31990L0377

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 29 iunie 1990

privind o procedură comunitară de ameliorare a transparenței prețurilor la gaz și energie electrică pentru utilizatorii finali din industrie

(90/377/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 213,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât transparența prețurilor energiei, în măsura în care întărește condițiile care previn denaturarea concurenței pe piața comună, este esențială pentru realizarea și buna funcționare a pieței interne a energiei;

întrucât transparența poate ajuta la eliminarea discriminărilor față de utilizatori, prin creșterea gradului de libertate a acestora în ceea ce privește alegerea între diferite surse de energie și diferiți furnizori;

întrucât, în prezent, gradul de transparență variază între diversele surse de energie, precum și de la o țară sau regiune comunitară la alta, punând astfel sub semnul întrebării realizarea unei piețe interne a energiei;

întrucât totuși prețul plătit de industrie în Comunitate pentru energia utilizată este unul din factorii care îi influențează competitivitatea și trebuie așadar să rămână confidențial;

întrucât sistemul consumatorilor standard folosit de Biroul Statistic al Comunităților Europene (BSCE) în publicațiile sale despre prețuri și sistemul prețurilor de piață care va fi pus în aplicare pentru majoritatea utilizatorilor de energie electrică din industrie vor garanta că transparența nu devine un obstacol în calea păstrării confidențialității;

întrucât este necesar să se extindă categoriile de consumatori folosite de BSCE până la limitele maxime la care se păstrează reprezentativitatea consumatorilor;

întrucât, în acest mod, transparența prețului pentru utilizatorii finali este realizată fără să se pericliteze confidențialitatea necesară privind contractele; întrucât, pentru respectarea confidențialității, într-o anumită categorie de consum trebuie să existe cel puțin trei consumatori pentru ca prețul să fie publicat;

întrucât aceste informații care privesc energia electrică și gazul consumate de industrie pentru utilizatori finali de energie vor permite, de asemenea, comparații cu alte surse de energie (petrol, cărbune, combustibil fosil și surse de energie regenerabile) și cu alți consumatori;

întrucât întreprinderile care furnizează gaz și energie electrică, precum și consumatorii industriali de gaz și energie electrică se supun în continuare, independent de aplicarea prezentei directive, regulilor de concurență impuse prin tratat și întrucât, prin urmare, Comisia poate solicita comunicarea prețurilor și a condițiilor de vânzare;

întrucât cunoașterea sistemelor de prețuri în vigoare reprezintă o parte a transparenței prețurilor;

întrucât cunoașterea defalcării consumatorilor pe categorii și segmentele lor de piață respective reprezintă, de asemenea, o parte a transparenței prețurilor;

întrucât comunicarea la BSCE a prețurilor și condițiilor de vânzare către consumatori și a sistemelor de prețuri în vigoare, precum și a defalcării consumatorilor pe categorii trebuie să constituie informații suficiente pentru Comisie în vederea deciderii – în funcție de necesitate – a unei acțiuni sau a unor propuneri adecvate, având în vedere situația pieței interne a energiei;

întrucât informațiile raportate BSCE sunt mai credibile dacă informațiile sunt colectate chiar de către întreprinderile respective;

întrucât, pentru asigurarea transparenței prețurilor, este importantă familiarizarea cu sistemul fiscal și taxele parafiscale existente în fiecare stat membru;

întrucât trebuie să fie posibilă verificarea credibilității informațiilor raportate BSCE;

întrucât realizarea transparenței presupune publicarea și circulația prețurilor și sistemelor de prețuri între consumatori, pe o scară cât mai largă posibil;

întrucât, pentru punerea în aplicare a transparenței prețurilor la energie, sistemul trebuie să se bazeze pe metode și tehnici demonstrate, care au fost dezvoltate și aplicate de BSCE cu privire la prelucrarea, verificarea și publicarea informațiilor;

întrucât, în vederea realizării pieței interne a energiei, sistemul transparenței prețurilor trebuie să devină operațional cât mai repede posibil;

