemului public. CESE se pronunță în favoarea schemelor de pensii cu capitalizare ocupaționale, înființate și administrate de patronate și de reprezentanții salariaților, și solicită Comisiei să sprijine partenerii sociali pentru întărirea capacității lor administrative în acest domeniu.

3.3.4   Din perspectiva tranziției treptate către sisteme de pensii cu finanțare suplimentară, în special sisteme legate de participarea la piața forței de muncă, este deosebit de important ca statele membre să asigure pensii adecvate pentru persoanele aflate în afara pieței forței de muncă pe toată durata vieții lor adulte. Astfel, persoanelor excluse de pe piața tradițională a forței de muncă, de exemplu din cauza unor handicapuri grave sau a unor probleme sociale grave și complexe, trebuie să li se garanteze pensii suficiente pentru a se evita inegalități sociale și mai ample la vârste mai înaintate.

3.4   Creșterea participării pe piața muncii a femeilor și a lucrătorilor în vârstă

3.4.1   Comisia arată că, în măsura în care este îndeplinit obiectivul Strategiei Europa 2020 de ocupare a forței de muncă în proporție de 75 % în categoria 20-64 de ani și se realizează progrese în următoarele decade, raportul de dependență economică ar putea rămâne la o valoare situată sub 80 %. Aceasta înseamnă că presiunea îmbătrânirii asupra sistemelor de pensii ar putea rămâne suportabilă.

3.4.2   CESE nu este de acord cu opinia Comisiei conform căreia o vârstă de pensionare fixă ar conduce la dezechilibre majore între durata vieții profesionale și durata perioadei de pensie. Majoritatea statelor membre, prin reformele sistemelor de pensii realizate în ultimii ani, au conectat dreptul de pensionare anticipată de durata vieții profesionale, reducând astfel semnificativ numărul angajaților care se bucură de acest privilegiu. Opinia CESE este că regimurile de pensionare anticipată trebuie menținute pentru a se asigura dreptul de pensionare anticipată pentru lucrătorii care au lucrat perioade lungi în locuri de muncă cu condiții grele sau periculoase, dar și pentru cei care și-au început cariera profesională foarte devreme, înainte de vârsta de 18 ani.

3.4.3   CESE s-a exprimat în numeroase rânduri (5) asupra elementelor fundamentale care trebuie avute în vedere de statele membre în implementarea reformelor care să conducă la prelungirea vieții active și salută faptul că Comisia a preluat o serie dintre acestea în Cartea albă. Cu toate acestea, CESE consideră că, la nivelul statelor membre, mai sunt multe de făcut pentru ca locurile de muncă să fie adaptate în mod real la capacitățile și starea de sănătate a lucrătorilor în vârstă.

3.5   Rolul statelor membre și al UE în domeniul pensiilor

3.5.1   CESE salută hotărârea Comisiei de a adopta o abordare globală în privința reformelor sistemelor de pensii, având în vedere caracterul interdependent al problematicilor macroeconomice, sociale și ale pieței forței de muncă. Deși statele membre dețin responsabilitatea elaborării sistemelor proprii de pensii, Comisia trebuie să folosească în mod creativ instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a oferi un sprijin consistent acestora în cadrul reformelor sistemelor de pensii; însă, întrucât în general evităm să facem pași înapoi, acest lucru trebuie realizat fără a aduce atingere drepturilor și fără instituirea unor reguli noi, inspirate de recesiunea pe care o traversăm, care ar putea fi în detrimentul cetățenilor odată ce economia se va fi redresat. Strategia Europa 2020, dar și noul cadru de guvernare european asigură Comisiei un spațiu de implicare suficient de larg în promovarea soluțiilor privind reforma pensiilor, ținând seama de faptul că pensiile nu reprezintă economii. CESE încurajează totodată Comisia să-și pună în practică intenția de a utiliza o parte din FSE, în perioada de programare 2014-2020, pentru sprijinirea proiectelor destinate ocupării lucrătorilor în vârstă sau promovării prelungirii vieții profesionale. Implicarea partenerilor sociali și a societății civile organizate în punerea în practică a unor asemenea proiecte trebuie să reprezinte o condiție preliminară.

3.5.2   Considerând că ocuparea și creșterea productivității muncii sunt elementele-cheie care ar trebui să preocupe statele membre, confruntate cu efectele fenomenului de îmbătrânire asupra sistemului de pensii, CESE recomandă ca toate politicile pe care guvernele intenționează să le implementeze să se bazeze pe acordul prealabil al partenerilor sociali.

