16.12.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 330/28

---

DIRECTIVA 2009/148/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 30 noiembrie 2009

privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă

(versiune codificată)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 137 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

după consultarea Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (2),

întrucât:

(1)

Directiva 83/477/CEE a Consiliului din 19 septembrie 1983 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (a doua directivă specială în înțelesul articolului 8 din Directiva 80/1107/CEE) (3) a fost modificată de mai multe ori (4) și în mod substanțial. Din motive de claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice directiva menționată.

(2)	Azbestul este un agent foarte periculos care poate cauza boli grave și care se găsește într-un număr mare de situații la locul de muncă. Mulți lucrători sunt, prin urmare, expuși la un potențial risc pentru sănătate. Crocidolitul este considerat un tip de azbest deosebit de periculos.

(3)

Deși cunoștințele științifice actuale nu permit stabilirea unui nivel sub care să nu mai existe riscuri pentru sănătate, o reducere a expunerii la azbest scade totuși riscul apariției maladiilor asociate azbestului. Prin urmare, este necesar să se prevadă stabilirea unor măsuri specifice armonizate referitoare la protecția lucrătorilor expuși la azbest. Prezenta directivă include condiții minime care vor fi revizuite pe baza experienței acumulate și a realizărilor tehnologice din acest domeniu.

(4)	Microscopia optică, deși nu permite identificarea celor mai mici fibre dăunătoare sănătății, este metoda actuală cea mai utilizată pentru măsurarea periodică a azbestului.

(5)	Măsurile preventive pentru protecția sănătății lucrătorilor expuși la azbest și obligația prevăzută pentru statele membre cu privire la supravegherea sănătății acestora sunt importante.

(6)	Pentru a se asigura claritate în definirea fibrelor, acestea ar trebui definite fie în termeni mineralogici, fie prin raportare la numărul CAS (Chemical Abstract Service).

(7)	Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare privind comercializarea și utilizarea azbestului, limitarea activităților care implică expunerea la azbest ar trebui să joace un rol foarte important în prevenirea bolilor asociate cu această expunere.

(8)	Sistemul de notificare în cazul activităților care implică expunerea la azbest ar trebui adaptat noilor situații de muncă.

(9)

Interzicerea aplicării azbestului prin intermediul procesului de pulverizare nu este suficientă pentru a preveni răspândirea în atmosferă a fibrelor de azbest. Este important, de asemenea, să fie interzise activitățile care expun lucrătorii la fibre de azbest în timpul extragerii azbestului, al fabricării și prelucrării produselor din azbest sau al fabricării și prelucrării produselor care conțin fibre de azbest adăugate în mod deliberat, având în vedere nivelul de expunere ridicat și greu de prevăzut.

(10)	Pe baza celor mai recente cunoștințe tehnice, este necesar să se definească metodologia de prelevare a probelor pentru măsurarea conținutului de azbest în aer, precum și metoda de numărare a fibrelor.

(11)	Deși nu a putut fi încă determinat pragul de expunere sub care azbestul nu prezintă risc de cancer, ar trebui ca expunerea la azbest a lucrătorilor la nivel profesional să fie redusă la minimum.

(12)

Angajatorii ar trebui să aibă obligația, înainte de punerea în aplicare a oricărui proiect de îndepărtare a azbestului, să înregistreze prezența sau presupusa prezență a azbestului în clădiri sau instalații și să comunice aceste informații celorlalte persoane care pot fi expuse la azbest în urma utilizării acestuia, a lucrărilor de întreținere sau a altor activități desfășurate în sau pe clădiri.

(13)	Ar trebui să se garanteze faptul că lucrările de demolare sau de îndepărtare a azbestului sunt efectuate de întreprinderi care cunosc toate precauțiile care trebuie luate pentru a proteja lucrătorii.

(14)	Lucrătorii expuși sau care pot fi expuși la azbest ar trebui să beneficieze de o formare profesională specifică, pentru a contribui în mod semnificativ la reducerea riscurilor legate de o astfel de expunere.

(15)	Ar trebui prevăzute recomandări practice referitoare la supravegherea clinică a lucrătorilor expuși, pe baza celor mai recente cunoștințe medicale, în vederea depistării precoce a patologiilor legate de azbest.