întrucât punerea în aplicare uniformă a prezentei directive poate avea loc doar în statele membre în care piața de gaze naturale a atins un grad suficient de dezvoltare, în special din punct de vedere al infrastructurii,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că întreprinderile care furnizează gaz și energie electrică utilizatorilor finali industriali, definiți ca în anexele I și II, comunică BSCE, în forma prevăzută la articolul 3, următoarele:

Articolul 2

(1)   Întreprinderile menționate la articolul 1 culeg informațiile prevăzute la articolul 1 alineatele (1) și (2), la data de 1 ianuarie și 1 iulie ale fiecărui an. Aceste informații, redactate în conformitate cu dispozițiile menționate la articolul 3, sunt transmise BSCE și autorităților competente din statele membre în termen de două luni.

(2)   Pe baza informațiilor menționate la alineatul (1), BSCE publică în fiecare lună mai și noiembrie, într-o formă adecvată, prețurile la gaz și energie electrică pentru utilizatorii industriali din statele membre și sistemele de stabilire a prețurilor folosite în acest scop.

(3)   Informațiile prevăzute la articolul 1 alineatul (3) sunt transmise din doi în doi ani BSCE și autorităților competente din statele membre. Prima comunicare privește situația existentă la data de 1 ianuarie 1991. Aceste informații nu se publică.

Articolul 3

Dispozițiile de punere în aplicare privind forma, conținutul și orice alte caracteristici ale informațiilor prevăzute la articolul 1 sunt stabilite în anexele I și II.

Articolul 4

BSCE este obligat să nu dezvăluie acele informații care i-au fost furnizate în temeiul articolului 1 și care, prin natura lor, ar putea face obiectul confidențialității comerciale. Asemenea informații statistice confidențiale transmise la BSCE sunt accesibile doar oficialilor din cadrul BSCE și pot fi folosite exclusiv în scopuri statistice.

Această dispoziție nu împiedică totuși publicarea unor asemenea informații în formă agregată, care nu permite identificarea tranzacțiilor comerciale individuale.

Articolul 5

În cazul în care constată anomalii statistice sau neconcordanțe semnificative în informațiile transmise în conformitate cu dispozițiile prezentei directive, BSCE poate cere autorităților naționale să permită verificarea informațiilor dezagregate corespunzătoare, precum și a metodelor de calcul sau evaluare pe care se bazează informațiile agregate, pentru a evalua, sau chiar modifica, orice informații considerate necorespunzătoare.

Articolul 6

Dacă este cazul, Comisia operează schimbările necesare în anexele la prezenta directivă, având în vedere problemele specifice identificate. Totuși, astfel de schimbări pot să se refere doar la elementele tehnice din anexe și nu pot fi de natură să modifice structura generală a sistemului.

Articolul 7

În cazul adoptării modificărilor prevăzute la articolul 6, Comisia este asistată de un comitet consultativ, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză, dacă este necesar prin votare.

Avizul este consemnat în procesul-verbal; în afară de aceasta, fiecare stat membru are dreptul să solicite ca poziția sa să fie consemnată în procesul-verbal.

Comisia ține seama în cea mai mare măsură de avizul emis de comitet. Aceasta informează comitetul despre modul în care avizul este luat în considerare.

Articolul 8

O dată pe an, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport de sinteză privind aplicarea prezentei directive.

Articolul 9

Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 iulie 1991 și informează celelalte state membre cu privire la aceasta.

În cazul gazelor naturale, directiva nu se va aplica într-un stat membru decât după cinci ani de la introducerea acelei forme de energie pe piața respectivă. Data introducerii acelei surse de energie pe o piață națională este raportată Comisiei imediat, în mod explicit, de către statul membru respectiv.

Articolul 10

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 257, 10.10.1989, p. 7.

(2)  JO C 149, 18.6.1990.

(3)  JO C 75, 26.3.1990, p. 18.

