19.2.2011

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 54/51

---

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce priveşte posibilitatea statelor membre de a restricţiona sau de a interzice cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor

COM(2010) 375 final – 2010/0208 (COD)

(2011/C 54/16)

Raportor: dl Gerfried GRUBER

La 7 septembrie 2010, respectiv la 10 septembrie 2010, în conformitate cu articolul 114 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, Parlamentul European, respectiv Consiliul au hotărât să consulte Comitetul Economic şi Social European cu privire la

Propunerea de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Directivei 2001/18/CE în ceea ce priveşte posibilitatea statelor membre de a restricţiona sau de a interzice cultivarea de OMG-uri pe teritoriul lor

COM(2010) 375 final – 2010/0208 (COD).

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 17 noiembrie 2010.

În cea de-a 467-a sesiune plenară, care a avut loc la 8 şi 9 decembrie 2010 (şedinţa din 9 decembrie), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 169 de voturi pentru, 12 voturi împotrivă şi 12 abţineri.

1.   Concluzii

1.1   CESE recunoaşte că dezvoltarea organismelor modificate genetic în cadrul agriculturii europene generează temeri serioase pentru o mare parte a cetăţenilor europeni. De aceea, CESE apreciază intenţia Comisiei Europene de a aborda această problemă sensibilă a libertăţii statelor membre de a decide cu privire la cultivarea OMG-urilor, în vederea găsirii unei soluţii viabile, şi de a încerca să promoveze un cadru european compatibil cu buna funcţionare a pieţei interne. Cu toate acestea, în opinia CESE, proiectul de propunere prezentat, bazat în principal pe criterii etice şi morale, produce mai degrabă confuzie decât certitudine şi ar putea implica, în practică, o proliferare a diverselor măsuri (instabile din punct de vedere juridic) luate de state şi regiuni, ceea ce ar putea afecta funcţionarea pieţei interne în UE, securitatea juridică a operatorilor şi credibilitatea sistemului în ansamblu.

1.2   În opinia CESE, prezenta propunere necesită îmbunătăţiri substanţiale şi o formă mai concretă, în sensul afirmaţiilor de mai sus, în special în ceea ce priveşte securitatea juridică pentru cei implicaţi. Comitetul consideră că o astfel de securitate juridică ar putea fi asigurată, de exemplu, prin introducerea în legislaţia secundară a UE a unui temei juridic concret şi aplicabil, care să impună motive, condiţii şi proceduri specifice aplicabile măsurilor naţionale. La un nivel mai general, Comitetul solicită clarificări suplimentare privind temeiul juridic al propunerii şi conformitatea interdicţiilor posibile ale statelor membre bazate pe articolul 26 litera (b) cu regulile pieţei interne a UE, cu dreptul comercial al OMC şi cu alte obligaţii juridice internaţionale.

1.3   Chestiunea restricţiilor naţionale impuse asupra cultivării OMG-urilor este strâns legată de chestiunile coexistenţei şi răspunderii pentru daunele legate de OMG-uri şi contaminarea accidentală. Comitetul consideră aşadar că aceste dosare ar trebui tratate împreună sau în propuneri legislative paralele, ca parte a unei revizuiri mai cuprinzătoare a cadrului de reglementare al UE pentru biotehnologia agricolă, în conformitate şi cu Concluziile Consiliului Mediu din decembrie 2008.

1.4   Având în vedere momentul în care a fost elaborată prezenta propunere a Comisiei, înaintea examinării generale, aflată în desfăşurare, a cadrului juridic în vigoare, nu se poate adopta o poziţie definitivă privind propunerea, întrucât aceasta poate fi evaluată complet doar în raport cu evaluarea în curs a sistemului de autorizare şi a cadrului juridic general. Aceasta nu ar trebui însă să amâne în mod nejustificat îmbunătăţirea actualei propuneri.

