Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32015D2240

Decizia (UE) 2015/2240 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public (Text cu relevanță pentru SEE)

JO L 318, 4.12.2015, p. 1–16 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2020; abrogat prin 32021R0694

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2015/2240/oj

4.12.2015   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 318/1


DECIZIA (UE) 2015/2240 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 25 noiembrie 2015

de instituire a unui program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) ca mijloc de modernizare a sectorului public

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 172,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),

întrucât:

(1)

Într-o serie de declarații ministeriale (de la Manchester la 24 noiembrie 2005, Lisabona la 19 septembrie 2007, Malmö la 18 noiembrie 2009 și Granada la 19 aprilie 2010), miniștrii au invitat Comisia să faciliteze cooperarea dintre statele membre prin punerea în aplicare a soluțiilor privind interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială, care vor permite furnizarea unor servicii publice mai eficiente și mai sigure. De asemenea, statele membre au recunoscut că trebuie furnizate servicii publice îmbunătățite cu un număr minim de resurse, precum și că potențialul guvernării electronice poate fi sprijinit prin promovarea unei culturi a colaborării și prin îmbunătățirea condițiilor pentru interoperabilitate în cadrul administrațiilor publice europene.

(2)

În Comunicarea sa din 19 mai 2010 intitulată „O agendă digitală pentru Europa”(ADE), una dintre inițiativele emblematice din Strategia Europa 2020, Comisia a subliniat faptul că interoperabilitatea este esențială în vederea maximizării potențialului socioeconomic al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și că, prin urmare, agenda digitală poate fi eficace doar dacă se asigură interoperabilitatea.

(3)

În comunicarea sa din 16 decembrie 2010 intitulată „Către interoperabilitatea serviciilor publice europene”, Comisia a prezentat Strategia europeană de interoperabilitate (EIS) și Cadrul european de interoperabilitate (EIF).

(4)

Interoperabilitatea facilitează punerea în aplicare cu succes a politicilor și oferă un important potențial în ceea ce privește evitarea barierelor electronice transfrontaliere, asigurând în continuare apariția unor servicii publice comune noi sau consolidarea celor în curs de dezvoltare, la nivelul Uniunii. În special politicile prezentate în următoarele considerente se bazează pe interoperabilitate pentru punerea lor în aplicare eficace și eficientă.

(5)

În domeniul pieței interne, Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) solicită statelor membre să ofere furnizorilor de servicii posibilitatea de a efectua, pe cale electronică și la nivel transfrontalier, toate procedurile și formalitățile necesare pentru furnizarea unui serviciu în afara statului lor membru de stabilire.

(6)

În domeniul dreptului societăților comerciale, Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului (5) prevede interoperabilitatea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților statelor membre prin intermediul unei platforme centrale. Interconectarea registrelor societăților va asigura schimbul transfrontalier al informațiilor dintre registre și va facilita accesul întreprinderilor și al cetățenilor la nivelul Uniunii la datele referitoare la societăți, îmbunătățind astfel securitatea juridică în mediul de afaceri din Uniune.

(7)

În domeniul mediului, Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) prevede adoptarea unor reglementări de punere în aplicare comune care stabilesc demersurile interoperabilității tehnice. În special, directiva în cauză prevede adaptarea infrastructurilor naționale pentru a se asigura faptul că seturile și serviciile de date spațiale sunt interoperabile și accesibile la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii.

(8)

În domeniul justiției și afacerilor interne, interoperabilitatea îmbunătățită la nivelul bazelor de date europene constituie baza Sistemului de informații privind vizele (VIS) (7), a Sistemului de Informații Schengen II (8), a Sistemului dactiloscopic european (9) și a portalului european e-justiție (10). De asemenea, la 24 septembrie 2012, Consiliul a adoptat concluzii care solicită introducerea identificatorului unic de legislație și subliniază necesitatea unor căutări și schimburi interoperabile de informații juridice publicate în jurnalele oficiale naționale și monitoarele oficiale, prin intermediul utilizării identificatorilor unici și a metadatelor structurate. Colaborarea dintre Agenția europeană pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție și programul instituit prin prezenta decizie ar putea genera sinergii care ar fi benefice pentru realizarea obiectivelor aferente ale acestora.

(9)

Interoperabilitatea la nivelul administrațiilor publice locale, naționale și europene facilitează atingerea obiectivelor menționate de Parlamentul European în Rezoluția sa din 29 martie 2012 referitoare la Raportul privind cetățenia UE în 2010: Eliminarea obstacolelor din calea drepturilor cetățenilor UE.

(10)

Interoperabilitatea a fost un factor-cheie al succesului în domeniul vamal, al impozitării și accizelor, în funcționarea sistemelor TIC transeuropene în cadrul statelor membre și în sprijinirea serviciilor de interoperabilitate pentru întreprinderi finanțate prin programele Fiscalis 2013 și Vamă 2013. Aceste programe sunt puse în aplicare și operate de Comisie și de administrațiile naționale. Activele create în cadrul programelor Fiscalis 2013 și Vamă 2013 sunt disponibile pentru partajare și reutilizare din alte domenii de politică. În plus, statele membre și Comisia au fost invitate, în cadrul Concluziilor Consiliului din 26 mai 2014 privind reforma guvernanței uniunii vamale a UE, să dezvolte o strategie în ceea ce privește sistemele informatice gestionate și operate în comun în toate sectoarele legate de domeniul vamal.

(11)

În domeniul sănătății, Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului (11) prevede normele de facilitare a accesului la asistența medicală transfrontalieră sigură, de înaltă calitate. Mai exact, directiva respectivă a instituit rețeaua de e-sănătate pentru a aborda provocarea privind interoperabilitatea dintre sistemele electronice de sănătate. Rețeaua de e-sănătate poate adopta orientări cu privire la setul minim de date care trebuie schimbat la nivel transfrontalier în cazul asistenței neplanificate și de urgență și cu privire la serviciile de prescripție electronică dincolo de frontiere.

(12)

În domeniul fondurilor europene, articolul 122 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și a Consiliului (12) prevede că toate schimburile de informații dintre beneficiari și autorități de management, autorități de certificare, autorități de audit și organisme intermediare trebuie să fie realizate prin intermediul sistemelor de schimb electronic de date. Aceste sisteme au obiectivul de a facilita interoperabilitatea cu cadrele naționale și cu cele ale Uniunii și permit beneficiarilor să transmită toate informațiile necesare o singură dată.

(13)

În domeniul informațiilor din sectorul public, Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului (13) subliniază faptul că, atunci când acest lucru este posibil și indicat, organismele din sectorul public ar trebui să pună la dispoziție documentele prin intermediul formatelor deschise și care pot fi citite automat, împreună cu metadatele, la cel mai bun nivel de precizie și granularitate, într-un format care asigură interoperabilitatea, reutilizarea și accesibilitatea.

