(1)

Prin scrisoarea din 9 mai 2007, Comisia a primit o plângere privind prelungirea acordului interprofesional încheiat în cadrul Asociației franceze pentru valorificarea produselor și sectoarelor profesionale ale horticulturii și peisagisticii (asociația interprofesională „Val'Hor”). Cazul a fost înregistrat cu numărul CP 157/07. La 4 februarie 2010, această măsură a fost înregistrată cu numărul NN 8/10 ca ajutor de stat nenotificat.

(2)

În cadrul plângerii CP 157/07, Comisia a primit informații din partea reclamantului la 26 octombrie 2009 și la 16 mai 2011.

(3)

Serviciile Comisiei au solicitat autorităților franceze să furnizeze informații suplimentare privind un eventual ajutor de stat în sectorul horticulturii prin scrisorile din13 iulie 2007, 10 decembrie 2007, 26 iunie 2008, 22 februarie 2010, 16 decembrie 2010 și 13 octombrie 2011. Franța a transmis informațiile respective prin scrisorile din 17 octombrie 2007, 7 aprilie 2008, 1 septembrie 2008, 2 aprilie 2010, 22 februarie 2011 și 15 noiembrie 2011.

(4)

Prin Decizia C(2011) 10053 din 11 ianuarie 2012, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(5)

Decizia Comisiei de a iniția procedura a fost publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (1). Comisia a invitat părțile interesate să își prezinte observațiile cu privire la măsura în cauză.

(6)

Comisia a primit observații și de la alte părți interesate, pe care le-a transmis Franței, oferindu-i posibilitatea de a răspunde.

(7)

Prin e-mailul din 20 ianuarie 2012, Reprezentanța Permanentă a Franței pe lângă Uniunea Europeană a transmis Comisiei o scrisoare a autorităților franceze prin care se dorea obținerea unei amânări suplimentare cu o lună a termenului pentru prezentarea de observații în legătură cu inițierea procedurii. Prin faxul din 26 ianuarie 2012 se comunica acordarea amânării menționate.

(8)

Prin e-mailul din 14 martie 2012, Reprezentanța Permanentă a Franței pe lângă Uniunea Europeană a comunicat observațiile autorităților franceze în legătură cu inițierea procedurii prevăzute la articolul 108 alineatul (2) din TFUE.

(9)

Prin e-mailul din 10 iulie 2012, Reprezentanța Permanentă a Franței pe lângă Uniunea Europeană a comunicat răspunsul autorităților franceze la observațiile prezentate de părțile interesate.

(10)

Asociația franceză pentru valorificarea produselor și sectoarelor profesionale ale horticulturii și peisagisticii (Val'Hor) este o organizație interprofesională recunoscută a sectorului horticulturii din Franța. Organizarea și funcționarea sa sunt reglementate de articolele L.631-1 și următoarele din Codul rural.

(11)

Asociația Val'Hor a fost creată în 1997 și a fost recunoscută de administrațiile publice ca asociație interprofesională națională în sensul articolului L.632-1 din Codul rural francez pentru sectorul horticulturii și peisagisticii la 13 august 1998. Statutul său a fost aprobat de adunarea generală din 25 martie 2004.

(12)

Ca și alte organizații interprofesionale recunoscute, Val'Hor poate încheia acorduri și poate colecta de la toți membrii săi cotizații voluntare destinate finanțării sale. Printr-un decret interministerial, aceste acorduri pot deveni obligatorii (așa-numitele acorduri „extinse”) pentru toți actorii din sector, indiferent dacă sunt sau nu membri ai organizației interprofesionale Val'Hor, în condițiile prevăzute de Codul rural francez. Codul rural nu permite extinderea acordurilor decât atunci când acestea vizează „un interes comun” întemeiat pe acțiuni „în conformitate cu interesul general și compatibile cu normele politicii agricole comune” (în conformitate cu articolul L.632-3 din Codul rural).