3.6   Necesitatea reformei pensiilor

3.6.1   Referitor la recomandările formulate de Comisie pentru statele membre, privind reforma pensiilor, în cadrul analizelor anuale ale creșterii 2011 și 2012, CESE consideră că:

a.	creșterea vârstei efective de pensionare trebuie să fie generată de politici negociate cu partenerii sociali de încurajare a prelungirii vieții profesionale, și nu prin mecanisme automate de creștere a vârstei legale de pensionare, așa cum recomandă Comisia;

b.	limitarea accesului la pensionarea anticipată trebuie să țină cont de situația concretă în care se află anumite grupuri de lucrători, în special cei care au lucrat în condiții de muncă grele sau periculoase sau cei care și-au început cariera foarte devreme (înainte să împlinească 18 ani);

c.

prelungirea vieții active prin accesul mai bun la programele de formare, adaptarea locurilor de muncă la o forță de muncă mai diversificată, dezvoltarea de oportunități de angajare pentru lucrătorii în vârstă, sprijinirea îmbătrânirii active și în condiții bune de sănătate, precum și eliminarea barierelor legale sau de alt tip care împiedică accesul lucrătorilor în vârstă pe piața forței de muncă reprezintă abordarea cea mai bună care poate conduce la creșterea vârstei efective de pensionare;

d.

egalizarea vârstei legale de pensionare pentru bărbați și femei trebuie realizată într-o perioadă de timp care să țină cont de situația specifică pieței forței de muncă din fiecare stat membru; ar trebui acordată o atenție specială micșorării diferenței dintre drepturile de pensie ale bărbaților și cele ale femeilor;

e.

încurajarea dezvoltării sistemelor de economii suplimentare pentru pensii trebuie realizată prin implicarea partenerilor sociali, în special sub forma schemelor ocupaționale de pensii, acestea dovedindu-se pe parcursul crizei financiare a fi mai sigure decât alte tipuri de sisteme prin capitalizare, precum și sub forma economiilor private cu acordarea de stimulente fiscale orientate, în special pentru persoanele care nu-și pot permite astfel de servicii.

3.7   Obținerea unui echilibru între durata vieții profesionale și durata pensionării

3.7.1   CESE consideră că statele membre pot susține creșterea vârstei efective de pensionare, ceea ce înseamnă o perioadă de activitate mai lungă, prin măsuri active de încurajare a prelungirii vieții profesionale pe bază voluntară. Creșterea automată a vârstei legale de pensionare, pe baza unor prognoze de creștere a speranței de viață, se poate dovedi contraproductivă, mulți lucrători vârstnici, în special cei care se confruntă cu probleme de sănătate, alegând să se îndrepte către alți piloni ai sistemului de securitate socială (6).

3.7.2   CESE este de acord cu opinia Comisiei conform căreia reforma pensiilor nu trebuie realizată în așa fel încât costurile acesteia să fie puse în sarcina generațiilor de lucrători tineri sau doar în sarcina actualilor pensionari. Statele membre au posibilitatea implementării unor măsuri de reformă care să nu afecteze interesele lucrătorilor și nici pe cele ale pensionarilor.

3.7.3   CESE recomandă statelor membre ca măsurile de limitare a accesului la pensionarea anticipată să fie implementate ținându-se cont de interesele lucrătorilor care au lucrat perioade lungi în locuri de muncă cu condiții grele sau periculoase, dar și de ale celor care și-au început cariera profesională foarte devreme (înainte de vârsta de 18 ani). Limitarea accesului la pensionarea anticipată pentru aceste categorii de lucrători poate însemna, pentru mulți dintre aceștia, anularea dreptului de pensionare. Comisia recunoaște că lucrătorii aparținând acestor grupuri au o stare de sănătate și o speranță de viață mai puțin bună în comparație cu ceilalți lucrători. Astfel de aranjamente ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre, în funcție de practicile și condițiile de la nivel național și pe baza acordurilor cu partenerii sociali.

3.7.4   CESE ia notă de poziția Comisiei referitoare la necesitatea ca procesele de reformă inițiate de statele membre să se concentreze pe încurajarea prelungirii vieții profesionale. Simpla creștere a vârstei legale de pensionare sau reducerea pensiilor prin modificarea sistemelor de indexare poate împinge milioane de pensionari sub pragul de sărăcie.

3.7.5   O anchetă realizată de Eurostat (7) arată că peste 35 % din lucrătorii din grupa de vârstă 50-69 de ani se declară de acord să lucreze până la o vârstă mai mare de 65 de ani. CESE ia notă de opinia Comisiei, care consideră că eliminarea barierelor din calea prelungirii vieții profesionale active este una dintre soluțiile la îndemâna statelor membre.

3.7.6   Comisia recunoaște că eliminarea discrepanțelor dintre bărbați și femei în ceea ce privește pensiile nu poate fi realizată doar prin egalizarea vârstei de pensionare și recomandă statelor membre să utilizeze o combinație de politici privind pensiile și ocuparea forței de muncă care să conducă la eliminarea acestor discrepanțe. CESE recomandă Comisiei ca, în cadrul revizuirii legislației europene în domeniul pensiilor, să aibă în vedere si posibilitatea introducerii unor dispoziții care să vizeze eliminarea discrepanțelor dintre bărbați și femei.