(14)

În domeniul identificării electronice, Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (14) instituie un cadru de interoperabilitate pentru interoperabilitatea sistemelor naționale de identificare electronică.

(15)

În domeniul standardizării tehnologiei informației și comunicațiilor, Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (15) face trimitere la interoperabilitate ca rezultat de bază al standardizării.

(16)

În domeniul cercetării și inovării, Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (16), care instituie programul Orizont 2020, precizează, în mod clar, că soluțiile și standardele interoperabile în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor sunt factori-cheie pentru crearea unor parteneriate între industriile de la nivelul Uniunii. Colaborarea cu privire la platformele comune, cu tehnologie deschisă cu efecte de externalitate și de pârghie va permite unei game variate de părți interesate să beneficieze de noile dezvoltări și să creeze alte inovații.

(17)

În ceea ce privește achizițiile publice, Directivele 2014/23/UE (17), 2014/24/UE (18) și 2014/25/UE (19), ale Parlamentului European și Consiliului solicită statelor membre punerea în aplicare a achizițiilor publice electronice. Acestea precizează că instrumentele și dispozitivele care vor fi folosite pentru comunicarea prin mijloace electronice, precum și caracteristicile tehnice ale acestora, trebuie să fie interoperabile cu produsele TIC de uz general. De asemenea, Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului (20) prevede elaborarea unui standard european pentru facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice pentru a asigura interoperabilitatea dintre sistemele de facturare electronică la nivelul Uniunii.

(18)

Prin urmare, este important ca politicile legate de interoperabilitate și de posibilele sale utilizări să fie coordonate la nivelul Uniunii într-un mod cât se poate de eficace și de reactiv pentru utilizatorul final. Pentru a elimina fragmentarea din peisajul interoperabilității în Uniune, ar trebui promovate o înțelegere comună a interoperabilității în Uniune și o abordare globală a soluțiilor de interoperabilitate.

(19)

De asemenea, interoperabilitatea reprezintă un element fundamental al Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (21) în domeniul infrastructurii și serviciilor în bandă largă. Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (22) privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații precizează în mod expres că unele dintre prioritățile operaționale ale MIE sunt interoperabilitatea, conectivitatea, dezvoltarea durabilă, operarea și modernizarea infrastructurilor de servicii digitale transeuropene, precum și coordonarea acestora la nivelul Uniunii. Regulamentul (UE) nr. 283/2014 cuprinde în mod special dispoziții privind așa-numitele componente de bază, cum ar fi identificarea electronică, transmisia electronică și traducerea automată, pentru a facilita interoperabilitatea transfrontalieră.

(20)

La nivel politic, Consiliul a solicitat în mod repetat o interoperabilitate mult mai mare în Europa și continuarea eforturilor de modernizare a administrațiilor publice europene. La 24 și 25 octombrie 2013, Consiliul European a adoptat concluzii care subliniază că modernizarea administrațiilor publice ar trebui să continue prin intermediul punerii în aplicare rapide a serviciilor precum guvernarea electronică, sănătatea electronică, facturarea electronică și achizițiile publice electronice, care se bazează pe interoperabilitate. Angajamentul statelor membre este esențial pentru a asigura edificarea rapidă a unei e-societăți interoperabile în Uniune, precum și implicarea administrațiilor publice în încurajarea utilizării procedurilor online. În plus, pentru a institui o administrație electronică mai eficace, simplificată și accesibilă utilizatorilor, ar putea fi necesare unele adaptări la nivelul administrațiilor publice europene, cu sprijin din partea statelor membre. Serviciile publice online eficiente sunt esențiale pentru a câștiga încrederea mediului de afaceri și a cetățenilor în serviciile digitale.

(21)

O perspectivă asupra interoperabilității în limitele unui sector este asociată cu riscul ca adoptarea unor soluții diferite sau incompatibile la niveluri naționale sau sectoriale să creeze noi bariere electronice care împiedică funcționarea corespunzătoare a pieței interne și a libertăților de circulație asociate și subminează deschiderea și competitivitatea piețelor și furnizarea serviciilor de interes general întreprinderilor și cetățenilor. Pentru a atenua acest risc, statele membre și Uniunea ar trebui să depună eforturi comune pentru a evita fragmentarea pieței. Ele ar trebui să asigure interoperabilitatea transfrontalieră sau transsectorială în ceea ce privește punerea în aplicare a legislației, reducând, în același timp, sarcinile administrative și costurile și sporind eficiența, și ar trebui să promoveze soluțiile de tehnologia informației și comunicațiilor stabilite de comun acord, asigurând, în același timp, guvernanța corespunzătoare.

(22)

În cadrul proceselor de stabilire, îmbunătățire sau operare a soluțiilor comune, toate inițiativele ar trebui, când este cazul, să se bazeze pe partajarea experienței și soluțiilor și pe schimbul și promovarea celor mai bune practici, neutralității tehnologice și adaptabilității sau să fie însoțite de acestea, în timp ce principiile securității, protecției vieții private și protecției datelor cu caracter personal ar trebui să se aplice întotdeauna. În acest context, ar trebui promovate respectarea EIF, precum și standardele și specificațiile deschise.

(23)

Mai multe programe succesive au urmărit asigurarea elaborării și punerii în aplicare coerente a strategiilor de interoperabilitate globale și sectoriale, a cadrelor juridice, a orientărilor, a serviciilor și instrumentelor pentru a aborda cerințele în cadrul politicilor la nivelul Uniunii, și anume: (i) Programul privind schimbul de date între administrații (1999-2004) (denumit în continuare „Programul IDA”) instituit prin Decizia nr. 1719/1999/CE (23) și Decizia nr. 1720/1999/CE (24) ale Parlamentului European și Consiliului; (ii) Programul privind furnizarea interoperabilă de servicii de guvernare electronică paneuropene către administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni (2005-2009) (denumit în continuare„Programul IDABC”) instituit prin Decizia 2004/387/CE a Parlamentului European și a Consiliului (25); și (iii) Programul privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (2010-2015) (denumit în continuare „programul ISA”) instituit prin Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26). Programul instituit prin prezenta decizie ar trebui să se bazeze pe experiența dobândită pe parcursul desfășurării acestor programe.

(24)

Activitățile din cadrul programelor IDA, IDABC și ISA au adus contribuții semnificative la asigurarea interoperabilității în schimbul electronic de informații dintre administrațiile publice europene. În Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 privind piața unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance, Parlamentul European a recunoscut contribuția și rolul general al programului ISA în definirea, promovarea și sprijinirea punerii în aplicare a soluțiilor și cadrelor de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, obținerea sinergiilor, promovarea reutilizării soluțiilor și pentru transpunerea cerințelor privind interoperabilitatea acestora în specificații și standarde pentru serviciile digitale.

