20.3.2009   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 66/29

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 7 decembrie 2005 intitulată „Plan de acțiune în domeniul biomasei” (COM(2005)0628),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei adresată Consiliului și Parlamentului European din 10 ianuarie 2007 intitulată „Foaie de parcurs pentru energia regenerabilă — Energiile regenerabile în secolul XXI: construirea unui viitor mai durabil” (COM(2006)0848),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 1997 intitulată „Energie pentru viitor: surse de energie regenerabile — Carte albă pentru o strategie și un plan de acțiune comunitar” (COM(1997)0599),

—

având în vedere Directiva 2001/77/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2001 privind promovarea electricității produse din surse de energie regenerabile pe piața internă a electricității (1),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu și Parlamentul European din 26 mai 2004 intitulată „Cota de energie regenerabilă în UE — Raportul Comisiei în conformitate cu articolul 3 din Directiva 2001/77/CE, evaluarea efectului instrumentelor legislative și al altor politici comunitare asupra evoluției contribuției surselor de energie regenerabile în UE și propuneri de acțiuni concrete” (COM(2004)0366),

—

având în vedere Decizia nr. 1230/2003/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2003 de adoptare a unui program multianual de acțiune în domeniul energiei „Energie inteligentă — Europa” (2003-2006) (2) și Comunicarea Comisiei din 8 februarie 2006 intitulată „O strategie a UE privind biocarburanții” (COM(2006)0034),

—

având în vedere Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2003 de promovare a utilizării biocombustibililor și a altor combustibili regenerabili pentru transport (3),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului din 29 septembrie 2003 de stabilire a normelor comune pentru schemele de sprijin direct în cadrul politicii agricole comune și de stabilire a anumitor scheme de sprijin pentru agricultori (4) și Regulamentul (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (5),

—

având în vedere Decizia nr. 280/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind un mecanism de monitorizare a emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto (6),

—

având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (7),

—

având în vedere rezoluția sa din 29 septembrie 2005 privind cota de energie regenerabilă în UE și propunerile de acțiuni concrete (8),

—

având în vedere rezoluția sa din 23 martie 2006 privind promovarea culturilor de uz nealimentar (9),

—

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie, precum și cel al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A6-0034/2008),

A.

întrucât Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 1997 mai sus-menționată fixează ca obiectiv mărirea ponderii energiei obținute din surse regenerabile de la 6 % în 1995 la 12 % până în anul 2010;

B.

întrucât Comisia a afirmat în mai sus-menționata Comunicare din 7 decembrie 2005, că, pentru a atinge acest obiectiv, cantitatea de energie produsă din biomasă ar trebui cel puțin să se dubleze;

C.

întrucât în UE agricultura și silvicultura au contribuit substanțial la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, după cum arată scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră provenite din agricultură cu 10 % între 1990 și 2004 în UE-15 și cu 14 % în UE-25; întrucât se preconizează că, până în anul 2010, emisiile la nivelul UE provenite din agricultură se vor reduce cu 16 % față de nivelul din 1990;

D.

întrucât există un potențial semnificativ de creștere considerabilă a producției de biogaz, în special prin contribuțiile posibile ale producției animaliere (gunoi de grajd), nămolului de epurare, deșeurilor și plantelor inadecvate pentru producția de alimente și de furaje, ca materiale utilizate de preferință în producerea biogazului; întrucât trebuie să se țină seama, pe de altă parte, de impactul utilizării energetice a gunoiului de grajd asupra structurii solurilor și a duratei de viață a acestora;

E.

întrucât până în prezent se produc anual numai 50 PJ de biogaz pe bază de gunoi de grajd, plante energetice, nămol de epurare și deșeuri organice, în condițiile în care numai gunoiul de grajd luat separat are un potențial de 827 PJ;

F.

întrucât producția de biogaz și instalațiile de biogaz sunt inegal distribuite în UE, demonstrând o dată în plus că potențialul biogazului nu este utilizat la maximum;

G.

întrucât biogazul poate fi exploatat în numeroase aplicații utile, cum ar fi producerea de electricitate, încălzirea, răcirea, alimentarea cu carburant a vehiculelor etc.;

H.

întrucât utilizarea biomasei în scopul producerii de electricitate poate contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și aceasta este considerată una dintre cele mai ieftine surse de energie pentru încălzire;

I.

întrucât dezvoltarea instalațiilor de biogaz bazate pe plantele energetice a fost considerabil încetinită, din cauza creșterii rapide a prețurilor la cereale și a preocupărilor legate de aprovizionarea cu alimente și de mediul înconjurător;

J.

întrucât preocupările privind relația dintre producția de bioenergie (în special bioetanol și biodiesel) și creșterea prețurilor la cereale și la alimente pe piața mondială nu sunt legate de producția de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare, deșeuri organice și produse derivate ale culturilor inadecvate pentru producția de alimente și de furaje și ținând cont de faptul că procesarea acestor materiale în condiții de siguranță este oricum o activitate necesară;

K.

întrucât în noile state membre gunoiul de grajd este prezent în principal sub forma unui amestec care conține paie în proporție de cel puțin 20 % și întrucât există perioade mari de timp între producerea și colectarea gunoiului de grajd, ceea ce îl face puțin propice pentru orice tip de fermentare,

1.

recunoaște că biogazul este o resursă energetică vitală, care contribuie la dezvoltarea durabilă a economiei, agriculturii și a mediului rural și la protecția mediului;

2.

subliniază contribuția pe care o poate avea biogazul la reducerea dependenței sectorului energetic al Uniunii Europene;

3.

subliniază faptul că producția de biogaz din gunoi de grajd, nămol de epurare, ape reziduale urbane, deșeuri de origine animală și deșeuri organice contribuie la diversificarea surselor de energie și reprezintă prin aceasta, într-o măsură semnificativă, un aport la securitatea, competitivitatea și durabilitatea aprovizionării cu energie, precum și o oportunitate de creare de noi venituri pentru agricultori;

4.

consideră că folosirea biogazului în principal pentru producerea de electricitate și energie termică ar putea contribui în mod semnificativ la realizarea obiectivului obligatoriu de a obține, până în 2020, o pondere de 20 % a energiei regenerabile din consumul total de energie al UE;

5.

subliniază faptul că, pe termen lung, sursele de energie regenerabile, precum biogazul și biocombustibilii, în combinație cu energia solară și eoliană, asociate cu eforturi de cercetare intensificate, pot conduce la o independență sporită față de sursele de energie fosile și nucleare;

6.

încurajează atât Uniunea cât și statele membre să exploateze potențialul uriaș al biogazului prin crearea unui mediu favorabil, precum și prin menținerea și dezvoltarea regimurilor de sprijin pentru a promova investițiile în instalațiile de biogaz și garantarea viabilității acestora;

7.

subliniază faptul că biogazul obținut din gunoi de grajd prezintă numeroase avantaje ecologice, cum ar fi reducerea emisiilor de metan și CO2, reducerea emisiilor de particule și protoxid de azot, un miros mult mai suportabil, igienizarea gunoiului de grajd lichid și o mai bună capacitate de fertilizare a azotului conținut în gunoiul de grajd tratat, ceea ce înseamnă că este nevoie de mai puțin azot pentru a obține același efect de fertilizare;

8.

subliniază că obținerea agro-combustibililor din deșeuri nu ar trebui să devină un scop în sine; consideră că reducerea deșeurilor ar trebui să fie în continuare o prioritate a politicii de mediu a Uniunii Europene și a statelor membre;

9.

solicită utilizarea sporită a gunoiului de grajd lichid ca sursă de biogaz, deoarece această utilizare încă mai prezintă un potențial imens și, în același timp, încurajează decentralizarea instalațiilor de biogaz folosite pentru producerea energiei; constată că folosirea sporită a gunoiului de grajd lichid în acest scop poate duce la o reducere semnificativă a cantității de gaz metan degajat la depozitarea gunoiului de grajd lichid;

10.

subliniază faptul că gunoiul de grajd, apele reziduale urbane și deșeurile agroindustriale pot conține substanțe (bacterii, viruși, paraziți, metale grele, substanțe organice nocive) care pot prezenta un risc pentru sănătatea publică sau pentru mediu; solicită insistent Comisiei să se asigure că se iau măsuri de precauție adecvate pentru a se evita contaminarea cu aceste substanțe și răspândirea lor și a maladiilor pe care le provoacă;

11.

susține că utilizarea nămolului de epurare și a deșeurilor animaliere sau organice va duce la îmbunătățirea eficienței instalațiilor de biogaz; susține că problemele de igienă legate de utilizarea deșeurilor animaliere pot fi, în majoritatea cazurilor, controlate relativ ușor;

12.

solicită, de asemenea, folosirea produselor derivate din prima procesare (de exemplu coji de cartofi sau pulpă de fructe) ca biomasă pentru instalațiile de biogaz;

13.

subliniază faptul că în viitorul apropiat sunt de așteptat progrese tehnice și manageriale care vor duce în continuare la înmulțirea avantajelor, din punct de vedere al mediului și al sănătății, oferite de instalațiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, nămol de epurare și deșeuri organice;

14.

consideră că, în cazul instalațiilor de biogaz și al fermelor zootehnice, durabilitatea și o dimensiune adaptată la regiunea în care se află acestea sunt esențiale pentru ca beneficiile în domeniul mediului să ducă la o mai largă acceptare a fermelor zootehnice, care se confruntă cu multe probleme din cauza numărului mare de reclamații din partea vecinilor și a publicului larg;

15.

evidențiază faptul că instalațiile de biogaz pe bază de gunoi de grajd, nămol de epurare sau deșeuri organice pot duce la creșterea gradului de percolare a amoniacului, susține, totuși, că acest efect colateral poate fi ținut sub control relativ ușor și că ar trebui introduse măsuri de prevenire în legislația națională privind instalațiile de biogaz, precum și în cadrul condițiilor de acordare a subvențiilor pentru instalațiile de biogaz;

16.

îndeamnă statele membre și Comisia să ia toate măsurile pentru ca instalațiile de biogaz să nu aibă scăpări de metan, deoarece prin aceasta s-ar compromite efectul benefic asupra încălzirii globale;

17.

reiterează ideea că orice sprijin financiar pentru instalațiile de biogaz ar trebui să se acorde ținând cont de eficiență, progresul tehnic și un bilanț pozitiv al emisiilor de gaze cu efect de seră, crearea unei valori adăugate pentru fermele zootehnice și pentru regiunile rurale și de celelalte avantaje economice și ecologice oferite de instalațiile în cauză; consideră că nu trebuie pusă în pericol siguranța aprovizionării populației cu alimente;

18.

ia act cu profundă îngrijorare de faptul că în multe state membre se intensifică concurența dintre utilizarea anumitor produse agricole, cum ar fi porumbul, pentru producerea de energie sau în lanțul alimentar; subliniază că această concurență a dus la o creștere semnificativă a prețului furajelor;

19.

solicită Comisiei și statelor membre ca, în cadrul viitoarelor propuneri de reglementare a sectorului biogazului, să examineze nu numai aspectele legate de mediu, ci și impactul asupra unei producții alimentare durabile și de calitate;

20.

subliniază faptul că producția de biogaz bazată pe gunoi de grajd, nămol de epurare și deșeuri animale și organice ar trebui să constituie o prioritate, având în vedere că durabilitatea și avantajele ecologice oferite de aceste metode sunt indubitabile;

21.

constată că dimensiunea optimă a unei instalații de biogaz depinde de mai mulți factori determinanți pentru economia de scară, care trebuie studiați în detaliu; consideră că, pe lângă evaluarea din punct de vedere economic și din punct de vedere al bilanțului emisiilor de gaze cu efect de seră, ar trebui în primul rând evaluat impactul dimensiunii instalației asupra peisajului din zonă, ținând cont de extinderea anumitor monoculturi;

22.

subliniază că pentru operatorii instalațiilor de biogaz, atât din punct de vedere ecologic, cât și din punct de vedere economic, soluția optimă ar fi să combine și să utilizeze toate tipurile de materie organică disponibile;

23.

consideră că sectorul tânăr și inovator al biogazului are nevoie de un sprijin inițial, care trebuie însă sistat odată ce piața ajunge la maturitate;

24.

susține necesitatea de a continua finanțarea instalațiilor de biogaz bazate exclusiv pe plante, în condițiile unei monitorizări atente și a reorientării către cele mai avansate și mai eficiente instalații sau sisteme pentru a asigura superioritatea economică și tehnică a Europei în domeniu și pentru a explora opțiunile pentru viitor;

25.

solicită Comisiei să prezinte un raport asupra modului în care pot fi introduse criterii privind eficiența și durabilitatea economică și ecologică în cazul instalațiior energetice, astfel încât această tehnică relativ nouă să fie mai puțin dăunătoare mediului, răspunzând totodată în mod corespunzător preocupărilor legate de producția și aprovizionarea cu alimente;

26.

solicită eforturi sporite în cercetarea și promovarea noilor tehnologii pentru biogaz, în mod special în ceea ce privește valorificarea biomasei (biogaz de generația a doua) ca biocombustibil și creșterea rentabilității instalațiilor de biogaz, care oferă cele mai mari beneficii ecologice, deoarece numai tehnologiile inovatoare, cum ar fi tehnologia de recuperare a gazelor, ar permite o creștere semnificativă a eficienței instalațiilor de biogaz;

27.

reamintește statelor membre și Comisiei că fără o finanțare suplimentară nu se pot înregistra progrese privind biogazul; reamintește că trebuie alocate fonduri pentru cercetare și dezvoltare, pentru promovarea rezultatelor obținute în urma anumitor proiecte, pentru instalații și pentru o sprijinire mai puternică a „electricității ecologice” și a „gazului ecologic”;

28.

reamintește că acele state membre care acordă stimulente suplimentare pentru „energia ecologică” prin subvenții de preț suficiente sau prin alte măsuri înregistrează, de asemenea, cel mai mare succes în promovarea biogazului;

29.

consideră că producția de „gaz ecologic” ar trebui subvenționată în același mod ca și „electricitatea ecologică”;

30.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că fondurile provenite din programe UE și naționale sunt alocate celor mai eficiente și durabile instalații, mai ales acelor instalații care produc electricitate și energie termică sau sunt alocate pentru dotarea cu sisteme și structuri de modernizare a rețelei de gaze naturale și alimentarea acesteia cu biogaz;

31.

subliniază, în acest context, că alimentarea cu electricitate, căldură și gaze naturale a rețelelor trebuie să se facă fără discriminări și solicită ca biogazul să fie considerat pe aceeași poziție ca și gazul natural, astfel încât potențialul său să fie exploatat pe deplin odată ce biogazul a fost alimentat în rețeaua de gaze naturale;

32.

consideră că simplificarea procedurilor de comercializare a cotelor de CO2 poate contribui în mod semnificativ la susținerea viabilității economice și a durabilității instalațiilor de biogaz;

33.

subliniază faptul că instalațiile de biogaz îi pot ajuta pe agricultorii care nu dispun încă de o capacitate suficientă de stocare a gunoiului de grajd să rezolve această problemă într-un mod viabil din punct de vedere economic;

34.

solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că înființarea instalațiilor de biogaz, precum și autorizarea utilizării deșeurilor organice și a nămolului de epurare nu sunt îngreunate prin proceduri și reglementări administrative inutil de lungi;

35.

atrage atenția asupra diferențelor considerabile în ceea ce privește lungimea și conținutul procedurilor naționale privind aprobarea instalațiilor de biogaz și invită statele membre să acționeze astfel încât cerințele naționale în materie de amenajare a teritoriului și de acordare a permiselor și autorizațiilor să nu fie restrictive în mod inutil;

36.

solicită introducerea unei proceduri simplificate în ceea ce privește procesul de autorizare a construcției de instalații de biogaz;

37.

solicită Comisiei să întocmească o listă comună a produselor aprobate pentru utilizarea în cadrul instalațiilor de biogaz, pentru a asigura condiții egale pentru agricultorii din diferite state membre;

38.

încurajează agricultorii să coopereze la înființarea și operarea instalațiilor de biogaz;

39.

solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze o politică coerentă în privința biogazului; solicită Comisiei să prezinte un raport special privind biogazul și promovarea acestuia în Uniune, subliniind modificările care trebuie aduse legislației comunitare și naționale pentru a facilita creșterea în continuare a sectorului biogazului, evidențiind cele mai eficiente modalități de utilizare a fondurilor și programelor UE, precum și oferind exemple privind cele mai bune practici; în acest context, solicită, de asemenea, o evaluare a efectelor diferitelor tipuri de producție de biogaz asupra climei, ecologiei peisajului, veniturilor mediului rural, precum și asupra siguranței alimentare la nivel mondial;

40.

propune ca promovarea biogazului să fie inclusă în întregime în cadrul propunerii de directivă privind producția de gaz din surse reînnoibile (COM(2008)0019), acordându-se o atenție deosebită următoarelor elemente:

41.

îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere de directivă privind deșeurile biologice, inclusiv standardele de calitate aferente; invită Comisia să examineze posibilitatea unei directive comune privind biogazul și deșeurile biologice;

42.

solicită Comisiei să prezinte propuneri legislative privind utilizarea reziduurilor provenite de la instalațiile de biogaz; solicită Comisiei să se asigure că în instalațiile de biogaz nu pot fi utilizate decât acele materii prime organice care permit utilizarea reziduurilor fără a pune în pericol mediul înconjurător; solicită Comisiei să aibă în vedere restricții privind utilizarea, în hrana animalelor, a stimulatoarelor de creștere care conțin metale grele, în cazul în care se va dovedi că acestea reprezintă o problemă la nivelul Uniunii în ceea ce privește utilizarea ulterioară a reziduurilor de biogaz pe terenurile agricole;

43.

solicită Comisiei să se asigure că Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea și controlul integrat al poluării (10), Directiva privind nitrații (11), Directiva privind nămolurile de epurare (12), Directiva-cadru privind apele (13), Directiva privind păsările (14), Directiva privind habitatele (15) și legislația privind metalele grele sunt puse efectiv în aplicare în toate statele membre și în toate regiunile, sporind astfel atractivitatea instalațiilor de biogaz pe bază de gunoi de grajd și nămol de epurare;

44.

solicită Comisiei să prezinte în cel mai scurt timp posibil o strategie pentru includerea instalațiilor de biogaz în Mecanismul de la Kyoto, de exemplu prin „certificate verzi”, prime speciale sau credite fiscale pentru electricitatea și energia termică produse de instalațiile de biogaz sau prin alte măsuri; subliniază că acest lucru va spori atât rentabilitatea instalațiilor de biogaz, cât și transparența eforturilor depuse de sectorul agricol pentru combaterea schimbărilor climatice;

45.

solicită să se examineze dacă prin aplicarea integrală a directivei-cadru privind apele, directiva privind nitrații devine inutilă;

46.

subliniază faptul că legislația UE nu ar trebui să favorizeze utilizarea îngrășămintelor artificiale față de utilizarea gunoiului de grajd și a subproduselor instalațiilor de biogaz; prin urmare, solicită, ca o primă etapă, revizuirea de urgență a definiției gunoiului de grajd, inclusă în Directiva privind nitrații;

47.

solicită Comisiei să promoveze alimentarea cu biogaz a rețelelor de gaze naturale prin intermediul recomandărilor sau printr-o directivă;

48.

solicită Comisiei să prezinte cât mai curând posibil propuneri de intensificare a utilizării produselor derivate din producția animalieră sau agricolă, în scopul procuderii de biogaz, astfel cum se menționează în mai sus-menționata Comunicare a Comisiei din 7 decembrie 2005;

49.

solicită statelor membre care în programele lor naționale de dezvoltare existente nu au prevăzut măsuri sau au prevăzut măsuri insuficiente în privința biogazului, să includă biogazul în evaluarea pe termen mediu a programelor de dezvoltare rurală sau regională existente și să propună măsuri pentru viitor;

50.

invită Comisia să asigure cooperarea și coordonarea între statele membre, inclusiv între cele care în prezent nu au deloc sau au doar câteva instalații de biogaz, în vederea schimbului de bune practici privind instalațiile de biogaz prin schimbul de cunoștințe și tehnologie;

51.

solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European un raport coerent privind producția de biogaz la nivelul Uniunii și perspectivele de viitor ale acesteia, inclusiv un studiu de impact, cel mai târziu până la 15 decembrie 2008, care va lua în considerare propunerile Parlamentului și progresele înregistrate;

52.

invită președinția actuală și pe cele viitoare ale Consiliului Uniunii Europene să continue discuțiile privind modalitățile de promovare a unei producții durabile de biogaz; consideră în acest context, promovarea durabilă (viabilă din punct de vedere financiar) a instalațiilor de producere a biogazului ar trebui, de asemenea, să includă producerea combinată de energie termică și electricitate;

*

**

53.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor naționale și parlamentelor statelor membre.