2.   Contextul şi conţinutul propunerii de regulament

2.1   Uniunea Europeană (UE) dispune de un cadru juridic cuprinzător în materie de autorizare a organismelor modificate genetic (OMG). Directiva 2001/18/CE (1) şi Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 (2) reglementează cultivarea de OMG-uri. Conform articolului 23 din Directiva 2001/18/CE, statele membre pot restricţiona, prin măsuri de protecţie bazate pe informaţii ştiinţifice suplimentare din care să rezulte faptul că un anumit OMG reprezintă un risc pentru sănătatea umană sau pentru mediu, cultivarea de OMG-uri autorizate deja, în condiţiile stipulate în articolul menţionat. În plus, conform articolului 26 litera (a), statele membre pot lua măsurile corespunzătoare pentru a evita prezenţa accidentală a OMG−urilor în alte produse (coexistenţa).

2.2   În martie 2009, Consiliul a respins cererea Comisiei Europene de eliminare a măsurilor naţionale de protecţie (şi anume în Austria şi în Ungaria), în lipsa unor argumente ştiinţifice. Această poziţie se reflectă în voturile anterioare similare ale Consiliului, astfel încât se poate vorbi de un blocaj politic asemănător situaţiei care caracterizează sistemul de autorizare. În iunie 2009, 13 state membre (3) au solicitat Comisiei Europene, printr-o declaraţie comună, să elaboreze propuneri cu scopul de a lăsa la latitudinea statelor membre să decidă cu privire la cultivarea de OMG-uri.

2.3   Pe baza orientărilor politice ale preşedintelui Comisiei, dl Barroso, Comisia Europeană a prezentat prin decizia sa din 13 iulie 2010 o propunere legislativă privind libertatea de decizie a statelor membre în ceea ce priveşte cultivarea de OMG-uri. Propunerile Comisiei cuprind o comunicare privind libertatea de decizie a statelor membre în ceea ce priveşte culturile modificate genetic (4) şi un proiect de regulament de adaptare a cadrului juridic (5).

2.4   Din punct de vedere tehnico-juridic, Directiva 2001/18/CE este completată cu un nou articol 26 litera (b), prin intermediul unui regulament. Această prevedere stipulează că statele membre pot lua măsuri de restricţionare sau de interzicere a cultivării pe teritoriul lor sau pe anumite părţi din teritoriul lor a OMG-urilor autorizate deja pe piaţa internă, atâta timp cât motivele nu se referă la riscurile pentru mediu sau pentru sănătatea umană, acestea fiind deja luate în considerare de sistemul de autorizare în vigoare, şi sunt conforme cu tratatele.

2.5   Obiectivul proiectului de regulament este de a oferi mai multă libertate statelor membre cu privire la cultivarea de OMG-uri, în conformitate cu principiului subsidiarităţii, şi de a asigura securitatea juridică necesară. Comisia porneşte de la premisa că propunerea de regulament este în conformitate cu normele pieţei interne şi cu obligaţiile internaţionale. În opinia Comisiei, noua reglementare nu contravine sistemului de autorizare în vigoare, ci doar îl completează.

2.6   La 5 noiembrie, serviciile juridice ale Consiliului au emis un aviz juridic cu privire la alegerea temeiului juridic, la posibilele măsuri la nivel naţional şi la compatibilitatea măsurilor propuse cu acordurile GATT. Serviciul juridic susţine că temeiul juridic ales nu este valid, îşi exprimă serioase îndoieli în legătură cu compatibilitatea măsurilor care ar putea fi adoptate de statele membre cu tratatele sau cu GATT şi subliniază că ar fi extrem de dificilă susţinerea, în faţa Curţii de Justiţie şi a OMC, a cauzei unei măsuri adoptate de un stat sau o regiune pe baza unor criterii etice sau morale. Mai mult, aceste îngrijorări au fost, în parte, confirmate de serviciul juridic al Parlamentului European, care, în avizul său din 17 noiembrie 2010, a împărtăşit preocupări similare în ceea ce priveşte conformitatea eventualelor justificări ale restricţiilor naţionale, întemeiate, de exemplu, pe moralitatea publică, cu regulile pieţei interne a UE şi cu dreptul comercial al OMC.