(25)

Decizia nr. 922/2009/CE expiră la 31 decembrie 2015. Prin urmare, este necesar un nou program al Uniunii privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (programul ISA2) pentru a elabora, menține și promova o abordare holistică a interoperabilității, cu scopul de a elimina fragmentarea în peisajul interoperabilității și de a evita barierele electronice în Uniune, de a facilita interacțiunea electronică transfrontalieră și transsectorială eficientă și eficace dintre administrațiile publice europene, pe de o parte, și dintre acestea și întreprinderi și cetățeni, pe de altă parte, de a identifica, crea și implementa soluții de interoperabilitate care să susțină punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii și de a facilita reutilizarea de către administrațiile publice europene a soluțiilor de interoperabilitate.

(26)

În plus față de administrațiile publice europene, întreprinderile și cetățenii sunt și ei utilizatori finali ai soluțiilor de interoperabilitate întrucât aceștia utilizează servicii publice electronice furnizate de administrațiile publice. Principiul abordării centrate pe utilizator se aplică în special la utilizatorii finali ai soluțiilor de interoperabilitate. Întreprinderile ar trebui să se considere că includ, în special întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și microîntreprinderile, dată fiind contribuția valoroasă a acestora la economia Uniunii.

(27)

Soluțiile și cadrele comune instituite sau operate în baza programului ISA2 ar trebui, în măsura în care acest lucru este posibil, să constituie un peisaj al interoperabilității care să faciliteze interacțiunea dintre administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni și să asigure, să faciliteze și să permită interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială.

(28)

Punerea în aplicare a acțiunilor în cadrul programului ISA2 ar trebui să fie posibilă utilizând o metodologie iterativă.

(29)

Întrucât din ce în ce mai multe servicii publice devin „digitale prin definiție”, este important să se mărească la maximum eficiența cheltuielilor publice pentru soluții TIC. Această eficiență ar trebui facilitată prin asigurarea faptului că furnizarea unor astfel de servicii este planificată din timp și, atunci când acest lucru este posibil, prin partajarea și reutilizarea soluțiilor în vederea cheltuirii într-un mod cât mai profitabil a fondurilor publice. Programul ISA2 ar trebui să contribuie la acest obiectiv.

(30)

Interoperabilitatea și, implicit, soluțiile instituite și operate în temeiul programului ISA2 sunt instrumentale pentru exploatarea maximă a potențialului oferit de e-guvernare și e-democrație, făcând posibilă crearea unor ghișee unice și furnizarea unor servicii publice complete și transparente care să reducă sarcinile administrative și costurile.

(31)

Cetățenii și întreprinderile, în calitate de utilizatori finali, ar trebui să beneficieze, de asemenea, de servicii front-office comune, reutilizabile și interoperabile, care rezultă dintr-o mai bună integrare a proceselor și schimbului de date prin intermediul back-office-urilor administrațiilor publice europene.

(32)

În activitățile sale, Uniunea ar trebui să respecte principiul egalității de tratament. Cetățenii Uniunii ar trebui să aibă dreptul la un tratament egal din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. De asemenea, Uniunea ar trebui să țină seama de cerințele legate de combaterea excluziunii sociale. În acest sens, accesibilitatea pentru toți ar trebui integrată în dezvoltarea strategiilor legate de interoperabilitatea serviciilor publice la nivelul Uniunii, ținând seama de cetățenii cei mai defavorizați și de zonele cel mai slab populate, pentru a combate decalajul digital și excluziunea, astfel cum a solicitat Parlamentul European în Rezoluția sa din 20 aprilie 2012 referitoare la o piață unică digitală competitivă – guvernarea electronică, un vârf de lance. Punerea în aplicare a serviciilor publice electronice de către administrațiile publice europene presupune o abordare favorabilă incluziunii (e-incluziune) care, atunci când este necesar, va oferi asistență și formare tehnică cu scopul de a reduce disparitățile în utilizarea soluțiilor TIC și va include o diseminare pe mai multe canale, printre care se va număra și menținerea mijloacelor tradiționale de acces, după caz.

(33)

Soluțiile de interoperabilitate în cadrul programului ISA2 ar trebui să fie elaborate în conformitate cu dreptul utilizatorilor finali de a accesa și distribui informații și conținut, de a utiliza și oferi aplicații și servicii și de a utiliza echipamentele terminale pe care le doresc, indiferent de locul în care se află utilizatorul final sau furnizorul de servicii sau de locul, originea sau destinația informațiilor, conținutului, aplicațiilor sau serviciilor, prin intermediul serviciului lor de acces la internet prevăzut în Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului (27).

(34)

Programul ISA2 ar trebui să reprezinte un instrument pentru modernizarea administrațiilor publice europene. Modernizarea administrațiilor publice europene și sporirea interoperabilității acestora reprezintă o contribuție importantă la realizarea pieței unice digitale pentru a le permite cetățenilor să beneficieze pe deplin de servicii electronice interoperabile, de la guvernarea electronică la sănătatea electronică, acordând prioritate eliminării obstacolelor precum serviciile electronice neconectate. Lipsa interoperabilității subminează deseori punerea în aplicare a unor servicii digitale complete și dezvoltarea unor ghișee unice pentru întreprinderi și cetățeni.

(35)

Interoperabilitatea este direct conectată și dependentă de utilizarea unor standarde și specificații deschise. Programul ISA2 ar trebui să promoveze și, după caz, să sprijine standardizarea parțială sau deplină a soluțiilor existente privind interoperabilitatea. O astfel de standardizare ar trebui obținută împreună cu alte activități de standardizare la nivelul Uniunii, organizații de standardizare europene și organizații de standardizare internațională.

(36)

Asigurând interoperabilitatea, administrațiile publice europene vor rămâne suficient de deschise și de flexibile pentru a evolua și a putea integra noi provocări și noi domenii. Interoperabilitatea este o condiție pentru evitarea unui blocaj tehnologic, permițând dezvoltările tehnologice și promovând inovarea. Prin dezvoltarea de soluții interoperabile și cadre comune, programul ISA2 ar trebui să contribuie la interoperabilitatea dintre administrațiile publice europene, respectând neutralitatea tehnologică, astfel încât să se evite blocajele tehnologice și să se permită creșterea concurenței și a inovării, ceea ce va da un impuls considerabil competitivității globale a Uniunii.

(37)

Modernizarea administrațiilor publice europene reprezintă una dintre prioritățile-cheie ale punerii în aplicare cu succes a Strategiei Europa 2020 și a pieței unice digitale (DSM). În acest context, analizele anuale ale creșterii publicate de Comisie în anii 2011, 2012 și 2013 arată că nivelul de calitate a administrațiilor publice europene are un impact direct asupra mediului economic și, prin urmare, este esențial pentru a stimula productivitatea, competitivitatea, cooperarea economică, creșterea și crearea de locuri de muncă. Acest lucru se reflectă în mod clar în recomandările specifice fiecărei țări, care solicită luarea unor măsuri specifice care vizează reforma administrației publice europene.