ANEXA I

DISPOZIȚII SPECIFICE PRIVIND GAZUL

1.   Sunt implicate două tipuri de gaz:

2.   Dacă ambele tipuri de gaz se distribuie în aceeași zonă urbană sau regiune, trebuie să se raporteze informațiile privind ambele tipuri, cu excepția situației în care consumul este mai mic de 10 % din consumul total de gaz natural și gaz prelucrat în locurile sau regiunile arătate la punctul 11 de mai jos.

3.   Se are în vedere numai distribuția prin conducte.

4.   Prețurile care trebuie să fie raportate sunt prețuri plătite de consumatorul final.

5.   Utilizările avute în vedere sunt toate utilizări industriale.

6.   Sunt excluși din sistem consumatorii care folosesc gazul:

7.   Prețurile înregistrate se bazează pe un sistem de consumatori standard definiți pe baza nivelului și modulației (sau factorului de sarcină) (2) consumului de gaz.

8.   Alte elemente care ar putea avea un rol în stabilirea prețurilor (de exemplu, interuptibilitatea) se determină pentru fiecare caz în parte, adoptând întotdeauna soluția aplicată cel mai frecvent în practică.

9.   Prețurile trebuie să includă taxa de contorizare, taxa fixă și componenta variabilă. Ele nu includ taxa de instalare plătită inițial de consumator.

10.   Au fost selectați următorii consumatori standard, codificați de la I1 la I5:

11.   Prețurile trebuie să fie înregistrate în următoarele locuri sau regiuni:

12.   Prețurile înregistrate se bazează pe tarifele, contractele, condițiile și reglementările în vigoare la începutul fiecărei perioade de șase luni (ianuarie și iunie), inclusiv eventualele rabaturi.

13.   Dacă există mai multe tarife posibile, se ia în considerare tariful cel mai avantajos pentru consumator, după eliminarea tarifelor care nu sunt utilizate în practică sau care se aplică doar la un număr nesemnificativ de utilizatori.

14.   Dacă nu există decât tarife parțiale, contracte speciale sau prețuri liber negociate, trebuie să fie înregistrat prețul cel mai des întâlnit (cel mai reprezentativ pentru condițiile de furnizare respective).

15.   Prețurile trebuie să fie exprimate în moneda națională pe unitate fizică de gaz (4). Unitatea de măsură folosită este măsurată pe baza puterii calorifice brute (PCB), cum se obișnuiește în industria gazului.

16.   Se vor prezenta două niveluri de preț (5):

17.   Trebuie raportate, de asemenea, ratele și metodele de calcul al taxelor; taxele trebuie să includă orice taxă, fie națională, regională sau locală, aplicată vânzărilor de gaz către consumatori.

18.   Trebuie anexată o notă explicativă cât mai detaliată posibil, care să reflecte corect sistemul de prețuri. Trebuie să se acorde o atenție deosebită oricăror schimbări intervenite de la ancheta precedentă.

19.   În statele membre în care o singură companie de gaz acoperă toate vânzările industriale pentru țara respectivă, informațiile sunt comunicate de compania respectivă. În alte state membre, unde una sau mai multe regiuni sunt deservite de mai multe companii de gaz, informațiile trebuie să fie comunicate de către un organism statistic independent.

20.   În vederea păstrării confidențialității, informațiile referitoare la prețuri sunt comunicate doar dacă în statul membru sau în regiunea respectivă există cel puțin trei consumatori în fiecare din categoriile menționate la punctul 10.

(1)  „Gaz prelucrat” reprezintă o energie derivată, obținută pe bază de cărbune, produse petroliere sau gaz natural de cracare, de reformare sau de amestec.

Domeniul de aplicare a prezentei directive nu include gazul de sondă lichefiat (butan, propan), gazul de cocserie sau gazul de furnal.

