Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 32013L0043

    Directiva 2013/43/UE a Consiliului din 22 iulie 2013 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea facultativă și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă

    JO L 201, 26.7.2013, p. 4–6 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 31/12/2018

    ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/43/oj

    26.7.2013   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    L 201/4

    DIRECTIVA 2013/43/UE A CONSILIULUI

    din 22 iulie 2013

    de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește aplicarea facultativă și temporară a mecanismului de taxare inversă în legătură cu furnizarea anumitor bunuri și servicii care prezintă risc de fraudă

    CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 113,

    având în vedere propunerea Comisiei Europene,

    având în vedere avizul Parlamentului European (1),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),

    hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,

    întrucât:

    (1)

    Directiva 2006/112/CE a Consiliului (3) specifică faptul că taxa pe valoarea adăugată (TVA) este datorată de orice persoană impozabilă care realizează tranzacții cu bunuri sau servicii impozabile. Cu toate acestea, în cazul tranzacțiilor transfrontaliere și pentru anumite sectoare interne cu grad ridicat de risc se prevede transferul obligației de plată a TVA la persoana către care se face livrarea (mecanismul de taxare inversă).

    (2)

    Având în vedere gravitatea fraudei din domeniul TVA, ar trebui să li se permită statelor membre să aplice temporar un mecanism prin care obligația de plată a TVA pentru furnizarea anumitor categorii de bunuri și servicii să fie transferată persoanei către care se face livrarea impozabilă de bunuri sau servicii, inclusiv atunci când aceste categorii nu sunt nici enumerate în articolul 199 din Directiva 2006/112/CE și nici nu intră sub incidența unor derogări specifice acordate statelor membre.

    (3)

    Pentru aceasta, Comisia a prezentat în 2009 o propunere care conține o listă de bunuri și servicii cărora li s-ar putea aplica mecanismul de taxare inversă pentru o perioadă limitată. Consiliul a optat pentru divizarea propunerii și a adoptat Directiva 2010/23/UE a Consiliului (4), care s-a limitat, totuși, numai la certificatele de emisie de gaze cu efect de seră, ținând cont că situația fraudelor în sectorul respectiv necesita o reacție imediată. În același timp, Consiliul s-a angajat politic să continue negocierile privind partea restantă din propunerea Comisiei.

    (4)

    Ulterior, s-au înregistrat fraude și în alte sectoare și, prin urmare, ar trebui să se adauge noi bunuri și servicii la partea restantă din propunerea Comisiei în ceea ce privește lista predefinită de bunuri și servicii în cazul cărora s-ar putea aplica taxarea inversă. În mod special, au apărut fraude legate de furnizarea de gaze și electricitate, servicii de telecomunicații, console de jocuri, tablete PC și laptopuri, cereale, culturi industriale, inclusiv semințe oleaginoase și sfeclă de zahăr, și metale în stare brută sau semifinisată, inclusiv metale prețioase.

    (5)

    Introducerea mecanismului de taxare inversă care vizează respectivele bunuri și servicii, care, conform experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă, spre deosebire de aplicarea sa generală, nu ar trebui să aibă un impact negativ asupra principiilor fundamentale ale sistemului TVA, precum plata fracționată.

    (6)

    Lista prestabilită, din care statele membre pot alege, ar trebui să se limiteze la livrările de bunuri și servicii care, potrivit experienței recente, sunt deosebit de expuse la riscul de fraudă.

    (7)

    În aplicarea mecanismului de taxare inversă, statele membre au libertatea de a stabili condițiile pentru aplicarea mecanismului de taxare inversă, inclusiv stabilirea unor praguri, a categoriilor de furnizori și beneficiari cărora li se poate aplica mecanismul respectiv și în ce privește aplicarea parțială a mecanismului la nivel de categorii.

    (8)

    Întrucât un mecanism de taxare inversă este o măsură temporară până la adoptarea unor soluții legislative pe termen mai lung care să mărească rezistența sistemului TVA la cazurile de fraudă în domeniul TVA, mecanismul de taxare inversă instituit prin articolul 199a din Directiva 2006/112/CE ar trebui să se aplice numai pentru o perioadă de timp limitată.

    (9)

    Pentru a se asigura posibilitatea de a se aplica mecanismul taxării inverse pe o durată suficientă pentru a fi eficace și pentru a permite o evaluare ulterioară, este necesar ca termenul inițial, stabilit la 30 iunie 2015, să fie extins. În același mod, data pentru perioada de evaluare și data de încheiere a perioadei în care trebuie să se raporteze o schimbare a situației activităților frauduloase ar trebui să fie amânate.

    (10)

    Pentru a le oferi tuturor statelor membre posibilitatea de a aplica mecanismul taxării inverse menționat anterior, este necesară o modificare specifică a Directivei 2006/112/CE.

    (11)

    Deoarece obiectivul acțiunii propuse, și anume combaterea fraudei în materie de TVA prin măsuri temporare de derogare de la normele existente ale Uniunii, nu poate fi realizat într-o măsură suficientă de statele membre și, prin urmare, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut în articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

    (12)

    Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,

    ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

    Articolul 1

    Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:

    1.

    La articolul 193, trimiterea la „articolele 194 - 199” se înlocuiește cu trimiterea la „articolele 194 - 199b”.

    2.

    Articolul 199a se modifică după cum urmează:

    (a)

    la alineatul (1), prima teză se înlocuiește cu următorul text:

    „Statele membre pot să prevadă, până la 31 decembrie 2018 și pentru o durată minimă de doi ani, ca persoana obligată la plata TVA să fie persoana impozabilă beneficiară a următoarelor operațiuni:”;

    (b)

    la alineatul (1) se adaugă următorul text:

    „(c)

    furnizările de telefoane mobile, și anume dispozitive fabricate sau adaptate pentru utilizarea în conexiune cu o rețea autorizată și care funcționează pe anumite frecvențe, fie că au sau nu vreo altă utilizare;

    (d)

    furnizările de dispozitive cu circuite integrate, cum ar fi microprocesoare și unități centrale de procesare, înainte de integrarea lor în produse destinate utilizatorului final;

    (e)

    furnizările de gaze și electricitate către un comerciant persoană impozabilă, astfel cum sunt definite la articolul 38 alineatul (2);

    (f)

    furnizările de certificate pentru gaze și energie electrică;

    (g)

    furnizările de servicii de telecomunicații, astfel cum sunt definite la articolul 24 alineatul (2);

    (h)

    furnizările de console de jocuri, tablete PC și laptopuri;

    (i)

    furnizările de cereale și culturi industriale, inclusiv semințe oleaginoase și sfeclă de zahăr, care nu sunt în principiu destinate ca atare consumatorilor finali;

    (j)

    furnizările de metale în stare brută sau semifinisată, inclusiv metale prețioase, în cazul în care acestea nu fac obiectul articolului 199 alineatul (1) litera (d), al regimurilor speciale aplicabile bunurilor de ocazie (second-hand), operelor de artă, obiectelor de colecție și antichităților, în conformitate cu articolele 311 - 343, sau al regimului special pentru aurul de investiții, în conformitate cu articolele 344 - 356.”;

    (c)

    se introduc următoarele alineate:

    „(1a)   Statele membre pot stabili condițiile pentru aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1).

    (1b)   Aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) în cazul furnizării oricărora dintre bunurile sau serviciile menționate la literele (c) - (j) de la alineatul respectiv este condiționată de introducerea unor obligații de raportare adecvate și eficace pentru persoanelor impozabile care furnizează bunurile sau serviciile cărora li se aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1).”;

    (d)

    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

    „(2)   Statele membre informează Comitetul pentru TVA cu privire la aplicarea mecanismului prevăzut la alineatul (1) cu ocazia introducerii unui astfel de mecanism și furnizează Comitetului pentru TVA următoarele informații:

    (a)

    domeniul de aplicare al măsurii de punere în practică a mecanismului, împreună cu tipul și caracteristicile fraudei, și o descriere detaliată a măsurilor de însoțire, inclusiv orice obligație de raportare a persoanelor impozabile și eventualele măsuri de control;

    (b)

    măsurile luate pentru a informa persoanele impozabile relevante cu privire la introducerea aplicării mecanismului;

    (c)

    criteriile de evaluare, pentru a permite compararea activităților frauduloase în legătură cu bunurile și serviciile menționate la alineatul (1) înainte și după aplicarea mecanismului, activitățile frauduloase în legătură cu alte bunuri și servicii înainte și după aplicarea mecanismului și orice intensificare a altor tipuri de activități frauduloase înainte și după aplicarea mecanismului;

    (d)

    data intrării în vigoare și perioada măsurii de aplicare a mecanismului.”;

    (e)

    la alineatul (3) primul paragraf, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

    „Statele membre care aplică mecanismul prevăzut la alineatul (1) trimit un raport Comisiei, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la alineatul (2) litera (c), până la 30 iunie 2017.”;

    (f)

    la alineatul (3) al doilea paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

    „(a)

    impactul activităților frauduloase în legătură cu furnizarea de bunuri sau servicii care fac obiectul acestei măsuri;”;

    (g)

    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

    „(4)   Fiecare stat membru care, începând cu data intrării în vigoare a prezentului articol, a depistat o modificare a tendințelor activităților frauduloase pe teritoriul său în ceea ce privește bunurile sau serviciile enumerate la alineatul (1), prezintă Comisiei un raport în acest sens până la 30 iunie 2017.

    (5)   Înainte de 1 ianuarie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare globală privind efectele mecanismului prevăzut la alineatul (1) asupra combaterii fraudelor.”.

    Articolul 2

    Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Articolul 3

    Directiva se aplică până la 31 decembrie 2018.

    Articolul 4

    Prezenta directivă se adresează statelor membre.

    Adoptată la Bruxelles, 22 iulie 2013.

    Pentru Consiliu

    Președintele

    C. ASHTON

    (1)  JO C 341E, 16.12.2010, p. 81.

    (2)  JO C 339, 14.12.2010, p. 41.

    (3)  Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1).

    (4)  Directiva 2010/23/UE a Consiliului din 16 martie 2010 de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, cu privire la aplicarea opțională și temporară a mecanismului de taxare inversă pentru prestarea anumitor servicii care prezintă risc de fraudă (JO L 72, 20.3.2010, p. 1).

    Top