(38)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 include un obiectiv tematic „al îmbunătățirii capacității instituționale a autorităților publice și a părților interesate și al unei administrații publice eficiente”. În acest context, programul ISA2 ar trebui să fie coerent cu alte inițiative care contribuie la modernizarea administrațiilor publice europene, în special în legătură cu lucrările dedicate interoperabilității, și să încerce obținerea unor sinergii cu acestea.

(39)

Interoperabilitatea administrațiilor publice europene vizează toate nivelurile de administrație: nivelul Uniunii, cel național cel regional și cel local. Prin urmare, este important să se asigure o participare cât mai largă la programul ISA2 și ca soluțiile să ia în considerare necesitățile respective ale acestora, precum și pe cele ale întreprinderilor și cetățenilor, dacă acest lucru este relevant.

(40)

Administrațiile naționale, regionale și locale pot fi sprijinite în eforturile lor prin intermediul instrumentelor specifice din cadrul fondurilor europene structurale și de investiții, în special partea care privește construcția capacității instituționale care include formarea personalului administrațiilor publice europene atunci când acest lucru este necesar. Cooperarea îndeaproape cu programul ISA2 ar trebui să maximizeze beneficiile preconizate din astfel de instrumente prin garantarea alinierii proiectelor finanțate la cadrele și specificațiile de interoperabilitate la nivelul Uniunii, cum ar fi Cadrul european de interoperabilitate.

(41)

Prezenta decizie stabilește un pachet financiar pentru întreaga durată a programului ISA2, care constituite principala valoare de referință, în sensul punctului 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (28), pentru Parlamentul European și Consiliu pe perioada procedurii bugetare anuale.

(42)

Ar trebui luată în considerare posibilitatea de a utiliza fonduri de preaderare pentru a facilita participarea țărilor candidate la programul ISA2, precum și adoptarea și punerea în aplicare ulterioară în țările respective a soluțiilor furnizate în cadrul programului.

(43)

Programul ISA2 ar trebui să contribuie la punerea în aplicare a inițiativelor de continuare în contextul Strategiei Europa 2020 și al Agendei digitale pentru Europa. Pentru a evita orice duplicare a eforturilor, programul ISA2 ar trebui să ia în considerare alte programe și inițiative ale Uniunii în domeniul soluțiilor, serviciilor și infrastructurilor TIC, în special MIE, Orizont 2020 și Planul de acțiune privind guvernarea electronică 2011-2015, stabilit în comunicarea Comisiei din 15 decembrie 2010. Comisia ar trebui să coordoneze aceste acțiuni atunci când pune în aplicare programul ISA2 și când planifică viitoare inițiative care ar afecta interoperabilitatea. În scopul raționalizării, programarea reuniunilor comitetului programului ISA2 ar trebui, în măsura posibilului, să ia în considerare reuniunile programate în legătură cu alte inițiative și programe relevante ale Uniunii.

(44)

Principiile și dispozițiile din legislația Uniunii privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, în special Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (29), Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului (30) și Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (31), ar trebui să se aplice soluțiilor operate în baza programului ISA2 care presupun prelucrarea datelor cu caracter personal. În consecință, soluțiile respective ar trebui să implice măsuri tehnice și organizatorice adecvate care să asigure respectarea cerințelor de protecție a datelor din legislația Uniunii. În special, datele cu caracter personal ar trebui, din oficiu, să fie prelucrate numai dacă sunt adecvate, relevante și nu sunt excesive în raport cu scopul pentru care au fost colectate. La elaborarea și stabilirea soluțiilor de interoperabilitate, ar trebui să se ia în considerare în mod corespunzător impactul asupra protecției datelor cu caracter personal.

(45)

La evaluarea programului ISA2, Comisia ar trebui mai ales să determine dacă soluțiile create și implementate au un impact pozitiv sau negativ asupra modernizării sectorului public și a satisfacerii cu mai multă ușurință a nevoilor întreprinderilor și cetățenilor, de exemplu prin reducerea sarcinilor administrative și a costurilor acestora și prin îmbunătățirea interconectării generale între administrațiile publice europene, pe de o parte, și între administrațiile publice europene și întreprinderi și cetățeni, pe de altă parte.

(46)

Atunci când este nevoie să se recurgă la servicii externe pentru programul ISA2, acest lucru se face în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (32) și cu Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și 2014/25/UE.

(47)

Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru ca aceasta să adopte un program de lucru deschis. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (33).

(48)

În cazul unor evenimente justificate corespunzător, ca de exemplu riscul de întrerupere a prestării serviciilor, referitoare la programul de lucru deschis stabilit, Comisia ar trebui să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile dacă există motive imperioase de urgență.

(49)

Obiectivele prezentei decizii sunt de a elabora, menține și promova o abordare holistică a interoperabilității, de a facilita interacțiunea electronică transfrontalieră și transsectorială eficientă și eficace dintre administrațiile publice europene, pe de o parte, și dintre acestea și întreprinderi și cetățeni, pe de altă parte, de a identifica, crea și opera soluții de interoperabilitate care să susțină punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii și de a facilita reutilizarea de către administrațiile publice europene a soluțiilor de interoperabilitate. Întrucât aceste obiective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre acționând pe cont propriu deoarece implementarea funcției de coordonare la nivelul Uniunii ar fi dificilă și costisitoare la nivelul statelor membre dacă este realizată de statele membre pe cont propriu dar, având în vedere amploarea și efectele acestora, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este definit la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este definit la articolul menționat, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Obiect și obiective

(1)   Prezenta decizie instituie, pentru perioada 2016-2020, un program privind soluțiile de interoperabilitate și cadrele comune pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni („programul ISA2”).

Obiectivele programului ISA2 sunt:

(a)

elaborarea, menținerea și promovarea unei abordări holistice a interoperabilității în Uniune, cu scopul de a elimina fragmentarea în peisajul interoperabilității în Uniune;

(b)

facilitarea interacțiunii electronice transfrontaliere și transsectoriale eficiente și eficace între administrațiile publice europene, pe de o parte, și între administrațiile publice europene și întreprinderi și cetățeni, pe de altă parte, și contribuția la dezvoltarea unei administrări electronice mai eficace, simplificate și accesibile utilizatorilor la nivelul de administrație publică național, regional și local;

(c)

identificarea, crearea și operarea unor soluții de interoperabilitate care să susțină punerea în aplicare a politicilor și activităților Uniunii;

(d)

facilitarea reutilizării de către administrațiile publice europene a soluțiilor de interoperabilitate.

Programul ISA2 ia în considerare aspectele sociale, economice și de altă natură ale interoperabilității, precum și situația specifică a IMM-urilor și a microîntreprinderilor, în vederea îmbunătățirii interacțiunii dintre administrațiile publice europene, pe de o parte, și dintre administrațiile publice europene și întreprinderi și cetățeni, pe de altă parte.