(13)

Val'Hor a adoptat la 12 noiembrie 2004 acordul interprofesional de finanțare, care a fost modificat prin actul adițional nr. 1 din 14 septembrie 2006. Conform articolului II din acordul menționat, fiecare membru, persoană fizică sau juridică, care exercită o profesie reprezentată de organizația interprofesională Val'Hor, trebuie să plătească o cotizație anuală.

(14)

Acordul interprofesional de finanțare încheiat în cadrul Val'Hor a fost prelungit pentru prima dată la 12 aprilie 2005, printr-un decret al Ministerului Agriculturii, Alimentației, Pescuitului și Afacerilor Rurale, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze (Journal officiel de la République française) la 12 mai 2005, pentru o perioadă de un an. Acordul a fost prelungit a doua oară pentru o durată de un an printr-un decret din 16 noiembrie 2006, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 8 decembrie 2006.

(15)

Prin decretul din 31 martie 2008, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 11 aprilie 2008, dispozițiile acordului interprofesional din 21 februarie 2008 au fost extinse pentru perioada 1 iulie 2007-30 iunie 2008 la toți membrii profesiilor asociației. Prin decretul din 16 septembrie 2008, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 25 septembrie 2008, dispozițiile acordului interprofesional din 22 iulie 2008 au fost prelungite până la 30 iunie 2010. Prin decretul din 27 mai 2010, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 8 iunie 2010, dispozițiile acordului interprofesional din 22 iulie 2008 au fost prelungite pentru perioada 1 iulie 2010-30 iunie 2011. În fine, prin decretul din 3 octombrie 2011, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 15 octombrie 2011, dispozițiile acordului interprofesional din 12 septembrie 2011 au fost prelungite până la 30 iunie 2014.

(16)

Conform informațiilor transmise de autoritățile franceze la 17 octombrie 2007, cotizația voluntară obligatorie (denumită în continuare „CVO”) aplicabilă întreprinderilor din sectorul plantelor de ornament provenite din horticultură și din pepinierele sectorului peisagistic era destinată punerii în aplicare a acțiunilor și mijloacelor necesare promovării colective pe piețele interne și externe a horticulturii, a floriculturii și a peisagisticii, precum și a produselor și meseriilor acestora; cunoașterii ofertei, cererii și mecanismului de piață; îmbunătățirii funcționării și transparenței pieței, precum și a cunoașterii pieței; calității produselor; organizării și ameliorării practicilor și relațiilor interprofesionale din sector; efectuării de programe de formare, de cercetare aplicată, de efectuare de experimente și de dezvoltare; și funcționării asociației

(17)

Prin decretul din 13 august 1998, statul francez a recunoscut Val'Hor ca organizație interprofesională în sensul articolului L.632-1 din Codul rural francez.

(18)

Funcționarea, misiunile și compoziția Val'Hor sunt reglementate prin statutul său. Pentru ca această organizație interprofesională să poată fi recunoscută, autoritățile competente trebuie să verifice dacă sunt îndeplinite anumite criterii, în special faptul că statutul său este în conformitate cu prevederile legale (articolul L.632-1 din Codul rural), dacă organizațiile constitutive ale Val'Hor în cauză sunt reprezentative și dacă sunt în conformitate cu obiectivele politicilor naționale și comunitare. Existența, misiunea și funcționarea sunt reglementate de articolul L.631-1 și articolele următoare din Codul rural.

(19)

Conform autorităților franceze, până în 2007 CVO plătite de membrii profesiilor reunite de Val'Hor erau singurele resurse ale organizației. Deși Val'Hor este o persoană juridică de drept privat și finanțarea acestei organizații este asigurată din cotizațiile sectorului în cauză, funcționarea sistemului de CVO necesită intervenția statului. Prin urmare, CVO pot deveni obligatorii pentru toate profesiile care fac obiectul organizației interprofesionale numai printr-o hotărâre sau printr-un decret ministerial.

(20)

Val'Hor poate fi consultată cu privire la orientările și măsurile politicilor din sectorul în cauză (articolul L.632-2-1 din codul rural).