3.   Sistemul de autorizare a OMG-urilor în vigoare

3.1   Scopul procedurii de autorizare stabilite la nivel european este de a garanta un nivel înalt de protecţie a vieţii şi sănătăţii umane, a sănătăţii şi bunăstării animale, a mediului şi a intereselor consumatorilor, asigurând în acelaşi timp funcţionarea eficientă a pieţei interne.

3.2   Reglementările în vigoare privind autorizarea şi utilizarea OMG-urilor se bazează pe o serie de principii (juridice) fundamentale, care, din punctul de vedere al CESE, trebuie respectate. În acest sens, trebuie menţionate în special:

—	o autorizare independentă, fundată ştiinţific;

—	un nivel ridicat de protecţie în ceea ce priveşte sănătatea şi mediul, conform principiului precauţiei;

—	respectarea regulilor pieţei interne şi a obligaţiilor internaţionale;

—	libertatea de a alege şi transparenţa pe tot parcursul lanţului alimentar;

—	securitatea juridică, precum şi

—	subsidiaritatea şi proporţionalitatea.

3.3   Propunerile Comisiei Europene trebuie privite în contextul temporal şi material al punerii în aplicare a Concluziilor Consiliului din decembrie 2008, care cer, printre altele, revizuirea sistemului actual de autorizare, proces care se preconizează că se va încheia la sfârşitul anului 2010. În acest context, este vorba în special de o revizuire a orientărilor EFSA privind evaluarea potenţialelor riscuri pentru sănătate şi mediu (6), de un raport al Comisiei Europene privind îmbunătăţirea monitorizării mediului după acordarea autorizării, precum şi de un studiu privind efectele socioeconomice şi ecologice ale cultivării de OMG-uri. În plus, se va evalua cadrul juridic atât pentru produse alimentare şi furaje care conţin OMG-uri, cât şi pentru cultivarea de OMG-uri. Până în 2012 trebuie revizuit complet întregul sistem de autorizare a OMG-urilor.

3.4   În afară de aceasta, trebuie examinat raportul dintre interdicţiile sau restricţiile de cultivare la nivel naţional şi reglementările privind coexistenţa, întrucât aceste două chestiuni sunt strâns legate, iar Comisia Europeană doreşte să garanteze o mai mare flexibilitate statelor membre şi în acest domeniu. În acest context, trebuie menţionate concluziile Comisiei formulate în Raportul din 3 aprilie 2009 privind punerea în aplicare a orientărilor privind coexistenţa (7).

4.   Observaţii generale

4.1   Chiar dacă Comitetul, în virtutea rolului său, nu s-a exprimat încă cu privire la forma concretă a interdicţiilor naţionale de cultivare, există declaraţii al căror conţinut trebuie privit în raport cu prezenta propunere de regulament şi care rămân valabile ca propuneri, respectiv contribuţii la dezbatere.

4.2   În cadrul avizului din proprie iniţiativă din 16 decembrie 2004 (8) privind coexistenţa OMG−urilor şi a agriculturii convenţionale şi biologice, Comitetul a prezentat propuneri referitoare la nivelul de reglementare. În acest aviz, Comitetul afirmă, printre altele, că ar trebui reglementate la nivel naţional măsurile de evitare a încrucişărilor în funcţie de condiţiile din fiecare regiune, precum şi dispoziţiile regionale privind cultivarea sau interzicerea cultivării. În plus, Comitetul subliniază necesitatea stabilirii unor norme minime la nivelul UE privind coexistenţa şi răspunderea.