(2)  Factorul de sarcină zilnic reprezintă numărul de zile care ar fi necesare pentru a prelua întregul consum anual la rata de preluare maximă zilnică:

Factorul de sarcină orar reprezintă numărul de ore care ar fi necesare pentru a prelua întregul consum anual la rata de preluare maximă orară:

În formulele de mai sus:

Qa= volumul consumat anual.

Qdmax= preluare zilnică maximă.

Qhmax= preluare orară maximă.

(3)  Dacă este necesar, 115-200 zile.

(4)  Dacă se folosește metrul cub, conținutul său energetic trebuie să fie exprimat în GJ, kWh sau, până în 1999, în therm.

(5)  Prețul fără taxe este obținut direct din tarife sau contracte. Prețul fără TVA-ul deductibil include, dacă este cazul, alte taxe specifice.

ANEXA II

DISPOZIȚII SPECIALE PRIVIND ENERGIA ELECTRICĂ

Datele privind energia electrică raportate ca urmare a prezentei directive trebuie să conțină următoarele informații:

I.   Ancheta privind „Consumatorul de referință tipic” [pentru consumatori cu putere maximă absorbită (netă) de maxim 10 MW].

1.   Ancheta efectuată în prezent de către Comisie cu privire la prețurile la energie electrică pentru consumatorii de referință tipici din Comunitate se va extinde pentru a include două categorii de consumatori industriali de referință cu puterea maximă (netă) de 10 MW și va fi încorporată în prezenta directivă.

2.   În statele membre care aplică un tarif național unic, informațiile privind prețurile la energie electrică vor fi colectate într-un singur loc; pentru statele membre în care tarifele variază pe teritoriul țării, informațiile privind prețurile vor fi colectate într-o serie de locuri considerate reprezentative, după cum urmează:

3.   Informațiile privind prețurile la energie electrică vor fi analizate pentru următoarele nouă categorii de consumatori industriali de referință tipici:

Puterea maximă (netă) este preluarea maximă în orice sfert de oră, înregistrată în decurs de un an, exprimată în kW. Prețul energiei furnizate este calculat pentru cos φ = 0,90. În cazul tarifelor bazate pe jumătatea cererii orare, puterea maximă a consumatorului de referință se înmulțește cu un coeficient de 0,98. În cazul tarifelor bazate pe puterea exprimată în kVA, se face o ajustare prin împărțirea puterii maxime (nete) a consumatorului de referință, în kW, la un coeficient cos φ = 0,90.

4.   În cazul tarifelor bazate pe citirile privind puterea maximă care se fac mai des de o dată pe an, taxa de capacitate se înmulțește cu următorii coeficienți:

TABEL CU COEFICIENȚII DE CORECȚIE A PUTERII

5.   Pentru tarifele cu reduceri pentru perioadele „în afara orelor de vârf”, la calcularea prețului mediu pe kWh se consideră următoarele consumuri „în afara orelor de vârf”:

Pentru perioadele din afara orelor de vârf, cu durate între cele prezentate mai sus, consumul anual de kWh în afara orelor de vârf va fi estimat prin extrapolare.

Pentru orice alte perioade în afara orelor de vârf, de exemplu toată ziua de duminică, se va lua în considerare doar jumătate din numărul de ore suplimentare și se face media acestor ore pentru toate zilele dintr-un an, iar rezultatul se adaugă la perioada normală din afara orelor de vârf, înainte de a utiliza tabelul anterior.

6.   Ori de câte ori este posibil, prețul raportat trebuie să se bazeze pe un tarif publicat, aplicabil categoriei respective de consumatori de referință. Dacă există mai multe tarife posibile, se aplică tariful cel mai avantajos pentru consumator, după eliminarea oricăror tarife care nu sunt folosite în practică sau care se aplică unui număr marginal sau nesemnificativ de utilizatori. Dacă există numai tarife parțiale, contracte speciale sau prețuri liber negociate, se raportează doar prețul cel mai des utilizat (cel mai reprezentativ) pentru condițiile de furnizare respective.