(21)

Codul rural, partea a șasea, titlul III (articolele L.631-1 — L.632-13). Decrete interministeriale privind prelungirea acordurilor interprofesionale (a se vedea punctele 13-14); acordurile interprofesionale (a se vedea punctele 10-12).

(22)

Încasările din CVO sunt utilizate pentru acțiuni destinate sectorului horticulturii, care pot fi clasificate în următoarele trei categorii: acțiuni de promovare, acțiuni de cercetare-dezvoltare și acțiuni de asistență tehnică.

(23)

Autoritățile franceze susțin că finanțările nu sunt destinate în niciun caz cheltuielilor întreprinderilor, indiferent de afilierea lor profesională, fiind destinate numai operațiunilor cu caracter colectiv.

(24)

Comisia a inițiat procedura prevăzută la articolul 108 aliniatul (2) din TFUE deoarece a considerat că cotizațiile colectate constituie taxe parafiscale, adică resurse publice, iar acțiunile organizațiilor interprofesionale erau imputabile statului. Comisia s-a bazat pe interpretarea sa a hotărârii din cauza „Pearle” (2), considerând că măsura nu îndeplinea toate condițiile impuse de Curte în această cauză, în special deoarece aprobarea guvernului, prin recunoașterea organizației interprofesionale, constituia o condiție prealabilă instituirii cotizațiilor și că, pentru a produce toate efectele (3), cotizațiile necesitau un act emis de o autoritate publică (decret interministerial).

(25)

În scrisoarea lor comunicată prin e-mailul din 14 martie 2012, autoritățile franceze au contestat poziția Comisiei Europene, care a considerat că acțiunile întreprinse de Val'Hor, prin intermediul veniturilor din CVO, sunt imputabile statului francez și finanțate din resursele statului în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE.

(26)

În opinia autorităților franceze, acțiunile întreprinse de această organizație interprofesională răspund cerințelor hotărârii Pearle și nu reprezintă, prin urmare, un ajutor de stat. Asociația Val'Hor este într-adevăr o persoană juridică de drept privat care intră sub incidența legii din 1 iulie 1901 privind contractele de asociere. Asociația a fost înființată în mod liber la 28 mai 1997 la inițiativa organizațiilor celor mai reprezentative din sectorul producției, comercializării și punerii în valoare a plantelor ornamentale din sectorul horticulturii și peisagisticii. Prin aplicarea articolului L.632-1 din Codul rural, asociația a fost recunoscută prin decretul din 13 august 1998, publicat în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze la 3 septembrie 1998. Pentru acordarea acestei recunoașteri, autoritatea administrativă a verificat faptul că organizațiile profesionale care au stat la baza înființării Val'Hor sunt reprezentative și că asociația interprofesională are ca obiectiv întreprinderea de acțiuni colective în interesul economic al întreprinderilor private din sector.

(27)

Autoritățile franceze au adăugat că, în temeiul articolelor L.632-3 și L.632-6 din Codul rural, acordurile interprofesionale încheiate de Val'Hor cu unanimitatea organizațiilor profesionale constitutive pot deveni obligatorii pentru totalitatea profesioniștilor din domeniu și finanțate prin CVO, atunci când acestea prevăd acțiuni comune sau de interes comun. Autoritatea administrativă trebuie să verifice conformitatea acordului cu reglementările naționale și europene și să verifice că veniturile din CVO colectate finanțează cu regularitate acțiunile definite de organizația interprofesională de care beneficiază întreg sectorul. Astfel, autoritatea administrativă nu are nicio influență asupra structurii, organizării și modalităților de funcționare a Val'Hor. Aceasta dispune astfel de autonomie totală pentru a-și stabili acțiunile interprofesionale pe care dorește să le întreprindă.

(28)

Autoritățile franceze au concluzionat că acțiunile interprofesionale conduse de Val'Hor nu servesc ca instrumente de punere în aplicare a unei politici de stat, statul neavând în niciun moment autoritatea de a orienta utilizarea CVO pentru a finanța aceste acțiuni.