4.3   Trebuie acordată o atenţie deosebită măsurilor de protecţie a rezervaţiilor naturale şi a zonelor sensibile din punct de vedere ecologic. De asemenea, trebuie avute în vedere măsurile de protejare a intereselor economice şi culturale regionale, precum şi alte efecte socioeconomice.

4.4   În afară de aceasta, în avizul menţionat, Comitetul subliniază că premisele coexistenţei variază în funcţie de condiţiile de la nivel regional, iar culturile paralele cu OMG-uri şi fără OMG-uri, atât după metode convenţionale, cât şi ecologice, par a fi impracticabile în cadrul aceleiaşi regiuni, în special în cazul agriculturii practicate pe suprafeţe reduse.

4.5   În acest context, în aviz s-au analizat oportunităţile de comercializare oferite de mărcile de calitate şi de garanţiile de origine regionale, în cazul cărora, ţinând seama de aşteptările consumatorilor, se renunţă la utilizarea de OMG-uri. Din acest motiv multe regiuni au declarat că nu au culturi de OMG-uri. Comitetul a făcut trimitere la incertitudinile juridice legate de acest aspect, care necesită clarificare.

5.   Observaţii specifice şi probleme nesoluţionate

5.1   Criteriile unei posibile interdicţii sau restricţii de cultivare

5.1.1   Prin Directiva 2001/18/CE au fost armonizate prevederile privind autorizarea OMG-urilor, inclusiv cele privind adoptarea unor măsuri de protecţie în conformitate cu articolul 23 şi cele privind coexistenţa în conformitate cu articolul 26 litera (a). Această armonizare se bazează pe articolul 114 din TFUE (fostul articol 95 din Tratatul UE) privind alinierea legislativă în vederea îndeplinirii obiectivelor pieţei interne. Noul articol 26 litera (b) prevede că statele membre pot interzice cultivarea de OMG-uri chiar şi în cazul unei autorizări uniforme de cultivare la nivelul UE.

5.1.2   Se pune întrebarea în ce măsură poate fi exclusă din domeniul dreptului armonizat o interdicţie de cultivare la nivel naţional şi dacă acest lucru nu este contrar principiilor juridice generale ale pieţei interne. Cu atât mai mult, conform unui aviz recent al serviciului juridic al Consiliului (9), temeiul juridic al articolului 114 din TFUE nu pare a fi valabil, având în vedere obiectivele, conţinutul şi domeniul de aplicare ale propunerii pentru articolul 26 litera (b). Pe de altă parte, serviciul juridic al PE nu pune sub semnul întrebării articolul 114 din TFUE ca temei juridic al propunerii, ceea ce arată că, la nivelul UE, există interpretări juridice divergente ale acestei chestiuni, care trebuie clarificate şi soluţionate.

5.1.3   Propunerea nu prezintă o listă de motive, cu titlu fie limitativ, fie ilustrativ, care ar putea servi statelor membre drept punct de reper pentru interzicerea cultivării. Articolul 26 litera (b) prevede doar că motivele trebuie să fie altele decât cele examinate în scopul autorizării. De aceea nu este posibil să se invoce motive care au fost luate deja în considerare la evaluarea riscurilor pentru sănătate şi mediu în cadrul sistemului de autorizare al UE sau care sunt legate de acestea. În opinia CESE, securitatea juridică oferită în propunere ar putea fi consolidată prin includerea în articolul 26 litera (b) a unei liste orientative (însă neexhaustive) cuprinzând motivele concrete care pot fi invocate de statele membre pentru restricţionarea sau interzicerea cultivării de OMG-uri. Printre aceste motive s-ar putea include, pe lângă argumentele etice, morale şi religioase, şi anumite considerente socioeconomice. O astfel de clarificare în legislaţia secundară ar servi drept lex specialis faţă de motivele enumerate la articolul 36 din TFUE şi dezvoltate în jurisprudenţa CEJ şi, prin urmare, ar spori compatibilitatea cu regulile pieţei interne şi cu tratatele.