(16)

Deoarece obiectivul acțiunii propuse, și anume îmbunătățirea protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este acesta prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv.

(17)	Dispozițiile prevăzute de prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieței interne. Aceste dispoziții se limitează la minimum pentru a nu îngreuna inutil crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

(18)	Prezenta directivă nu aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă are ca obiectiv protecția lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea lor, inclusiv prevenirea acestor riscuri, care decurg sau pot decurge ca urmare a expunerii la azbest la locul de muncă.

Aceasta stabilește valorile limită ale expunerii respective, precum și alte dispoziții speciale.

(2)   Prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre de a aplica sau de a adopta acte cu putere de lege și acte administrative care să asigure o protecție mai mare lucrătorilor, în special cu privire la înlocuirea azbestului cu produse înlocuitoare mai puțin periculoase.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, termenul „azbest” desemnează următorii silicați fibroși:

(a)	actinolit de azbest CAS nr. 77536-66-4 (5);

(b)	grünerit (amosit) de azbest CAS nr. 12172-73-5 (5);

(c)	antofilit de azbest CAS nr. 77536-67-5 (5);

(d)	crisotil CAS nr. 12001-29-5 (5);

(e)	crocidolit CAS nr. 12001-28-4 (5);

(f)	tremolit de azbest CAS nr. 77536-68-6 (5).

Articolul 3

(1)   Prezenta directivă se aplică activităților în care lucrătorii sunt sau pot fi expuși în timpul lucrului la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest.

(2)   Pentru orice activitate care poate să prezinte un risc de expunere la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest, acest risc trebuie evaluat într-un mod care să permită determinarea naturii și a gradului de expunere a lucrătorilor la praful provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest.

(3)   În cazul în care expunerea lucrătorului este sporadică și de mică intensitate și dacă din rezultatele evaluării riscurilor, menționată la alineatul (2), rezultă în mod clar că limita expunerii la azbest nu va fi depășită în aerul din zona de activitate, articolele 4, 18 și 19 pot să nu fie aplicate, atunci când munca implică:

(a)	activități de întreținere de scurtă durată și discontinue, în care se manipulează numai materiale nefriabile;

(b)	îndepărtarea fără deteriorare a unor materiale nedegradate, în care fibrele de azbest sunt legate strâns într-o matrice;

(c)	încapsularea sau acoperirea cu înveliș protector a unor materiale care conțin azbest și care se află în stare bună;

(d)	monitorizarea și controlul aerului, precum și prelevarea de probe pentru a determina dacă un anumit material conține azbest.

(4)   După consultarea partenerilor sociali, în conformitate cu legile și practicile naționale, statele membre stabilesc linii directoare practice pentru definirea expunerilor sporadice și a expunerilor de mică intensitate, astfel cum se prevede la alineatul (3).

(5)   Evaluarea menționată la alineatul (2) face obiectul unei consultări a lucrătorilor sau a reprezentanților acestora din întreprindere sau unitate și este revizuită, dacă există motive să se considere că este incorectă sau se produce o schimbare materială la locul de muncă.

Articolul 4

(1)   Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă măsurile menționate la alineatele (2)-(5).

(2)   Activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) trebuie să facă obiectul unui sistem de notificare gestionat de către autoritatea competentă a statului membru.

(3)   Notificarea menționată la alineatul (2) este transmisă de către angajator autorității competente a statului membru, înainte de începerea lucrărilor, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative de drept intern.

Notificarea trebuie să cuprindă cel puțin o descriere succintă a:

(a)	amplasamentului șantierului;

(b)	tipului și cantităților de azbest utilizate sau manipulate;

(c)	activităților și procedeelor aplicate;

(d)	numărului de lucrători implicați;

(e)	datei de începere a lucrărilor și duratei activității;

(f)	măsurilor luate pentru a limita expunerea lucrătorilor la azbest.

(4)   Lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la documentele care fac obiectul notificării menționate la alineatul (2) referitoare la propria lor întreprindere sau unitate, în conformitate cu dreptul intern.

(5)   De fiecare dată când apare probabilitatea ca o modificare a condițiilor de muncă să conducă la o creștere semnificativă a expunerii la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest, trebuie transmisă o nouă notificare.