(2)   Programul ISA2 asigură o înțelegere comună a interoperabilității prin intermediul EIF și al punerii sale în aplicare în administrațiile statelor membre. Comisia, prin intermediul programului ISA, monitorizează punerea în aplicare a EIF.

(3)   Programul ISA2 continuă și consolidează, promovează și extinde activitățile programului ISA.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții:

1.

„interoperabilitate” înseamnă capacitatea organizațiilor distincte și diverse de a interacționa în scopul realizării unor obiective care aduc beneficii reciproce și sunt convenite reciproc, care implică partajarea de informații și cunoștințe între organizații, prin intermediul proceselor profesionale pe care acestea le sprijină, utilizând schimbul de date între sistemele lor TIC;

2.

„cadru de interoperabilitate” înseamnă o abordare comună a interoperabilității din partea unor organizații care doresc să conlucreze în scopul furnizării în comun de servicii publice și, în limitele domeniului său de aplicare, acesta specifică un set de elemente comune cum ar fi vocabularul, conceptele, principiile, politicile, orientările, recomandările, standardele, specificațiile și practicile;

3.

„cadre comune” înseamnă arhitecturi de referință, specificații, concepte, principii, politici, recomandări, standarde, metodologii, linii directoare, bunuri semantice și abordări și documente similare, luate individual sau împreună, într-un set;

4.

„servicii comune” înseamnă capacitatea organizațională și tehnică de a furniza un rezultat integrat administrațiilor publice europene, inclusiv sisteme operaționale, aplicații și infrastructuri digitale de natură generică, ce îndeplinesc cerințele comune ale utilizatorilor în toate domeniile de politică sau zonele geografice, împreună cu guvernanța operațională de sprijin a acestora;

5.

„instrumente generice” înseamnă sisteme, platforme de referință, platforme partajate și colaborative, precum și componente generice care îndeplinesc cerințe comune ale utilizatorilor în toate domeniile de politică sau zonele geografice;

6.

„soluții de interoperabilitate” înseamnă servicii comune și instrumente generice care facilitează cooperarea dintre organizații distincte și diverse, fie finanțate și dezvoltate autonom în cadrul programului ISA2, fie dezvoltate în cooperare cu alte inițiative ale Uniunii, bazate pe cerințele identificate ale administrațiilor publice europene;

7.

„acțiuni” înseamnă proiecte, soluții care se află deja într-o etapă operațională și măsurile însoțitoare;

8.

„proiect” înseamnă o secvență cu durată limitată de sarcini bine definite care abordează nevoile identificate ale utilizatorului prin intermediul unei abordări în etape;

9.

„acțiuni suspendate” înseamnă acțiunile din cadrul programului ISA2 pentru care finanțarea este suspendată pentru o anumită perioadă de timp, dar al căror obiectiv este încă valabil și care fac în continuare obiectul monitorizării și evaluării programului ISA2;

10.

„măsuri însoțitoare” înseamnă:

(a)

măsuri strategice;

(b)

măsuri de informare, de comunicare cu privire la beneficiile programului ISA2 și de sensibilizare, destinate administrațiilor publice europene și, atunci când este cazul, întreprinderilor și cetățenilor;

(c)

măsuri în sprijinul gestionării programului ISA2;

(d)

măsuri privind împărtășirea experienței și schimbul și promovarea de cele mai bune practici;

(e)

măsuri de promovare a reutilizării soluțiilor de interoperabilitate existente;

(f)

măsuri menite să creeze comunități și să sporească capacitățile; și

(g)

măsuri menite să stabilească sinergii cu inițiative referitoare la interoperabilitatea în alte domenii ale politicii Uniunii;

11.

„instrumente de sprijin pentru administrațiile publice” înseamnă instrumentele, cadrele, orientările și specificațiile de interoperabilitate care sprijină administrațiile publice europene în proiectarea, punerea în aplicare și operarea soluțiilor de interoperabilitate;

12.

„administrații publice europene” înseamnă administrații publice de la nivelul Uniunii și de la nivel național, regional și local;

13.

„utilizatori finali” înseamnă administrațiile publice europene, întreprinderile, inclusiv IMM-urile și microîntreprinderile, și cetățenii;

14.

„factori-cheie de interoperabilitate” înseamnă soluțiile de interoperabilitate care sunt necesare pentru a permite furnizarea eficientă și eficace a serviciilor publice în toate administrațiile;

15.

„Arhitectura europeană de referință a interoperabilității” sau „EIRA” înseamnă o structură generică care include principii și orientări aplicabile punerii în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate în Uniune;

16.

„Cartografierea interoperabilității europene” sau „EIC” înseamnă un set de soluții de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, furnizat de instituțiile Uniunii și statele membre, prezentat într-un format comun și care respectă criteriile specifice de reutilizare și de interoperabilitate care pot fi reprezentate în EIRA.

Articolul 3

Activități

Programul ISA2 sprijină și promovează:

(a)

evaluarea, îmbunătățirea, operarea și reutilizarea soluțiilor de interoperabilitate transfrontaliere și transsectoriale existente și a cadrelor comune;

(b)

elaborarea, instituirea, aducerea în stadiu operațional, operarea și reutilizarea unor noi soluții de interoperabilitate transfrontaliere și transsectoriale și cadre comune;

(c)

evaluarea implicațiilor TIC ale actelor legislative ale Uniunii propuse sau adoptate;

(d)

identificarea lacunelor legislative, la nivelul Uniunii și la nivel național, care împiedică interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială între administrațiile publice europene;

(e)

elaborarea unor mecanisme care să măsoare și să cuantifice beneficiile soluțiilor de interoperabilitate, inclusiv metodologii pentru evaluarea economiilor în materie de costuri;

(f)

cartografierea și analiza peisajului general al interoperabilității în Uniune prin instituirea, întreținerea și îmbunătățirea EIRA și EIC ca instrumente de facilitare a reutilizării soluțiilor de interoperabilitate existente și de identificare a domeniilor în care astfel de soluții încă lipsesc;

(g)

întreținerea, actualizarea, promovarea și monitorizarea punerii în aplicare a EIS, a EIF și a EIRA;

(h)

evaluarea, actualizarea și promovarea specificațiilor și standardelor comune existente și elaborarea, instituirea și promovarea unor noi specificații comune și specificații și standarde deschise prin intermediul platformelor de standardizare ale Uniunii, în colaborare cu organizațiile de standardizare europene sau internaționale, după caz;

(i)

întreținerea și publicarea unei platforme care să permită accesul la cele mai bune practici și colaborarea pe marginea acestora și care să funcționeze ca un mijloc de sensibilizare și de diseminare a soluțiilor disponibile, inclusiv a cadrelor de securitate și siguranță, și care să ajute la evitarea duplicării eforturilor, încurajând în același timp posibilitatea de reutilizare a soluțiilor și standardelor;

(j)

aducerea în stadiu operațional a noilor servicii și instrumente de interoperabilitate, precum și întreținerea și operarea serviciilor și instrumentelor de interoperabilitate existente cu titlu provizoriu;

(k)

identificarea și promovarea celor mai bune practici, pentru a elabora orientări în vederea coordonării inițiativelor de interoperabilitate și pentru a stimula și sprijini comunitățile care se ocupă de chestiuni relevante pentru domeniul interacțiunii electronice transfrontaliere sau transsectoriale dintre utilizatorii finali.

Până la 8 septembrie 2016, Comisia elaborează o strategie de comunicare, menită să consolideze informarea și să crească nivelul de conștientizare cu privire la programul ISA2 și la beneficiile sale, destinată întreprinderilor, inclusiv IMM-urilor, și cetățenilor și utilizând mijloace ușor accesibile pentru utilizatori pe site-ul internet al programului ISA2.

Articolul 4

Principii generale

Acțiunile lansate sau continuate în cadrul programului ISA2:

(a)

se bazează pe utilitate și sunt influențate de nevoile identificate și de obiectivele programului;

(b)

respectă următoarele principii:

principiul subsidiarității și cel al proporționalității;

abordarea centrată pe utilizator;

incluziune și accesibilitate;

furnizarea serviciilor publice în așa fel încât să se evite decalajul digital;

securitate, respectarea confidențialității și protecția datelor;

multilingvism;

simplificare administrativă și modernizare;

transparență;

conservarea informațiilor;

deschidere;

reutilizare și evitarea duplicării;

neutralitate tehnologică, soluții pe cât posibil valabile în viitor și adaptabilitate;

eficacitate și eficiență;

(c)

sunt flexibile, extensibile și aplicabile altor întreprinderi și domenii de politică; și

(d)

demonstrează sustenabilitate financiară, organizațională și tehnică.

Articolul 5

Acțiuni

(1)   Comisia, în cooperare cu statele membre și în conformitate cu articolul 8, pune în aplicare acțiunile specificate în programul de lucru deschis stabilit în temeiul articolului 9.

(2)   După caz, acțiunile sub formă de proiecte includ următoarele etape:

inițiere;

planificare;

executare;

finalizare și evaluare finală;

supraveghere și control.

Etapele proiectelor specifice vor fi definite și precizate în momentul includerii acțiunii în programul de lucru deschis. Comisia monitorizează evoluția proiectelor.

(3)   Punerea în aplicare a programului ISA2 este susținută de măsuri însoțitoare.

Articolul 6

Criteriile de eligibilitate

Toate acțiunile care urmează să fie finanțate în cadrul programului ISA2 trebuie să îndeplinească în totalitate următoarele criterii de eligibilitate:

(a)

obiectivele programului ISA2 prevăzute la articolul 1 alineatul (1);

(b)

una sau mai multe dintre activitățile programului ISA2 prevăzute la articolul 3;

(c)

principiile generale ale programului ISA2 prevăzute la articolul 4;

(d)

condițiile de finanțare prevăzute la articolul 11.

Articolul 7

Stabilirea priorităților

(1)   Sub rezerva alineatului (2), se acordă prioritate tuturor acțiunilor ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate în conformitate cu următoarele criterii de stabilire a priorității:

(a)

contribuția acțiunii la peisajul interoperabilității, cuantificată în funcție de importanța și necesitatea acțiunii respective din perspectiva finalizării peisajului interoperabilității în întreaga Uniune;

(b)

sfera de aplicare a acțiunii, cuantificată în funcție de impactul său orizontal, după finalizare, în toate sectoarele vizate;

(c)

acoperirea geografică a acțiunii, cuantificată în funcție de numărul de state membre și administrații publice europene implicate;

(d)

caracterul urgent al acțiunii, măsurat pe baza impactului potențial al acesteia, ținând seama de absența unor alte surse de finanțare;

(e)

potențialul de reutilizare al acțiunii, cuantificat prin luarea în calcul a măsurii în care rezultatele acesteia pot fi refolosite;

(f)

reutilizarea de către acțiune a cadrelor comune existente și a elementelor soluțiilor de interoperabilitate;

(g)

legătura acțiunii cu inițiativele Uniunii, care urmează să fie cuantificată prin nivelul colaborării și al contribuției acțiunii la inițiativele Uniunii precum piața unică digitală.

(2)   Criteriile de stabilire a priorității prevăzute la alineatul (1) sunt egale din punctul de vedere al importanței. Acțiunile eligibile care îndeplinesc mai multe dintre criteriile respective decât alte acțiuni eligibile obțin un grad mai ridicat de prioritate în sensul includerii în programul de lucru deschis.

Articolul 8

Norme de punere în aplicare

(1)   În cursul punerii în aplicare a programului ISA2, se acordă o atenție deosebită Strategiei europene de interoperabilitate și EIF.

(2)   Pentru a asigura interoperabilitatea între sistemele informatice naționale și cele ale Uniunii, se specifică soluții de interoperabilitate, cu trimitere la standardele europene existente sau noi ori la specificațiile disponibile publicului larg sau deschise pentru schimbul de informații și integrarea serviciului.

(3)   Stabilirea sau îmbunătățirea soluțiilor de interoperabilitate se bazează pe sau, după caz, este însoțită de schimburi de opinii, partajarea experienței și schimbul și promovarea de cele mai bune practici. În acest scop, Comisia reunește părțile interesate relevante și organizează conferințe, ateliere și alte reuniuni privind aspectele abordate în cadrul programului ISA2.

(4)   La punerea în aplicare a soluțiilor de interoperabilitate în cadrul programului ISA2, se va acorda, după caz, atenția corespunzătoare EIRA.

(5)   Soluțiile de interoperabilitate și actualizările acestora sunt, după caz, incluse în EIC și puse la dispoziție pentru a fi reutilizate de administrațiile publice europene.

(6)   Comisia încurajează și permite în orice moment statelor membre să se alăture unei acțiuni sau unui proiect în orice etapă.

(7)   Pentru a evita duplicarea, soluțiile de interoperabilitate finanțate în cadrul programului ISA2 fac trimitere, după caz, la rezultatele obținute de inițiativele relevante ale Uniunii sau ale statelor membre, și reutilizează soluțiile de interoperabilitate existente.

(8)   Pentru maximalizarea sinergiilor și pentru asigurarea unor eforturi complementare și combinate, acțiunile sunt coordonate, ori de câte ori este cazul, cu alte inițiative relevante ale Uniunii.

(9)   Soluțiile de interoperabilitate stabilite sau îmbunătățite în cadrul programului ISA2 au la bază schimbul de experiență și schimbul și promovarea de cele mai bune practici. Programul ISA2 promovează activitățile de creare a comunităților în jurul unor cadre și soluții de interes comun, cu implicarea părților interesate relevante, printre care organizații non-profit și universități.

Articolul 9

Programul de lucru deschis

(1)   În vederea punerii în aplicare a acțiunilor, Comisia adoptă, până la 8 iunie 2016, acte de punere în aplicare care instituie un program de lucru deschis pe întreaga durată de aplicare a prezentei decizii. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2). Comisia adoptă cel puțin o dată pe an acte de punere în aplicare pentru modificarea acestui program de lucru deschis.

Prin programul de lucru deschis se identifică acțiunile, se stabilesc prioritățile în rândul acestora, se documentează, se selectează, se proiectează, se pun în aplicare, se operează și se evaluează acțiunile, se promovează rezultatele acestora și, sub rezerva articolului 11 alineatul (5), se suspendă sau se încetează finanțarea acestora.

(2)   Includerea acțiunilor în programul de lucru deschis se face sub rezerva respectării de către acestea a articolelor 6 și 7.

(3)   Un proiect lansat și dezvoltat în cadrul programului ISA sau al altei inițiative a Uniunii poate fi inclus în programul de lucru deschis în orice etapă a acestuia.

Articolul 10

Dispoziții bugetare

(1)   Fondurile sunt eliberate atunci când un proiect sau o soluție în etapa operațională este inclusă în programul de lucru deschis sau după finalizarea cu succes a unei etape a proiectului, astfel cum este definit în programul de lucru deschis și în oricare dintre modificările aduse la acesta.

(2)   Modificările programului de lucru deschis privind alocările bugetare de mai mult de 400 000 EUR pe acțiune se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 12 alineatul (2).

(3)   Acțiunile din cadrul programului ISA2 pot să necesite achiziționarea unor servicii externe, care face obiectul normelor Uniunii privind achizițiile, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012.

Articolul 11

Finanțarea acțiunilor

(1)   Elaborarea, instituirea și îmbunătățirea cadrelor comune și a instrumentelor generice sunt finanțate de programul ISA2. Utilizarea unor astfel de cadre și instrumente este finanțată de administrațiile publice europene.

(2)   Elaborarea, instituirea, aducerea în stadiu operațional și îmbunătățirea serviciilor comune sunt finanțate de programul ISA2. Operarea centralizată a unor astfel de servicii la nivelul Uniunii poate fi finanțată, de asemenea, de programul ISA2, în cazul în care operarea în cauză deservește interesele Uniunii și este justificată în mod corespunzător în programul de lucru deschis. În caz contrar, utilizarea serviciilor respective va fi finanțată prin alte mijloace.

(3)   Soluțiile de interoperabilitate care sunt preluate de programul ISA2 fie în vederea aducerii în stadiu operațional, fie în vederea menținerii acestora cu titlu provizoriu, sunt finanțate de programul ISA2 până în momentul preluării de către alte programe sau inițiative.

(4)   Măsurile însoțitoare sunt finanțate de programul ISA2.

(5)   Finanțarea unei acțiuni poate fi suspendată sau poate să înceteze în funcție de rezultatele monitorizării și controlului în temeiul cu articolului 5 și pe baza unei evaluări care determină dacă respectiva acțiune continuă să îndeplinească nevoile identificate și care apreciază eficacitatea și eficiența acțiunii.

Articolul 12

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de Comitetul privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene, întreprinderi și cetățeni (Comitetul ISA2). Respectivul comitet este un comitet în înțelesul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

(3)   Din motive imperioase de urgență justificate în mod corespunzător, Comisia adoptă acte de punere în aplicare imediat aplicabile, în conformitate cu procedura menționată la articolul 8 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011. Respectivele acte rămân în vigoare pentru o perioadă nu depășește șase luni.

Articolul 13

Monitorizare și evaluare

(1)   Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare și impactul programului ISA2, în vederea evaluării măsurii în care acțiunile din cadrul acestuia îndeplinesc în continuare nevoile identificate. De asemenea, Comisia va explora sinergiile cu programele complementare ale Uniunii.

(2)   Comisia va prezenta Comitetului ISA2, comisiei sau comisiilor competente din Parlamentul European, Consiliului și Comitetului Regiunilor un raport anual cu privire la punerea în aplicare și rezultatele programului ISA2.

Comisia monitorizează periodic punerea în aplicare și reutilizarea soluțiilor de interoperabilitate la nivelul Uniunii, ca parte a programului de lucru deschis instituit în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

(3)   Comisia realizează o evaluare intermediară a programului ISA2 până la 30 septembrie 2019 și o evaluare finală până la 31 decembrie 2021, iar rezultatele respectivelor evaluări sunt comunicate Parlamentului European și Consiliului până la aceleași date. În acest context, comisia sau comisiile competentă(e) a (ale) Parlamentului European poate(pot) invita Comisia să prezinte rezultatele evaluărilor și să răspundă la întrebările adresate de membrii săi.

(4)   Evaluările menționate la alineatul (3) examinează, inter alia, relevanța, eficacitatea, eficiența, utilitatea, inclusiv, atunci când este relevant, satisfacția întreprinderilor și a cetățenilor și sustenabilitatea și consecvența acțiunilor programului ISA2. În același timp, evaluarea finală examinează măsura în care programul ISA2 și-a îndeplinit obiectivul, cum ar fi reutilizarea soluțiilor de interoperabilitate în întreaga Uniune, acordând atenție deosebită nevoilor exprimate de administrațiile publice europene.

(5)   Evaluările apreciază performanța programului ISA2 în funcție de gradul de realizare a obiectivului stabilit la articolul 1 alineatul (1) și în conformitate cu principiile menționate la articolul 4 litera (b). Realizarea obiectivelor este măsurată, în special, în raport cu numărul de factori-cheie de interoperabilitate și prin intermediul numărului de instrumente de sprijin pentru administrațiile publice, furnizate și utilizate de administrațiile publice europene. Indicatorii pentru măsurarea rezultatului și a impactului programului ISA2 sunt definiți în programul de lucru deschis.

(6)   Evaluările examinează avantajele pentru Uniune rezultate în urma acțiunilor în sensul promovării politicilor comune, identifică eventualele suprapuneri și examinează coerența cu domeniile în care sunt necesare îmbunătățiri și verifică sinergiile cu alte inițiative ale Uniunii, în special cu MIE.

Evaluările estimează relevanța acțiunilor programului ISA2 pentru autoritățile locale și regionale în vederea îmbunătățirii interoperabilității în administrația publică și a eficacității furnizării de servicii publice.

(7)   Evaluările includ, dacă este cazul, informații referitoare la:

(a)

beneficiile cuantificabile și calificabile pe care le furnizează soluțiile de interoperabilitate prin conectarea TIC la nevoile utilizatorilor finali;

(b)

impactul cuantificabil și calificabil al soluțiilor de interoperabilitate bazate pe TIC.

(8)   Acțiunile finalizate sau suspendate fac, în continuare, obiectul evaluării generale a programului. Acestea sunt monitorizate cu privire la poziția lor în cadrul peisajului de interoperabilitate din Europa și sunt evaluate cu privire la acceptarea de către utilizator, utilizare și reutilizare.

Articolul 14

Cooperare internațională

(1)   Programul ISA2 este deschis participării celorlalte țări din Spațiul Economic European și țărilor candidate, în cadrul acordurilor respective ale acestora cu Uniunea.

(2)   Este încurajată cooperarea cu țările terțe și cu organizații sau organisme internaționale, în special în cadrul Parteneriatului euro-mediteranean și al Parteneriatului estic, precum și cu țările vecine, în special cu cele din regiunea Balcanilor de Vest și cea a Mării Negre. Costurile aferente nu sunt acoperite de programul ISA2.

(3)   După caz, programul ISA2 promovează reutilizarea soluțiilor acestuia de către țările terțe.

Articolul 15

Inițiative din afara Uniunii

Fără a aduce atingere altor politici ale Uniunii, soluțiile de interoperabilitate instituite sau operate în cadrul programului ISA2 pot fi folosite de inițiative din afara Uniunii, în scopuri necomerciale, atât timp cât nu sunt angajate costuri suplimentare pentru bugetul general al Uniunii și principalul obiectiv al Uniunii în privința soluției de interoperabilitate nu este compromis.

Articolul 16

Protecția datelor

Prelucrarea datelor cu caracter personal prin intermediul soluțiilor operate în cadrul programului ISA2 se face cu respectarea principiilor și dispozițiilor prevăzute în Directivele 95/46/CE și 2002/58/CE și în Regulamentul (CE) nr. 45/2001.

Articolul 17

Dispoziții financiare

(1)   Pachetul financiar pentru punerea în aplicare a programului ISA2 pentru perioada aplicării acestuia este stabilit la 130 928 000 EUR.

(2)   Creditele anuale sunt autorizate de Parlamentul European și de Consiliu în limita cadrului financiar multianual.

(3)   Alocarea financiară pentru programul ISA2 poate acoperi, de asemenea, cheltuielile referitoare la activitățile de pregătire, monitorizare, verificare, audit și evaluare care trebuie realizate periodic pentru gestionarea programului și îndeplinirea obiectivelor sale.

Articolul 18

Intrarea în vigoare

Prezenta decizie intră în vigoare în a treia zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2020.

În pofida celui de al doilea paragraf al prezentului articol, articolul 13 se aplică de la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2021.

Adoptată la Strasbourg, 25 noiembrie 2015.

Pentru Parlamentul European

Președintele

M. SCHULZ

Pentru Consiliu

Președintele

N. SCHMIT


(1)  JO C 12, 15.1.2015, p. 99.

(2)  JO C 140, 28.4.2015, p. 47.

(3)  Poziția Parlamentului European din 11 noiembrie 2015 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și Decizia Consiliului din 23 noiembrie 2015.

(4)  Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (JO L 376, 27.12.2006, p. 36).

(5)  Directiva 2012/17/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2012 de modificare a Directivei 89/666/CEE a Consiliului și a Directivelor 2005/56/CE și 2009/101/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului în ceea ce privește interconectarea registrelor centrale, ale comerțului și ale societăților (JO L 156, 16.6.2012, p. 1).

(6)  Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(7)  Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60).

(8)  Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen din a doua generație (SIS II) (JO L 381, 28.12.2006, p. 4);

(9)  Regulamentul (CE) nr. 2725/2000 al Consiliului din 11 decembrie 2000 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Convenției de la Dublin (JO L 316, 15.12.2000, p. 1).

(10)  https://e-justice.europa.eu

(11)  Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere (JO L 88, 4.4.2011, p. 45).

(12)  Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 320).

(13)  Directiva 2013/37/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de modificare a Directivei 2003/98/CE privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (JO L 175, 27.6.2013, p. 1).

(14)  Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de asigurare a încrederii pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73).

(15)  Regulamentul (UE) nr. 1025/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind standardizarea europeană, de modificare a Directivelor 89/686/CEE și 93/15/CEE ale Consiliului și a Directivelor 94/9/CE, 94/25/CE, 95/16/CE, 97/23/CE, 98/34/CE, 2004/22/CE, 2007/23/CE, 2009/23/CE și 2009/105/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Deciziei 87/95/CEE a Consiliului și a Deciziei nr. 1673/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 316, 14.11.2012, p. 12).

(16)  Regulamentul (UE) nr. 1291/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) – Orizont 2020 și de abrogare a Deciziei nr. 1982/2006/CE (JO L 347, 20.12.2013, p. 104).

(17)  Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1).

(18)  Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65).

(19)  Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243).

(20)  Directiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1).

(21)  Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a Mecanismului pentru Interconectarea Europei, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 913/2010 și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 680/2007 și (CE) nr. 67/2010 (JO L 348, 20.12.2013, p. 129).

(22)  Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind o serie de orientări pentru rețelele transeuropene din domeniul infrastructurii de telecomunicații și de abrogare a Deciziei nr. 1336/97/CE (JO L 86, 21.3.2014, p. 14).

(23)  Decizia nr. 1719/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 1999 privind o serie de orientări, inclusiv identificarea proiectelor de interes comun în domeniul rețelelor transeuropene pentru schimbul electronic de date între administrații (IDA) (JO L 203, 3.8.1999, p. 1).

(24)  Decizia nr. 1720/1999/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 1999 de adoptare a unui ansamblu de acțiuni și de măsuri menite să asigure interoperabilitatea rețelelor transeuropene pentru schimbul electronic de date între administrații (IDA) și accesul la aceste rețele (JO L 203, 3.8.1999, p. 9).

(25)  Decizia 2004/387/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind furnizarea interoperabilă de servicii de guvernare electronică paneuropene către administrațiile publice, întreprinderi și cetățeni (IDABC) (JO L 144, 30.4.2004, p. 62).

(26)  Decizia nr. 922/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind soluțiile de interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA) (JO L 260, 3.10.2009, p. 20).

(27)  Regulamentul (UE) 2015/2120 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 de stabilire a unor măsuri privind internetul deschis și de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal și drepturile utilizatorilor cu privire la rețelele și serviciile electronice de comunicații și a Regulamentului (UE) nr. 531/2012 privind roamingul în rețelele publice de comunicații mobile în interiorul Uniunii (JO L 310, 26.11.2015, p. 1).

(28)  JO C 373, 20.12.2013, p. 1.

(29)  Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (JO L 281, 23.11.1995, p. 31).

(30)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor electronice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO L 201, 31.7.2002, p. 37).

(31)  Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).

(32)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(33)  Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).


Top