18.5.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 141/9

1.

Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii (1) și Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (2) trebuie interpretate, în lumina articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în sensul că se opun ca o reglementare a unui stat membru, precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, să permită creditorului, fără o evaluare a clauzelor contractuale de către o instanță, să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în pofida chestiunii litigioase dintre părți cu privire la existența unor clauze contractuale abuzive?

2.

Reglementările Uniunii Europene menționate în prima întrebare se opun unei reglementări de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, care îi permit creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanță, în pofida chestiunii litigioase dintre părți cu privire la existența unor clauze contractuale abuzive?

3.

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 9 martie 1978 în cauza [106/77], Simmenthal (3), trebuie înțeleasă în sensul că, în vederea realizării scopului directivelor menționate în prima întrebare, în lumina articolului 38 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, instanța națională va înlătura aplicarea unor dispoziții de drept intern precum articolul 151j alineatul (1) din Codul civil coroborat cu dispozițiile următoare din reglementarea în discuție în procedura principală, care îi permit creditorului să pretindă executarea unei prestații derivate din clauze contractuale abuzive procedând la executarea bunului imobil grevat de garanție, aflat în proprietatea consumatorului, în lipsa unei evaluări a clauzelor contractuale de către o instanță, evitând astfel, în pofida litigiului existent între părți, controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale?

4.

Articolul 4 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală introdusă într-un contract încheiat cu un consumator — semnat de acesta fără asistența unui avocat — care permite creditorului să procedeze la executarea extrajudiciară a bunului grevat de garanție în lipsa controlului unei instanțe, eludează principiul fundamental al dreptului Uniunii referitor la controlul jurisdicțional din oficiu al clauzelor contractuale și este, prin urmare, abuzivă, chiar și într-un context în care formularea unei astfel de clauze contractuale provine dintr-o reglementare de drept intern?