3.8   Dezvoltarea economiilor suplimentare private pentru pensie

3.8.1   CESE salută hotărârea Comisiei de a ameliora legislația europeană în domeniul pensiilor. Cu toate acestea, CESE consideră că nu doar aspectele legate de activitatea transfrontalieră a fondurilor de pensii și mobilitatea lucrătorilor trebuie avute în vedere, ci și elemente care țin de supravegherea și controlul instituțiilor de pensii, costurile de administrare, precum și informarea și protecția consumatorilor.

3.8.2   CESE este de acord cu propunerea Comisiei de înființare a unui sistem european al serviciilor de urmărire a pensiilor, prin interconectarea serviciilor naționale. Acesta ar reprezenta un real beneficiu pentru lucrătorii care și-au desfășurat activitatea în mai multe state membre.

3.8.3   Cartea albă nu adoptă abordarea corectă în materie de sprijinire a furnizării eficiente din punctul de vedere al costurilor a pensiilor ocupaționale și, prin urmare, de susținere a creșterii lor viitoare. Comitetul nu este îndeosebi de acord cu obiectivul enunțat al revizuirii Directivei IFPO de „a asigura condiții de egalitate cu directiva Solvabilitate II”. Astfel de măsuri nu se justifică prin necesitatea asigurării unor condiții de egalitate cu fondurile de pensii furnizate prin sisteme de asigurare, deoarece acestea operează în alt mod. În majoritatea cazurilor, fondurile de pensii nu operează pe piețele cu amănuntul și/sau sunt organizații non-profit. Acestea sunt organizate prin intermediul unui angajator sau al unui grup de angajatori dintr-un sector, în timp ce produsele de pensii prin asigurare pot fi oferite și indivizilor. Fondurile de pensii au un caracter colectiv (și se supun acordurilor colective). În schimb, Comitetul susține angajamentul Comisiei de a introduce măsuri special concepute pentru asigurarea activelor fondurilor de pensii.

3.8.4   Pe lângă sistemele publice de pensii, au fost dezvoltate și sisteme complementare colective. Având în vedere că acestea asigură un venit suplimentar pentru pensionari, ar trebui generalizate în beneficiul tuturor lucrătorilor. Cu toate acestea, nu ar trebui să constituie o alternativă la plata pensiilor publice și, având în vedere că se bazează pe acorduri colective, nu ar trebui în niciun caz să compromită viabilitatea acestora. Toți angajații unui anumit sector sau ai unei întreprinderi ar trebui să aibă acces la aceste sisteme suplimentare, care oferă, de asemenea, egalitate de tratament femeilor și bărbaților. În plus, este important ca partenerii sociali să fie implicați în implementarea și monitorizarea gestionării acestor sisteme. Pe lângă sistemele de pensii complementare, care operează în general ca fonduri de investiții, partenerii sociali ar trebui să facă eforturi în vederea găsirii unor soluții și pentru acoperirea altor riscuri care adesea reduc veniturile viitoare din pensii (cum ar fi riscurile întâlnite pe parcursul vieții, în perioadele de boală sau chiar de șomaj sau de absență de la serviciu din motive familiale), așa încât să se asigure un nivel adecvat al pensiilor viitoare.

3.9   Utilizarea instrumentelor UE

3.9.1   CESE încurajează Comisia să utilizeze toate instrumentele de care dispune, legale, de finanțare sau de coordonare, pentru sprijinirea statelor membre în efortul lor de a asigura sisteme de pensii adecvate și sigure. De asemenea, implicarea organizațiilor societății civile și a partenerilor sociali în toate fazele de consultare, proiectare și implementare a politicilor privind reforma pensiilor constituie un factor esențial în atingerea obiectivelor vizate. Totodată, în momentul propunerii oricărei reglementări UE care nu are legătură directă cu sistemele de pensii, este important să se includă o evaluare a impactului acesteia asupra sistemelor de pensii (în special asupra stabilității lor și asupra nivelului pensiilor viitoare).

---

(1)  JO C 318, 29.10.2011, p. 1-8.

(2)  JO C 143, 22.5.2012, p. 23-28.

(3)  OIM: Reforma pensiilor în Europa Centrală și de Est (Pension Reform in Central and Eastern Europe), 2011, p. 16, ISBN 978-92-125640-3 (web pdf).

(4)  Această situație este mai frecventă în unele state membre care au elaborat sisteme de pensii suplimentare, finanțându-le dintr-o parte a fondurilor de pensii publice.

(5)  JO C 318, 29.10.2011, p. 1-8; JO C 161, 13.7.2007, p. 1-8.; JO C 44, 11.2.2011, p. 10-16.

(6)  JO C 84, 17.3.2011, p. 38-44.

(7)  Active ageing and solidarity between generations — a statistical portrait of the European Union 2012 (Îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații – un portret statistic al Uniunii Europene), p. 57.

---

---