(29)

În ceea ce privește poziția Comisiei asupra măsurii în care CVO și utilizarea veniturilor generate de acestea implică o discriminare față de produsele exportate sau importate, precum și asupra posibilității ca acest mod de finanțare să afecteze concurența dintre statele membre, autoritățile franceze au semnalat faptul că, în măsura în care baza cotizațiilor hotărâte de asociația interprofesională Val'Hor depinde numai de suprafața sau de numărul de salariați ai unității în cauză, CVO nu sunt prelevate pe produsele importate sau exportate. Finanțarea acțiunilor interprofesionale prin CVO nu creează, prin urmare, nicio discriminare între produsele naționale și produsele importate sau exportate și nu cauzează nicio denaturare a concurenței.

(30)

În fine, autoritățile franceze reamintesc faptul că, în orice caz, în măsura în care CVO nu sunt percepute pe produsele importate, se consideră că măsurile finanțate de CVO intră în domeniul de aplicare al Deciziei C(2008)7846 a Comisiei din 10 decembrie 2008, prin care aceasta admite compatibilitatea schemei de ajutoare notificate cu piața unică.

(31)

La 4 aprilie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la un terț interesat.

(32)

În cadrul acestor observații, partea interesată pune sub semnul întrebării punerea în aplicare a sistemelor prin care asociația interprofesională Val'Hor ar fi în același timp inițiatorul, legislatorul și perceptorul contrapartidelor financiare. Problemele puse în discuție au apărut după lectura statutului asociației interprofesionale, care cristaliza reprezentarea sindicatelor prin limitarea accesului asociației interprofesionale doar la reprezentanții unei minorități de întreprinderi care aveau dimensiunea adecvată.

(33)

La 5 aprilie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la o a doua parte interesată.

(34)

În cadrul acestor observații, partea interesată este pe deplin de acord cu analiza Comisiei privind calificarea CVO și estimează că acestea încalcă articolul 110 din TFUE. Partea interesată atrage atenția Comisiei asupra caracterului complet ilegal al CVO și asupra rolului instanțelor naționale cu privire la sancționarea acestei ilegalități, care ar trebui să se concretizeze prin recunoașterea dreptului de rambursare integrală a CVO achitate.

(35)

La 6 aprilie 2012, Comisia a primit observații privind inițierea procedurii de la o a treia parte interesată.

(36)

În cadrul acestor observații, partea interesată contestă analiza Comisiei care tinde să considere că acțiunile întreprinse de Val'Hor ar fi imputabile statului și că resursele sale ar trebui asimilate resurselor statului, deoarece statul nu exercită decât un control al respectării legii și nu al politicii aplicate de asociația interprofesională.

(37)

Prin scrisoarea din 10 iulie 2012, autoritățile franceze și-au comunicat răspunsul referitor la observațiile prezentate de părțile terțe interesate, concluzionând că observațiile transmise de aceste părți nu sunt de natură să conteste observațiile transmise Comisiei de către autoritățile franceze.

(38)

Cu titlu introductiv, Comisia ia notă de faptul că o parte din acțiunile publicitare sau de promovare în favoarea horticulturii care fac obiectul prezentei proceduri au fost finanțate prin subvenții France-Agrimer (”FAM”) în cadrul schemelor de ajutoare notificate Comisiei cu numerele N 671/07 și XA 220/07 (cel din urmă număr corespunde unui ajutor scutit). Prezenta decizie nu aduce atingere evaluării deja efectuate privind natura de ajutoare de stat a acestor subvenții. De asemenea, domeniul de aplicare al prezentei decizii nu cuprinde natura ajutoarelor destinate sectorului provenite din eventuale subvenții care nu sunt destinate unei anumite acțiuni, ci sunt vărsate în bugetul asociației Val'Hor.

(39)

Prin urmare, în continuare Comisia va examina numai dacă finanțarea acțiunilor în cauză prin CVO reprezintă un ajutor de stat.

(40)

Articolul 107 alineatul (1) din TFUE prevede că „sunt incompatibile cu piața internă ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.

(41)

Astfel, pentru a putea fi încadrate la ajutoare de stat, acțiunile examinate trebuie să fie imputabile statului și finanțate prin resurse de stat.