7.   Dacă pentru o anumită categorie de consumatori de referință energia electrică poate fi furnizată la mai multe niveluri de tensiune, este recomandabil să se ia în considerare acel nivel de tensiune considerat cel mai reprezentativ pentru categoria de consumatori de referință respectivă. Acest principiu este aplicabil altor parametri care nu sunt specificați în prezenta directivă.

8.   Prețul pe kWh trebuie să fie calculat în așa fel încât să includă toate taxele fixe care se plătesc (de exemplu, taxa de contorizare, taxele fixe sau taxele de capacitate etc.), precum și taxele pentru energia consumată. Prin urmare, reprezintă suma totală care se plătește, după deducerea oricăror prime sau rabaturi, pentru tipul de consum în cauză, împărțită la consumul total. Totuși, nu trebuie să fie incluse taxele de racordare inițiale. Cu toate că informațiile trebuie să fie furnizate de două ori pe an, calculele au la bază cifrele de consum anual, pentru a evita variațiile sezoniere.

9.   Prețurile sunt exprimate în moneda națională pe kWh (1):

Trebuie raportate, de asemenea, valoarea și metodele de calcul al taxelor, care trebuie să includă orice taxă, fie națională, regională sau locală, aplicată vânzărilor de energie electrică pentru consumatori.

10.   Trebuie anexată o notă explicativă cât mai detaliată posibil, care să reflecte corect sistemul de prețuri. Trebuie să se acorde o atenție deosebită oricăror schimbări intervenite de la ancheta precedentă.

11.   În statele membre unde o singură companie acoperă toate vânzările industriale pentru țara respectivă, informațiile trebuie comunicate de compania respectivă. În alte state membre, unde una sau mai multe regiuni sunt deservite de mai mult de o companie, informațiile trebuie să fie comunicate de către un organism statistic independent.

II.   Ancheta privind „prețul de referință” (pentru consumatori cu putere maximă peste 10 MW)

12.   Pentru a urmări prețurile aplicate consumatorilor industriali cu puteri peste 10 MW, se introduce un sistem nou, bazat pe „prețurile de referință”, definit mai jos.

13.   În toate statele membre, cu excepția Republicii Federale Germania și a Regatului Unit, variațiile în structura taxelor și prețurilor facturate pentru marii consumatori industriali în interiorul unei țări sunt relativ mici; prețurile de referință și informațiile asociate trebuie să fie comunicate și publicate pentru statul membru respectiv în mod unitar. Cu toate acestea, în Republica Federală Germania și în Regatul Unit pot exista variații geografice semnificative, de aceea informațiile pentru aceste două state membre trebuie să fie comunicate și publicate pentru câte trei zone în fiecare caz în parte, după cum urmează:

14.   Pentru fiecare stat membru, prețurile de referință și informațiile asociate trebuie să fie raportate, așa cum se specifică la punctul 13 de mai sus, pentru trei clase de mari consumatori industriali, respectiv acei consumatori industriali cu puteri maxime în gama:

În aceste categorii de putere sunt incluși toți consumatorii industriali care își produc singuri o parte din energia electrică, cu toate că trebuie să se raporteze doar informațiile privind consumul de energie electrică achiziționată de la furnizorii publici.

15.   Prețul de referință pentru o anumită categorie de putere (de exemplu, 25 MW) este prețul mediu facturat pe kWh pentru un consumator industrial teoretic la care se aplică „prețul de referință”, cu o putere normală de circa 25 MW, dar înainte de aplicarea oricăror reduceri pentru „factori speciali”, care trebuie să fie raportate separat (a se vedea punctul 16 de mai jos). Caracteristicile cererii pentru acest consumator industrial cu „preț de referință” trebuie să fie cât mai reprezentative posibil (făcând abstracție de „factorii speciali”) pentru toți consumatorii industriali din categoria respectivă.