Articolul 5

Aplicarea azbestului prin pulverizare și procedeele de lucru care implică utilizarea de materiale fonoabsorbante sau izolante de joasă densitate (mai mică de 1 g/cm3), care conțin azbest, sunt interzise.

Fără a aduce atingere aplicării altor dispoziții comunitare privind comercializarea și folosirea azbestului, se interzic activitățile care expun lucrătorii la fibre de azbest în timpul extracției azbestului sau al fabricării și prelucrării produselor din azbest sau al fabricării și prelucrării produselor care conțin azbest adăugat în mod deliberat, cu excepția tratării și eliminării produselor provenite din demolare și îndepărtarea azbestului.

Articolul 6

Pentru toate activitățile prevăzute la articolul 3 alineatul (1), expunerea lucrătorilor la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest la locul de muncă trebuie redusă la minimum și, în orice caz, sub valoarea limită prevăzută la articolul 8, în special prin următoarele măsuri:

(a)	numărul lucrătorilor expuși sau care pot fi expuși la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest trebuie limitat cât mai mult posibil;

(b)	procesele de lucru trebuie concepute astfel încât să nu producă praf de azbest sau, dacă acest lucru se dovedește imposibil, să evite eliberarea de praf de azbest în aer;

(c)	toate construcțiile și echipamentele implicate în tratarea azbestului trebuie să poată fi curățate și întreținute cu regularitate și eficacitate;

(d)	azbestul sau materialele care conțin azbest și care pot produce praf trebuie depozitate și transportate în ambalaje etanșe adecvate;

(e)

deșeurile trebuie colectate și eliminate de la locul de muncă cât mai rapid cu putință, în ambalaje etanșe adecvate, prevăzute cu etichete indicând că acestea conțin azbest; această măsură nu se aplică activităților miniere; astfel de deșeuri sunt tratate ulterior în conformitate cu Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (6).

Articolul 7

(1)   În funcție de rezultatele evaluării inițiale a riscului și pentru a asigura respectarea valorii limită prevăzute la articolul 8, se efectuează cu regularitate măsurări ale concentrației de fibre de azbest în aer la locul de muncă.

(2)   Prelevarea de probe trebuie să fie reprezentativă pentru expunerea personală a lucrătorului la praful provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest.

(3)   Prelevarea de probe se realizează după consultarea lucrătorilor sau a reprezentanților acestora din întreprindere sau unitate.

(4)   Prelevarea de probe se realizează de către personalul cu calificările necesare. Probele prelevate sunt ulterior analizate în conformitate cu alineatul (6), în laboratoare dotate cu echipamente de numărare a fibrelor.

(5)   Durata prelevării trebuie să fie astfel încât să se poată stabili expunerea reprezentativă pentru o perioadă de referință de 8 ore (un schimb) prin măsurări sau prin calcule ponderate în timp.

(6)   Numărarea fibrelor se realizează de preferință cu microscopul cu contrast de fază (PCM), în conformitate cu metoda recomandată de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 1997 (7) sau cu orice altă metodă cu rezultate echivalente.

În scopul măsurării concentrației de azbest în aer, prevăzută în alineatul (1), se iau în considerare numai fibrele cu lungimea mai mare de 5 micrometri, lățimea mai mică de 3 micrometri și raportul lungime/lățime mai mare de 3:1.

Articolul 8

Angajatorii se asigură că nici un lucrător nu este expus la o concentrație de azbest în suspensie în aer de peste 0,1 fibre pe cm3, măsurată în raport cu o medie ponderată în timp pe o perioadă de 8 ore (TWA).

Articolul 9

Modificările necesare pentru adaptarea anexei I la prezenta directivă în funcție de progresul tehnic se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății lucrătorilor la locul de muncă (8).

Articolul 10

(1)   În cazul în care valoarea limită prevăzută la articolul 8 este depășită, trebuie identificate cauzele depășirii și trebuie luate măsuri adecvate de remediere a situației cât mai curând posibil.

Nu pot fi continuate activitățile în sectoarele afectate până când nu au fost luate măsurile specifice de protecție a lucrătorilor în cauză.