5.2   Securitatea juridică

5.2.1   În ceea ce priveşte securitatea juridică, Comitetul este de părere că aceasta nu se poate garanta făcând doar trimitere la legislaţia primară. În acest sens, este ilustrativă hotărârea C-165/08 a CEJ din 16 iulie 2009 (10), prin care o interdicţie de autorizare a seminţelor de OMG-uri la nivel naţional a fost considerată incompatibilă cu dispoziţiile UE. Această hotărâre pune în evidenţă dificultăţile întâmpinate de statele membre în a aduce alte argumente decât cele vizând protecţia sănătăţii şi a mediului.

5.2.2   Cu toate acestea, CESE recunoaşte că, având în vedere situaţia juridică şi politică actuală, crearea unui temei juridic clar şi solid ar asigura statelor membre o securitate juridică mai mare decât în prezent. Acest lucru se poate realiza mai degrabă prin asigurarea unui temei juridic concret şi detaliat în legislaţia secundară (de exemplu Directiva 18/2001/CE) decât prin trimiterea la libertăţi de acţiune restrânse şi neclare, în temeiul normelor generale ale pieţei interne.

5.3   Domeniul controalelor EFSA – Cooperarea cu statele membre

5.3.1   Pentru garantarea sistemului de autorizare fundat ştiinţific trebuie avută în vedere redefinirea orientărilor EFSA cu privire la evaluarea potenţialelor riscuri pentru sănătate şi mediu, orientări care, odată adoptate de statele membre, ar trebui să dobândească şi un caracter normativ. În acest context, CESE se aşteaptă la o dezvoltare a sistemului de verificare ştiinţifică şi independentă a procedurii de autorizare, în conformitate cu principiul precauţiei.

5.3.2   CESE recomandă să se analizeze, în cazul unor tematici specifice, posibilitatea ca, în cadrul procedurii EFSA de evaluare a riscului, statele membre să fie implicate într-o mai mare măsură. Prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002 (11), EFSA a fost creată pentru a emite avize ştiinţifice privind siguranţa alimentară şi a furajelor, luând în considerare, de asemenea, riscurile pentru mediu. Fireşte, şi în statele membre se analizează efectele OMG−urilor asupra mediului. Fiecare stat membru poate analiza mai exact şi diferitele aspecte legate de mediu pe propriul teritoriu. Rezultatele ar trebui luate în considerare în mod corespunzător de către EFSA.

5.3.3   În general, ar trebui stabilite criterii privind metodologia, cărora să li se conformeze toate lucrările ştiinţifice efectuate pentru şi de către EFSA. Aceste criterii ar trebui să includă şi evaluările inter pares şi ar putea contribui la o mai bună coordonare între EFSA şi statele membre (12). CESE este conştient de faptul că, în mod oficial, la evaluările sale de risc, EFSA aplică, în condiţii de deplină independenţă ştiinţifică, cele mai stricte criterii cu putinţă, motiv pentru care este o instituţie a Uniunii Europene foarte respectată în lume. Ar trebui intensificată cooperarea în ceea ce priveşte dezvoltarea metodelor de cercetare între EFSA şi centrele de cercetare, universităţile şi cercetătorii independenţi care elaborează evaluări de risc în statele membre.

5.3.4   Cu toate acestea, pentru a spori transparenţa şi calitatea proceselor de evaluare ştiinţifică a OMG-urilor, CESE propune o reformă a EFSA, astfel încât toate grupurile de interes (consumatori, industrie, comercianţi, agricultori şi fermieri ecologici, cooperative de consum, nutriţionişti, medici etc.), şi nu numai cercetătorii, să fie reprezentate în grupul pentru OMG−uri.

