Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62014CB0123

    Cauza C-123/14: Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 15 iulie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Varna – Bulgaria) – „Itales” OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite (Trimitere preliminară — Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții — Fiscalitate — TVA — Directiva 2006/112/CE — Principiul neutralității fiscale — Deducerea TVA-ului plătit în amonte — Noțiunea „livrare de bunuri” — Condiții pentru existența unei livrări de bunuri — Lipsa dovezilor privind posesia efectivă a bunurilor de către furnizorul direct)

    JO C 320, 28.9.2015, p. 6–6 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    28.9.2015   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 320/6


    Ordonanța Curții (Camera a zecea) din 15 iulie 2015 (cerere de decizie preliminară formulată de Administrativen sad – Varna – Bulgaria) – „Itales” OOD/Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

    (Cauza C-123/14) (1)

    ((Trimitere preliminară - Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții - Fiscalitate - TVA - Directiva 2006/112/CE - Principiul neutralității fiscale - Deducerea TVA-ului plătit în amonte - Noțiunea „livrare de bunuri” - Condiții pentru existența unei livrări de bunuri - Lipsa dovezilor privind posesia efectivă a bunurilor de către furnizorul direct))

    (2015/C 320/07)

    Limba de procedură: bulgara

    Instanța de trimitere

    Administrativen sad – Varna

    Părțile din procedura principală

    Reclamantă:„Itales” OOD

    Pârât: Direktor na Direktsia „Obzhalvane i danachno-osiguritelna praktika” Varna pri Tsentralno upravlenie na Natsionalnata agentsia za prihodite

    Dispozitivul

    Dispozițiile Directivei 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, referitoare la dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, trebuie interpretate în sensul că se opun posibilității ca administrația fiscală a unui stat membru să considere că o livrare de bunuri nu a fost efectuată, împiedicând astfel persoana care a achiziționat bunurile să poată deduce taxa pe valoarea adăugată suportată cu ocazia acestei achiziții, pentru motivul că aceasta din urmă nu a dovedit nici originea mărfurilor în cauză, nici faptul că furnizorul lor se afla în posesia acestora, atunci când această administrație nu a demonstrat că persoana respectivă care a achiziționat bunurile a participat la o fraudă în materia taxei pe valoarea adăugată și știa sau ar fi trebuit să știe că operațiunea în cauză era implicată într-o asemenea fraudă.


    (1)  JO C 151, 19.5.2014.


    Top