(2)   Pentru verificarea eficacității măsurilor menționate la alineatul (1) primul paragraf, se efectuează imediat încă o determinare a concentrațiilor de azbest din aer.

(3)   În cazul în care expunerea nu poate fi redusă prin alte mijloace, iar respectarea valorii limită impune utilizarea echipamentului respirator de protecție individuală, acesta nu poate fi permanent și trebuie să fie menținut la minimul necesar pentru fiecare lucrător. Pentru orice perioadă necesitând purtarea unui echipament respirator de protecție individuală, se prevăd pauze în funcție de constrângerile fizice și climaterice și, după caz, în acord cu lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate, în conformitate cu legile și practicile naționale.

Articolul 11

Înainte de începerea lucrărilor de demolare sau de întreținere, angajatorii iau toate măsurile, la nevoie prin obținerea de informații de la proprietarii construcțiilor, pentru a identifica materialele care pot conține azbest.

Dacă există cea mai mică îndoială privind prezența azbestului într-un material sau într-o construcție, se respectă dispozițiile aplicabile din prezenta directivă.

Articolul 12

În cazul anumitor activități precum demolarea, îndepărtarea azbestului, repararea și întreținerea, pentru care se estimează că valoarea limită prevăzută la articolul 8 va fi depășită în pofida utilizării măsurilor tehnice preventive de limitare a conținutului de azbest în aer, angajatorul definește măsurile destinate să asigure protecția lucrătorilor pe durata activităților, în special următoarele:

(a)	lucrătorii sunt dotați cu echipament respirator individual adecvat și cu alte echipamente de protecție individuală, pe care trebuie să le poarte;

(b)	se montează panouri de avertizare prin care se indică faptul că se estimează depășirea valorii limită prevăzute la articolul 8; și

(c)	se împiedică răspândirea prafului provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest în afara construcției sau a zonei de lucru.

Lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt consultați cu privire la măsurile respective înainte de desfășurarea activităților în cauză.

Articolul 13

(1)   Se elaborează un plan de lucru înainte de începerea lucrărilor de demolare sau de evacuare a azbestului și a produselor care conțin azbest din clădiri, structuri, echipamente sau instalații sau de pe nave.

(2)   Planul menționat la alineatul (1) trebuie să prevadă măsurile necesare pentru asigurarea siguranței și sănătății lucrătorilor la locul de muncă.

Planul trebuie să prevadă, în special, că:

(a)	azbestul și/sau produsele care conțin azbest sunt eliminate înainte de aplicarea tehnicilor de demolare, cu excepția cazului în care aceasta ar conduce la un risc mai mare pentru lucrători decât dacă azbestul și/sau materialele care conțin azbest ar fi lăsate unde sunt;

(b)	dacă este necesar, se furnizează echipamentul de protecție individuală prevăzut la articolul 12 primul paragraf litera (a);

(c)	atunci când se încheie lucrările de îndepărtare a azbestului sau de demolare, se verifică absența riscurilor datorate expunerii la azbest la locul de muncă, în conformitate cu legile și practicile naționale.

La solicitarea autorităților competente, planul cuprinde informații despre următoarele:

(a)	natura și durata probabilă a lucrărilor;

(b)	locul unde se desfășoară lucrările;

(c)	metodele aplicate, atunci când lucrările presupun manipularea azbestului sau a unor materiale care conțin azbest;

(d)	caracteristicile echipamentului folosit pentru: (i) protecția și decontaminarea celor ce efectuează activitatea; (ii) protecția altor persoane prezente la locul de muncă sau în apropierea acestuia.

(3)   La solicitarea autorităților competente, planul menționat la alineatul (1) trebuie adus la cunoștința acestora înainte de începerea activității avute în vedere.

Articolul 14

(1)   Angajatorii au obligația de a prevedea o formare profesională adecvată pentru toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși la praf provenit din azbest sau din materiale care conțin azbest. Această formare profesională trebuie asigurată la intervale regulate și fără costuri pentru lucrători.