5.4   Piaţa internă

5.4.1   Comisia Europeană porneşte de la premisa că libertatea statelor membre de a interzice cultivarea la nivel naţional nu va conduce la dezechilibre pe piaţa internă a OMG-urilor, fie ele sub formă de seminţe, produse alimentare sau furaje. Această prezumţie este discutabilă întrucât, în zonele sau în statele membre în care s-a interzis cultivarea de OMG-uri, comerţul cu seminţe de OMG-uri autorizate poate fi îngrădit. Această apreciere rezultă din jurisprudenţa CEJ în cauze similare (13).

5.4.2   În situaţia actuală este dificil de apreciat dacă interdicţia de cultivare poate genera denaturarea concurenţei. Cu toate acestea, în lipsa unor norme (minime) privind coexistenţa şi răspunderea la nivelul UE, condiţiile de concurenţă echitabile din sectorul agriculturii fără OMG-uri vor fi probabil periclitate. În orice caz, măsurile necesare de asigurare a coexistenţei presupun eforturi şi costuri care trebuie luate în considerare la elaborarea tuturor soluţiilor în viitor. Pe de altă parte, absenţa culturilor de OMG-uri ar putea avea avantaje de comercializare, stabilirea preţurilor depinzând întotdeauna de comportamentul consumatorilor.

5.4.3   Plantele modificate genetic necesită în parte tehnici şi modalităţi de cultivare diferite în comparaţie cu plantele convenţionale, cum ar fi produse fitosanitare diferite, iar din cauza inexistenţei sau a disfuncţionalităţii pieţei interne a produselor fitosanitare pot apărea probleme privind disponibilitatea acestor produse. Acest exemplu este menit să ilustreze cât de diferite sunt condiţiile în care agricultorii trebuie să ia decizii privind producţia.

5.5   Efectele socioeconomice

5.5.1   În ceea ce priveşte efectele socioeconomice ale autorizării OMG-urilor, se face trimitere la raportul pe care Comisia Europeană ar trebui să îl prezinte la sfârşitul anului 2010. Rezultatele prezentate de acesta ar trebui luate în considerare la evaluarea prezentei propuneri, întrucât motivele invocate în favoarea interdicţiei de cultivare, conform articolului 26 litera (b), se vor baza în primul rând pe efectele economice, sociale şi asupra mediului. Este imposibil să se elaboreze un aviz complet privind propunerea actuală înainte de terminarea acestui raport.

5.5.2   Trebuie menţionat că Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 permite deja ca, în anumite condiţii, la evaluarea unor cazuri individuale, să se ia în considerare alţi factori relevanţi în cadrul procesului de gestionare a riscului, decât cei care reprezintă un risc pentru sănătate şi mediu.

5.5.3   Având în vedere lipsa de cunoştinţe privind efectele economice şi consecinţele asupra dreptului concurenţei, propunerea ar trebui să prevadă o clauză privind evaluarea, iar Comisia Europeană ar trebui să efectueze în prealabil o evaluare a impactului corespunzătoare.

5.6   Obligaţiile internaţionale

5.6.1   Din punctul de vedere al Comitetului, un aspect important este clarificarea respectării obligaţiilor internaţionale, în special a celor din cadrul OMC/GATT, precum şi a Protocolului de la Cartagena. Întrucât se aşteaptă ca statele membre care vor să impună o interdicţie de cultivare să se bazeze şi pe articolul 26 litera (b), este foarte important ca deciziile în acest sens să aibă un temei juridic solid în dreptul internaţional.

5.6.2   Având în vedere însemnătatea acestei chestiuni, CESE regretă că Comisia Europeană nu prezintă clarificări suplimentare privind conformitatea cu obligaţiile internaţionale ale UE. În acest sens, trebuie avute în vedere şi evaluările efectuate de serviciile juridice ale instituţiilor europene cu privire la compatibilitatea cu OMC, în special avizul recent (9) al serviciului juridic al Consiliului, care a exprimat dubii serioase cu privire la compatibilitatea oricăror măsuri pe care statele membre le-ar putea adopta în temeiul noului articol 26 litera (b), în forma propusă de Comisie, cu tratatele sau cu Acordul GATT. Serviciul juridic al Parlamentului European exprimă, de asemenea, îndoieli similare în ceea ce priveşte conformitatea eventualelor justificări întemeiate, de exemplu, pe moralitatea publică, cu regulile pieţei interne a UE şi cu dreptul comercial al OMC.