(42)

În ceea ce privește sistemul interprofesional și natura CVO, pentru a putea fi în măsură să determine dacă cotizațiile pot constitui resurse de stat, Comisia a examinat măsura în cauză, printre altele, în sensul Hotărârii Curții din 30 mai 2013 în Cauza C-677/11 „Doux élevages”.

(43)

În Cauza „Doux élevages”, Curtea a răspuns la o întrebare preliminară privind interpretarea articolului 107 alineatul (1) din TFUE și, în special, privind noțiunea „resurse de stat” în cazurile în care cotizațiile voluntare au devenit obligatorii.

(44)

Curtea și-a pronunțat hotărârea, concluzionând că decizia unei autorități naționale de a extinde la totalitatea profesioniștilor unui sector agricol un acord care, ca și în cazul acordului interprofesional în cauză, instituie o cotizație în cadrul unei organizații interprofesionale recunoscute de autoritatea națională, care devine astfel obligatorie pentru a permite punerea în aplicare a unor acțiuni de comunicare, promovare, relații externe, asigurare a calității, cercetare și apărare a intereselor sectorului în cauză, nu constituie un element de ajutor de stat.

(45)

În hotărârea sa, Curtea a apreciat că cotizațiile în cauză provin de la operatori economici privați care exercită o activitate pe piețele în cauză, ceea ce implică faptul că mecanismul respectiv nu implică niciun transfer direct sau indirect de resurse de stat. Aceste fonduri create prin încasări nu tranzitează bugetul statului sau o altă entitate publică, iar statul nu renunță la nicio resursă, sub nicio formă (cum ar fi impozite, taxe, contribuții, etc.), care, conform legislației naționale, ar fi trebuit plătită la bugetul statului.

(46)

Curtea afirmă că aceste cotizații își păstrează caracterul privat pe tot parcursul lor, iar autoritățile naționale nu pot utiliza efectiv aceste resurse pentru a susține în special anumite întreprinderi. Organizațiile interprofesionale în cauză sunt cele care decid cu privire la utilizarea acestor resurse, care sunt în consecință consacrate în întregime obiectivelor stabilite de aceste organizații. De asemenea, aceste resurse nu se află în permanență sub control public și nu sunt puse la dispoziția autorităților publice.

(47)

În ceea ce privește eventuala influență pe care statul ar putea să o exercite asupra funcționării organizației interprofesionale prin decizia de a extinde un acord interprofesional la totalitatea profesioniștilor unui sector, Curtea este de părere că aceasta nu este în măsură să modifice constatările de mai sus. Într-adevăr, Curtea a subliniat că reglementarea în cauză nu conferă autorității competente competența de a direcționa sau de a influența administrarea fondurilor.

(48)

De altfel, conform jurisprudenței instanțelor naționale competente, dispozițiile din Codul rural care prevăd extinderea unui acord care instituie cotizații în cadrul unei organizații interprofesionale nu autorizează autoritățile publice să supună cotizațiile în cauză unui control, cu excepția controlului caracterului reglementar și al respectării legii. Autoritățile publice nu acționează decât în calitate de „instrument” pentru a conferi un caracter obligatoriu contribuțiilor instituite de organizațiile interprofesionale pentru a urmări scopuri determinate de aceste organizații. În plus, Curtea a subliniat faptul că fondurile private utilizate de organizațiile interprofesionale nu devin „resurse publice” doar prin simpla utilizare în comun cu sume care ar putea proveni din bugetul public.

(49)

De altfel, Curtea a afirmat că nici competența statului de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu articolul L.632-1 din Codul rural, nici competența statului de a extinde un acord interprofesional la totalitatea profesioniștilor din sectorul în cauză în conformitate cu articolele L.632-3 și L.632-4 din Codul rural nu susțin concluzia că acțiunile întreprinse de organizația interprofesională sunt imputabile statului.

(50)

În decizia de inițiere, Comisia și-a bazat în mod explicit concluzia sa privind prezența unor ajutoare de stat și, în special, privind implicarea resurselor de stat și imputarea acțiunilor statului, pe argumente care au fost respinse de Curte în Hotărârea „Doux élevages” citată mai sus.