(2)   Conținutul formării profesionale trebuie să fie ușor de înțeles pentru lucrători. El trebuie să le permită să-și însușească cunoștințele și competențele necesare în materie de prevenire și de securitate, în special în ceea ce privește:

(a)	proprietățile azbestului și efectele sale asupra sănătății, inclusiv efectul de sinergie cu fumatul;

(b)	tipurile de produse și materiale care pot conține azbest;

(c)	operațiunile care pot conduce la expunere la azbest și importanța controalelor preventive pentru reducerea la minimum a expunerii;

(d)	practicile profesionale sigure, controalele și echipamentele de protecție;

(e)	rolul adecvat, alternativele, alegerea, limitările și modul corect de utilizare a echipamentului respirator;

(f)	procedurile de urgență;

(g)	procedurile de decontaminare;

(h)	eliminarea deșeurilor;

(i)	cerințele în materie de control medical.

(3)   Liniile directoare practice pentru formarea lucrătorilor care se ocupă de îndepărtarea azbestului se elaborează la nivel comunitar.

Articolul 15

Înainte de a executa lucrări de demolare sau de îndepărtare a azbestului, întreprinderile trebuie să facă dovada capacității lor în acest domeniu. Dovada se stabilește în conformitate cu legile și/sau practicile naționale.

Articolul 16

(1)   Pentru toate activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) și sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

(a)

locurile în care se desfășoară activitățile menționate anterior îndeplinesc următoarele condiții: (i) sunt demarcate în mod clar și semnalizate cu panouri de avertizare; (ii) nu sunt accesibile lucrătorilor, alții decât cei care, prin natura activității sau a îndatoririlor lor, trebuie să intre acolo; (iii) constituie sectoare în care ar trebui să nu se fumeze;

(b)	se amenajează sectoare separate unde lucrătorii pot mânca și bea, fără riscul contaminării cu praf de azbest;

(c)

lucrătorii sunt dotați cu îmbrăcăminte de lucru sau de protecție specifică; îmbrăcămintea de lucru sau de protecție respectivă rămâne în întreprindere. Aceasta poate fi, cu toate acestea, curățată în unități din afara întreprinderii care sunt utilate pentru acest tip de activitate, dacă întreprinderea însăși nu efectuează curățarea; în această situație, îmbrăcămintea este transportată în recipiente închise;

(d)	sunt prevăzute locuri separate de păstrare pentru îmbrăcămintea de lucru sau de protecție și pentru îmbrăcămintea de stradă;

(e)	se asigură punerea la dispoziția lucrătorilor de amenajări corespunzătoare și specifice incluzând dușuri, în cazul operațiunilor cu praf;

(f)	echipamentul de protecție se lasă într-un loc bine stabilit și se verifică și se curăță după fiecare utilizare; se iau măsurile corespunzătoare pentru repararea sau înlocuirea echipamentului defect înainte de o nouă utilizare.

(2)   Lucrătorii nu suportă costul măsurilor adoptate în temeiul alineatului (1).

Articolul 17

(1)   Pentru activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1), se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta că lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate primesc informațiile corespunzătoare cu privire la:

(a)	posibilele riscuri pentru starea de sănătate datorită expunerii la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest;

(b)	existența valorilor limită legale și necesitatea supravegherii atmosferei;

(c)	condițiile de igienă, inclusiv necesitatea abținerii de la fumat;

(d)	precauțiile necesare cu privire la purtarea și utilizarea echipamentului și îmbrăcămintei de protecție;

(e)	precauții speciale destinate minimizării expunerii la azbest.

(2)   În afară de măsurile menționate la alineatul (1) și sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se iau măsurile corespunzătoare pentru a garanta următoarele:

(a)	lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la rezultatele determinărilor de concentrație a azbestului din aer și primesc explicații cu privire la importanța acestor rezultate;

(b)

dacă rezultatele depășesc valoarea limită stabilită la articolul 8, lucrătorii în cauză sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt informați cât mai repede posibil despre aceste depășiri și cauzele lor, iar lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt consultați cu privire la măsurile care urmează să fie luate sau, în situații de urgență, sunt informați despre măsurile adoptate.

Articolul 18

(1)   Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă măsurile menționate la alineatele (2)-(5).

(2)   Trebuie să se asigure evaluarea stării de sănătate a fiecărui lucrător înainte de expunerea la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest la locul de muncă.

Această evaluare trebuie să includă un examen specific al plămânilor. Anexa I oferă recomandări practice pe care statele membre le pot consulta pentru supravegherea clinică a lucrătorilor; recomandările respective se adaptează în funcție de progresele tehnice în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 din Directiva 89/391/CEE.

Trebuie asigurată o nouă evaluare cel puțin o dată la fiecare trei ani, pe întreaga durată a expunerii.

Se întocmesc fișe medicale individuale, în conformitate cu legile și practicile naționale, pentru fiecare lucrător menționat la primul paragraf.

(3)   Ca urmare a supravegherii clinice menționate la alineatul (2) al doilea paragraf, medicul sau autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor se pronunță, în conformitate cu dreptul intern, cu privire la eventualele măsuri individuale de protecție sau de prevenire care trebuie adoptate sau determină respectivele măsuri.

Măsurile respective pot include, dacă este cazul, retragerea lucrătorului în cauză de la orice expunere la azbest.

(4)   Lucrătorilor trebuie să li se furnizeze informații și consiliere privind orice evaluare a stării lor de sănătate la care pot fi supuși după încheierea expunerii la azbest.

Medicul sau autoritatea care răspunde de supravegherea medicală a lucrătorilor poate recomanda continuarea supravegherii medicale după încetarea expunerii, pe durata pe care o consideră necesară pentru a proteja sănătatea persoanei în cauză.

Continuarea supravegherii are loc în conformitate cu legile și/sau practicile naționale.

(5)   Lucrătorul sau angajatorul în cauză pot solicita o revizie a evaluărilor menționate la alineatul (3), în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 19

(1)   Sub rezerva articolului 3 alineatul (3), se adoptă măsurile menționate la alineatele (2), (3) și (4).

(2)   Angajatorul trebuie să înscrie lucrătorii abilitați să desfășoare activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) într-un registru, în care să se precizeze natura și durata activității și expunerea la care sunt supuși aceștia. Medicul și autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală au acces la registrul respectiv. Fiecare lucrător are acces la rezultatele din registru referitoare la propria persoană. Lucrătorii sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la informațiile colective anonime din registru.

(3)   Registrul menționat la alineatul (2) și dosarele medicale individuale prevăzute la articolul 18 alineatul (2) al patrulea paragraf se păstrează cel puțin 40 de ani de la încetarea expunerii, în conformitate cu legile și/sau practicile naționale.

(4)   Documentele prevăzute la alineatul (3) se pun la dispoziția autorității responsabile în cazurile în care întreprinderea își încetează activitatea, în conformitate cu legile și/sau practicile naționale.

Articolul 20

Statele membre prevăd sancțiuni corespunzătoare aplicabile în cazul încălcării legislației naționale adoptate în temeiul prezentei directive. Sancțiunile respective trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive.

Articolul 21

Statele membre țin evidența cazurilor recunoscute de azbestoză și mezoteliom.

Articolul 22

La fiecare cinci ani, statele membre transmit Comisiei un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive sub forma unui capitol specific din raportul unic prevăzut la articolul 17a alineatele (1), (2) și (3) din Directiva 89/391/CEE care servește drept bază pentru evaluarea care trebuie să fie efectuată de către Comisie în conformitate cu articolul 17a alineatul (4) din directiva respectivă.

Articolul 23

Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre dispozițiile de drept intern pe care acestea le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 24

Directiva 83/477/CEE, astfel cum a fost modificată prin directivele menționate în anexa II, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa II partea B.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 25

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 26

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  Avizul din 10 iunie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(2)  Avizul Parlamentului European din 20 octombrie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 26 noiembrie 2009.

(3)  JO L 263, 24.9.1983, p. 25.

(4)  A se vedea anexa II partea A.

(5)  Numărul din registrul Chemical Abstract Service (CAS).

(6)  JO L 377, 31.12.1991, p. 20.

(7)  Determinarea concentrației de fibre în suspensie din aer. Metodă recomandată: microscopia optică cu contrast de fază (numărare pe membrană filtrantă), ISBN 92-4-154496-1, OMS, Geneva, 1997.

(8)  JO L 183, 29.6.1989, p. 1.

---

---

---

---