(1)

În temeiul acquis-ului Schengen, în special al Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (2) (Codul frontierelor Schengen), resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședința legală în Uniune și resortisanții țărilor terțe care au intrat în mod legal pe teritoriul unui stat membru pot circula liber pe teritoriile tuturor celorlalte state membre în decursul a 90 de zile în orice perioadă de 180 de zile.

(2)

Certificatul digital al UE privind COVID a fost instituit prin Regulamentul (UE) 2021/953 al Parlamentului European și Consiliului (3), care a stabilit un cadru comun pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatelor interoperabile de vaccinare, testare sau vindecare de COVID-19, pentru a facilita exercitarea dreptului la liberă circulație al cetățenilor Uniunii și al membrilor familiilor acestora pe durata pandemiei de COVID-19. Regulamentul respectiv a fost însoțit de Regulamentul (UE) 2021/954 al Parlamentului European și al Consiliului (4), care a extins cadrul pentru certificatul digital al UE privind COVID la resortisanții țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriile statelor membre și care au dreptul de a călători în alte state membre în conformitate cu dreptul Uniunii.

(3)

Regulamentele (UE) 2021/953 și (UE) 2021/954 urmează să expire la 30 iunie 2022. Cu toate acestea, pandemia de COVID-19 continuă, iar apariția variantelor care determină îngrijorare poate continua să aibă un impact negativ asupra călătoriilor în interiorul Uniunii. În consecință, perioada de aplicare a regulamentelor respective ar trebui prelungită, astfel încât certificatul digital al UE privind COVID să poată fi utilizat în continuare.

(4)

Perioada de aplicare a Regulamentului (UE) 2021/953 urmează să fie prelungită cu 12 luni. Întrucât obiectivul Regulamentului (UE) 2021/954 este de a extinde aplicarea Regulamentului (UE) 2021/953 la anumite categorii de resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală în Uniune, durata aplicării sale ar trebui să fie direct legată de cea a Regulamentului (UE) 2021/953. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/954 ar trebui să fie modificat în consecință.

(5)

Prezentul regulament nu ar trebui înțeles ca o facilitare sau ca o încurajare a adoptării de restricții de călătorie instituite ca răspuns la pandemia de COVID-19. În plus, cerința de a verifica certificatele instituite prin Regulamentul (UE) 2021/953 nu justifică, ca atare, reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne. Verificările la frontierele interne ar trebui să rămână o măsură de ultimă instanță, reglementată de normele specifice prevăzute în Codul frontierelor Schengen.

(6)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, acesta nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.

(7)

Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (5); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu este obligatoriu pentru respectivul stat membru și nu i se aplică. Pentru ca statele membre să poată accepta, în condițiile stabilite de Regulamentul (UE) 2021/953, certificatele privind COVID-19 eliberate de Irlanda resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală sau care au reședință legală pe teritoriul său pentru a facilita călătoriile pe teritoriul statelor membre, Irlanda ar trebui să le elibereze respectivilor resortisanți ai țărilor terțe certificate privind COVID-19 care respectă cerințele cadrului de încredere pentru certificatul digital al UE privind COVID. Irlanda și celelalte state membre ar trebui să accepte certificatele eliberate resortisanților țărilor terțe vizați de prezentul regulament, în condiții de reciprocitate.

(8)

În ceea ce privește Cipru, Bulgaria, România și Croația, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen, sau care se raportează la acesta, în înțelesul articolului 3 alineatul (1) din Actul de aderare din 2003, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (1) din Actul de aderare din 2011.

(9)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (6), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (7).

(10)

În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (9).

(11)

În ceea ce privește Liechtensteinul, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10), care se află sub incidența domeniului menționat la articolul 1 punctul C din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (11).

(12)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/954 ar trebui să fie modificat în consecință.

(13)

Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume facilitarea călătoriei pe durata pandemiei de COVID-19 a resortisanților țărilor terțe care se află în situație de ședere legală sau care au reședința legală pe teritoriul statelor membre, prin instituirea unui cadru pentru eliberarea, verificarea și acceptarea unor certificate interoperabile privind COVID-19 care să ateste vaccinarea, rezultatul testării sau vindecarea de COVID-19 a unei persoane, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, acesta poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivului respectiv.

(14)

În vederea aplicării sale cu promptitudine și la timp pentru a se asigura continuitatea certificatului digital al UE privind COVID, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(15)

Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatele (1) și (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului (12) și au emis un aviz comun la 14 martie 2022 (13),