5.7   Libertatea de alegere pe tot parcursul lanţului alimentar

5.7.1   La fel de important este să se ţină seama de libertatea de alegere atât a producătorilor şi a comercianţilor cu amănuntul, cât şi a consumatorilor. În principiu, producătorii, în calitate de întreprinzători, ar trebui să aibă dreptul de a alege metoda de cultivare. De asemenea, importatorii şi comercianţii ar trebui să-şi poată desfăşura activitatea profesională legală, în ciuda dispoziţiilor noului articol 26 litera (b) propus.

5.7.2   Prin urmare, limitările sau interdicţiile la nivel naţional privind culturile trebuie să se orienteze în funcţie de principiile generale din tratate, în special în funcţie de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.

5.7.3   Pentru ca şi consumatorii să aibă libertatea de a alege între produse alimentare cu sau fără OMG-uri, este necesară asigurarea unui sistem de trasabilitate şi de etichetare care să funcţioneze în mod adecvat, dar şi a unei oferte corespunzătoare care să fie acceptată de consumatori. În acest sens trebuie să se acorde atenţie în special disponibilităţii produselor în anumite regiuni. CESE subliniază că consumatorul european trebuie să fie pe deplin conştient de faptul că o posibilă interzicere a cultivării OMG-urilor în regiunea sau ţara sa nu va împiedica libera comercializare a acestora pe teritoriul respectiv şi continuarea importurilor masive de OMG−uri, pentru hrană furajeră sau consum uman, din ţări terţe şi în condiţii de trasabilitate îndoielnică.

5.8   Interacţiunea cu chestiunile legate de coexistenţă

5.8.1   Scopul coexistenţei este, în general, evitarea contaminării accidentale a produselor convenţionale sau biologice cu cele modificate genetic, pe de o parte pentru a menţine libertatea de alegere a producătorilor şi a consumatorilor, iar pe de altă parte pentru a evita prejudiciile economice pentru întreprinderi.

5.8.2   CESE consideră că aplicarea eficientă şi asigurarea coexistenţei reprezintă un element esenţial al întregii discuţii privind utilizarea OMG-urilor, aspect care prezintă încă o serie de neclarităţi, fiind necesară colectarea de date suplimentare în toate domeniile, în special cu privire la efectele pe termen lung.

5.8.3   Conform propunerii Comisiei, posibilitatea de a interzice culturile ar putea facilita soluţionarea problemei contaminării sau încrucişărilor accidentale în regiunile în cauză, însă această posibilitate nu trebuie să frâneze sub nicio formă eforturile de elaborare a unor norme de coexistenţă pe termen lung a diferitelor metode de cultivare. Astfel cum a recomandat Comitetul în 2004 (14), o minimă armonizare la nivelul UE a normelor privind coexistenţa şi răspunderea [sau în mod alternativ în articolul 26 litera (a) o cerinţă legală adresată statelor membre de a adopta astfel de norme la nivel naţional sau regional] va fi absolut necesară pentru a asigura libertatea de alegere şi condiţii de concurenţă echitabile în sectorul agricol şi pentru a controla impactul socioeconomic al cultivării OMG-urilor. Această chestiune va fi deosebit de relevantă pentru regiunile de graniţă.

5.8.4   În cazul în care elaborarea normelor de coexistenţă are loc cu precădere la nivel naţional şi regional, schimbul de cunoştinţe şi de bune practici este cu atât mai important. Activitatea Biroului european pentru coexistenţă trebuie orientată corespunzător pentru a implica părţile interesate de la toate nivelurile.

5.8.5   Rămâne nesoluţionată întrebarea privind valoarea-limită de OMG-uri în seminţe, precum şi valoarea-limită pentru OMG-urile autorizate în afara UE, în cazul importurilor în UE (este vorba în principal de furaje). Aceste chestiuni trebuie abordate de Comisia Europeană, iar propunerile prezentate de aceasta ar trebuie puse în aplicare rapid.

5.9   Situaţiile transfrontaliere şi aspectele legate de răspundere

5.9.1   Rămân în continuare neclarificate mecanismele de răspundere în cazul contaminărilor accidentale cu OMG-uri, în special în cazul contaminărilor dincolo de graniţele naţionale. În prezent nu există obligaţia de informare reciprocă între statele membre în ceea ce priveşte zonele cu culturi de OMG-uri. Schimbul de informaţii are loc deseori doar pe baza unor contacte personale.

5.9.2   S-ar putea propune ca statele membre care cultivă OMG-uri în zona graniţelor să fie obligate să publice pe internet informaţii privind culturile şi în limba statului vecin. O astfel de măsură ar facilita, eventual, în cazul contaminării accidentale cu OMG-uri şi al pierderilor economice care rezultă din aceasta, solicitarea de daune în justiţie şi la nivel transnaţional.

5.9.3   Completarea decisă la 12 octombrie 2010 a Protocolului de la Cartagena reprezintă o îmbunătăţire, întrucât prevede norme comune privind răspunderea şi despăgubirea în cazul în care se constată prejudicii aduse biodiversităţii în timpul transportului transfrontalier. Punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute ar trebui să aibă loc fără întârziere.

5.9.4   De asemenea, CESE sugerează să se examineze în ce măsură ar fi posibil să se impună, cel puţin în regiunile de graniţă, standarde minime obligatorii la nivel european privind coexistenţa şi răspunderea [sau în mod alternativ în articolul 26 litera (a) o cerinţă legală adresată statelor membre de a adopta astfel de norme la nivel naţional sau regional], în vederea reducerii riscurilor legate de răspundere în domeniul dreptului privat şi în vederea clarificării cazurilor de incertitudine între statele membre. Comitetul subliniază necesitatea unor astfel de norme privind răspunderea, dat fiind că în prezent sectorul asigurărilor continuă să refuze acoperirea de asigurare împotriva daunelor legate de OMG-uri, iar actualul regim de răspundere al UE în domeniul mediului bazat pe Directiva 2004/53/CE oferă o acoperire insuficientă împotriva acestui tip de daune.

---

(1)  Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic şi de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1).

(2)  Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare şi furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1).

(3)  Austria, Bulgaria, Irlanda, Grecia, Cipru, Letonia, Lituania, Ungaria, Luxemburg, Malta, Ţările de Jos, Polonia şi Slovenia.

(4)  COM(2010) 380 final.

(5)  COM(2010) 375 final.

(6)  A se vedea consultarea publică iniţiată cu privire la proiectul EFSA publicat la 12 noiembrie, care se va încheia la 24 ianuarie 2011;

site web: www.efsa.europa.eu/en/press/news/gmo101112.htm.

(7)  COM(2009) 153 final.

(8)  JO C 157, 28.6.2005, p. 155.

(9)  Avizul serviciului juridic al Consiliului, 5.11.2010, 2010/0208(COD), 15696/10.

(10)  Hotărârea Curţii Europene de Justiţie C-165/08 (Comisia Europeană/Republica Polonă) din 16 iulie 2009.

(11)  Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(12)  A se vedea plângerea Ungariei împotriva Comisiei Europene în cauza T-240/10 referitoare la Amflora.

(13)  A se vedea cauzele C-110/05, Comisia împotriva Italiei; C-142/05, Mickelsson şi Roos; C-188/04, Alfa Vita; şi C-416/00, Morellato.

(14)  JO C 157, 28.6.2005, p. 155.

---

---