Pentru a asigura omogenitatea, Comisia va defini caracteristicile cererii aplicabile consumatorilor cu „preț de referință” din fiecare categorie (adică 25 MW, 50 MW și 75 MW); aceste caracteristici vor fi utilizate, dacă este cazul, de furnizorii de energie electrică. Dacă aceste caracteristici nu sunt adecvate pentru un furnizor de energie electrică, acesta își poate defini propriile caracteristici ale cererii pentru consumatorii cu „prețuri de referință”; acestea sunt supuse aprobării Comisiei. De exemplu, aceste caracteristici ale cererii se referă la factorul de sarcină (de exemplu, 7 000 ore, unde 7 000 ore reprezintă numărul de ore pentru care puterea absorbită trebuie să rămână la valoarea maximă pentru a obține consumul anual) și distribuția consumului pe diferite tranșe tarifare pe zone orare (de exemplu, ore de vârf, în afara orelor de vârf etc.).

16.   Prețurile de referință trebuie să fie calculate în așa fel încât să includă toate taxele fixe facturate (de exemplu, taxa de contorizare, taxele fixe sau taxele de capacitate, etc.), precum și taxele pentru energia consumată. Totuși, nu se includ taxele de racordare inițiale. Deși informațiile trebuie să fie furnizate de două ori pe an, se vor folosi informațiile de consum anual, pentru a evita variațiile sezoniere. Trebuie să se explice modul în care este calculat prețul de referință, inclusiv includerea oricăror taxe fixe.

17.   Pentru fiecare preț de referință trebuie să se descrie o serie de „factori speciali” care se pot aplica pentru reducerea prețului energiei electrice (de exemplu, clauzele de interuptibilitate) și să se indice volumul reducerii respective (de exemplu, 6, 8, 10 %). Acești factori speciali trebuie să fie reprezentativi pentru factorii aplicabili consumatorilor alimentați de la furnizorul de energie care face raportarea, în clasa de putere respectivă.

18.   În statele membre unde există mai mult de un furnizor de energie electrică, fiecare din acești furnizori trebuie să pună la dispoziția unui organism statistic independent prețurile de referință respective și informațiile corespunzătoare (privind caracteristicile consumatorului teoretic (punctul 15), factorii speciali și reducerile de preț (punctul 17). Aceste organisme transmit apoi administrației naționale și BSCE prețul de referință cel mai scăzut și cel mai ridicat pentru statul membru respectiv (sau pentru fiecare regiune, dacă este cazul), pentru fiecare clasă de putere în parte, împreună cu informațiile asociate acelor prețuri de referință. În cazul celorlalte state membre, unde un singur furnizor de energie acoperă întreaga țară, informațiile trebuie raportate direct și simultan administrației naționale și BSCE.

19.   În interesul păstrării confidențialității, prețurile de referință și informațiile asociate sunt raportate de către furnizorul național sau organismul statistic independent, după caz (a se vedea punctul 18 de mai sus), numai dacă în statul membru sau regiunea implicată există cel puțin trei consumatori în clasa de putere respectivă.

20.   Prețurile de referință trebuie să fie exprimate în modul indicat la punctul 9.

21.   De asemenea, din doi în doi ani, furnizorii de energie electrică trebuie să raporteze informații privind numărul de consumatori din fiecare clasă de putere (adică, 17,5 până la 37,5 MW, 37,5 până la 62,5 MW și 62,5 până la 75 MW), precum și consumul total anual al consumatorilor din fiecare clasă (în GWh). Informațiile cerute potrivit punctului 18 trebuie să fie comunicate fie prin intermediul unui organism statistic independent care va agrega informațiile pentru întregul stat membru, fie direct și simultan către administrația națională și BSCE. Informațiile solicitate potrivit prezentului alineat vor avea caracter confidențial și nu se vor da publicității.

(1)  Prețul fără toate taxele este rezultatul direct al aplicării tarifelor sau contractelor. Prețul fără TVA-ul deductibil include orice alte taxe specifice.

(2)  Landurile sunt împărțite în trei zone, și anume: