(1)

Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora (1) (denumită în continuare „convenția”) a intrat în vigoare în 1992 și a fost încheiată, în numele Uniunii, prin Decizia 93/98/CEE a Consiliului (2).

(2)

În conformitate cu convenția, Conferința părților examinează și adoptă, după caz, modificările la convenție și la anexele la aceasta.

(3)

Conferința părților, în cadrul celei de a cincisprezecea reuniuni din iunie 2022, a examinat o propunere de modificare a articolului 6 alineatul (2) din convenție prezentată de Federația Rusă. Propunerea respectivă urmărește să stabilească un termen de 30 de zile pentru ca un stat importator să răspundă notificatorului unui transfer de deșeuri și include o altă modificare, care este prezentată ca fiind de redactare. Conferința părților a decis să amâne examinarea acestei propuneri pentru următoarea reuniune a Conferinței părților.

(4)

De asemenea, o propunere de modificare a anexei IV și a anumitor rubrici din anexele II și IX la convenție a fost prezentată în numele Uniunii și discutată de Conferința părților în cadrul celei de a cincisprezecea sa reuniuni. Propunerea vizează, printre altele, modificarea și clarificarea descrierilor operațiunilor de eliminare enumerate în anexa IV la convenție și, în special: includerea unei introduceri generale, care să facă o distincție clară între termenii „fără recuperare” și „de recuperare”; includerea unor note explicative și texte introductive care să explice înțelesul expresiei „operațiuni fără recuperare” (secțiunea A din anexa IV) și „operațiuni de recuperare” (secțiunea B din anexa IV); clarificarea faptului că sunt vizate toate operațiunile de eliminare care se realizează sau ar putea să se realizeze în practică, indiferent de regimul lor juridic și indiferent dacă sunt sau nu sunt considerate raționale din punct de vedere ecologic, precum și a faptului că sunt vizate și operațiunile care au loc înainte de efectuarea altor operațiuni; actualizarea și clarificarea descrierilor operațiunilor în conformitate cu evoluțiile științifice, tehnice și de altă natură care au avut loc de la adoptarea convenției în 1989, precum și asigurarea, prin introducerea unor prevederi generale, a faptului că dispozițiile convenției vizează toate operațiunile care nu sunt menționate în mod specific. Conferința părților a decis să examineze în continuare această propunere în cadrul următoarei reuniuni a Conferinței părților.

(5)

În ceea ce privește propunerea de modificare a articolului 6 alineatul (2) din convenție prezentată de Federația Rusă, Uniunea nu ar trebui să o sprijine, deoarece nu ar contribui la soluționarea problemelor pe care Uniunea le consideră prioritare pentru funcționarea procedurii consimțământului prealabil în cunoștință de cauză, prevăzută de convenție. În plus, intrarea în vigoare a modificărilor aduse textului convenției implică un proces îndelungat și greoi și pare disproporționat să se lanseze un astfel de proces pentru o modificare cu o valoare adăugată foarte scăzută sau inexistentă.

(6)

În ceea ce privește propunerea de modificare a anexei IV și a anumitor rubrici din anexele II și IX, Uniunea ar trebui să sprijine în continuare adoptarea acesteia. În vederea obținerii unui consens cu privire la această propunere, Uniunea ar putea să dea dovadă de flexibilitate, în special în ceea ce privește măsurile propuse care este puțin probabil să obțină suficient sprijin pentru adoptarea lor în cadrul celei de a șaisprezecea reuniuni a Conferinței părților. Aceasta include, de exemplu, amânarea discuțiilor cu privire la subiecte controversate (cum ar fi pregătirea în vederea reutilizării și operațiunile generale), încercarea de a ajunge la un acord cu privire la celelalte aspecte ale propunerii și sprijinirea eventualelor modificări aduse de către alte părți, cu condiția ca acestea să poată atinge aceleași obiective ca cele care stau la baza propunerilor Uniunii privind anexa IV la convenție,

(7)

Prin urmare, este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii la cea de a șaisprezecea reuniune a Conferinței părților cu privire la aceste propuneri, întrucât actele preconizate, dacă ar fi adoptate, ar reprezenta modificări atât ale textului convenției și cât și ale anexelor la aceasta, și ar fi astfel obligatorii pentru Uniune și ar afecta conținutul legislației Uniunii, și anume al Directivei 2008/98/CE (3) și al Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (4),