(51)

Cu privire la organizația interprofesională Val'Hor: La fel ca și în cazul altor organizații interprofesionale din Franța, existența, misiunile și funcționarea Val'Hor sunt supuse recunoașterii de către o autoritate de stat. Cu toate acestea, ea rămâne în continuare persoană juridică de drept privat și nu face parte din administrația publică, rolul statului fiind limitat la recunoașterea sa și la extinderea acordurilor pe care aceasta are competența de a le încheia, după cum reiese din informațiile furnizate de autoritățile franceze.

(52)

Cu privire la mecanismul CVO: În temeiul articolului L.632-6 din Codul rural, fără a aduce atingere caracterului obligatoriu al cotizațiilor, acestea rămân creanțe de drept privat. Ele nu tranzitează nici bugetul statului, nici o entitate publică, nici fonduri controlate de autorități publice. Într-adevăr, din articolele Codului rural reiese faptul că rolul statului se limitează la extinderea acordurilor, în timp ce organizația interprofesională, în cazul de față Val'Hor, rămâne responsabilă de fixarea valorii cotizațiilor și de utilizarea acestora pentru obiective determinate de organizație.

(53)

În ceea ce privește obiectivele sus-menționate, care trebuie realizate de organizațiile interprofesionale, în special prin acțiunile întreprinse, Curtea a subliniat, în Cauza „Doux élevages”, că articolul L.632-3 din Codul rural precizează într-un mod foarte general și neexhaustiv obiectivele pe care un acord interprofesional trebuie să le favorizeze pentru a putea fi extins de către autoritatea publică și, prin urmare, nu condiționează extinderea unui astfel de acord de urmărirea unor obiective concrete, fixate și definite de autoritățile de stat.

(54)

Din Hotărârea în Cauza „Doux élevages” reiese faptul că autoritățile naționale nu pot utiliza efectiv resursele care provin din cotizațiile în cauză pentru a susține anumite întreprinderi. Organizația interprofesională în cauză este cea care decide cu privire la utilizarea acestor resurse, care sunt consacrate în întregime obiectivelor stabilite de organizația respectivă. De asemenea, aceste resurse nu se află în permanență sub control public și nu sunt puse la dispoziția autorităților publice. Reglementarea în cauză nu conferă autorității competente competența de a direcționa sau de a influența administrarea fondurilor. Astfel cum a precizat Curtea, eventuala influență pe care statul ar putea să o exercite asupra funcționării organizației interprofesionale prin decizia de a extinde un acord interprofesional la totalitatea profesioniștilor unui sector nu este în măsură să modifice constatările de mai sus.

(55)

Curtea a subliniat faptul că fondurile private utilizate de organizațiile interprofesionale nu devin „resurse publice” doar prin simpla utilizare în comun cu sume care ar putea proveni din bugetul public, simplul fapt că anumite acțiuni în cauză sunt finanțate și prin subvenții FAM nu permite clasificarea CVO în cauză ca resurse de stat, în absența unor indicii care să susțină că aceste subvenții ar fi permis statului să exercite un control suficient asupra fondurilor rezultate din colectarea CVO.

(56)

De asemenea, Curtea a afirmat că nici competența statului de a recunoaște o organizație interprofesională în conformitate cu articolul L.632-1 din Codul rural, nici competența statului de a extinde un acord interprofesional la totalitatea profesioniștilor din sectorul în cauză în conformitate cu articolele L.632-3 și L.632-4 din Codul rural nu susțin concluzia că acțiunile întreprinse de organizația interprofesională sunt imputabile statului.

(57)

Din motivele prezentate în considerentele de mai sus, Comisia consideră că finanțarea acțiunilor în cauză întreprinse de organizația interprofesională Val'Hor prin intermediul CVO nu provine din resurse de stat și, în consecință, nu constituie ajutoare de stat.

(58)

Prin urmare, finanțarea acțiunilor prin CVO nu constituie un ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE,